RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (29 octombrie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica”
Radu Dobriţoiu – Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu de la microfonul emisiunii „Euroatlantica”.
Ucraina intră într-o nouă iarnă de război, iar Rusia încearcă din nou să transforme frigul şi întunericul în arme. După aproape 5 ani de la invazia pe scară largă, Moscova continuă bombardamentele asupra infrastructurii energetice ucrainene, în timp ce pe front, în pofida pierderilor şi a eforturilor militare considerabile, avansul trupelor ruse rămâne lent şi disputat. Rusia şi-a extins în această lună atacurile asupra centralelor electrice şi reţelelor de distribuţie, inclusiv în vestul Ucrainei.
Zeci de mii de familii au rămas fără electricitate, iar autorităţile de la Kiev avertizează cu obiectivul Moscovei este destabilizarea vieţii cotidiene înaintea temperaturilor de iarnă. O concluzie gravă vine şi din partea Naţiunilor Unite. Potrivit Associated Press, o comisie internaţională de anchetă, sprijinită de ONU, a stabilit că atacurile sistematice ale Rusiei asupra infrastructurii energetice constituie crime de război. Pe câmpul de luptă, însă, situaţia este diferită de imaginea unei victorii ruse iminente.
Linia frontului, întinsă pe aproximativ 1.200 de km, se modifică lent, iar ambele armate revendică succese locale. Preşedintele Volodimir Zelenski a anunţat recuperarea unor teritorii prin operaţiuni ucrainene în nord-estul şi estul ţării. În acelaşi timp, comandamentul rus susţine că a cucerit noi localităţi, afirmaţii contestate de Kiev şi dificil de verificat independent. Rusia continuă ofensiva, dar nu a obţinut prăbuşirea apărării ucrainene, iar costul uman al războiului creşte.
Potrivit datelor ONU, numai în septembrie, peste 2.400 de civili ucraineni au fost ucişi sau răniţi. Într-un interviu acordat Reuters, Zelenski a avertizat că Ucraina va răspunde atacurilor asupra sistemului său energetic prin lovituri împotriva rafinăriilor ruseşti, importante pentru finanţarea războiului.
Aşadar ne apropiem de o nouă iarnă, în care rezistenţa Ucrainei va fi testată nu doar în tranşee, ci şi în locuinţe, spitale şi oraşe ameninţate de frig. Rusia dispune încă de resurse pentru continuarea războiului, dar superioritatea sa militară nu s-a transformat într-o victorie decisivă. Ucraina rezistă, iar marea întrebare este cât timp vor putea ambele ţări să suporte costurile unui conflict de uzură, fără o perspectivă clară de pace.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei, Tudor Curtifan, redactor-şef „Defence România” şi generalul maior în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii: „Rezistenţa Ucrainei”.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Tudor Curtifan!
Tudor Curtifan: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Mulţumesc pentru invitaţie. Îl salut şi pe domnul general Grecu şi pe toţi cei care ne ascultă.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu!
Dan Grecu: Bună seara, bună seara! Aceleaşi salutări calde şi din partea mea pentru toată lumea.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
Rusia intensifică atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene înaintea iernii, încercând să transforme dificultăţile populaţiei civile într-un instrument de presiune asupra Kievului. Domnule Tudor Curtifan, în ce măsură această strategie urmăreşte nu doar slăbirea rezistenţei Ucrainei, ci şi forţarea unor concesii politice în eventualitatea unor negocieri de pace?
Tudor Curtifan: Sigur că obiectivul, exact cum aţi menţionat şi dumneavoastră, distrugerea sprijinului acordat către populaţie în ceea ce priveşte rezilienţa şi rezistenţa Ucrainei, obiectivul e încercarea de a obţine rezultatele sau obiectivele militare pe plan politic, pe plan diplomatic, pentru că frontul, exact cum aţi menţionat, este blocat deja de foarte mult timp, cu mici avansuri din partea fiecărei părţi, dar în general întreaga linie de front e blocată, acel killzone unde nimeni nu intră sau rata de supravieţuire e de câteva minute, controlată în întregime de drone, nu poate fi un spaţiu de manevră, deci nu poate fi împins, dar s-a mai întâmplat, nu e prima iarnă în care Federaţia Rusă va lovi intens infrastructura energetică a Ucrainei.
Cred că Ucraina va avea capacitatea de a rezista chiar dacă de aceasta dată se confruntă cu această lipsă acută de rachete PAC-3 ale sistemelor Patriot pentru a putea intercepta rachetele balistice. Mă uitam pe date transmise de către Kiev. Rata de interceptare e undeva pentru rachetele balistice, undeva la 8%, adică e extrem de mică, practic, tot ce lansează ruşii balistic, ucrainenii nu prea au capacitatea de a angaja, dar e prima iarnă în care şi Ucraina va avea capacitatea de a lovi în adâncimea Federaţiei Ruse, rafinării şi alte puncte de infrastructură militară.
Deci mă aştept la o iarnă, o lege a talionului, rafinărie pentru rafinărie, cu intensificarea acestor lovituri. Repet, nu e prima iarnă când Federaţia Rusă va lansa astfel de atacuri, dar mi-e greu să văd că se va schimba paradigma războiului prin aceste bombardamente. S-a mai încercat. Nici Germania nazistă n-a reuşit în timpul blitz-ului împotriva Marii Britanii, în Al Doilea Război Mondial, aliaţii au bombardat şi au ras de pe faţă pământului Dresda şi alte oraşe ale Germaniei, fără niciun rezultat, dimpotrivă, a fost practic, în Marea Britanie efectul scontat a fost invers decât cel dorit, întărirea rezistenţei populaţiei. De aceea cred că se va ajunge sau probabil vom ajunge la o soluţie în următoarea perioadă care va fi tranşată tot în… dacă nu pe front, unde e blocată, tot la masa negocierilor, dar iarna aceasta va fi cu siguranţă dificilă şi asta nu e o veste bună pentru România, pentru că intensificarea atacurilor ruse la infrastructura energetică ucraineană, inclusiv la infrastructura porturilor dunărene, nu face decât să aducă şi mai multe incidente la graniţele noastre şi vedem ce s-a întâmplat în ultimele zile. Intensificarea acestor date în plină iarnă e o veste proastă pentru ţara noastră.
Radu Dobrițoiu: În pofida superiorităţii numerice şi a resurselor militare mobilizate de Moscova, linia frontului din Ucraina se modifică lent, iar fiecare avans teritorial pare să presupună costuri importante. Domnule general Dan Grecu, cum explicaţi, din perspectivă militară, incapacitatea armatei ruse de a realiza o străpungere strategică decisivă şi cât timp poate susţine Rusia acest tip de război de uzură?
Dan Grecu: O să încerc să vă răspund la cea de-a doua, la a doua parte a întrebării dumneavoastră: cât timp? Mult, mult timp. Federaţia Rusă are resursele materiale şi resurse umane superioare părţii ucrainene, indiscutabil, iar în condiţiile în care ucrainenii mai sunt şi afectaţi de lipsa mijloacelor, aşa cum a spus şi Tudor înainte, de exemplu, în special cele în domeniul apărării antiaeriene, este clar că această superioritate se va menţine. Dar prin tactici, proceduri, prin folosirea extinsă a dronelor, prin pregătirea terenului, pentru că să nu uităm că ruşii s-au blocat în faţa acelei linii de fortăreţe Kramatorsk, Sloviansk, în zona aceea şi se chinuie de mai bine de un an de zile să facă, fără succes, să facă progrese în acea zonă, deci aici este una din explicaţii.
A doua explicaţie este indiscutabil rezilienţa forţelor şi a poporului ucrainean. Iar a treia explicaţie este sprijinul pe care Uniunea Europeană, în special în acest moment Uniunea Europeană, ţările din Uniunea Europeană, continuă să-l acordă Ucrainei, e adevărat, nu la nivelul la care era şi atunci când Statele Unite făceau acelaşi lucru. Iar pentru că discutăm acum, în prag de iarnă, putem spune aşa: noi am mai văzut filmul ăsta, am mai văzut filmul ăsta în sensul că Federaţia Rusă încă în prima iarnă a lovit infrastructura energetică, după care alte elemente de infrastructură, ceea ce vedem şi acum. Ba mai mult, acum vedem şi atacuri asupra zonelor, sau din ce în ce mai des, atacuri asupra zonelor rezidenţiale şi, nu în ultimul rând, atacuri asupra civililor, cum s-a întâmplat chiar în dimineaţa asta cu acel tren în gara Dnipro, unde 14-15 victime au fost ca urmare a lovirii acestei garnituri de tren, indiscutabil o garnitură de civili.
Deci astea sunt coordonatele pe care se va merge pe relaţia strictă Federaţia Rusă-Ucraina sau Ucraina-Rusia, cu menţiunea că şi ucrainenii răspund cam cu aceeaşi, nu cu aceeaşi, cum să spună, capacitate, dar cam în acelaşi stil, legea talionului, cum bine a spus Tudor mai devreme, şi acţionează şi ei împotriva rafinăriilor, împotriva depozitelor de carburanţi, şi, în general, acele zone care sprijină logistic forţele de la contact, plus atacurile pe mare, în special asupra flotei care transportă carburanţi, dar nu numai, pentru că astăzi am aflat a doua, din punctul meu de vedere, atât /…/, a doua recunoaştere a unei acţiuni ruse împotriva unei nave, în acest caz, o navă care se îndrepta cu, spunea Ministerul Apărării Rus spre Odesa. A mai fost acum vreo săptămână şi jumătate, încă o astfel de recunoaştere. Din punctul meu de vedere, sunt singurele pe care le cunosc până la acest moment.
Radu Dobrițoiu: Războiul din Ucraina a modificat profund arhitectura de securitate europeană, iar rezultatul său va influenţa raporturile dintre Rusia, NATO şi Uniunea Europeană pentru mulţi ani. Domnule Tudor Curtifan, ce ar însemna pentru securitatea Europei, inclusiv pentru România, un conflict îngheţat în Ucraina, fără un acord de pace durabilă şi fără garanţii reale de securitate?
Tudor Curtifan: O să vă răspund foarte scurt, o bombă cu ceas, care va exploda în orice moment în următoarea perioadă, pentru că îngheţarea conflictului, dar aici e important de menţionat, este un aspect esenţial, fără garanţii de securitate, adică mă refer la o pace durabilă, noi tot vorbim de o pace, dar ea trebuie să fie durabilă. Acuma, trebuie să fim corecţi, nici Ucraina nu are capacitatea de a-şi îndeplini obiectivul principal şi anume eliberarea întregului teritoriu ocupat de Federaţia Rusă şi revenirea la graniţele din 1991, pentru că nu are această capacitate, nu trebuie să ne imaginăm că acest lucru sau se va întâmpla, sau că vom vedea armata ucraineană defilând în Piaţa Roşie, în Moscova, nu se va întâmpla acest lucru, dar nici Federaţia Rusă, frontul e blocat, nu are capacitatea de a-şi îndeplini obiectivele în ceea ce priveşte ocuparea întregului litoral, întregului sud-est al Ucrainei şi aşa mai departe, readucerea Ucrainei în sfera de influenţă politică, schimbarea clasei politice şi preluarea controlului.
Şi atunci rezultatul sau probabil ne vom aştepta la o îngheţare a conflictului în următoarea perioadă negociată, dar vor trebui altfel de garanţii de securitate, că lucrurile nu vor escalada, pentru că în caz contrar, nu facem decât să plasăm o bombă cu ceas şi să se, nu ştiu, să explodeze în următoarea perioadă, în următorii ani. Repet, obiectivul Federaţiei Ruse, nu trebuie să ne ascundem după deget, e în continuare această, cu acest concept Novorossia, de ajungerea la gurile Dunării, ocuparea întregului litoral al Ucrainei. Să ne imaginăm ce consecinţă ar avea pentru noi acest lucru, pentru Republica Moldova ce consecinţă ar avea acest lucru, ar fi devastator, de aceea va trebui găsită o formulă în acest sens, ca să nu mai spun că într-un asemenea scenariu vom avea, pe lângă o Federaţiei Rusă agresivă, vom avea şi o Ucraină care se va simţi trădată şi probabil va fi, se va uita cu alţi ochi asupra Occidentului.
Acesta este, din punctul meu de vedere, cel mai negru scenariu. Din acest motiv, vor trebui găsite soluţii pentru, nu ştiu, o soluţie durabilă, dar suntem foarte departe de acest moment, în care să avem negocieri, în care să existe garanţii de securitate, în care să se găsească formule. Fiecare parte va trebui să facă concesii şi vor trebui luate decizii dureroase, pentru că, repet, mi-e greu să cred că Ucraina îşi poate elibera teritoriul, peninsula Crimea şi cele ocupate, dar nici Federaţia Rusă, pe de altă parte, nu are această posibilitate. Deci Rusia va trebui presată să vină la masa negocierilor.
Dar de ce spun că suntem departe şi cu asta închei? Pentru că eu am toată convingerea că Vladimir Putin şi regimul de la Kremlin, care, până la urmă, e şi pentru el un război de supravieţuire politică, pentru că e un război de supravieţuire ca stat, e convins că poate frânge această rezilienţă de care aţi vorbit în minutele precedente, nu doar prin bombardarea populaţiei, prin o bombardare a obiectivelor de infrastructură civilă, ci şi prin acţiuni politice şi destabilizarea în contextul războiului hibrid. Vladimir Putin e convins că are timpul de partea sa, urmează un an electoral extrem de important în Uniunea Europeană, inclusiv cu alegeri în aprilie prezidenţiale în Franţa şi Moscova vede că poate schimba această arhitectură a sprijinului Ucraniei, dar vom vedea ce se va întâmpla.
Radu Dobrițoiu: Venirea iernii complică operaţiunile terestre, dar dezvoltarea războiului cu drone, a loviturilor în adâncime şi a sistemelor de supraveghere schimbă permanent regulile confruntării. Domnule general Dan Grecu, ce scenarii militare consideraţi că sunt cele mai probabile până în primăvara anului 2027? O intensificare a ofensivei ruse, stabilizarea frontului sau posibilitatea ca Ucraina să recâştige iniţiativa operaţională?
Dan Grecu: Este exclus, din punctul meu de vedere, ultima variantă, după cum, din punctul meu de vedere şi atunci când ne referim direct la lupta armată, situaţia care o vedem acum pe front va rămâne cu schimbări de mici de dimensiuni. În schimb, atacurile în adâncime, cu rachete de croazieră, cu drone de mare sau de mică distanţă, vor continua şi am o convingere că Federaţia Rusă, pe măsură ce nu va reuşi să îşi mărească aria de control, aria teritorială de control în Ucraina, va continua mult mai mult acel război din umbră, război hibrid, cum vreţi să-l numiţi, din perspectivă ideologică, din perspectiva provocărilor, chiar militare, provocări, nu atacuri, înspre Occident, mai ales că, aşa cum a spus şi domnul Curtifan mai devreme, vin momente foarte importante în ţări cu mare putere în Europa. Deci eu acestea le văd … asta văd direcţia pe care se va dezvolta din perspectiva războiului, deci o relativă acalmie la linia de contact, dar multe atacuri în adâncime, în special împotriva infrastructurii critice, dar nu numai, o campanie internaţională de rupere a coeziunii în cadrul statelor europene care sprijină Ucraina şi, după cum aţi văzut, o campanie internaţională dusă în Africa şi în Asia de către Federaţia Rusă, care ieri, alalăieri, abia avusese un… un ceva, o întâlnire cu reprezentanţi din peste 20 de state africane, cărora le propunea sprijin. Adică Rusia se mişcă pe toate fronturile, nu numai pe frontul militar, ba se pare că pe unele fronturi are mai mare succes decât pe cel militar, în pofida, aşa cum am început şi aţi amintit şi dumneavoastră, a superiorităţii în mijloace pe care o are.
Radu Dobrițoiu: După aproape 5 ani de război, Rusia nu a reuşit să obţină o victorie decisivă, iar Ucraina continuă să reziste, în condiţiile unor pierderi umane şi economice considerabile. Domnule Tudor Curtifan, cât de aproape sau cât de departe suntem de o soluţie diplomatică şi ce ar putea determina Moscova să accepte negocieri reale, nu doar o capitulare mascată a Ucrainei?
Tudor Curtifan: Convingerea că preţul pe care îl plăteşte pentru acest război e mult mai mare decât beneficiul şi obiectivul în momentul actual. Exact cum s-a întâmplat în Afganistan cu Uniunea Sovietică în anii ’80. Problema cu războaiele, domnule Dobriţoiu, ştiţi care este? Ele sunt uşor de prezis, dar sunt imprevizibile în ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară.
Radu Dobrițoiu: Şi sunt uşor de pornit, dar greu de oprit.
Tudor Curtifan: E greu de oprit. Sunt un eşec al clasei politice şi ulterior vor trebui găsite soluţii tot politice. Nici americanii nu îşi imaginau în ’60 că vor sta 8 ani în Vietnam, americanii nu îşi imaginau nici acum, în Afganistan, în anii 2000 că vor sta, cât au stat?, 17 ani, sovieticii au stat iarăşi 8-9 ani în Afganistan în anii ’80. Deci nu ai cum să calculezi sau nu ai cum să ştii care e cursul şi care e mersul. Cred că în momentul în care există două componente aici: unu, Federaţia Rusă să fie… preţul pe care îl plăteşte să fie foarte mare şi aici va trebui presiune politică din partea, nu doar a Europei, şi din partea Statelor Unite pentru a se aşeza la masa negocierilor, şi doi, probabil în moment… dar aici suntem foarte departe de această variantă, în momentul în care Vladimir Putin va simţi că există o fisură în interiorul regimului său şi atunci va trebui să ia o decizie de a se aşeza la masa negocierilor. Nu suntem în acest scenariu, deşi surprize pot apărea. Aduceţi-vă aminte, am trecut foarte repede în istorie de ceea ce s-a întâmplat cu marşul lui Prigojin către Moscova. Deci există şi posibilitatea unor turbulenţe, dar fără o presiune din partea Occidentului, pentru ca Moscova să se aşeze la masa negocierilor, iar negocierea înseamnă o concesie, compromisuri, cele două părţi să facă compromisuri, e greu de crezut că se va ajunge la un consens şi, vă repet, vor trebui găsite soluţii pentru a avea o soluţie durabilă, nu doar un acord de pace, sau am mai avut Minsk 1 şi Minsk 2 şi am văzut ce s-a întâmplat.
Radu Dobrițoiu: Rusia foloseşte masiv drone şi rachete pentru a lovi centrale electrice, staţii de transformare şi reţele de distribuţie, încercând să afecteze atât populaţia civilă, cât şi funcţionarea economiei ucrainene. Domnule general Dan Grecu, care este eficienţa militară reală a acestei campanii şi dispune Ucraina de suficiente mijloace de apărare antiaeriană pentru a evita o criză energetică majoră în această iarnă?
Dan Grecu: Criza energetică există, deja există în Ucraina. Pierderile care au fost provocate de atacurile părţii ruse deja au supus ucrainenii la o mare penurie, ca să spun aşa, în special în domeniul energiei electrice, iar mijloacele de apărare antiaeriană, cum am spus şi la început, pentru a limita acţiuni, în special a rachetelor de croazieră, pentru că aici este problema, este la rândul lui limitat. Nici acţiunile împotriva dronelor nu mai au acelaşi succes, odată cu introducerea Geranului 4, acel Shahed cu studii superioare, în sensul că are un motor reactiv, deci o viteză mai mare, nu mai sunt şi eficacitatea care trecea generos pe 80% împotriva Shahedului 1, 2, a Geranului, s-a redus acum undeva la 50%. Deci problema apărării antiaeriene este o problemă serioasă pentru forţele ucrainene. Nu întâmplător preşedintele ucrainean tot cere rachete şi mijloace antiaeriene, pentru că acelea care există sau mai în special interceptorii, pentru că despre asta este vorba, sunt clar insuficienţi pentru o apărare care să treacă de 60-70%, măcar în eficacitate.
Radu Dobrițoiu: Există riscul, domnule Tudor Curtifan, ca oboseala occidentală faţă de război să devină un avantaj strategic pentru Vladimir Putin? Cât de solidă mai este unitatea aliaţilor Ucrainei?
Tudor Curtifan: E clar că e erodată unitatea şi aici trebuie să admitem acest lucru, nu trebuie să ne ascundem după deget. Unitatea e erodată, obiectivul e cu siguranţă cel menţionat şi sublinat foarte corect de domnul general Grecu, de a destabiliza intern Uniunea Europeană, de a eroda şi mai mult sprijinul acordat Ucrainei, în urmă… vor fi alegeri anul viitor în Franţa, Polonia, statele baltice, nu mai ştiu, Estonia, dacă nu mă înşel, deci vor fi alegeri importante. Nu mai există acel sprijin. Există un ‘war fatigue’ în societăţile noastre, există foarte mult război hibrid, dar în continuare asta nu înseamnă că sprijinul nu e acordat Ucrainei. E o problemă şi cu sprijinul american, ok, nu mai există la nivelul celui din perioada lui Joe Biden, dar intelligence-ul americană e tot acolo. Europa în continuare, Europa are o carte. Europa a reuşit în continuare, după… în perioada lui Donald Trump, să ofere sprijin militar Ucrainei, cumpărând armament american, ceea ce o obligă să fie la masa negocierilor într-un viitor proces de pace. Asta e obligatoriu, apropo că vorbeam de securitate. Dacă ratăm acest obiectiv, înseamnă că, nu ştiu, ne merităm soarta, îmi pare rău să spun, dar sper că nu se va întâmpla acest lucru.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. Titlul acestei ediţii: „Rezistenţa Ucrainei”. Invitaţii emisiunii au fost Tudor Curtifan, redactor-şef „Defence România”, şi generalul maior în rezervă Dan Grecu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
