RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (12 noiembrie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica”
Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, de la microfonul emisiunii „Euroatlantica”.
Războiul purtat de Rusia împotriva Occidentului nu se desfăşoară doar pe câmpul de luptă din Ucraina. Există un al doilea front, mai puţin vizibil, dar cu efecte potenţial devastatoare – spaţiul digital, atacurile cibernetice, sabotajul infrastructurilor critice, dezinformarea şi operaţiunile de intimidare au devenit instrumente ale războiului hibrid, prin care Moscova încearcă, potrivit oficialilor europeni, să destabilizeze societăţile occidentale şi să slăbească sprijinul pentru Ucraina.
În ultimele săptămâni, Europa a cunoscut o succesiune îngrijorătoare de incidente. La începutul lunii noiembrie, aplicaţiile de alertare a populaţiei din Ucraina şi Rusia au fost compromise, fiind transmise avertizări false despre atacuri nucleare şi chimice, un exemplu al modului în care tehnologia poate deveni instrument de panică şi manipulare. Totodată, atacurile informatice asupra sistemelor frigorifice comerciale din mai multe state europene au provocat pagube economice considerabile. Autorităţile franceze au atribuit atacurile din octombrie unor hackeri legaţi de Iran, demonstrând că ameninţarea cibernetică europeană nu provine exclusiv din Rusia.
Pentru România, aceste evoluţii au o semnificaţie strategică deosebită. Situată la frontiera estică a NATO şi a Uniunii Europene, ţara noastră este expusă ameninţărilor hibride, de la atacuri informatice şi campanii de dezinformare până la sabotaj. Miza depăşeşte însă protecţia instituţiilor statului. Reţelele energetice, transporturile, spitalele, comunicaţiile şi sistemele financiare depind de infrastructuri digitale vulnerabile. În acest context, securitatea cibernetică devine o componentă esenţială a apărării naţionale şi europene. Nu mai este suficientă protejarea frontierelor geografice, Europa trebuie să-şi apere şi frontierele digitale.
Întrebarea fundamentală este dacă România şi aliaţii europeni dispun de capacitatea tehnologică, instituţională şi politică necesară pentru a preveni atacurile, a identifica agresorii şi a răspunde coordonat unui război care se desfăşoară permanent, inclusiv în timp de pace.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei Dan Cîmpean, director general Directoratul Naţional de Securitate Cibernetică şi colonelul în retragere Ion Petrescu, analist militar, fost director al trustului de presă al armatei. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”; tema emisiunii: securitatea digitală.
Bună seara, domnule Dan Cîmpean!
Dan Cîmpean: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut pe dumneavoastră şi pe distinsul dumneavoastră invitat!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
În contextul intensificării operaţiunilor cibernetice ostile împotriva statelor europene, România se află într-o poziţie sensibilă, atât prin apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană, cât şi prin proximitatea faţă de războiul din Ucraina. Domnule Dan Cîmpean, cum a evoluat nivelul ameninţărilor cibernetice la adresa României în ultimele luni?
Dan Cîmpean: În primul rând, mulţumesc pentru invitaţie! Voiam să spun, că de câţiva ani, mai precis de la începutul războiului de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei, nivelul ameninţării cibernetice evaluat de directorat pentru România este unul ridicat. Din păcate, nu a coborât acest nivel al ameninţării şi nici nu avem perspective imediate ca ameninţarea să se reducă. Motivele sunt multiple, şi le-aţi evidenţiat destul de bine în partea introductivă. Avem de-a face cu actori maliţioşi din ce în ce mai capabili, cu o complexitate a infrastructurii noastre naţionale, la nivel de sector economic sau la nivel de organizaţii, o complexitate din ce în ce mai mare a acestor infrastructuri. Şi foarte deschis şi foarte sincer vreau să vă spun, şi cu o nevoie acute de specialişti care să gestioneze foarte bine aceste infrastructuri, să răspundă la incidente şi practic să menţină un nivel de risc cât mai scăzut pentru acestea. Deci trăim vremuri foarte complexe, dar, pe de altă parte, vreau să transmit şi un mesaj pozitiv. Observăm că avem mulţi profesionişti care îşi fac treaba cu seriozitate şi care reuşesc cu succes să blocheze sau să gestioneze o varietate foarte mare de incidente şi atacuri cibernetice, zi de zi, săptămână de săptămână.
Radu Dobrițoiu: Strategia războiului hibrid permite Rusiei să exercite presiuni asupra statelor occidentale, prin operaţiuni cibernetice, sabotaj şi dezinformare, fără a recurge neapărat la o confruntare militară directă. Domnule colonel Ion Petrescu, ce avantaj strategic obţine Rusia prin utilizarea atacurilor cibernetice împotriva statelor NATO?
Ion Petrescu: Dacă îmi permiteţi o comparaţie, mai ales că aţi fost corespondent de război în teatre de operaţii semnificative, precum Afganistan, Irak, aceasta arată mai degrabă slăbiciunea Rusiei. Pentru că şi insurgenţii islamişti, dacă nu puteau în luptă dreaptă să se impună în faţa trupelor aliate apelau la acele modalităţi de atac asupra blindatelor, care au retezat multe vieţi de tineri europeni. Dar revenind la subiectul dumneavoastră, trebuie spus în completarea celor rostite de distinsul domnul director că Armata României, prin Comandamentul Apărării Cibernetice, reprezintă o componentă esenţială a sistemului naţional de securitate şi apărare cibernetică. Deci, la acest capitol, România este dotată, are o structură adecvată cu specialişti, cu aparatura necesară contracarării unor atacuri din partea unor state adversare. Sigur că e de văzut în ce măsură poate fi completată cu tehnică de luptă de ultimă oră, tehnică cibernetică, şi în ce măsură ne ridicăm la nivelul exigenţelor europene. Din informaţiile publice, am reţinut că România, totuşi, află într-o zonă fruntaşă a clasamentului făcut în rândul statelor europene democrate. Şi, într-adevăr, avem mulţi tineri, în cazul armatei purtători de uniformă militară, care sunt pasionaţi de această luptă cibernetică. Ţine de realitatea zilelor următoare că războiul astăzi se duce şi de la nivelul computerelor, de diferite mărini şi cu diferite posibilităţi de contracarare a ceea ce fac anumite structuri special create în China, în Coreea de Nord, unde funcţionează divizii de internauţi specializate în atacuri cibernetice.
Radu Dobrițoiu: Atacurile informatice asupra infrastructurilor energetice, instituţiilor publice, spitalelor sau sistemelor de transport pot produce perturbări majore ale vieţii cutidiene, chiar şi fără o confruntare militară convenţională. Domnule Dan Cîmpean, care este în prezent sectorul de infrastructură critică din România cel mai expus riscului unor atacuri cibernetice?
Dan Cîmpean: Aş putea spune toate sectoarele sunt vizate relativ în mod egal, dar, prin prisma riscurilor directe la care sunt expuse, a importanţei şi a nivelului de complexitate al unei infrastructuri, să ştiţi că sectorul energetic, administraţia publică şi sectorul de sănătate sunt printre cele mai vizate. Mai este o caracteristică foarte interesantă în cazul României, în particular în sectorul sănătate, care este un sector foarte fragmentat. Avem sute de spitale şi clinici care fiecare individual trebuie să-şi protejeze infrastructurile, infrastructuri de care, evident, depind pacienţii, depinde cetăţeanul, dar care, la modul general, sunt caracterizate printr-o maturitate tehnologică şi o maturitate a măsurilor de protecţie mai scăzută decât sectoare cum ar fi, să spunem, sectorul financiar-bancar sau sectorul transporturilor.Deci este o zonă în care e nevoie de mai multe investiţii, mai mulţi specialişti şi de intervenţii mult mai rapide în sensul de a limita riscurile cibernetice cu care acest sector se confruntă.
Radu Dobrițoiu: Domnule Câmpean, avem şi un exemplu recent, cel al platformei pentru cadastru.
Dan Cîmpean: Într-adevăr, este unul din cazurile şi cred că va fi un caz de manual în anii viitori, care ne arată că poate deveni un incident cibernetic foarte real pentru noi, pentru cetăţeanul de rând, pentru firme, pentru organizaţii de toate tipurile, publice sau private, şi vulnerabilităţi relativ bine cunoscute din infrastructuri, dacă nu sunt soluţionate la timp de specialişti şi dacă nu sunt protejate în aceste infrastructuri corespunzător, pot fi perturbate masiv chiar de un atac relativ puţin sofisticat. Iar aici, în cazul cadastrului, vorbim de un actor /…/ care nu era un actor statal conform evaluărilor directoratelor. Deci să ne putem imagina ce poate un actor statal cu resurse practic nelimitate, cu capabilităţi tehnice foarte sofisticate, cu timp, cu răbdare şi cu aliaţi maliţioşi, ce tip de impact poate face dacă aceste atacuri nu sunt anticipate, prevenite şi nu reuşim împreună, specialişti şi nespecialişti, să ridicăm sistematic nivelul de rezilienţă cibernetică al infrastructurilor noastre.
Radu Dobrițoiu: Alianţa Nord-Atlantică recunoaşte că un atac cibernetic deosebit de grav poate constitui în anumite circumstanţe un atac armat care să justifice invocarea mecanismului de apărare colectivă. Domnule colonel Ion Petrescu, în ce condiţii ar putea un atac cibernetic asupra României să determine activarea articolului 5 al tratatului NATO?
Ion Petrescu: O întrebare pertinentă, dar aici este vorba doar de ipoteză pur teoretică şi pornesc de la recenta declaraţie a comandatului suprem al forţelor aliate din Europa, care a spus că, în termeni estimativi şi sintetici, orice atac al unui stat adversar, advers, fără a-l nominaliza, ar fi declanşat împotriva comunităţii democrate europene, ar fi întâi stăvilit, apoi masiv lovit din aer, ulterior trecându-se la operaţiunea de revenire la situaţia normală, mă refer la hărţile Europei, dinainte de atacul respectiv. Deci şi pe plan cibernetic există o cooperare la nivelul alianţei nord-atlantice şi o cunoaştere, îndeosebi în zona de nord a Europei, a posibilităţilor pe care statul adversar cel mai cunoscut, situat în partea răsăriteană a Europei, l-ar putea avea printr-un atac electronic asupra arealului democratic european. Eu sunt optimist. Odată că avem structuri profesioniste în România şi în al doilea rând că avem aliaţi foarte bine dotaţi tehnologic, care pot interveni în sprijinul necesităţilor reale ale României, dacă se va ajunge la o asemenea situaţie ipotetică. Să nu uităm, totuşi, unde au ajuns dronele ucrainene să bată şi ce obiective militarele de pe teritoriul Federaţiei Ruse sunt pur şi simplu aruncate în aer. Aşa că, apropo de domnul Putin, mai uşor cu propaganda pe scări. Federaţia Rusă se află într-un moment premergător unui colaps economic, recunoscut şi de directoarea băncii naţionale a Rusiei. Nu se va întâmpla mâine, dar simt deja această presiune economică cetăţenii Federaţiei Ruse, care nu demonstrează pe străzi, dar merg în grupuri mari pe trotuar şi o fac aşa pentru că există o securitate puternică acolo, instituţii menite a reprima la nevoie sângeros orice formă de manifestare a unei disocieri de actuala conducere dictatorială de la Kremlin.
Radu Dobrițoiu: Grupările de hackeri asociate unor state ostile utilizează frecvent infrastructuri informatice intermediare şi identităţi false pentru a a ascunde originea atacurilor şi pentru a îngreuna atribuirea responsabilităţii. Domnule Dan Câmpean, cât de dificilă este implicarea, identificarea implicării unor actori statali, precum Rusia, într-un atac cibernetic asupra României?
Dan Câmpean: Depinde de tipul atacului, în unele cazuri este extrem de dificil, pentru că este un proces laborios, de durată şi în care nu poţi fi niciodată sigur sută la sută că ai identificat actorul maliţios, dar foarte interesant în ultima perioadă, în ultimii ani de fapt, foarte multe din aceste grupări care sunt şi grupări de criminalitate informatică autonome, cu autonomie financiară, şi grupări de /activişti/, /…/, sprijiniţi în mod deschis de state, iar Federaţia Rusă este unul dintre acestea, multe din aceste grupări care pur şi simplu se laudă efectiv pe internet cu rezultatele atacurilor lor. Deci sunt aceste două categorii, odată actorii statali care îşi acoperă cu mare atenţie, cu mare grijă şi îndrăznesc să spun într-un mod foarte profesionist, urmele atacului, modul de pregătire şi modul de executare, iar pe de altă parte observăm din ce în ce mai mult grupări de hackeri şi infractori cibernetici care pur şi simplu se laudă şi doresc să-şi creeze o faimă folosindu-se de aceste atacuri. Deci acestea sunt cele două categorii pe care le gestionăm la momentul acesta.
Radu Dobrițoiu: Operaţiunile militare contemporane depind tot mai mult de comunicaţii securizate, sisteme de comandă şi control, navigaţie prin satelit şi infrastructuri digitale care pot deveni ţinte prioritare într-un conflict. Domnule colonel Ion Petrescu, care ar fi cea mai gravă vulnerabilitate operaţională a armatei României în cazul unui atac cibernetic coordonat?
Ion Petrescu: Sigur că dacă privim din satelitul analizei jurnalistice, atunci e sensibilă zona comunicării între diferite eşaloane. Observăm că în zona ucraineană, partenerul american când dă drumul la sistemul Starlink, când îl opreşte, cum s-a întâmplat zilele trecute, sigur cu argumente pe care nu le discutăm acum. Pot fi modalităţi de a lovi sistemul de comunicare, altfel modern, al armatei române, dar vor rămâne la simple tentative, pentru că din fericire, la aplicaţiile pe care le desfăşoară categoriile de forţe armate, se ia în vedere şi acest areal, acest front nevăzut al înfruntării digitale. Aşa cum militarii din trupele terestre se antrenează în poligoanele de instrucţie, pe zonele în care trebuie să înveţe chestiuni ce ţin de protejarea corpului fiecărui individ, aşa şi armata are modalităţi de a contracara atacurile la nivel digital. Dacă sunt vizate comunicaţiile, există măsuri de contracarare a unor asemenea tentative. Deocamdată suntem departe de o asemenea /…/ şi nu ne-o dormim.
Radu Dobrițoiu: Uniunea Europeană încearcă să consolideze cooperarea dintre statele membre în domeniul securităţii cibernetice, într-un moment în care rapiditatea detectării şi neutralizării atacurilor poate face diferenţa între un incident izolat şi o criză naţională. Domnule Dan Câmpean, în cât timp ar putea România să restabilească funcţionarea unui serviciu public esenţial în cazul unui atac cibernetic de amploare?
Dan Câmpean: Depinde foarte mult de tipul şi caracteristicile infrastructurii care sprijină un astfel de serviciu esenţial. Am avut cazul din perioada verii în care am văzut restaurarea unor infrastructuri relativ standard, dar foarte complexe, cu bazele date gigantice în spate, a durat săptămâni din motive în primul rând legate de nevoia de a ne asigura că vulnerabilităţile care au fost exploate de atacatori la acel moment nu mai existau, erau toate închise şi nu mai puteau fi reutilizate. Deci, depinde de tipul sistemului, poate dura orice, între câteva ore până la săptămâni. Evident, metoda cea mai sigură şi pe care noi o recomandăm de la directorat către administratorii gestionării acestor infrastructuri este să testeze periodic capabilităţile proprii de a-şi restaura bazele de date, infrastructurile, pentru că este singura metodă foarte apropiată de lumea reală de cazul unui atac real, prin care, ca organizaţie, ca echipă de specialişti, poţi să estimezi, să spui cu precizie, putem reveni înapoi la normal în materie de minute, de ore, de zi. Deci, fără exerciţii şi fără aceste teste de restaurare a bazelor de date şi a infrastructurilor este extrem de greu pentru orice specialist, pentru orice organizaţie, să dea o estimare precisă a timpului în care vor fi din nou la loc, la zi, cu datele, soluţiile, sistemele şi procesele /…/.
Radu Dobrițoiu: Experienţa a războiului din Ucraina arată că atacurile cibernetice, operaţiunile de dezinformare şi acţiunile de sabotaj pot fi utilizate simultan pentru destabilizarea unui stat înaintea sau în timpul unei confruntări militare. Domnule colonel Ion Petrescu, care ar fi primul semnal că o campanie de atacuri hibride împotriva României pregăteşte o escaladare militară?
Ion Petrescu: Bine, acum eu nu sunt un oracol şi întrebarea dumneavoastră o înţeleg, dar prefer un răspuns prudent. Pot fi multe semnale, pentru că surpriza strategică ca sintagmă a rămas în arsenalul celor care şi-ar dori un succes rapid pe teritoriul unei ţări vecine, cum este statul român. De aceea, cred că tot la nivelul specialiştilor se va da semnalul privind pericolul unei asemenea situaţii imprevizibile, nedorite şi îmi menţin punctul de vedere că avem capacitatea, specialiştii şi structurile, dar şi tehnologia aferentă contracarării unei asemenea situaţii. Ştiţi, vreau să vă spun o chestiune. Un jurnalist pe care îl respect voia în acelaşi spirit să explic care sunt paşii în cazul mobilizării generale. Şi vă spun şi dumneavoastră ce i-am spus lui. Anumite lucruri nu se discută public, pentru că ar fi o invitaţie sau o devoalare a unui sistem în faţa unui adversar, mai mult sau mai puţin cunoscut…
Radu Dobrițoiu: Mă îndrept acum, da, către domnul Dan Câmpean cu ceva de actualitate, să spunem. Atacurile cibernetice devin tot mai sofisticate, iar inteligenţa artificială amplifică riscurile de securitate. Cât de pregătită este România să contracareze atacuri cibernetice care utilizează inteligenţa artificială?
Dan Câmpean: Eu cred că suntem pregătiţi, să ştiţi. Şi vă spun dintr-un punct de vedere care s-ar putea să vă surprindă. Cele mai dificile atacuri cibernetice cu care organizaţii din România şi directoratul implicit s-au confruntat să ştiţi că au fost atacuri executate într-un mod relativ tradiţional, în care inteligenţa artificială nu a fost factorul hotărâtor. Deci au fost utilizat, evident, pentru a pregăti atacurile, pentru a procesa rapid datele furate sau pentru a pregăti mai bine categorii mai puţin experimentate de hackeri ca să execute aceste atacuri. Din fericire, instrumente de inteligenţă artificială sunt acum şi în mâinile celor care protejează, care apără infrastructurile informatice şi pot să spun cu toată responsabilitatea să urmărim cu atenţie acest joc de-a şoarecele şi pisica între atacatori şi cei care apără şi protejează infrastructurile, pentru că înclin să cred, după o perioadă de 1 până la 2 ani, moment în care multe vulnerabilităţile detectate cu ajutorul inteligenţei artificiale se vor estompa, vor stagna ca număr, ca nivel de impact al acestor vulnerabilităţi, vom trece şi vom vedea un moment în care vom avea o protecţie mult mai facilă şi mult mai extinsă apropo de infrastructuri prin utilizarea acestor instrumente. Deci eu sunt precaut optimist pe termen mediu, dar este o realitate că ne confruntăm la acest moment cu atacuri executate de hackeri mai puţini experimentaţi, dar care utilizează în mod foarte inovativ instrumente de inteligenţă artificială pentru a lansa acelaşi tip de atacuri pe care experţii îl făceau înainte.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantica, la final.
TRANSCRIERE: RADOR RADIO ROMÂNIA
