RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (7 august) – „Agenda globală” – Realizator: Radu Dobrițoiu
Organizaţia Cooperării Islamice s-a reunit astăzi la Djedda, în Arabia Saudită, pentru a examina consecinţele asasinării liderului Hamas, Ismail Haniyeh şi cererea Iranului de a fi sprijinit în atacul preconizat împotriva Israelului. În Fâşia Gaza, recentele atacuri cu rachete din nordul enclavei spre Israel au determinat o nouă intervenţie israeliană la Khan Younis, după ce armata a cerut locuitorilor să părăsească localitatea. Din Ierusalim am primit o corespondenţă de la Ion Ştiubea:
Reporter: După mai bine de zece luni de război în Fâşia Gaza, în cursul cărora armata israeliană a bombardat enclava din nord până în sud şi de la est la vest, organizaţia Hamas încă mai deţine capacitate de foc şi o foloseşte lovind în special aşezările israeliene din sudul ţării. Aşa s-a întâmplat ieri, când au fost atinse câteva cartiere din oraşul Ashkelon şi câteva kibbutz-uri din aprobarea Fâşiei Gaza. Întrucât atacurile au fost lansate din nordul Fâşiei, armata a cerut populaţiei palestiniene din localitatea Beit Hanoun să-şi părăsească locuinţele şi să se concentreze în oraşul Gaza, pentru a suferi de bombardamentele aviaţiei militare care vor ţinti zonele din care au fost lansate rachetele. Cum se ştie, toate acestea se petrec pe fundalul aşteptării unei reacţii comune sau separate a Iranului şi a organizaţiei Hezbollah împotriva Israelului, ca urmare a asasinării, săptămâna trecută, la Beirut şi Teheran, a două personalităţi proeminente ale aşa-numitei Axe a Rezistenţei, care cuprinde Iranul şi acolitele sale, organizaţiile teroriste Hamas şi Hezbollah, miliţiile şiite pro-iraniene din Irak şi Siria, precum şi rebelii Houthi din Yemen. Este vorba de şeful statului major al Hezbollah şi a doua persoană din ierarhia organizaţiei, Fuad Shukr, asasinat la Beirut şi de şeful biroului politic al Hamasului, Ismail Haniyeh, asasinat câteva ore mai târziu la Teheran. Această ultimă operaţiune nu au fost recunoscută de autorităţile israeliene, spre deosebire de cea dintâi. Cele două organizaţii teroriste au promis să furnizeze Israelului o lecţie militară şi psihologică, ameninţând cu o intervenţie care încă nu a avut loc, dar a cărei aşteptare, conform declaraţiei de ieri a şeicului Nasrallah, liderul Hezbollah, ţine de aspectul psihologic al loviturii care va urma. Iranul, a cărui hotărâre de a pedepsi Israelul pare că a slăbit în urma intervenţiilor repetate ale conducerii americane, a cerut, totuşi, reuniunea de urgenţă a Organizaţiei Cooperării Islamice, care a fost programată pentru astăzi la Djedda, în Arabia Saudită. Agenda reuniunii este consacrată crimelor continue ale ocupaţiei israeliene împotriva poporului palestinian, dar şi solicitării de sprijin a Iranului împotriva Israelului. Şeful diplomaţiei iraniene, Ali Bagheri Kani, ministrul interimar, a plecat azi dimineaţă la Djedda, unde vor mai fi prezenţi ceilalţi 56 de miniştri de externe ai ţărilor membre.
De cealaltă parte a baricadei, ministrul israelian al apărării, Yoav Galant, care a avut azi dimineaţă o nouă întâlnire operativă cu comandanţi din Armata de Apărare a Israelului, a răspuns indirect ameninţărilor proferate ieri de şeicul Nasrallah, afirmând că acesta nu pare conştient de dezastrul pe care îl va antrena asupra Libanului dacă va da cursul ameninţărilor respective, sfătuindu-l să privească bine la distrugerile din Fâşia Gaza şi să-şi reprezinte ţara în aceleaşi condiţii. Premierul Netanyahu s-a adresat astăzi populaţiei israeliene, solicitându-i să dovedească tărie de spirit şi răbdare şi să fie încredinţată în capacitatea armatei de a rezista oricăror atacuri iraniene şi de a reacţiona cu fermitate şi tărie împotriva lor.
Realizator: Radu Dobriţoiu – Dezvoltăm subiectul cu profesorul universitar Dan Dungaciu, în direct, prin telefon, la „Agenda globală”. Bună seara, domnule profesor!
Dan Dungaciu: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Bine aţi venit la Radio România Actualităţi! Pornim de la ameninţarea Iranului cu represalii la adresa Israelului. Ultimele supoziţii se concentrează pe eventualitatea ca atacul să înceapă cu o masivă lansare de rachete din Liban. Ţările occidentale, în frunte cu Statele Unite, fac în continuare presiuni asupra Iranului pentru evitarea unui război regional. Domnule profesor Dungaciu, cât de mare este pericolul izbucnirii unui conflict de amploare, evident, în zona Orientului Mijlociu?
Dan Dungaciu: Indiscutabil că un război în Orientul Mijlociu este aproape un pericol global, pentru că ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, de obicei nu rămâne în Orientul Mijlociu. Dar dacă coborâm puţin cu picioarele de pământ, în toată această tensiune, sentimentul pe care îl am este că principalii actori nu doresc o escaladare a tensiunilor din Orientul Mijlociu până să se ajungă la un război. Dacă ne uităm un pic înapoi, în aprilie 2024, Teheranul a aşteptat două săptămâni pentru a retalia, două săptămâni, care a fost şi timpul necesar susţinătorilor Israelului şi Israelului să scaneze spaţiul aerian, să pregătească apărarea în perspectiva lansării loviturilor pe care le-a pregătit Iranul. Prin urmare, au fost mai degrabă lovituri telefonate. Suntem, într-un fel, în aceeaşi situaţie, chiar dacă la un alt nivel. Suntem într-o tensiune. Israelul pe de o parte, doreşte să demonstreze propriilor cetăţeni şi Orientului Mijlociu capacitatea sa de ‘deterrent’, care a fost subminată inclusiv de atacul Hamas.
În al doilea rând, Iranul trebuie să demonstreze cetăţenilor şi lumii din jurul Iranului că trebuie să lovească şi că loveşte şi că nu se lasă, ca să zic aşa, călcat în picioare. Zona aceasta de a demonstra ‘deterrence’ din partea Israelului şi de a riposta din partea Teheranului în aşa fel încât să nu declanşeze un război, sigur că devine din ce în ce mai îngustă, dar eu cred că acolo se caută soluţiile în acest moment şi nu e vorba doar de mesajele americane sau mesaje din regiune, dar chiar şi domnul Şoigu, care a făcut o vizită recent la Teheran, a făcut o afirmaţie interesantă. Sigur, pe de o parte, sprijin pentru Iran, pe de altă parte, nu încuraja lovituri ale Teheranului în zonele de civili din Israel, pentru că acolo trăiesc foarte mulţi cetăţeni israelieni de origine rusă. Asta înseamnă inclusiv un mesaj că ţintele civile din Israel nu trebuie să fie lovite şi că rachetele, eventual, care o să vină din Teheran sau, mă rog, de la proxy, să vizeze ţinte militare, deci fără victime civile, care ar putea să declanşeze o escaladare pe care, cel puţin după mesajul acesta, se pare că nici Federaţia Rusă nu şi-o doreşte. Pentru cine face, dacă face vreun serviciu Federaţia Rusă, ce mesaj trimite şi de la cine? Sigur că asta poate că e prea devreme să ne pronunţăm, dar oricum, sentimentul pe care îl am în acest moment este că actorii principali sau mulţi actori principali din regiune nu vor o escaladare. Teheranul a trimis deja un mesaj prin fiul noului preşedinte moderat de la Teheran, a trimis mesajul că nu de războaie are nevoie Iranul în acest moment, ci de reconciliere naţională, de sprijin social, de dezvoltare economică, de atenuarea tensiunilor dintre diverse facţiuni politice care subminează, nu-i aşa, dezvoltare economică a ţării. Un mesaj destul de evident de nerăzboi trimis de fiul noului preşedinte.
Radu Dobrițoiu: Escaladarea în continuare a conflictului dintre Israel şi Iran ar putea duce la ”un mare război”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. „Suntem pregătiţi pentru o cooperare strânsă cu partenerii regionali şi internaţionali pentru a reduce tensiunile şi pentru a stabiliza situaţia geopolitică din Orientul Mijlociu”, a conchis Zaharova. Domnule profesor Dan Dungaciu, este interesată cu adevărat Rusia de pace în Orientul Mijlociu sau situaţia tensionată de acolo este în avantajul Moscovei?
Dan Dungaciu: Rusia este interesată de pace în Orientul Mijlociu numai în măsura în care-i serveşte propriile interese. Prin tradiţia diplomatică a Federaţiei Ruse, Rusia fiind ţara cu cei mai mulţi vecini din lume, totdeauna, prin tradiţia ei diplomatică, lucrează pe mai multe dosare în acelaşi timp, pentru că vecinătatea Federaţiei Ruse fiind atât de amplă, niciodată nu discută doar despre un singur dosar. Nu e doar specificul Rusiei, dar este unul dintre particularităţile acestui demers de politică externă al Federaţiei Ruse. Prin urmare, dosarul Orientului Mijlociu este vizat într-o perspectivă mai amplă, care ţine inclusiv de războiul care se petrece acum în Ucraina, ca urmare a invaziei Federaţiei Ruse. Deci, dacă Rusia se uită la Orientul Mijlociu, se uită inclusiv prin prisma propriilor interese în Ucraina. Şi poate că peste 50 de ani cineva va găsi vreun dosar sau vreun document clasificat sau, mă rog, declasificat, în care începutul războiului din Orientul Mijlociu sau atacul Hamasului să fi fost într-un fel sau altul, direct sau indirect, coordonat inclusiv cu actori care nu sunt din Orientul Mijlociu, dar asta e deja o speculaţie. Cert este că Rusia se uită la Orientul Mijlociu din perspectiva şi din prisma propriilor interese. Există în ultima vreme o amplificare a dezbaterilor diplomatice la cel mai înalt nivel. Există şi un schimb de prizonieri care s-a făcut între Federaţia Rusă şi Statele Unite. Există canale de comunicare care până acum nu erau chiar foarte fireşti sau, mă rog, chiar foarte tentate. Deci, din punctul acesta de vedere, s-ar putea ca ce face Federaţia Rusă în Orientul Mijlociu să fie inclusiv un lucru care să fi fost discutat şi amenajat cu alţi actori care nu sunt implicaţi decât indirect în ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. E şi asta o ipoteză pe care n-aş neglija-o, apropo şi de declaraţia domnului Şoigu, pe care am amintit-o anterior. Nu încurajăm lovituri împotriva civililor din Israel, pentru că sunt foarte mulţi cetăţeni de origine rusă acolo. Mesajul, din punctul meu de vedere, este foarte limpede şi nu vizează escaladarea. Desigur, în principiu, un război în Orientul Mijlociu în care să îngroape sau să atragă în mlaştina strategică de acolo Statele Unite sau alţi actori care nu sunt partenerii Rusiei în acest moment, ci dimpotrivă, teoretic, favorizează Federaţia Rusă. Da, asta nu înseamnă că o negociere nu se poate face. Dar dacă această negociere se face pe Orientul Mijlociu, să nu ne aşteptăm, ca să nu fie rezultate şi efecte inclusiv pe ce se întâmplă în Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, vă mulţumesc foarte mult.
Dan Dungaciu: Vă mulţumesc.
Transcriere RADOR
