RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (12 martie 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”… Noul război din Golf, declanşat de confruntarea militară între Statele Unite, Israel şi Iran, a devenit în doar câteva săptămâni unul dintre cele mai importante evenimente geopolitice ale ultimului deceniu. Conflictul, început la sfârşitul lunii trecute prin lovituri aeriene americane şi israeliene asupra infrastructurii militare iraniene, s-a extins rapid în întreaga regiune a Golfului Persic şi ameninţă să redefinească echilibrul strategic global.
Preşedintele american Donald Trump a afirmat recent că operaţiunile militare sunt aproape complet finalizate, sugerând o victorie strategică asupra Teheranului. Totuşi, realitatea din teren contrazice acest optimism; potrivit presei internaţionale, atacurile şi represaliile continuă, iar conflictul intră într-o fază de extindere regională. Un punct central al acestei confruntări este strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante noduri energetice ale lumii. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această rută maritimă.
Pe plan militar, conflictul arată o schimbare importantă în modul de purtare a războiului; Iranul foloseşte o combinaţie de drone, rachete balistice şi tactici asimetrice pentru a compensa superioritatea tehnologică a Statelor Unite şi Israelului. În acelaşi timp, Washingtonul şi aliaţii tăi îşi consolidează prezenţa navală şi aeriană în regiune pentru a proteja rutele comerciale şi bazele militare. Teheranul transmite, însă, un mesaj clar – războiul nu va fi unul scurt. Liderii iranieni au avertizat că sunt pregătiţi pentru un război de uzură, care ar putea provoca haos energetic global.
Implicaţiile geopolitice sunt majore; pe de-o parte, statele din Golf – precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite – îşi consolidează alianţa militară cu Washingtonul, după ce propriile teritorii au fost vizate de rachete şi drone iraniene. Pe de altă parte, marile puteri globale privesc conflictul prin prisma propriilor interese strategice. Rusia şi China analizează cu atenţie evoluţia situaţiei, în timp ce statele europene sunt confruntate cu riscul unei noi crize energetice şi cu presiunea de a-şi consolida capacităţile de apărare.
În acest context, noul război din Golf nu mai este doar o confruntare regională; el devine un test major pentru echilibrul de putere global, pentru securitatea energetică şi pentru stabilitatea sistemului internaţional. În timp ce liderii politici vorbesc despre victorii rapide, realitatea strategică sugerează altceva – un conflict care se extinde, transformând Orientul Mijlociu într-un epicentru al rivalităţilor geopolitice ale secolului XXI.
Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei; profesorul universitar Claudiu Degeratu – expert în securitate militară şi colonelul în retragere Ion Petrescu – fost şef al Trustului de Presă al Armatei, analist militar. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei – influenţele geopolitice şi militare ale noului război din Golf.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule profesor Claudiu Degeratu!
Claudiu Degeratu: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut, domnule Radu Dobriţoiu, şi să-l salut şi pe distinsul expert în securitate internaţională Degeratu. Pe dânsul am avut plăcerea să-l întâlnesc la sediul NATO. Extrem de competent pe priorităţile aliaţilor, într-un context în care trebuie să ne aducem aminte zilnic că facem parte dintr-o alianţă şi faţă de această alianţă avem îndatoriri foarte clare.
Radu Dobrițoiu: Oamenii aleşi pe sprânceană aici, la „Euroatlantica”. Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat inţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi!
Iranul a afectat principala punte de legătură pentru negocieri, atacând obiective din Oman. Statele din regiune nu susţin Teheranul şi Iranul a atacat ţinte din majoritatea ţărilor din jurul său. Canalele de dialog pentru o eventuală mediere a conflictului sunt greu de identificat.
Domnule profesor Claudiu Degeratu, această evoluţie ar putea îndrepta şi mai mult Iranul spre Rusia şi China cu impact asupra realităţii geopolitice?
Claudiu Degeratu: Din punct de vedere politic, alinierea celor trei state menţionate este clară. Acum, dacă ne uităm, totuşi, la reacţiile celor două state, Federaţia Rusă şi China, şi la baza cooperării, adică acordurile strategice pe care Iranul le-a încheiat cu cele două state, potenţialul există pentru ceea ce aţi spus, adică o orientare mai apropiată, dar exact cum aţi spus la început, eu cred că şi Federaţia Rusă şi China aşteaptă, de fapt, o discuţie de interese strategice majore globale direct cu Statele Unite. Nu trebuie să ne punem, mă rog, estimarea mea este că Teheranul nu va primi tot ajutorul necesar de care ar avea nevoie în această situaţie explozivă, i-aş spune. Deci să nu mizăm foarte mult pe acest calcul strategic al Chinei şi al Federaţiei Ruse, că se vor alinia rapid în spatele Teheranului sau, mă rog, sprijind Teheranul, când au la dispoziţie o alternativă chiar mai importantă cu agenda extinsă de negocieri direct cu Washingtonul pe mai multe, să zicem, zone strategice de interes, nu doar pe Orientul Mijlociu. Deci cred că există şi o doză mare de analiză de oportunitate şi la Beijing, şi la Moscova când se fac calcule vis-a-vis de cum se vor poziţiona în relaţii cu Teheranul.
Radu Dobrițoiu: Iranul a răspuns ofensivelor printr-o strategie de presiune militară şi economică asupra statelor din Golf şi a rutelor energetice globale. Sute de rachete balistice şi mii de drone au fost lansate asupra unor ţinte din Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită sau Kuweit. Domnule colonel Ion Petrescu, este o strategie militară greu de înţeles. Ce îşi doreşte Teheranul prin atacarea statelor din regiune?
Ion Petrescu: Este o strategie a disperării, pentru că ei nu controlează zona limitrofă. Şi am să mă refer la o informaţie pe care a difuzat-o Comandamentul Central al Statelor Unitele ale Americii, care se ocupă de acest conflict militar şi care a precizat că aproximativ 6.000 de ţinte au fost atacate în Iran de la începutul operaţiunii până în prezent. Mai mult, peste 90 de nave iraniene au fost avariate, distruse şi scufundate, inclusiv 30 care erau specializate în plasarea minelor în strâmtoarea Hormuz, deci e un dezastru cu forţele de apărare iraniene. Sigur că pot compensa prin discursuri.
De exemplu, informaţia de ultima oră este că însuşi noul ayatollahul Mojtaba a adresat un mesaj video concetăţenilor iranieni. Nu se ştie unde l-a filmat, nu se ştie cine i-a scris acest text, sunt deja semne de întrebare şi mesajul este de ameninţare clară, din nou, a preşedintelui Trump şi a Statelor Unitele ale Americii. Şi nu este singurul mesaj nerealist, pentru că, tot astăzi am aflat de faptul că şeful Consiliului de Securitate Naţională din Iran, celebrul Ali Larijani, a adresat un mesaj de interes pentru presa iraniană fidelă autorităţilor religioase de la Teheran, prin care Iranul promite să-l facă pe Trump să-i pară rău pentru grava greşeală de calcul de atacare a statului iranian.
E simplă propagandă. Şi faptul că se fac afirmaţii publice menite a gâdila mândria naţională a iranienilor nu ajută la schimbarea situaţiei. Practic, atât Iranul, cât şi insurgenţii care sunt finanţaţi şi antrenaţi de Iran, mă refer la insurgenţii din Liban, la cei care acţionează în Siria, sunt în mare dificultate, pentru că, dacă, chiar astăzi agenţia Associated Press a dat o fotografie de la întoarcere din Siria a trei trupuri neînsufleţite de americani care au căzut la datorie acolo, vă daţi seama ce pierderi au insurgenţii islamici, pentru că bombardamentele executate de forţele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, atât cele care au decolat din Marea Britanie, cât şi cele care au decolat de pe portavioanele trimise de Pentagon în zonă, au determinat o schimbare a raportului de forţe pe teren în favoarea Statelor Unite ale Americii şi a Israelului.
Reiterez semnalarea că principalul câştigător până în acest moment al acestui conflict neanunţat anterior este Israelul, deoarece a reuşit să reitereze astfel victimizarea sa, faptul că este înconjurat de state arabe, unele cu politici ostile, şi că este nevoit să supravieţuiască prin politici militare care să servească scopului de a nu ceda terenul pe care trăiesc cei opt milioane de israelieni statelor vecine. E o situaţie complicată care nu se va termina peste noapte, chiar dacă CNN-ul şi BBC-ul au anunţat că se pune la cale o declaraţie a preşedintului Donald Trump, care să proclame el capitularea Iranului, fără a exista la Teheran o asemenea intenţie. Aici, mai degrabă, asistăm la o operaţiune de intoxicare psihologică a opinei publice iraniene.
Radu Dobrițoiu: Vedem cum conflictul dintre Statele Unite, Israel şi Iran depăşeşte dimensiunea unui simplu schimb de lovituri militare şi capătă o amploare regională cu state din Golf care îşi consolidează alianţele şi poziţiile strategice. Domnule profesor Claudiu Degeratu, în acest context, cum credeţi că influenţează actualul război arhitectura geopolitică a Orientului Mijlociu şi echilibrul de putere dintre actorii regionali?
Claudiu Degeratu: Cred că a fost bine subliniat de către domnul colonel Petrescu faptul că această strategie disperată prin care a încercat să pedepsească o serie de state arabe, Teheranul, de fapt, acum doar a accelerat apariţia unor coaliţii ad-hoc regionale între ţările arabe care sunt vizate de asemenea lovituri şi cred că un impact negativ va avea inclusiv asupra Irakului, care va încerca să scape cât se poate de mult de influenţa iraniană, fiind la fel o oportunitate.
Părerea mea este că în acest moment Iranul nu mai are opţiuni decât să reziste în interior, şi asta sigur este o opţiune care ar putea să ridice mari probleme, mai ales de stabilitate internă, dar este foarte clar că a pierdut mult regional. Acest declin de influenţă al Iranului a început anul trecut şi a fost observabil imediat după intervenţia de anul trecut, americană şi israeliană, însă ceea ce este, într-adevăr, de aşteptat, ca toate aceste aranjamente regionale, toate aceste încercări de apărare împotriva unor lovituri asimetrice iraniene nu vor fi eficiente fără o asistenţă în special din partea Americii, dar nu numai, pentru că vedeţi inclusiv Franţa s-a mobilizat militar să-şi ajute partenerii strategici din Golf. Deci cumva revenim la ceea ce discutam tot în cadrul emisiunii, acum câţiva ani, despre acel NATO al unor ţări arabe, tocmai datorită acestor instabilităţi şi tocmai pe fondul declinului de influenţă regională din partea Teheranului, ceea ce potenţează cumva încercarea de a genera şi alte structuri de apărare colectivă în această zonă. Sigur, e devreme, dar ideea revine şi cred că se discută în aceste zile şi asemenea opţiuni pe termen mediu şi lung.
Radu Dobrițoiu: Dacă privim modul în care se desfăşoară conflictul, observăm o combinaţie între operaţiuni militare clasice şi utilizarea masivă a dronelor, rachetelor şi a unor tactici asimetrice. Această combinaţie pare să redefinească modul de purtare a războiului în regiune. Domnule colonel Ion Petrescu, din perspectivă militară, ce tip de conflict vedem astăzi în Golful Persic şi cât de mult schimbă tehnologia modernă, în special dronele şi rachetele, regulile războiului?
Ion Petrescu: Este clar că celebra Gardă a Revoluţiei iraniene este surclasată de forţele ofensive americano-israeliene şi am să vă dau o ştire în emisiunea dumneavoastră pe care am primit-o şi eu acum din presa britanică. Noul lider al regimului iranian, Mojtaba Khamenei, se află la terapie intensivă în spital după ce a pierdut cel puţin un picior în atacurile americane şi israeliene şi, conform surselor din Teheran, acest Mojtaba Khamenei nu ştie că a fost ales chiar şi lider suprem. Această informaţie arată cât de mare este deruta la nivelul celor care au moştenit de la fostul ayatollah puterea. Nu prea ştie ce să facă cu ea şi cum să-şi consolideze poziţia. Dacă e adevărată informaţia aceasta, dată de presa britanică, atunci ar trebui să privim cu alţi ochi ceea ce spunea Donald Trump, că nu se pronunţă în privinţa noului conducător, dar că ar fi trebuit să aibă şi aprobarea lui. Probabil că la acel moment ştia că starea sănătăţii noului ayatollah era sub semnul întrebării, dovadă că acum presa britanică menţionează că se află la terapie intensivă în spital, ceea ce schimbă şi raportul de putere în statul iranian, unde singurul personaj legitim la ora actuală este preşedintele ales al Iranului. Ceilalţi vor trebui să ţină cont de opinia sa, el fiind un om realist, deoarece a dat ordinul să nu fie bombardate statele arabe limitrofe, tocmai pentru a evita o înveninare a relaţiilor bilaterale cu ţările care sunt de partea cealaltă a Golfului Arab.
Radu Dobrițoiu: Dacă ştirea se confirmă, domnule colonel, putem spune că ayatollahul o să şchiopăteze încă de la primii paşi în fruntea Iranului.
Un alt aspect important este reacţia marilor puteri. China are interese energetice major în regiune, iar Rusia urmăreşte cu atenţie evoluţiile strategice care ar putea slăbi influenţa occidentală. Domnule profesor Claudiu Degeratu, în ce măsură acest conflict ar putea deveni un nou spaţiu de competiţie strategică între marile puteri şi ce rol ar putea juca actorii globali în evoluţia lui?
Claudiu Degeratu: Cu siguranţă va fi un spaţiu şi este un spaţiu de competiţie strategică americano-chinez, Rusia nu. Cred că Rusia doar va încerca să genereze anumite elemente de agendă de negociere cu Washingtonul, dar numai pe o linie, să spunem, mai mult favorabilă Washingtonului. Nu văd potenţialul Federaţiei Ruse în acest moment să folosească acest conflict americano-iranian pentru o strategie globală de competiţie cu America. Federaţia Rusă nu mai este în stare să facă acest lucru, poate doar să folosească manipulativ anumite conjuncturi strategice, cum este şi acest război, pentru a încerca să refacă o relaţie de negociere cu Statele Unite şi să scape din problema războiului din Ucraina. Asta este probabil diferenţa, doar China poate să-şi permită un loc pe termen lung de strategie, de competiţie strategică cu Statele Unite, în care Orientul Mijlociu să aibă un anumit rol. Restul nu, Moscova doar poate să mai speculeze anumite oportunităţi.
Radu Dobrițoiu: Iranul nu are o superioritate militară convenţională comparabilă cu cea a Statelor Unite sau a Israelului, însă compensează prin dezvoltarea unor capacităţi balistice şi prin utilizarea dronelor şi a forţelor proxy din regiune. Domnule colonel Ion Petrescu, cum se reflectă această strategie în doctrina militară iraniană şi cât de eficientă poate fi ea într-un conflict de durată?
Ion Petrescu: Deci, ca să coborâm cu picioarele pe pământ, să ne uităm întâi la mărimea corpului Gardienilor Revoluţiei, care nu are mai mult de 120.000 de purtători de armament uşor de infanterie şi de uniforme adecvate, mai ales la /paradele/ care erau organizate în cinstea ayatollahului. Lor li se mai adaugă un număr de câteva zeci de mii de poliţişti locali care menţin ordinea teritorială, dar aici este o chestiune, care ţara este penetrată la propriu de numeroşi agenţi israelieni, al căror număr nu se cunoaşte, a căror locaţie şi influenţă doar se bănuieşte şi care pot să facă mari surprize oficialilor de la Teheran. A se vedea aflarea locului în care ayatollahul a făcut imprudenţa să-şi adune 50 dintre cei care- materializau politica pe plan intern şi internaţional, din rândurile celor care activau în forţele armatei iraniene, câte au mai rămas, şi în corpul Gardienilor Revoluţiei.
Este o situaţie complexă şi, după umila mea părere, cred că vom asista de la o zi la alta la schimbări ale tablourilor celor care se pronunţă în numele statalităţii iraniene, deoarece există perspectiva din ce în ce mai clară pentru cei avizaţi că s-ar putea să asistăm la o transformare a fostei monarhii iraniene dintr-un stat musulman, cum este acum, într-un stat iranian federal, în care o serie de minorităţi precum sunt azerii, precum sunt kurzii să primească autodeterminarea şi capacitatea de a-şi administra propriile regiuni în care au majoritatea clară în rândurile cetăţenilor iranieni. Este un scenariu la care se gândesc şi de la Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, dovadă că s-a studiat posibila ofensivă declanşată din nordul Iranului spre Teheran folosind luptătorii din comunităţile kurde iraniene şi irakiene. Nu ştim dacă acest lucru se va materializa, pentru că CNN a difuzat un interviu cu cel care conduce acum comunitatea kurzilor irakieni, şi acesta şi-a exprimat surprinderea faţă de ştirile din presa americană. Recunoştea că la graniţa dintre Irak şi Iran există concentraţi luptători atât din comunitatea kurdă iraniană, cât şi din comunitatea kurdă irakiană, dar lucrurile rămân de văzut dacă se vor îndrepta spre o coagulare a unei forţe care să fie mai puternică în ofensiva sa decât armata iraniană.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, cum ar putea influenţa acest conflict politica externă şi de securitate a Uniunii Europene? Şi există riscul că Europa să devină indirect afectată de o nouă criză energetică sau strategică?
Claudiu Degeratu: Va fi direct afectată. Acum, sigur, noi avem o capacitate sporită de rezilienţă energetică faţă de acum câţiva ani. Asta este, să zicem, elementul care este în linie pozitivă. Din punct de vedere militar, cu siguranţă vedeţi că există paşi graduali, mai ales din partea Franţei, din partea Spaniei, din partea Italiei, să consolideze sau să sporească vigilenţa mai ales în flancul sudic. Mai ales dacă ne uităm la cazul Ciprului, în care interesele sunt majore, inclusiv de cooperare europeană şi britanică pe această linie. Deci implicaţiile vor fi oricum şi, bineînţeles, extinse, inclusiv politice, pentru că la un moment dat Bruxellesul trebuie să discute cu Washingtonul şi în privinţa chestiunii din Orientul Mijlociu.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult, „Euroatlantica”, la final; titlul acestei ediţii – Influenţele geopolitice şi militare ale noului război din Golf. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, şi colonelul în retragere Ion Petrescu, fost şef al Trustului de presă al Armatei, analist Militar. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
