RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (3 septembrie 2026, ora 21:05) – Emisiunea ‘Euroatlantica’. Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii ‘Euroatlantica’…
Europa intră în toamna anului 2026 cu două războaie care pun presiune pe direcţii diferite asupra securităţii sale energetice. În est, războiul din Ucraina continuă să afecteze infrastructura de electricitate şi gaze şi să menţină relaţia energetică dintre Rusia şi Europa într-o zonă de confruntare strategică. În Orientul Mijlociu, perturbarea fluxurilor de petrol şi gaz natural lichefiat pune presiuni asupra unei pieţe de care Uniunea Europeană a devenit tot mai dependentă.
Europa se apropie de iarnă într-un context energetic mult mai complicat decât părea posibil în urmă cu numai câteva luni. Războiul din Ucraina continuă să afecteze infrastructura energetică şi pieţele de combustibili, iar conflictul din Orientul Mijlociu a adăugat o nouă vulnerabilitate, perturbarea fluxurilor de gaz natural lichefiat din Golful Persic. În acelaşi timp, Ucraina şi Uniunea Europeană au sisteme energetice din ce în ce mai interconectate. Energia electrică poate circula peste graniţă, iar gazul destinat Ucrainei ajunge inclusiv prin Polonia, Slovacia şi Ungaria. Prin urmare, securitatea energetică a Ucrainei şi cea europeană nu mai pot fi privite complet separat.
Europa a redus o dependenţă strategică – cea faţă de Rusia- dar riscă să descopere o altă vulnerabilitate, dependenţa de o piaţă mondială a energiei în care două războaie pot modifica aproape peste noapte rutele de aprovizionare şi preţurile.
Pentru Europa, problema imediată este refacerea rezervelor înaintea sezonului rece. La sfârşitul lunii august, depozitele de gaz ale Uniunii erau umplute în proporţie de aproximativ 63%, mult sub media de circa 80% înregistrată în ultimii ani în această perioadă.
Aşadar, securitatea energetică europeană nu mai înseamnă doar găsirea unor alternative la gazul rusesc, înseamnă diversificarea furnizorilor, dezvoltarea terminalelor pentru gaz natural lichefiat şi a interconectărilor dintre state, protejarea infrastructurii energetice, accelerarea investiţiilor în regenerabile şi capacitatea de a gestiona rapid eventualele întreruperi ale aprovizionării.
Despre securitatea energetică a Uniunii Europene, voi discuta la ‘Euroatlantica’ cu invitaţii ediţiei, profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară şi colonelul în retragere Ion Petrescu, fost director al trustului de presă al Armatei.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta ‘Euroatlantica’. Tema emisiunii: securitatea energetică a Uniunii Europene şi războaiele din Ucraina şi Orientul Mijlociu.
Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut pe dumneavoastră distinşi jurnalişti şi pe distins domnul profesor Claudiu Degeratu!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea ‘Euroatlantica’ la Radio România Actualităţi. După declanşarea războiului din Ucraina, Uniunea Europeană şi-a redus masiv dependenţa de gazulul rusesc, orientându-se însă tot mai mult către piaţa globală. Domnule profesor Claudiu Degeratu, putem spune că Europa şi-a câştigat independenţa energetică sau doar a înlocuit o dependenţă majoră cu alte vulnerabilităţi externe?
Claudiu Degeratu: Cred că suntem de acord că nu există un stadiu de independenţă energetică europeană. S-a văzut şi din chiar ce aţi prezentat la început, cifrele sunt revelatoare. Diversificarea a fost cuvântul de ordine de la declanşarea războiului din Ucraina şi, bineînţeles, reducerea dependenţei de Federaţia Rusă a fost a doua prioritate şi, din punctul meu de vedere, o prioritate care s-a implementat greu, lent. Asta s-a văzut foarte clar. În al doilea sau al treilea aspect important este că la fel de greu se consolidează capacităţile interne europene de producţie energetică suplimentară. Dacă ne uităm doar la cazul Germaniei, vedeţi că de ani de zile Germania se luptă cu cele două efecte: reducerea dependenţei de Nord Stream 2 şi decizia nefericită de a renunţa la centrale nucleare. Deci nu suntem în situaţia cea mai favorabilă, chiar dacă pe termen lung direcţia este bună de a renunţa la dependenţa de politica energetică absolut manipulativă a Federaţiei Ruse, faţă de pieţele europene, în acelaşi timp trebuie să parcurgem o perioadă grea de adaptare.
Radu Dobrițoiu: Războiul din Ucraina a demonstrat că centralele electrice, reţelele şi infrastructura de gaze pot deveni ţinte strategice într-un conflict militar. Domnule colonel Ion Petrescu, ce lecţii ar trebui să înveţe statele europene din atacurile Rusiei asupra sistemului energetic ucrainean şi cât de pregătite sunt să facă faţă unor ameninţări similare?
Ion Petrescu: Prima lecţie de învăţat este să se renunţe la culcatul pe o ureche, adică la iluzia că nouă nu ni se va întâmpla ce s-a întâmplat în Ucraina. Pericolul există, e la câţiva sute de kilometri de graniţa României cu spaţiul răsăritean şi vigilenţa e firească. Cu atât mai mult cu cât fraţii noştri din Republica Moldova simt în coaste prin prezenţa trupelor ruse în Transnistria cât de rapidă poate fi schimbarea la nivel tactic-operativ din partea trupelor ruse care nu au plecat de acolo şi există un angajament internaţional al Moscovei şi care pot oricând să facă surprize. Noroc cu ghilimele, noroc cu conflictul din Ucraina, deoarece trupele ruse se simt acum prinse între două focuri, pe de o parte, trupele defensive ucrainene şi pe de cealaltă parte, trupele defensive ale Armatei Naţionale ale Republicii Moldova, care, după cum ştiţi, recent, a şi sărbătorit Ziua naţională a Republicii Moldova, dar şi Ziua limbii române, pentru că ordinele în Armata Naţională a Republicii Moldova se dau în limba lui Eminescu. Este bine să fim prudenţi, să fim vigilenţi şi să luăm atitudine împotriva celor care spun că există o propaganda care transformă Moscova într-un inamic care nu va fi niciodată. Ba da, ruşii n-au renunţat şi aici mă refer în general la iluziile conducătorilor ruşi de a reface Rusia lui Petru cel Mare cu toate sacrificiile care le-ar impune aşa ceva. Şi dacă ne uităm cu atenţie la momentul pe care îl traversăm acum, seamănă foarte mult cu momentul invaziei, invadării Ucrainei de către Rusia. Când Rusia concentrase cantităţi mari de trupe efective militare impresionante în jurul Ucrainei, care la ordinul lui Putin au şi intrat pentru ocuparea /…/ militarii a statului ucrainean şi situaţia de acum. Situaţia de acum este în felul următor: există 350.000 de militari ucraineni care şi apără ţara pe diferitele poziţii defensive existente, începând de la cele din Donbas, menţinută cu multă dăruire, şi terminând cu cele din sud, şi există în acelaşi timp trupe dislocate de Moscova care se ridică la efectivul de 550.000 de militari. Aceste cifre sunt relevante din perspectiva informaţiei că Putin ar urma să semneze, după alegerile apropiate din Federaţia Rusă, un ordin de mobilizare pentru a completa efectivele secătuite şi golurile existente în cadrul trupelor ruse de ocupaţie. Dar Ucraina este cea care a dat lecţii puternice Federaţiei Ruse. Prima lecţie este că drona este mai puternică decât tancul, a doua lecţie că avioanele de vânătoare primite de la aliaţii din NATO sunt eficiente atunci când sunt conduse de piloţi antrenaţi special în Statele Unite ale Americii şi în alte ţări precum Polonia. O a treia lecţie luată de armata rusă este că, chiar dacă înaintează, are pierderi grele acum. Generalii ruşi se tot întrec să raporteze lui Putin înaintări de 50-100-150 de metri pentru a fi decoraţi, pentru că recent Putin a făcut un gest /…/ de a decora, dacă nu mă înşeală memoria, undeva la şapte generali care s-au remarcat. Întrebarea este cum s-au remarcat pe frontul din Ucraina? Europa are şi ea de învăţat pentru că numai o Europa unită poate să stopeze gânduri aiuritoare ale ţarului de la Kremlin. Şi ştim foarte bine că, din ordinul preşedintului Donald Trump, şeful CIA a poposit la Moscova şi i-a transmis un avertisment clar lui Putin ca să nu se joace cu teritoriul NATO şi cu ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Deci iată că America în situaţii de criză este un aliat de încredere şi acţionează de o manieră disuasivă împotriva celora care ar fi tentaţi să rescrie harta Europei chiar şi acum, în anul 2026. Da, trebuie să ne preocupe situaţia energetică, trebuie să ne preocupe şi războiul din Orientul Mijlociu cu menţiunea că e nevoie şi în România de mai mare încredere în forţele armate române care îşi facă datoria. Sigur că ele nu sunt tot timpul la televizor şi mai nou aţi observat că brusc au dispărut analiştii militari din motive care îmi scapă mie şi au apărut tot felul de comentatori, inclusiv pe evenimentele din Republica Moldova, parada militară de acolo, care n-au nicio conexiune cu problema abordată. Există o credinţă la poporul român, să pui omul potrivit la locul potrivit, omul competent să se pronunţe asupra unor chestiuni pe care le cunoaşte. /…/ trăim într-o perioadă gri, nici pace, nici război, situaţie valabilă în România, situaţie valabilă şi în Republica Moldova. Şi e bine că acolo unde se iau decizii să se ţină cont de calitatea şi valoarea informaţiilor pe care le dau cei care au o experienţă la care nu se poate renunţa peste noapte pentru că pur şi simplu ei reprezintă arhiva vie a Armatei României.
Radu Dobrițoiu: Europa dispune astăzi de mai multe terminale de gaz natural lichefiat, interconectări şi surse alternative de aprovizionare decât în timpul crizei energetice din 2022. Domnule profesor Claudiu Degeratu, cât de pregătită este însă Uniunea Europeană pentru iarna 2026-2027 şi care sunt în acest moment cele mai importante vulnerabilităţi ale sistemului energetic european?
Claudiu Degeratu: Cred că în principal Uniunea Europeană are capacitatea să accelereze această pregătire pentru iarnă, dar nu trebuie să ne facem iluzii. Nu vom avea energie ieftină. Cine mai încearcă să vândă politic, între ghilimele, sau să discutem în acest moment, în aceste condiţii pe care le-aţi explica foarte bine din punct de vedere geopolitic la început, că vom fi şi pregătiţi şi vom avea şi energie ieftină, lucrul acesta este iluzoriu. Ne uităm la evoluţia din piaţă, ne uităm la incertitudinea vizavi de aceste rute strategice importante şi ne dăm seama că, de fapt, trebuie să plătim un preţ mai mare pentru energie. Trebuie să ne pregătim şi psihologic, şi economic, şi politic pentru acest subiect. Nu este uşor să faci o tranziţie energetică într-o piaţă europeană care, în ani de zile, mai mult de 20 de ani, şi chiar 30, a fost independentă de gazul rusesc ieftin. Este foarte clar că se schimbă ceva şi în modelul economic, şi trebuie să se schimbe ceva şi în pârghiile Uniunii Europene. Eu mă aştept să văd acest subiect şi la viitorul discurs pentru starea Uniunii Europene. Va fi interesant cum va prezenta şi aceast lucru Ursula von der Leyen, pentru că este foarte clar că iluziile s-au cam dispărut în această zonă, trebuie să ne pregătim să ne asumăm un cost al unei tranziţii energetice, care nu este simplu. Vedeţi că nu e aşa de uşor să trecem pe energie regenerabilă la nivelul la care ne-am dori, adică la fel, ieftin şi mult, ci trebuie să găsim un echilibru. Multe dintre aceste soluţii sunt şi naţionale, nu doar la nivel european, trebuie să fim oneşti şi să spunem acest lucru, pentru că fără voinţă politică naţională este foarte greu să utilizezi într-un mod eficient toate instrumentele financiare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţie. Avem chiar cazurile noastre cu întârzieri mari la diferite unităţi de producţie de energie care ar fi trebuit să fie date în folosinţă de vreo 2-3 ani şi vedeţi că încă avem probleme cu operaţionalizarea lor. Întotdeauna există o formulă de echilibru între voinţa naţională şi ceea ce poate să ofere Uniunea Europeană în formatul acesta de piaţă unică. Din păcate, şi poate vă aduceţi aminte, după 2014-2015 s-a discutat aproape un an de zile despre conceptul de solidaritate energetică.
Claudiu Degeratu: A fost uitat în contextul războiului din Ucraina să te duci, cum să zic, pe alte priorităţi. Probabil că în această iarnă vom redescoperi, din nou, conceptul de solidaritate energetică şi care să /…/ şi cu o coordonare mai bună la nivel regional.
Radu Dobrițoiu: Europa se confruntă simultan cu războiul din Ucraina şi cu instabilitatea din Orientul Mijlociu, două regiuni esenţiale pentru securitatea energetică europeană. Domnule colonel Ion Petrescu, din perspectivă strategică, care ar fi scenariul cel mai periculos pentru UE? Extinderea războiului din Ucraina, perturbarea marilor rute energetice din Orientul Mijlociu sau suprapunerea pe termen lung a celor două crize?
Ion Petrescu: În primul rând, aş reaminti faptul că Uniunea Europeană şi-a dat seama că trebuie să fie parte la negocierile care vor urma şi, în acest context, ministrul de Externe al Uniunii Europene a reamintit că trebuie să fie atenţionată Moscova în privinţa revenirii la Georgia a teritoriilor Abhazia şi Osetia de Sud, deci a unor… respectării unor angajamente anterioare, inclusiv în privinţa Transnistriei. Uniunea Europeană tinde să devină un jucător relevant pe tabla de şah geopolitică a Europei, vom vedea în ce măsură aceste intenţii vor fi sprijinite şi de măsuri economice menite a determina Moscova să renunţe la poziţia actuală, una de încăpăţânare imperială şi de continuare cu orice preţ a unui război dus între două naţiuni slave, care, practic, îşi diminuează pe zi ce trece populaţiile. Dar referitor la dosarul energetic, sigur că ascultătorii noştri s-ar putea întreba ce are de făcut România? Păi să le aducem aminte celor interesaţi de subiect, dar şi faptelor de decizie că se impune finalizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, despre acest subiect n-am mai văzut informaţii nici la Palatul Victoria, nici în presa zilei, se impune creşterea producţiei din eolian, /…/ şi solar, dar degeaba creşte producţia dacă, aşa cum foarte bine aţi menţionat şi dumneavoastră, nu sunt baterii de stocare, cum au de pildă, au vecinii bulgari, se impune protejarea infrastructurii critice, în contextul regional-pensionar şi reducerea dependenţei de importurile răsăritene în perioade de vârf, o dependenţă specifică, mai ales fostelor state socialiste, care erau în relaţii amicale mai strânse cu Moscova. Dosarul energetic poate fi rezolvat de un nou executiv hotărât să facă treabă. Deocamdată, vedem linişte şi pace în zonele înalte ale puterii politice din România, numai că linişte şi pace nu este în Ucraina şi e departe ziua în care se va vedea pace şi la Kiev şi la Moscova. Şi încă o dată spun şi pe această cale, nu se pune problema ca mâine să câştige Federaţia Rusă sau Ucraina. Noi am ajuns, în acest moment, să asistăm la un război de uzură, care va dura în continuare şi va măcina multe vieţi nevinovate, atât din partea ucraineană, cât şi din partea rusă. Şi numai o presiune economică convenită de marii actori geopolitici ar putea reîntoarce, la masa tratativelor, diplomaţii ruşi. Dar sigur, asta e o simplă speranţă, care are şanse să se îndeplinească pe măsură ce Putin dă semne tot mai vădite de îngrijorare şi singur face declaraţii care pun pe gânduri pe unii dintre cetăţenii Federaţiei Ruse. Astăzi chiar la televiziunea oficială rusă a fost prezentată o cetăţeană din Moscova, care a spus că războiul trebuie să înceteze şi nu avea frică în privire, era clar că reprezintă o dorinţă care nu era numai a ei, există deja o majoritate tăcută în Federaţia Rusă care s-a săturat de această tocare a tinerilor vieţi, mă refer la cei care au îmbrăcat uniforma militară, dar şi a celor care au rămas acasă şi acum simt pe pielea lor efectul bombardamentelor executate de drone, de dronele ucrainene.
Radu Dobrițoiu: Energia alimentează nu numai economia şi locuinţele, ci şi transporturile, comunicaţiile, spitalele şi infrastructura necesară funcţionării forţelor armate. Domnule profesor Claudiu Degeratu, ar trebui securitatea energetică să fie tratată de acum înainte ca o componentă propriu-zisă a securităţii naţionale şi a apărării colective a Europei şi dacă da, ce măsuri concrete ar trebui prioritizate?
Claudiu Degeratu: Aceasta este o discuţie mai…mai amplă, ea a început de mai multă vreme, cel puţin la nivelul NATO. În momentul în care, cum să spun, s-a văzut foarte clar după 2014 că geopolitica energetică rusească punea accentul pe folosirea energiei ca armă clară de a genera, de a eroda, de fapt, solidaritatea alianţei, s-a luat în calcul această discuţie. Pentru moment avem, încă, foarte multe poziţii naţionale care preferă să discute problema energiei doar la nivel naţional şi doar limitat în anumite aspecte la nivel european al Uniunii Europene şi mai puţin, din punct de vedere militar. Sigur, din punct de vedere militar, în momentul în care se declară stare de război, toate sectoarele, inclusiv cea energetică, de fapt intră într-un plan unic de apărare, asta în timp, dar dacă discutăm de starea de pace şi, mai ales, starea de criză, aici lucrurile ar putea fi mult îmbunătăţite. Mă refer, în special, la obiectivele care au destinaţie duală şi militară şi civilă şi, bineînţeles, cele legate de protecţie a infrastructurii critice. Şi aici, sigur că există şi o dimensiune internă, clar de ordine publică şi de apărare.
Radu Dobrițoiu: Am discutat, aşadar, despre securitatea energetică a Uniunii Europene. Vă mulţumesc foarte mult!
„Euroatlantica” la final. Titlul acestei ediții: ”Securitatea energetică a UE și războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu”
Invitaţii emisiunii au fost : profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară și colonelul în retragere Ion Petrescu fost director al Trustului de Presă al Armatei.
Sunt Radu Dobriţoiu, Radu Dobrițoiuul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
Transcriere: RADOR RADIO ROMANIA
