Solidaritate cu Ucraina, la 35 de ani de independenţă

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (27 august 2026, ora 21:05) – Realizator: Radu Dobriţoiu

Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”. La peste patru ani şi jumătate de la declanşarea invaziei ruse pe scară largă, Ucraina se apropie de o nouă iarnă de război, cu aceeaşi întrebare fundamentală: cât poate rezista o ţară supusă simultan presiunii de pe front, bombardamentelor asupra oraşelor şi unui război sistematic împotriva infrastructurii sale energetice?

Reuniunea de la Kiev a aşa-numitei Coaliţii pentru Voinţă, organizată chiar de Ziua Independenţei Ucrainei, a oferit un prim răspuns politic. Marea Britanie şi Franţa promit să transforme sprijinul pentru Kiev dintr-o politică bazată predominant pe livrarea de armament într-un parteneriat industrial şi tehnologic pe termen lung. Londra va permite inclusiv accesul la tehnologie clasificată necesară producerii în Ucraina a rachetelor de croazieră Storm Shadow. Parisul va putea furniza informaţii tehnice despre racheta SCALP, versiunea franceză a Storm Shadow, armă cu o rază de acţiune de peste 250 de km. Producţia ucraineană ar putea deveni operaţională abia anul viitor.

Iiar Ucraina are nevoie de apărare acum… Volodimir Zelenski a avertizat că livrările de rachete pentru o apărare antiaeriană au fost de trei ori mai mici decât în 2025. De aici şi solicitarea spectaculoasă formulată acum de preşedintele ucrainean: cel puţin 300 de interceptoare pentru sistemele americane Patriot. Miza iernii care vine depăşeşte însă linia frontului. Este vorba despre electricitate, încălzire, industrie şi despre capacitatea societăţii ucrainene de a continua să funcţioneze. Rusia şi-a adaptat tactica atacând cu drone inclusiv instalaţii şi substaţii electrice mai mici, mai numeroase şi mai dificil de protejat. De aceea, această nouă iarnă ar putea deveni un test nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru Europa. Transferul de tehnologie militară britanică şi franceză sugerează că Parisul şi Londra se pregătesc pentru un război de durată, în care Ucraina trebuie să poată produce tot mai mult din armamentul de care are nevoie, dar rămâne diferenţa dintre strategia pentru anul viitor şi urgenţa următoarelor luni.

În discursul său de Ziua Independenţei, Volodimir Zelenski a rezumat poziţia Kievului: Ucraina vrea pace, dar nu este dispusă să capituleze pentru a o obţine.

Voi analiza aceste evoluţii cu invitaţii ediţiei: analistul militar Radu Tudor şi generalul locotenent în retragere Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema emisiunii: „Solidaritate cu Ucraina, la 35 de ani de independenţă”. Bună seara, domnule Radu Tudor!
Radu Tudor: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţia Radio România!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Virgil Bălăceanu!
Virgil Bălăceanu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.

Ucraina marchează 35 de ani de independenţă, într-un moment în care însăşi existenţa sa ca stat suveran este apărată pe câmpul de luptă. Am văzut din nou la Kiev declaraţii puternice de solidaritate din partea aliaţilor occidentali. Domnule Radu Tudor, dincolo de simbolistica acestui moment, cât de solid mai este astăzi sprijinul Occidentui pentru Ucraina şi mai ales în ce măsură se traduce acesta în sprijin militar concret suficient pentru a influenţa evoluţia războiului?

Radu Tudor: E un sprijin militar, financiar, logistic, economic, 100% în favoarea Ucrainei. Avem dovada clară a faptului că eroismul ucrainenilor care îşi apără ţara, care îşi apără integritatea teritorială, nu ar fi putut fi materializată în felul în care s-a întâmplat fără sprijinul masiv occidental. Câteva sute de miliarde de euro şi de dolari au venit către Ucraina, o ţară foarte greu încercată de acest război ilegal, acest război sângeros de invazie al Rusiei pe teritoriul ucrainean. Dar combinaţia aceasta între curaj, determinare şi dorinţa de a apăra propria ţară din partea Ucrainei şi sprijinul militar şi financiar au dus la acest rezultat. Vladimir Putin, în momentul în care a declanşat acest război ilegal, îşi imagina că va cuceri şi va invada Ucraina în trei zile. Ei bine, iată că au trecut mai bine de patru ani şi jumătate şi nu doar că Ucraina rezistă, dar începe să dea câte o lecţie usturătoare Rusiei, începe să-şi pună la punct nişte sisteme moderne de armament şi Occidentul a trebuit să facă pasul înainte, pentru că până acum sprijinul care a venit a ţinut cont de un principiu care poate fi pus la îndoială, să spunem şi anume, neprovocarea Rusiei. Rusia deja a provocat daune imense, de sute de miliarde, Ucrainei, deja a declanşat un război care cutremură întreaga Europă şi occidentalii au spus: nu vom livra rachete cu o rază mai lungă de acţiune, rachete foarte eficiente, care să lovească obiective pe teritoriul Federaţiei Rusie. Ei bine, această ezitare a Occidentului a dus şi la prelungirea războiului, pentru că e clar că Putin nu va opri acest război, dar dacă Ucraina va avea calităţi mai puternice de apărare şi va avea puterea de a lovi obiective strategice pe teritoriul Federaţiei Rusie, acea operaţie fiind absolut permisă şi legală, potrivit convenţiilor internaţionale – o ţară invadată, atacată, are dreptul să se apere – atunci să putem să auzim veşti foarte bune din Ucraina în cel mai scurt timp.

Radu Dobrițoiu: Dacă privim războiul din perspectiva conducerii militare, problema Ucrainei nu mai este doar aceea de a apăra o linie a frontului de peste 1.000 de km. Kievul trebuie să protejeze simultan trupele, marile oraşe, infrastructura energetică şi obiectivele strategice, în condiţiile unor resurse antiaeriene limitate şi ale unei presiuni ruseşti aproape permanente. Domnule general Virgil Bălăceanu, dacă aţi privi situaţia din perspectiva statului major ucrainean, care ar fi prioritatea absolută înaintea iernii? Menţinerea frontului, apărarea oraşelor şi infrastructurii energetice sau conservarea rezervelor pentru operaţiunile viitoare?

Virgil Bălăceanu: Este destul de clar, prioritatea o reprezintă menţinerea frontului. Dacă vom asista la o străpungere a frontului, vom asista la îndeplinirea unor obiective pe care şi le propun ruşii, în mod deosebit cucerirea Donbasului. Ca atare, celelalte elemente – şi nu mergem doar pe ideea de apărare în sensul curat al cuvântului, dar trebuie să vedem şi modul în care ucrainenii au transformat la nivel strategic apărarea în acţiuni ofensive, însă trebuie să ne oprim în primul rând asupra imaginii operative a frontului şi nu pe întregul dispozitiv, nu pe 1.000 şi ceva de km. Şi ne oprim pe zona cea mai fierbinte, Donbasul, zona Doneţkului – rezistenţa în continuare în această zonă. Este clar: dacă va cădea frontul, şi celelalte elemente vor cădea. Ca atare, o condiţie esenţială este aceea de menţinere a stabilităţii frontului. Interesant este că ucrainenii reuşesc să reziste, rezistă mai ales în triunghiul Kostiantynivka – Dobropillia – Pokrovsk. Din ceea ce furnizează ca informaţii Statul Major General Ucrainean, continuă rezistenţa ucraineană în centrul Kostiantynivka. În acelaşi timp, sunt acţiuni de contraatac în zona Dobropillia, inclusiv înspre Pokrovsk, astfel încât ofensiva de vară – şi vara începe să se termine – să însemne cucerirea centurii fortăreţei. Centura fortăreţei înseamnă, să readucem în amintire radioascultătorilor, Kostiantynivka, Druzhkivka şi sigur că da, Kramatorsk şi Sloviansk. Ruşii caută să ocupe localităţile importante pe direcţiile de ofensivă înspre aceste patru oraşe îngemănate. Fac eforturi deosebite să controleze Kostiantynivka, deşi cu mai bine de o lună în urmă generalul Gherasimov i-a raportat lui Putin că au cucerit Kostiantynivka – se pare că nu acesta este adevărul, astfel încât ofensiva de vară a ruşilor, în plină desfăşurare, să nu însemne realizarea scopurilor, a obiectivelor de cuceriri în teritoriu.

Radu Dobrițoiu: Marea Britanie şi Franţa vorbesc acum nu doar despre livrări de armament, ci şi despre transfer de tehnologie militară către Ucraina. Domnule Radu Tudor, putem vorbi despre trecerea de la ajutor militar occidental la construirea unei industrii ucrainene de apărare capabile să susţină un război de lungă durată?

Radu Tudor: E o întrebare cât se poate de justificată. Cred că demersul acesta trebuia făcut mai demult. Ar fi trebuit ca statele occidentale, în ajutorul de sute de miliarde pe care le-au dat Ucrainei, să includă şi transferul de tehnologie. „Îţi produci tu, Ucraina, propriile tale arme pentru a te apăra, dar noi îţi furnizăm tehnologia cea mai performantă” – şi asta au cerut şi ei. Au spus: „Daţi-ne la dispoziţie tehnologii şi sisteme care sunt performante, noi să ne putem fabrica şi să ne putem apăra”. Cred că mai degrabă un transfer de tehnologie occidentală către Ucraina nu ar duce la prelungirea războiului, ci, dimpotrivă, la scurtarea lui, pentru că Ucraina, aşa cum o vedem acum, de câteva luni reuşeşte să lovească rafinăriile Rusiei, depozitele prin care serviciul de informaţii militare, GRU, realizează ample acte de contrabandă de miliarde şi miliarde de dolari, aducând piese din întreaga lume pentru fabricarea rachetelor şi a dronelor. Dacă Ucraina, aşa cum este ea acum, reuşeşte să lovească obiective strategice, când va avea tehnologie şi rachete occidentale performante, ar putea să pună la punct Rusia în foarte scurt timp. Şi Putin, din păcate, nu înţelege decât de mesajul de forţă şi atunci, văzând decalajul uriaş şi văzând capacitatea Ucrainei, s-ar putea să fie nevoit să caute o soluţie de pace, o pace pe care ne-o dorim cu toţii şi o doresc în primul rând ucrainenii, dar cel mai mult alături de ei şi noi, cei din spaţiul euroatlantic.

Radu Dobrițoiu: Rachetele Storm Shadow şi SCALP oferă Ucrainei posibilitatea de a lovi obiective aflate mult în spatele frontului. Domnule general Virgil Bălăceanu, dacă Ucraina va putea produce în viitor asemenea arme cu sprijin britanic şi francez, cât de mult s-ar putea schimba planificarea operaţională a armatei ruse?

Virgil Bălăceanu: Ar fi un avantaj din punct de vedere al rezistenţei frontului, ca să-l desemnăm într-un singur cuvânt. Altcumva loviturile în adâncime le-au pregătit în mod magistral ucrainenii – probabil folosind şi tehnologie occidentală – de ce nu? – în primul rând, britanică. Au propriile lor mijloace şi dau două exemple, nu? Vorbesc de dronele de lovire în adâncime /…/, sau de rachetele de croazieră Flamingo, care lovesc între 1.500-2.000 de km, pregătesc operaţionalizarea, nu, a unor sisteme de lovire din cele enunţate, dar ele nu sunt singure, chiar şi mai mult de 3.000 de km, se spune. Însă, lovirea în adâncimea Federaţiei Ruse, pe o adâncime strategică de 2.000 de km, este suficientă să creeze probleme deosebite ruşilor şi, deocamdată, spre surprinderea ruşilor, inventarul de lovire al ucrainienilor se menţine ridicat, pentru că asistăm la aceste lovituri aproape în fiecare zi. Este, de fapt, un război al loviturilor în adâncime, în oglindă. Sigur că o tehnologie superioară şi o precizie mai mare a acestor sisteme de lovire în adâncime, creează condiţiile favorabile pentru lovire, nu atât a ţintelor, de care vorbeam mai devreme, dar mai ales a tot ceea ce înseamnă sprijinul pentru continuarea ofensivei, mai ales în zona Donbasului, dar şi pe alte direcţii, pentru că ai posibilitatea să loveşti zona de sprijin logistic, să loveşti comunicaţiile, să interzici nu numai manevra de forţe şi mijloace din adâncime înspre front, dar inclusiv comunicaţiile, care sigur au o întrebuinţare duală şi cu scopuri militare, dar şi cu scopuri civile. Noi asistăm la un asemenea model de ducere a acţiunilor de luptă, dacă ne uităm la modul în care continuu ucrainenii lovesc Crimeea. Crimeea la ora actuală nu mai reprezintă o bază de sprijin a frontului sigură pentru ruşi, iar pe de altă parte se creează condiţii nefavorabile şi pentru activităţile de zi cu zi ale cetăţenilor ruşi. Au vrut acest război ruşii, continuă acest război şi trebuie să înveţe lecţia aspră a războiului. Când declanşezi un asemenea război, să nu mizezi doar pe o victorie scurtă, să nu mizezi doar pe pierderi din rândul militarilor, regretabile de ambele părţi, dar trebuie să te gândeşti că şi consecinţele socioeconomice pot să fie foarte grave. Şi asta vrea Zelenski în definitiv, pentru că numai astfel consideră că se poate ajunge la discuţii legate de încetarea focului şi sigur un armistiţiu fie el pe o perioadă determinată. Va fi o perioadă foarte grea, pentru că sunt convins că vor face faţă ofensivei de vară. Am avut o temere că schimbarea lui Sîrski cu Drapatîi va fi o vulnerabilitate de care ruşii vor profita, e vorba de comandantul forţelor armate. Deocamdată însă nu văd aceste repercusiuni, sigur vara se apropie de sfârşit, vom vedea dacă vom asista la o toamnă secetoasă sau la o toamnă mai ploioasă, pentru că atunci când eşti în ofensivă, depinzi destul de mult şi de starea terenului. Să sperăm că vremea îi va ajuta pe ucraineni, iarna poate să fie un coşmar pentru întregul popor ucrainean, dar şi în condiţiile unui coşmar, rezistenţa ucraineană va continua.

Radu Dobrițoiu: Rusia şi Ucraina şi-au adaptat permanent tacticile în acest război, mai ales în utilizarea dronelor şi a rachetelor. Domnule Radu Tudor, cine se adaptează mai repede în acest moment şi ce evoluţie tehnologică ar putea modifica semnificativ raportul de forţe în următoarele luni?

Radu Tudor: Domnule Radu Dobriţoiu, am să vă dau un răspuns pe care probabil mulţi dintre noi nu-l dorim. Rusia reuşeşte să aibă o evoluţie mult mai rapidă a sistemului de drone decât ucrainenii şi cei din spaţiul occidental. Noi am neglijat mult timp această capacitate specifică din zona hibrid militară, pentru că n-am ştiut cât de importante pot fi aceste drone. Să o recunoaştem, Rusia a introdus în acest război sistemele de drone, aducând în primul rând din Iran capacităţi de producţie şi folosindu-le pe scară largă, ştiind că radarele militare nu au suficientă fidelitate pentru a depista aceste avioane fără pilot, care cu o încărcătură explozivă pot să facă foarte, foarte mult rău şi să provoace mari daune şi victime la sol. De patru ani de zile, de când folosesc aceste sisteme fără pilot, Rusia a trecut de la Geran 1 la Geran 5, de la Shahed la tot ceea ce vedem acum că zboară, din păcate, aproape în fiecare zi, sute de drone dinspre Rusia, spre teritoriul Ucrainei. NATO încă nu a dezvoltat capacităţi tereste antidronă eficiente şi numeroase care să fie amplasate pe Flancul Estic, din Estonia, în Polonia, până în România şi Bulgaria. Vedem că incidentele se ţin lanţi, noi în continuare ridicăm avioane de luptă F-16 sau F-18 sau Eurofighter şi doborâm cu rachete scumpe şi foarte eficiente astfel de drone. Noi avem, din păcate, o lentoare care este specifică instituţiilor performante, bine finanţate şi greoaie. Noi ne apărăm, o facem eficient, dar e costisitor şi ne uităm cum Rusia are evoluţii de la lună la lună pentru aceste drone. Cred că e momentul cumva să ne trezim şi să înţelegem că Rusia va continua dezvoltarea acestor sisteme, ei sunt cu un pas înainte şi noi trebuie să dezvoltăm rapid sisteme antidronă pe Flancul Estic al NATO, dar şi pentru a ajuta Ucraina, pentru că experienţa lor şi tehnologia noastră pot să ducă la cea mai bună soluţie.

Radu Dobrițoiu: Să privim scenariul cel mai dificil: Rusia intensifică ofensiva terestră şi simultan declanşează o campanie masivă împotriva sistemului energetic ucrainean. Domnule general Virgil Bălăceanu, din experienţa dumneavoastră militară, poate Ucraina gestiona simultan cele două ameninţări sau va fi obligată să aleagă ce apără cu prioritate?
Virgil Bălăceanu: Întotdeauna vei apăra cu prioritate frontul. A căzut frontul, ai pierdut războiul, chiar dacă nu ai pierdut ţara. Pe de altă parte, ruşii nu-şi pot asigura un succes determinant până la apropierea iernii, decât în condiţiile în care Putin va ordona o nouă mobilizare parţială.
Radu Dobrițoiu: Dincolo de mesajele politice de solidaritate transmise la Kiev, intrăm într-o etapă în care contează tot mai mult raportul dintre resurse, capacitatea de producţie militară şi adaptarea tehnologică a celor două tabere. Rusia încearcă să menţină presiunea pe front şi, simultan, să vulnerabilizeze infrastructura critică ucraineană înaintea iernii. Domnule Radu Tudor, cum arată, din punct de vedere militar, Ucraina la intrarea într-o nouă iarnă de război? Care sunt, astăzi, principalele sale vulnerabilităţi şi unde consideraţi că armata ucraineană încă păstrează avantaje importante?
Radu Tudor: Cred că cea mai mare vulnerabilitate a ucrainenilor reprezintă în momentul de faţă sistemele antirachetă. Ceea ce vedem în fiecare zi şi anume, măcelul incredibil asupra civililor pe care ruşii îl fac în Kiev, dar şi în multe alte oraşe, este şi din cauza faptului că Ucraina a epuizat armamentul şi muniţia din perspectiva apărării antirachetă. De aici vine cererea insistentă a lui Volodimir Zelenski către Statele Unite, dar şi către alte state: daţi-ne sisteme Patriot. Aveţi sisteme Patriot în unităţile voastre militare, le ţineţi la conservare, iar în Ucraina mor oameni pentru că noi nu avem suficiente astfel de sisteme. Cu 30 de sisteme Patriot, Ucraina şi-ar putea apăra întregul teritoriu în faţa rachetelor de croazieră, în faţa rachetelor hipersonice lansate de Rusia. Neexistând această capacitate şi nici dorinţa suficient de bine conturată a statelor occidentale să ofere aceste sisteme, ele sunt pe stoc. România a dat un exemplu din acest punct de vedere. Noi, din cele şapte sisteme achiziţionate, am donat unul Ucrainei. Evident că sunt şi alte state cu economii mult mai puternice decât a ţării noastre, care ar putea să facă acest gest. Germania a dat trei sisteme, Olanda a dat un sistem, au fost gesturi foarte binevenite, dar fiecare stat membru NATO, dacă ar putea să facă un astfel de gest, Ucraina ar fi protejată 100%, şi în momentul de faţă nu este şi, din păcate, mor în fiecare zi copii, bătrâni, oameni maturi, plus groaznicele daune materiale, de sute de miliarde. Unde văd un avantaj din partea Ucrainei, el este determinat de excepţionala experienţă de luptă a acestor militari. Sunt cei mai mulţi dintre ei generali tineri, generali care au apucat să aibă o educaţie militară în Occident şi care, în patru ani şi jumătate de război, au o experienţă excepţională. Lecţiile învăţate ale militariilor ucraineni se predau acum în statele membre NATO. Şi aici reprezintă atuul lor, puterea lor şi forţa lor. Ei ştiu şi pot să aplice strategii pe care cei care au învăţat în Rusia nu le vor cunoaşte niciodată, pentru că sunt limitaţi din punct de vedere al cunoaşterii şi al evoluţiei militare. Aşadar, experienţă şi lecţii învăţate foarte bune, sisteme antirachetă încă insuficiente pentru a proteja teritoriul.

Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantica la final. Titlul acestei ediţii – „Solidaritate cu Ucraina la 35 de ani de independenţă”. Invitaţii emisiunii au fost analistul militar Radu Tudor şi generalul locotenent în retragere, Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles.

Transcriere – RADOR RADIO ROMÂNIA

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*


Math Captcha
3 + 5 =