
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (1 octombrie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: ”Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”. Războiul din Ucraina intră într-o nouă iarnă, iar perspectiva este poate mai dificilă decât în oricare dintre anii precedenţi. La patru ani şi jumătate de la declanşarea invaziei ruse la scară largă, frontul nu oferă perspectiva unei închieri rapide conflictului, în timp ce războiul aerian capătă o intensitate tot mai mare. Atacurile masive lansate de Rusia în ultimele săptămâni indică revenirea unei strategii deja cunoscute, lovirea sistematică a infrastructurii energetice înainte de venirea frigului.
Presiunea este însă continuă. Peste 3.000 de drone cu reacţie au fost lansate asupra Ucrainei numai în septembrie. Noile drone, alături de rachetele balistice, încearcă să exploateze vulnerabilităţile apărării antiaeriene ucrainene într-un moment în care Kievul solicită noi interceptoare şi sisteme de apărare occidentală.
Iarna devine astfel parte a strategiei militare. Nu mai este vorba doar despre controlul teritoriului, ci despre capacitatea fiecarei tabere de a afecta economia, energia şi rezistenţa adversarului. Ucraina loveşte la rândul său rafinării, instalaţii petroliere şi alte obiective din Rusia, încercând să reducă resursele care susţin efortul de război. Costul economic pentru Kiev este deja considerabil. Autorităţile avertizează că distrugerile infrastructurii critice se suprapun unei situaţii bugetare tot mai dificile.
Iar diplomaţia nu a reuşit până acum să transforme contactele politice într-o încentare a focului. Discuţiile intermediate de Statele Unite au continuat, inclusiv prin contacte cu Moscova şi Kievul, dar fără un acord care să oprească războiul. Ucraina s-a declarat pregătită, inclusiv pentru un armistiţiu reciproc, asupra infrastructurii energetice, în timp ce poziţiile celor două părţi asupra teritoriilor şi condiţiilor unei eventuale păci rămân profund divergente.
Întrebarea acestei ierni nu mai este doar dacă frontul se va modifica, este dacă Ucraina îşi va putea menţine energia, economia şi capacitatea de apărare sub presiunea unui război aerian intensificat şi dacă diplomaţia va reuşi să obţină măcar o limitare a confruntării.
Deocamdată semnalele de pe teren arată contrariul, iarna se apropie, dar pacea pare încă departe.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei – Titus Corlăţean, raportor în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fost ministru al justiţiei, fost ministru de externe şi generalul maior în rezervă, Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii – ”Războiul din Ucraina în faţa unei noi ierni”.
Bună seara, domnule Titus Corlăţean!
Titus Corlăţean: Bună seara, mulţumesc de invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu!
Dan Grecu: Bună seara, am onoarea să vă salut pe dvs., pe domnul Corlăţean şi radioascultătorii emisiunii dvs.!
Titus Corlăţean: Şi eu vă salut cu mult respect!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi!
Domnule Titus Corlăţean, sunteţi implicat în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în problematica răspundării pentru agresiunea împotriva Ucrainei. Cât de importantă este constituirea Tribunalului special şi poate exista, din punct de vedere juridic şi politic, o pace durabilă fără rezolvarea problemei responsabilităţii pentru crimele comise în acest război?
Titus Corlăţean: Mi-aţi pus, de fapt, mai multe întrebări într-una singură, dar care exprimă un lucru fundamental pentru modul în care a fost şi a trebuit să fie organizată societatea internaţională, pentru că o societate care nu e bazată pe reguli, pe principii, pe norme de drept internaţional şi în care prevala utilizarea forţei celui mai puternic, e o societate care se autodistruge şi, de fapt, miza profundă, fundamentală este nu doar cea legată de Ucraina în sine, este o miză a noastră a tuturor, cel puţin a celor care împărtăşim această filosofie, de a vedea societatea internaţională funcţionând din nou cu respectarea unor reguli şi de cei mari şi de cei mici în egală măsură.
Noi am avut o problemă fundamentală în clipa în care, mai întâi în 2014, cu anexarea ilegală a Crimeei şi operaţiunea din Donbass, Donetsk, Luhansk şi ulterior, în 24 februarie 2022, partea a doua a crimei de agresiune comisă de Rusia împotriva Ucrainei, umanitatea asta a descoperit că nu eram pregătiţi şi nu aveam mecanismele juridice, jurisdicţionale internaţioale care să sanctioneze o crimă de agresiune. Deschid o paranteză, în orice tratat de drept internaţional veţi vedea, crima de agresiune este vârful, este considerată cea mai gravă dintre crimele internaţioale, până lângă crima de genocid, crime împotriva umanităţii, crimele de război şi sunt explicaţii pentru asta.
Ori sistemul ONU, în primul rând, şi nici ceea ce a apărut prin Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţioale, nu aveau adusă la zi o definiţie juridică obligatorie împărtăşită de toţi actorii internaţionali. Şi nu exista nicio jurisdicţie, o curte de justiţie care să sancţioneze o astfel de crimă cea mai gravă dintre toate. Şi în acel moment am realizat cu toţii că suntem într-o situaţie în care Carta ONU valorează fix zero din punctul de vedere al respectării principiilor fundamentale de către un mare jucător cum e Federaţia Rusă, membru al Consiliului de Securitate cu caracter permanent şi că acest lucru deschide un precedent care poate fi folosit şi de alţii în alte situaţii şi de aici necesitatea de a găsi o soluţie juridică, jurisdicţională.
Nu suntem în situaţia de a găsi la New York, la nivelul Naţiunilor Unite, dar iată că europenii la nivel continental, la nivelul acestei organizaţii din care şi eu fac parte numită Consiliulul Europei, caută, găsesc şi vor propune într-un termen rezonabil de scurt, am convingerea, această soluţie a unui tribunal special pentru crima de agresiune la care sunt şi eu un modest contributor şi da, sunt raportor al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe cel mai dificil, cel mai provocator raport pe care îl avem pe ordine zi la Strasbourg, răspunderea Federaţiei Rusă pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei.
Radu Dobrițoiu: Aţi depus o moţiune la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei… Ce veşti ne daţi, domnule Titus Corlăţean, despre demersurile făcute pentru recuperarea tezaurului românesc de la Moscova?
Titus Corlăţean: Da, se legă oarecum, pentru că actorul care a generat o încălcare a altor reguli de drept internaţional în speţă cu privire la România e tot Moscova, indiferent de denumirea pe care a avut-o în timp, Uniunea Sovietică sau Federaţia Rusă după dispariţia URSS. Sunt peste 100 de ani, mai mult de un secol, de când statul român încearcă să-şi recupereze în mod legitim Tezaurul României, transmis în Primul Război Mondial, în cele două situaţii, în 1916-1917, în clipa în care armata germană s-a apropiat de capitala României în Primul Război Mondial şi capitala, Bucureşti, urma să cadă, atunci când regele, familia regală şi guvernul au decis să se mute la Iaşi. Atunci au fost şi trimise cele două transporturi cu Tezaurul României, nu mai repet acum, sunt valori inestimabile, dar în primul rând, simbolistica apartenenţei la patrimoniul naţiunii române este poate chiar mai importantă.
Ori de peste 100 de ani, statul român a încercat, fără să aibă câştig de cauză, într-un demers absolut legitim, în care obligaţiile internaţionale au rămas şi rămân şi sunt opozabile Moscovei, indiferent de, încă o dată, de forma de organizare statală a URSS sau a Federaţiei Ruse. Avem o comisie comună în baza Tratatului bilateral, eu însămi am discutat cu Serghei Lavrov la Moscova în 2013 şi atunci am avut acordul guvernului rus să relansăm activitatea Comisiei mixte româno-ruse, s-au întâlnit secretarii acestei comisii, doar că a apărut în acel moment în 2014, dramatic, de anexare ilegală a Crimeei şi toate au rămas îngheţate. Dar avem nevoie să ţinem trează oficial această solicitare legitimă a României de a cere repatrierea Tezaurului României pe toate canalele. Cine tace în relaţiile internaţionale înseamnă că a ajuns să consimtă la faptul că nu mai are tezaurul. De asta, pentru noi este foarte important să spunem public, să cerem, chiar dacă astăzi situaţia este departe de a ne permite o reluare a discuţiilor şi o şansă, astăzi, de a avea tezaurul înapoi, iată, după 100 de ani, noi avem de făcut nişte lucruri.
Şi ăsta e motivul pentru care am depus această moţiune la Consiliul Europei, pentru că este organizaţia din care Rusia a făcut parte până în 2022, când a fost exclusă după operaţiunea demarată din nou împotriva Ucrainei şi statul de drept, drepturile omului, democraţia, astea sunt componentele principale, avem şi o Curte Europeană la Consiliul Europei. Rusia, în mod predictibil, după ce va fi pace, la un anumit moment, va dori să se întoarcă în Consiliul Europei.
Noi trebuie să fim pregătiţi de astăzi şi de asta am făcut această moţiune de rezoluţie, va fi un raportor desemnat şi sigur că va fi un raportor european foarte solid, bun jurist şi care va avea dedicaţie pentru acest raport. Îl vom ajuta pentru a face un raport, o rezoluţie şi o recomandare care să sublineze caracterul legitim al solicitării României, pentru ca la acel moment, în viitor, când se va pune problema reîntoarcerii Rusiei, inevitabil aşa se va întâmpla în Europa, să avem acest instrument suplimentar pregătit.
Am mai făcut acest lucru şi în zece secunde termin, pentru că s-a comis recent o greşeală la Bucureşti, în non-capitolul de politică externă, pentru că ăla nu a fost capitol de politică externă al programului de guvernare, al guvernului propus spre învestire şi care a căzut în Parlament acum două zile, a fost o scăpare inacceptabilă din partea celor care au făcut acel program, din partea coaliţiei de guvernare şi a titularului propus la Ministerul de Externe, n-a fost niciun fel de menţiune cu privire la tezaur. E inacceptabil, România trebuie să fie consecventă şi să spună că cu fiecare ocazie, tezaurul este al României, trebuie să vină înapoi. Cine tace în relaţiile internaţionale şi asta a fost impresia care s-a dat pentru câteva zile, riscă să piardă şi ăsta e un motiv suplimentar pentru care am făcut această morţiune la Strasbourg, pentru ca Europa să fie la curent şi să ne susţină în demersurile noastre.
Radu Dobrițoiu: Revenim la „Generalul Iarnă” cu domnul general Dan Grecu… Din punct de vedere strict militar, cum găseşte această nouă iarnă, domnule general, cele două armate? Cine a reuşit să se adapteze mai bine după patru ani şi jumătate de război şi care sunt vulnerabilităţile majore ale ruşilor şi ucrainenilor în lunile următoare?
Dan Grecu: Bun! Acum să fim obiectivi, şi aici trebuie să recunoaştem că ambele armate s-au adaptat la condiţiile războiului, drept dovadă şi acest echilibru pe care îl vedem, aproape o stagnare a liniei frontului pe aproape întreg cuprinsul ei, cu unele mici excepţii în zona Liman, unde ucrainenii au reuşit să cucerească câteva localităţi de mici, de mici, de foarte mici dimensiuni. Deci ambele s-au adaptat la schimbările continue şi aici putem vorbi de la acţiunile în adâncime, la folosirea dronelor, la folosirea operaţiilor speciale şi tot felul de altfel de acţiuni.
Dar Rusia are avantajul resurselor. Resurse – şi când aici vorbesc de resurse – mă refer la resursa umană, mă refer la resursa economică, mă refer la sprijinul unor state. După cum sprijinul altor state îl are şi Ucraina. Dar ne aflăm, pentru că aţi pomenit de „Generalul iarnă”, ne aflăm în faţa reluării unei strategii de iarnă, dacă pot să o numesc aşa, a părţii ruse, respectiv producerea de pierderi şi de efecte imense asupra populaţiei, asupra zonelor locuite. Şi vedem că, de mai bine de o săptămână, drone şi rachete balistice de ordinul sutelor, dacă ne referim la drone, şi uneori de ordinul zecilor la rachetele balistice, lovesc intermitent, facilităţi care, pentru că tot spunea domnul Corlăţean înainte, care, teoretic, ar trebui să fie interzise prin prisma legislaţiei internaţionale. Nu mai târziu de ieri noapte a fost lovită o centrală electrică, practic o termocentrală care alimentează Kievul, care nu are nicio legătură cu, până la urmă, cu producţia militară sau cu alte lucruri, după cum unul din podurile altfel lovite peste Nipru, în capitală, una dintre cele mai circulate, de altfel, artere din Kiev, a fost la rândul său lovit, încă o lovitură nejustificată.
Iar aici, de mai bine de zece zile, am văzut o reluare a atacurilor suprainfrastructurii electrice, ba, încă, mergându-se dincolo de producători, termocentrale, hidrocentrale, ajungându-se chiar la lovirea stâlpilor din reţelele de distribuţie de înaltă tensiune, obiectivul urmărit, fiind indiscutabil, crearea nemulţumirii în rândul populaţiei, a cărei standard de viaţă, oricum, redus ca urmare a acţiunilor ofensive ale Federatiei Ruse, va fi şi mai mult afectată. În egală măsură, şi cu asta închei această parte, în pofida producţiei interne, în special la capitolul drone, dar şi la drone cu bătaie lungă, care pot să atingă distanţe care deja, vorbim de mie de km, împotriva producţiei sau aflarea foarte aproape de producerea unor rachete cu rază scurtă şi ulterior lungă de acţiune sau medie de acţiune, inclusiv de rachete antiaeriene, din producţia internă ucraineană.
Ucraina suferă masiv de lipsa mijloacelor antiaeriene, pentru că, până acum, dronele le-au combătut cu mare succes cu propriile drone, acele drone anti-drone, dar odată cu introducerea sau adaptarea dronelor ruseşti, a Geranului – 4, 5, cu motoare cu reacţie, acest lucru n-a mai fost posibil cu aceeaşi uşurinţă. Deci, la nivelul solului, pe câmpul tactic, putem spune indiscutabil că frontul stagnează. La nivelul acţiunilor, în adâncimea teritoriului ucrainean, vedem o creştere a acestor acţiuni în care infrastructura energetică, în primul rând, şi infrastructura civilă, în general, este ţintă, după cum, Ucraina răspunde, la rândul ei, tot atacând resursa logistică, şi aici, tot capacităţile energetice, dar mai ales capacităţile de producere a carburanţilor, prin acţiuni cu drone şi rachete împotriva rafinăriilor, a depozitelor de combustibil şi, atunci când este posibil, a centrelor logistice. Ce am auzit ieri de la preşedintele Putin, în discursul din faţa Dumei de Stat, acolo unde partidul său, Rusia Unită, deja are cel mai mare scor în urma aşa-numitei de unii ziarişti occidentali, operaţia specială de alegeri. Şi ceea ce am mai spus şi astăzi, vizavi de posibilităţile militare ale Rusiei la
Clubul de la Valdai, care a avut loc în această zi şi preşedintele rus a avut un speech, mă duce pe mine la concluzia clară că nu are absolut, autoritatea rusă, nu are absolut niciun interes să se oprească din acest tip de acţiune că a rămas la obiectivele stabilite la începutul agresiunii – în februarie, sau înainte de februarie 2022 – de fapt, o reflectare a politicii adoptate încă de /…/ prin anii’ 95-96, a politicii externe ruseşti. Iar ceea ce se face cu discuţii şi cu acele medieri prin intermediul Statelor Unite, alteori a Turciei, alteori a Pakistanului şi prin alte, alte state, participarea rusă este încă de ochii lumii. Cam asta mi se pare mie situaţia la acest moment, iar „Generalului Iarnă”- va fi greu pentru Ucraina, va aduce efecte grele pentru Ucraina, după cum nici pentru ruşi nu e uşor, numai să ne gândim la peste un milion de pierderi pe care i-a avut în cei patru ani şi opt-nouă luni de când a început această agresiune.
Radu Dobrițoiu: Intrăm într-o nouă iarnă de război, cu atacuri ruseşti tot mai intense asupra infrastructurii energetice a Ucrainei. Domnule Titus Corlăţean, din perspectiva dumneavoastră diplomatică, mai există în acest moment premise reale pentru o negociere de pace sau cele două părţi sunt încă prea departe pentru un compromis?
Titus Corlăţean: Vorbim de un proces, noi nu vorbim de o chestiune care se consumă în aceste zile, săptămâni şi care trebuie să dea un rezultat. E un proces care a început de mai multă vreme şi care continuă. Va fi nevoie de timp pentru a se ajunge la o masă critică care să însemne o încetare a focului în primul rând şi, după aceea, un acord de pace cu garanţii care sunt solicitate pentru securitatea naţională a Ucrainei.
Vă aduc aminte că întâlnirea din Alaska între preşedintele american şi preşedintele Federaţiei Ruse, iată, nu a dat rezultate. De atunci au mai fost discuţii, au mai fost contacte – nu mai departe de săptămâna trecută, la New York, ministrul german de externe, care e un om apreciat în establishment-ul german, inclusiv de social-democraţi, de colegii mei, de familia politică, pentru că am discutat cu ei, a avut o întâlnire din care s-a mai aflat câte ceva cu Serghei Lavrov. Cert este că ruşii au fost deranjaţi şi au spus public că a fost o întâlnire necesară, ca dovadă – şi am confirmarea asta – că ministrul german de externe a venit pe baze principiale şi le-a spus ruşilor anumite chestiuni. Dar, iată, sunt aceste contacte. Eu, însumi, l-am întrebat acum două zile pe ministrul german de externe – la Strasbourg a venit în plenul Adunării Parlamentare, i-am pus această întrebare şi ulterior am şi avut o discuţie cu el. Este clar că se încearcă din diferite zone şi există o anumită comunicare, pentru că ministrul german de externe, imediat după aceea a avut o discuţie cu omologul ucrainean.
Există contactele în zona occidentală. E un proces, însă, care va lua timp, nu va fi pentru mâine, nu va fi pentru poimâine. Se anunţă o iarnă foarte dificilă, pentru că distrugerea sistemului, în principal de infrastructură critică, de energie, de încălzire, va fi o iarnă cumplită pentru poporul ucrainean. De asta e nevoie de solidaritate, în primul rând, din partea lumii civilizate democratice, dar eforturile diplomatice trebuie să continue, vor continua pentru că, îmi permit să adaug un lucru: este absolut corect ce spunea domnul general, există o disproporţie de resurse clar favorabile Federaţiei Ruse, doar că Rusia, la rândul său, după mai bine de patru ani şi jumătate, plăteşte preţuri considerabile mari şi în resurse umane – vorbim de militarii pierduţi – dar şi economic, ori economia rusă nu poate să funcţioneze la nesfârşit în acel model de război în care a fost trecută.
Există o oboseală care începe să apară. Există pierderi. Există inflaţie. Există nemulţumiri şi din partea marilor jucători economici ruşi, mogulii, care nu se manifestă deocamdată, dar vă aduc aminte un lucru: lucrurile astea se acumulează, generează tensiuni mai puţin vizibile deocamdată în societatea rusă, dar noi ştim din toată istoria umanităţii, niciun imperiu n-a rezistat pe vecie şi mai toate s-au prăbuşit. Şi nu toate s-au prăbuşit pentru că au fost înfrânte din exterior, ci pentru raţiuni de ordin intern care uneori pot fi surprinzătoare.
Radu Dobrițoiu: Dronele au schimbat radical câmpul de luptă din Ucraina. Domnule general Dan Grecu, tancurile, artileria şi infanteria rămân esenţiale, dar deasupra lor există permanent această ameninţare. Ce ne spune experienţa ucraineană despre felul în care trebuie să arate o armată europeană pregătită pentru un război modern, iată, şi înaintea acestei ierni?
Dan Grecu: Fără să intru în tipuri de echipamente specifice, ca să nu cumva să fac vreo greşeală să spună că susţin foarte mult artileria, este clar că o armată, în primul şi în primul rând, trebuie să aibă o armată modernă, trebuie să aibă resursa umană necesară, pentru că vedem problemele pe care le au ucrainenii în asigurarea numărului de luptători, este clar. În al doilea rând, trebuie să aibă capacitate sau mobilitate, o mobilitate deosebită pentru a duce acţiuni atât în faţa, cât şi în spatele frontului, nu mă mai refer la cele de contact, alea sunt clasice. Trebuie, în mod special, să-şi asigure acoperirea antiaeriană, apărarea antiaeriană în primul rând, dar şi capabilităţi de sprijin aerian pentru forţele aflate în operaţie la contact şi, nu în ultimul rând, sau poate chiar în primul rând, trebuie să-şi asigure capacitatea logistică atât în perspectiva logisticii operaţionale de sprijin a trupelor, dar şi aceea de a se asigura tot ceea ce este necesar – şi aici, în primul rând, echipamentele de luptă, muniţii, piese de schimb, tot ceea ce este necesar ca lucrurile să poată să funcţioneze continuu şi, la nevoie, să fie înlocuite. Acestea sunt condiţiile pe care trebuie să le aibă o armată modernă acum. Nu vorbesc de alte sisteme, aici problema este mult mai largă, sunt sisteme de conducere, sisteme de fuziune de date, multe, multe altele moderne.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul acestei ediţii: ”Războiul din Ucraina în faţa unei noi ierni”.
Invitaţii emisiunii au fost Titus Corlăţean, raportor în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fost ministru al justiţiei, fost ministru de externe, şi generalul-maior în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
