
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (10 septembrie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
La patru ani şi jumătate de la declanşarea invaziei ruse pe scară largă, războiul din Ucraina pare prins într-un paradox. Diplomaţia încearcă din nou să deschidă drumul către pace, în timp ce, pe teren, confruntarea militară se intensifică. Negocierile există, canalele dintre Washington, Moscova, Kiev şi capitalele europene funcţionează, dar distanţa dintre condiţiile puse de Rusia şi cele acceptabile pentru Ucraina rămâne uriaşă. Problema fundamentală rămâne aceeaşi: teritoriile ocupate şi garanţiile de securitate pentru Ucraina.
Cele două părţi continuă să aibă poziţii greu de reconciliat. În paralel cu diplomaţia, războiul aerian se amplifică. Rusia atacă tot mai intens oraşele, infrastructura energetică şi logistică ucraineană, folosind inclusiv noi drone cu propulsie reactivă, mai rapide şi mai dificil de interceptat. Ucraina răspunde, la rândul ei, printr-o campanie tot mai amplă de atacuri cu drone în adâncimea teritoriului rus. Sunt vizate rafinării, instalaţii energetice, depozite şi infrastructură logistică. Efectele încep să fie resimţite, inclusiv de populaţia rusă. Dar adevărata cursă contra cronometru este acum cea cu iarna. Ucraina se pregăteşte pentru a cincea iarnă completă de război, iar protejarea sistemului energetic devine o prioritate strategică. Aşadar, pacea este din nou pe masa negocierilor, dar războiul nu aşteaptă rezultatul negocierilor. Dimpotrivă, fiecare tabără încearcă să-şi îmbunătăţească poziţia militară înaintea unei eventuale înţelegeri. Ucraina va intra astfel într-o nouă iarnă sub un dublu semn: speranţa fragilă a diplomaţiei şi realitatea brutală a unui război care, deocamdată, nu dă niciun semn că s-ar opri. Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei: profesorul universitar Ştefan Popescu, analist de politică externă, şi contraamiralul în rezervă Constantin Ciorobea, preşedinte al Asociaţiei ‘Clubul Amiralilor’.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi cu Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii: „Războiul din Ucraina, între posibilele negocieri de pace şi o nouă iarnă cu atacuri ruseşti”.
Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu!
Ştefan Popescu: Bună seara, dumneavoastră şi domnului amiral! O mare plăcere să vă regăsesc!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule amiral Constantin Ciorobea!
Constantin Ciorobea: Bună seara. Bună seara dumneavoastră şi, cu deosebit respect, îl salut pe domnul Popescu şi radioascultătorilor dumneavoastră!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi.
Diplomaţia pare să se fi accelerat, dar poziţiile Moscovei şi Kievului rămân foarte îndepărtate. Domnule profesor Ştefan Popescu, ce ar trebui să se schimbe fundamental pentru ca actualele contacte diplomatice să se transforme într-o negociere de pace reală?
Ştefan Popescu: Statele Unite ale Americii să îşi dorească cu adevărat să se implice într-un proces de negociere serios, pentru că, până acum, avem o serie de contacte diplomatice care înseamnă un dialog pe mai multe teme, nu numai Ucraina, fără o implicare serioasă, fără organizarea, în afară de summit-ul din Alaska, unde nu prea este clar dacă s-a discutat numai despre Ucraina, probabil că s-au discutat şi acolo şi despre alte subiecte – chiar şi numai simpla alegere a Alaskăi a arătat o anumită distanţă a Statelor Unite ale Americii faţă de Ucraina – dar ceea ce mi se pare cel mai semnificativ pentru această, aş spune, atitudine deloc robustă a Statelor Unite ale Americii în găsirea unei soluţii este faptul că America nu mai sprijină angajarea unui raport de forţă în Ucraina faţă de Federaţia Rusă, pentru că orice negociere este rezultatul unui raport de forţă. Or, indiciul elementar, aş spune, pentru care nu avem nevoie de cine ştie ce dovezi, pentru că ele sunt publice, Statele Unite ale Americii s-au retras, au făcut un pas semnificativ înapoi în susţinerea Ucrainei din punct de vedere financiar, cu armament şi cu echipamente – lăsăm la o parte anumite promisiuni de transfer de licenţe şi aşa mai departe, care sunt oricum lucruri pe termen lung şi foarte lung – şi, bineînţeles, aş spune că, şi din punct de vedere diplomatic, după o anumită vervă începută pe 12 februarie, odată cu întâlnirea, prima întâlnire cu o delegaţie rusă la Jeddah în Arabia Saudită şi culminând cu summit-ul din Alaska pe care l-am amintit, din august anul trecut, contactele rămân, dar fără a avea la orizont organizarea unui eveniment, a unei platforme cu adevărat de discuţii pe tema păcii care să implice nu numai Federaţia Rusă sau Ucraina, dar şi alţi parteneri care au capacitatea de a face presiuni asupra părţilor implicate în conflict.
Radu Dobrițoiu: În timp ce se vorbeşte despre pace, luptele şi atacurile la distanţă continuă cu intensitate ridicată. Domnule amiral Constantin Ciorobea, din punct de vedere strict militar, vedeţi în acest moment vreun indiciu că Rusia sau Ucraina se pregătesc pentru încetarea războiului?
Constantin Ciorobea: Nu. Din punct de vedere militar, nu, nu aş putea identifica vreun aspect care să arate că ne îndreptăm către nişte negocieri de pace, în condiţiile în care cele două părţi aflate în conflict îşi păstrează foarte ferm poziţiile pe aliniamentele pe care le au, cu uşoare înaintări ale armatei Federaţiei Ruse. De altfel, anul 2026 a reprezentat pentru Federaţia Rusă cele mai mici teritorii ocupate de la, să spunem, din 2024 poate. 2024, 2025, 2026… În 2026 cele mai puţine teritorii ocupate. În acest context, într-adevăr, apare această problemă a răspunsului ucrainenilor împotriva rachetelor balistice şi a acestor drone cu reacţie, care deja pun probleme, de aici discuţiile şi intenţia preşedintelui Zelenski de a avea nişte contacte atât cu ţările europene – a se vedea Germania şi Franţa, dar şi cu Statele Unite – pentru a-şi asigura rachetele ca pe timpul iernii să poată face faţă asaltului care este previzibil că îl va face Federaţia Rusă împotriva Kievului şi al altor centre populate din Ucraina. Pe de altă parte, vedem pe front o înaintare foarte lentă a Federaţiei Rusă, dar aş puncta şi contraatacul, să-i spunem, ucrainean din zona Lîman, ceea ce demonstrează pentru mine faptul că Federaţia Rusă şi-a concentrat efortul pe Kosteantînivka, dar nu poate asigura şi protecţia altor direcţii. Deci apare nevoia Federaţiei Rusă de personal pentru a ocupa Donbasul, acest obiectiv pe care preşedintele Putin, chiar la aceste negocieri de pace, prin reprezentanţii care au discutat cu delegaţia Statelor Unite, a spus că ocuparea Donbasului este o chestiune de timp; da, este o chestiune timp, dar nu aşa cum o vede preşedintele Putin, din punctul meu de vedere, adică vor mai fi 2-3 ani până va reuşi să ocupe toată această regiune pe care doreşte să o obţină la masa a tratativelor. Deci, din punct de vedere militar, nu sunt create condiţii. Ucraina consideră că poate să apere această regiune pe care Federaţia Rusă cere să îi fie predată la masa tratativelor. Acest lucru nu cred că va accepta Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Problema teritoriilor ocupate continuă să fie principalul obstacol al negocierilor. Domnule profesor Ştefan Popescu, există din perspectiva dreptului internaţional şi a precedentelor istorice o formulă prin care războiul să fie oprit, fără ca Ucraina să legitimizeze pierderea teritoriilor sale?
Ştefan Popescu: Din păcate, în faţa raporturilor de forţă, dreptul internaţional, şi îmi pare rău să o spun, dar este o realitate, capătă o valoare secundară. Nu mai vorbim de faptul că ne aflăm într-o lume în tranziţie, în care formele mai vechi contează mai puţin. Şi îmi este foarte teamă că orice soluţie va ţine mai puţin seama de dreptul internaţional, cât de realitatea de pe teren. În acest moment, trebuie să constatăm, chiar dacă Federaţia Rusă înaintează mult mai puţin şi are, într-adevăr, limite pe care domnul amiral le-a subliniat foarte bine în a acoperi toate sectoarele, totuşi, în acest moment, Ucraina este o ţară enclavată. Marea Neagră, sectorul Mării Negre, a devenit total nefuncţional, în condiţiile în care are o cantitate foarte mare, în jur de 60 de milioane de tone de cereale, sunt ţintite tot ce înseamnă lanţ logistic care poate fi folosit din sfera civilă în sfera militară, de la simplele benzinării, locomotive, chiar parcările tirurilor, pentru că tirurile caută să creeze, să ducă pe terestru, pe cale terestră, să evacueze unul din principalele produse de export ale Ucrainei, iar acest lucru îmi arată, această determinare, că lucrurile vor fi tranşate pe câmpul de luptă şi abia apoi se va da o voce diplomaţiei în care poate, tot repet, dar asta depinde de actorii implicaţi, adică să avem o poziţie europeană unificată şi suficient de puternică ca să aducă şi anumite elemente ale dreptului internaţional. Dar îmi este teamă, foarte teamă, că dreptul forţei va fi cel care va prevala şi în toate formulele, chiar de anul trecut, pe care le-am evocat, tot timpul se spunea că trebuie făcute, recunoscut că trebuie făcute anumite concesii teritoriale. Îmi este în acelaşi timp, văzând această specializare a ruşilor în conflicte îngheţate, îmi este foarte teamă că nu va fi niciun tratat şi va fi un conflict îngheţat, iar conflictul îngheţat înseamnă o stare de instabilitate permanentă asupra Ucrainei, plasarea acesteia într-o stare de incertitudine şi acest lucru mi se pare chiar mai grav decât pierderea unor teritorii.
Radu Dobrițoiu: Rusia şi-a intensificat atacurile cu drone şi rachete, inclusiv asupra infrastructurii energetice şi a marilor oraşe. Domnule amiral Constantin Ciorobea, cât de vulnerabilă este Ucraina în faţa unei noi campanii ruseşti de iarnă şi cât de importantă devine apărarea antiaeriană în următoarele luni?
Constantin Ciorobea: În condiţiile în care deja Federaţia Rusă a demonstrat prin această producţie nouă de drone cu reacţie şi prin introducerea în luptă a unei, nici nu ştiu ce să-i spun, e o rachetă de croazieră stil dronă, „žBanderol”ť, cu o încărcătură de luptă, într-adevăr, de 150 de kg, dar cu nişte caracteristici de zbor foarte asemănătoare rachetelor tip croazieră, adică la înălţime foarte joasă, greu de lovit de sistemele de apărare antiaeriană, deci cele două sisteme, dacă vor fi produse de Federaţia Rusă în cantitate mare – această dronă, rachetă de croazieră „žBanderol”ť este foarte ieftină, este mult mai ieftină, de vreo 10 ori mai ieftină decât un Iskander – într-adevăr, apare un foarte mare semn de întrebare al capacităţii Ucrainei de a răspunde acestor lovituri din aer, fără sistemele acestea de apărare antiaeriană care să acţioneze împotriva rachetelor pentru a-şi proteja oraşele, centralele, sistemul de distribuţie a energiei electrice şi tot ce înseamnă condiţii normale de viaţă pe timpul iernii şi aici, într-adevăr, s-ar putea, ca iarna aceasta, dacă Ucraina nu reuşeşte să asigure acest, cum a reuşit să asigure nişte condiţii de viaţă, să spunem, cât de cât acceptabile, s-ar putea să fie decisivă pentru viitoarele negocieri de pace.
Radu Dobrițoiu: Să amintim, Canada a fost de acord să ofere Ucrainei un pachet de apărare aeriană în valoare de 350 de milioane de dolari. După patru ani şi jumătate de război, costurile umane, economice şi politice sunt enorme pentru ambele etape. Domnule profesor Ştefan Popescu, timpul lucrează acum în favoarea Rusiei, a Ucrainei sau asistăm la un război de uzură în care, pe termen lung, pierd toate părţile?
Ştefan Popescu: Fără îndoială că pierderile războiului de o parte şi de alta sunt irecuperabile. Dincolo, sigur, vorbim de pierderi materiale, sigur se refac, pierderile de vieţi omeneşti. Doi, memoria istorică a unor locuri. Chit că au fost construite în diverse perioade ale istoriei, dar acolo s-au dus destine umane, adică raderea unor oraşe cu artileria, aceea este practic irecuperabilă. Mai există o problemă, sigur că Rusia suferă şi ea din punct de vedere demografic, există inclusiv consecinţe economice care pun presiune pe resursele ei, dar Ucraina, ne spun datele guvernului ucrainean de la Kiev, are populaţia estimată undeva între 25-30 de milioane de locuitori. Cu alte cuvinte, pentru că o mare parte a populaţiei ucrainene s-a expatriat şi ne putem pune întrebarea: în momentul în care războiul va înceta şi frontierele se vor deschide, care vor fi efectele psihologice ale unui război de o asemenea intensitate asupra unei populaţii europene? Şi atunci, cu structuri moderne, oare ucrainenii vor reveni, cele câteva milioane care se află în Occident, înapoi în ţară? Sau, dimpotrivă, cei care se află în ţară, terorizaţi de un război atât de lung, în care au făcut eforturi foarte mari, fiecare familie va căuta să plece spre rude, spre apropiaţi spre a avea siguranţa unei vieţi liniştite. Deci, trebuie spus că sunt anumite pierderi care, pentru moment… Şi mai este încă un lucru, dle Radu Dobriţoiu. Noi discutăm despre chestiunea reconstrucţiei, dar problema resurselor se va pune, pentru că suntem într-o Uniune Europeană cu foarte multe probleme şi într-o lume euroatlantică în care Statele Unite ale Americii nu mai au aceaşi disponibilitate de a participa la procese ample de reconstrucţie. Vedeţi că aţi discutat de chestiunea unor interceptori şi echipamente, vedeţi cât de rezervate sunt Statele Unite ale Americii, de altfel ele însele având anumite probleme de stocuri, pentru că agenda lor internaţională s-a complicat foarte mult. Am avut Iranul. Dar oare la anul, dacă războiul se va întinde. oare această agendă se va simplifica sau va căpăta o complexitate şi mai mare şi mai mare şi atunci, fără îndoială, va afecta războiul din Ucraina. Nu mai vorbim de anumite procese electorale care pot genera modificări, chiar în sânul coaliţiei de voinţă din Uniunea Europeană. Deci, viitorul este destul de incert.
Radu Dobrițoiu: Ucraina loveşte tot mai frecvent rafinării, depozite, infrastructură energetică şi obiective logistice aflate adânc în teritoriul Rusiei. Domnule amiral Constantin Ciorobea, pot aceste atacuri să afecteze realmente capacitatea Moscovei de a susţine războiul sau efectul lor rămâne în principal economic şi psihologic?
Constantin Ciorobea: Aceste lovituri în adâncime pe teritoriul Federaţiei Ruse nu pot avea efecte strategice. Ele au acest efect psihologic asupra populaţiei, aspectul economic nu poate fi negat, economia Federaţiei Ruse este afectată, staţiile de benzină nu mai au combustibil în unele zone din Federaţia Rusă. Federaţia Rusă a fost nevoită să importe motorină din ţările învecinate, în condiţiile în care nu mai poate să rafineze, dar toate acestea, puse cap la cap, nu pot avea un efect de a-l determina pe preşedintele Putin şi Federaţia Rusă să vină la masa tratativelor, îndulcindu-şi, să spun aşa, cererile pe care le-au avut tot timpul vizavi de modul în care vede Federaţia Rusă sfârşitul războiului şi posibilitatea unor negocieri de pace. Deci da, Ucraina a adus războiul pe teritoriul Rusiei, a arătat cetăţeanului rus ce înseamnă războiul pe care l-au declanşat împotriva Ucrainei, dar, din punct de vedere militar şi politic, nu poate, aceste lovituri nu sunt de ajuns pentru a forţa Federaţia Rusă să vină la masa negocierilor.
Radu Dobrițoiu: Statele Unite încearcă să împingă procesul diplomatic înainte, în timp ce europenii insistă asupra unor garanţii solide de securitate pentru Ucraina. Domnule profesor Ştefan Popescu, cât de unit mai este Occidentul în privinţa obiectivului final al acestui război şi ce rol poate juca Europa într-un eventual acord?
Ştefan Popescu: Europa are rolul fundamental. Unitatea Occidentului, cred că ne-am lămurit cu ea şi nu este vorba numai de anumite calcule, dacă vreţi, diferite, care au apărut între cele două maluri ale Atlanticului. Statele Unite însele vor intra într-un proces de convulsii, dacă vreţi, pe plan politic; o să avem alegerile de la jumătatea mandatului şi nu ştim deznodământul acestora, dacă vor fi acceptate, dacă se va controla procesul electoral din partea Casei Albe. De asemenea, Partidul Democrat este traversat de o adevărată revoluţie de extrema stângă, care aş spune că este mai periculoasă în politica externă decât curentul MAGA şi deci nu cred că mă aştept foarte mult din partea Statelor Unite ale Americii. Plus problemele lor de industrie, competiţia cu China, împotmolirea în Iran, deci o agendă foarte dificilă. Europa, da, aţi spus foarte bine: Europa. Însă vă aduc aminte că Emmanuel Macron va părăsi în primăvară, în aprilie, la anul, Palatul Elysée, nu ştim cine va fi la Palatul Elysée. Avem un cancelar german foarte slăbit şi încă ceva, electoratul AfD, care a votat cu 40% în Saxonia-Anhalt, este electoratul CDU. Domnule Radu Dobriţoiu, nu este electorat luat din alte părţi, există o mutaţie în rândul opţiunilor principalului partid al Germaniei, post 1945, care trebuie luat în considerare. Deci Europa, într-adevăr, eu cred că este fundamentală, dar depinde de capacitatea acesteia de a păstra o busolă strategică clară care să pună dosarul Ucraina pe primul loc. Este, dacă vreţi, dincolo de opţiuni şi de frustrările fiecăruia care cred că nu le putem comenta, dar este şi un test pentru Europa. Dacă ea va reuşi să genereze un raport de forţă cu Rusia, va avea o şansă să fie considerată un pol strategic. Dacă nu, mi-e teamă că va părăsi scena celor mari.
Radu Dobrițoiu: Dacă negocierile eşuează şi războiul continuă în 2027, cum va arăta următoarea etapă militară?
Constantin Ciorobea: Următoarea etapă militară va fi sub semnul unui mare semn de întrebare, aş spune, pentru că nu se poate prevede ce se va întâmpla: dacă Ucraina va rezista, dacă Federaţia Rusă va face o mobilizare pentru a da o lovitură principală cât mai repede. Vom vedea.
Radu Dobrițoiu: Trebuie menţionat din nou că frontul a devenit un spaţiu dominat tot mai mult de drone, război electronic şi lovituri de precizie, iar marile operaţiuni mecanizate sunt mult mai dificile şi iată peste iarnă va fi mult mai greu. Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
