Rusia pune presiune, Ucraina rezistă

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (28 martie, ora 21:05) – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! Tacticile ofensive ruseşti presează din ce în ce mai mult apărarea ucraineană, atâta timp cât persistă întârzierile în asistenţa de securitate occidentală. Forţele ruse se bazează pe efective numeroase şi pe superioritatea în domeniul muniţiilor pentru a menţine un ritm relativ consistent de atacuri împotriva poziţiilor ucrainene. Forţele ruse îşi extind utilizarea aviaţiei tactice, a dronelor şi a sistemelor de război electronic în Ucraina, în timp ce barajele ruseşti de artilerie depăşesc focul de artilerie ucrainean cu un raport de până la 10 la 1.

Rusia este capabilă să genereze efective egale cu pierderile de personal şi este foarte probabil ca Moscova să pregătească o nouă mobilizare pentru a stabili o rezervă strategică puternică. Rusia a reluat şi loviturile aeriene împotriva Ucrainei cu aviaţia cu rază lungă de acţiune. Deşi a pierdut aproximativ 9.000 de vehicule blindate, Moscova poate duce războiul în Ucraina timp de mai mulţi ani.

În 2023, peste 1.200 de tancuri noi, din depozite sau recuperate au fost livrate de industria rusească de apărare, plus 2.400 de vehicule de luptă de infanterie şi vehicule blindate de transport trupe. Cu toate că Moscova a suferit pierderi importante, nici Kremlinul, nici forţele armate ruseşti, nici opinia publică din Rusia nu par să dea semne de epuizare sau contestaţie faţă de această campanie de agresiune. Mai mult, autorităţile ruse conduse de Vladimir Putin par mai încrezătoare ca niciodată în victoria împotriva Ucrainei.

Discutăm din nou la „Eurotlantica” despre războiul din ţara vecină. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi contramiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ”Rusia pune presiune, Ucraina rezistă”.
Bună seara, domnule profesor Dan Dungăciu.
Dan Dungaciu: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule contraamiral Constantin Ciorobea.
Constantin Ciorobea: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie.

Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantic”. Bun venit la Radio România Actualităţi!

Domnule profesor Dan Dungaciu,. Rusia presează în mai multe zone pe frontul din Ucraina, atât în est, cât şi în sud-est. În ultimele luni, raportul de putere a evoluat treptat în favoarea forţelor armate ruse. Acestea primesc, de fapt, mai multe echipamente noi sau reparate, dar şi muniţie şi oameni decât poate mobiliza armata Ucrainei. Ajutoarele occidentale, în primul rând, muniţiile de artilerie întârzie. Domnule profesor, a preluat Rusia iniţiativa în această perioadă, în războiul din ţara vecină?
Dan Dungaciu: Dacă ne uităm la fotografia momentului, aşa pare. Asta nu înseamnă că războiul nu are mulţime de episoade sau că un episod decupat la un moment dat irelevant pentru întregul parcurs. Dar astăzi suntem într-un moment în care Rusia are iniţiativă şi problema nu este doar că Rusia are iniţiativă. Problema este care este perspectiva sa, dacă vreţi, teoria victoriei dinspre care Occidentul abordează Ucraina, pentru că miza Ucrainei în acest moment nu e doar să reziste acestui asalt pe care l-aţi menţionat, adică să reziste în 2024, şi ca să reziste în 2024, să facă ceva în 2025. O strategie neasumată oficial, dar discutată de experţii militari americani se intitula ‘Hold, Build, Strike”, adică prima componentă importantă, Hold – menţineţi poziţiile, a doua componentă importantă pentru armata ucraineană, Build – construcţii, adică construieşte capabilităţile pentru ca în 2025 să poţi construi sau să revii în contraatac, iar a treia, Strike, loveşte punctele nevralgice ale armatei ruse, că este vorba de lovituri în Rusia în adâncime sau lovituri la Marea Neagră, pe care Ucraina le aplică. Problema mare cu această strategie este că, deocamdată, succesul Ucrainei este în partea a treia a acestei viziuni. Altminteri spus, Ucraina aplică lovituri dure armatei Federaţiei Ruse, dar primele două componente, rezistenţa în faţa armatei Federaţiei Ruse şi mai ales construcţia în perspectiva lui 2025, nu sunt satisfăcute sau, dacă vreţi, nu sunt întrunite condiţiile ca ele să meargă bine. Asta este, de fapt, marea problemă nu doar a momentului de acum şi de aici, ci a perspectivei în 2025. Scopul Ucrainei nu e doar să reziste presiunilor Federaţiei Ruse atât cât poate, ci să scoată trupele Federaţiei Ruse din Ucraina, dar asta nu se face în niciun caz nici măcar printr-o rezistenţă, oricât de eroică ar fi ea, dacă nu ai perspectiva unei contraofensive. Aici lucrurile sunt cel puţin discutabile.

Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Constantin Ciorobea, flota din Marea Neagră a Rusiei a suferit noi pierderi provocate de armata Ucrainei. Încă două nave ruseşti au fost lovite şi avariate major. A găsit Ucraina soluţiile pentru a diminua controlul Rusiei în Marea Neagră?

Constantin Ciorobea: Da, folosirea dronelor acestora, combinat dronele din aer cu dronele de suprafaţă, se pare că aduc o eficienţă deosebită împotriva controlului Federaţiei Ruse asupra Mării Negre, mai ales a zonei din aceasta, în sudul Odesei şi în zona portului Sevastopol. Dar dacă vedem ţintele care au fost lovite, ele sunt, de regulă, pe de o parte, cred că este angajat intenţionat de către Ucraina aceste nave de desant şi cu capabilităţi de transport, pentru că în marea majoritate au fost lovite astfel de nave, dar aceste nave permit a fi lovite în condiţiile în care sistemele de apărare de la bord sunt mai reduse, cu capabilităţi împotriva antiaeriene sau împotriva navelor de suprafaţă, a dronelor de suprafaţă în acest caz. Deci da, avem o folosire de către Ucraina a unor sisteme noi, în care Federaţia Rusă nu a găsit încă antidotul, şi sunt eficiente, cel puţin până în acest moment, în a menţine navele Federaţiei Ruse cât mai departe de ţărmurile Ucrainei şi chiar au fost împinse o parte din navele mai importante ale Federaţiei Ruse către Novorossiisk, şi asta înseamnă, cumva, dorinţa Federaţiei Ruse de a le pune la adăpost şi a le scoate din bătaia atât a acestor echipamente, de drone vorbesc, aeriene şi de suprafaţă, dar şi a rachetelor lansate de la bordul avioanelor. Deci, momentan, Rusia nu mai are controlul zonei din sudul Ucrainei, din sudul Odesei şi chiar este contestată către Sevastopol şi în sudul Crimeii.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, cum poate fi susţinut acest scenariu, cu 2024 un an de stabilizare a frontului, cu intenţia principală a Ucrainei de a stăvili avansul ruşilor, cu scopul de a pregăti mai bine o contraofensivă pentru 2025?

Dan Dungaciu: Sunt două probleme majore aici. Prima ţine de aspectul principal sau primul pe care l-am enunţat şi pe care l-aţi sugerat şi dvs, menţinerea liniilor. Problema majoră este că Ucraina a început destul de târziu să-şi construiască liniile de apărare. Sigur, plecând de la premiza domnului preşedinte Zelenski, că Ucraina nici nu se gândeşte să-şi întărească poziţiile de apărare, din moment ce ea vrea să scoată trupele Federaţie Rusă de pe teritoriul Ucrainei, dar problema acum începe să fie aproape acută în anumite zone. Ucraina nu are linii de apărare construite, prin urmare, dimensiunea de a ţine poziţiile de apărare, adică primul aspect, acela hold, cum zic americanii, e pus şi el sub semnul întrebării.

A doua chestiune este cea a personalului militar. Ucraina n-a reuşit deocamdată să treacă prin Parlament o lege care să ridice vârsta armatei ucrainene sau să coboare vârsta armatei ucrainene de la 43 de ani. Vârsta medie a armatei militarilor din Ucraina este de 43 de ani, ceea ce este un lucru cel puţin îngrijorător. Faptul că această lege este încă în Parlament, faptul că Ucraina încă nici nu şi-a adus forţe proaspete pe care să le pregătească în perspectiva rezistenţei în 2024 şi contraofensivei în 2025, sigur că ridică multe semne de întrebare. Iar dacă legea aceea va trece, deocamdată este în Parlament, are vreo 2.000 de amendamente, nu e asumată politic, nici măcar de preşedintele Zelenski până la capăt. Chiar dacă acea lege va trece în luna viitoare, mai adăugaţi vreo patru sau şase luni pentru pregătirea noilor recruţi şi abia pe la sfârşitul anului, Ucraina va beneficia de forţe proaspete, consistente, care să-i permită să se gândească la o eventuală contraofensivă în 2025, în condiţiile în care va rezista în 2024. Deci, problema liniilor de… fortificaţiilor de apărare, problema personalului, sunt chestiuni care se adaugă lipsei de muniţie pe care dvs. aţi invocat-o şi de sprijinul occidental, care nu mai este în cantităţile anterioare. Nu este niciun caz atât de substanţial.

Chiar dacă americanii vor găsi o formulă prin care să sprijine armata ucraineană, acest sprijin nu va mai fi la fel de consistent, pentru că în Statele Unite, discuţia politică, care începe să fie din ce în ce mai complicată, ridică următoarea întrebare: dacă noi plătim astăzi 61 de miliarde, ce garanţie avem că peste trei luni sau peste nouă luni sau peste 12 luni n-o să ne mai cereţi încă 61 de miliarde şi încă 61 de miliarde? Altminteri spus, reproşul pe care îl adresează, de pildă, republicanii administraţiei Biden este: care e planul? Ce avem de făcut în Ucraina, astfel încât să fim convinşi că banii noştri se duc unde trebuie sau că, într-adevăr, urmează o proiecţie coerentă pe care o avem. Ei, discuţiile acestea politice nu vor fi rezolvate, devin tot mai tensionate cu cât ne apropiem de noiembrie 2024 al alegerilor prezidenţiale din America. Deci, sprijinul financiar redus, muniţie, capabilităţile Occidentului de a livra muniţie mai mici, dar problema oamenilor, problema personalului, problema politică în Ucraina începe să se agraveze, pentru că sentimentul pe care, de fapt, Kiev îl transmite, din păcate, este că dacă parlamentarii nu-şi asumă această decizie politică, înseamnă că ei se uită spre populaţie. Dacă populaţia nu este doritoare ca o asemenea lege să intre în vigoare, ca să spun aşa, înseamnă că lucrurile sunt un pic mai complicate decât simpla dimensiune militară a securităţii ucrainene. Există şi dimensiuni non-militare ale securităţii la care trebuie să ne uităm şi care sunt importante pentru că transmit semnale politice.

Radu Dobrițoiu: Tot la capitolul personal, nu doar lipsa militarilor, ci şi oboseala acumulată de cei care sunt de atâta timp în linia întâi şi luptă, e foarte greu să reziste în continuare aceiaşi luptători împotriva Rusiei care trimite noi şi noi efective, domnule profesor.

Dan Dungaciu: Indiscutabil, dar schimbările acestea nu se pot face pentru că e nevoie de o lege nouă. Această lege nu vine. Vârsta de încorporare trebuie neapărat scăzută. E o problemă dureroasă pentru Ucraina, asta pentru că proporţiile populaţiilor, piramida populaţiei în Ucraina este complet atipică. Numărul populaţiei tinere în Ucraina este extrem de redus. E o populaţie îmbătrânită, foarte numeroasă, care atârnă, dacă vreţi, populaţiei tânără, care oricum şi în aceste momente şi înainte de război era mult mai puţină decât e nevoie pentru susţinerea evoluţiei, dacă vreţi, demografice normale a Ucrainei. Dacă tu iei tinerii, ăsta a fost de fapt argumentul pentru care s-a ales pragul de 26 de ani, nu mai jos pentru încorporare, dacă tu scazi acest prag şi duci tinerii aceştia în armata, rata de supravieţuire a unui militar în infanteria ucraineană în acest moment este de sub 30%. 70% în infanterie, din păcate, soldaţii morţi, iar din aceşti 30% sunt şi cei răniţi. Deci e o rată extrem de redusă, repet, în infanteria ucraineană. Pentru că războiul este extrem de dur. Dacă duci aceşti tineri, rişti ca peste câţiva ani să rămâi fără posibilitatea primenirii, dacă vreţi, a populaţiei ucrainene.

Deci Ucraina are o problemă demografică extrem de complicată, de aici reticenţele de a trimite tineri în armată. Problema care apare acum este că în toate discuţiile acestea internaţionale legate de sprijinul acordat Ucrainei care începe să se diminueze, de un tip de oboseală care se simte, de veştile care vin de pe front care nu sunt cele mai pozitive, de presiunea politică care începe să fie simţită, de plecarea generalului Zalujnîi ş.a.m.d., nu mai există nici apetitul pentru incorporare. Deci această problemă nu poate fi rezolvată decât politic, politicienii ezită şi, repet, transmit mesaje politice inclusiv în exterior, care şi ele se adaugă, dacă vreţi, sau aruncă, dacă vreţi, o paletă sau o tuşă de griuri asupra situaţiei de acolo, cel puţin pe termen scurt.

Radu Dobrițoiu: O analiză recentă a imaginilor din satelit cu zonele de depozitare a echipamentelor blindate ruseşti, moştenite de la Uniunea Sovietică, conturează în prezent înţelegerea mai bună a dinamicii actuale, precum şi sustenabilitatea efortului depus de Moscova pentru a depăşi apărarea ucraineană, foarte multe tancuri şi blindate în depozite, dar şi o industrie rusească de apărare pe picior de război. Cercetătorii de la Institutul Internaţional de Studii Strategice au publicat un studiu despre reînnoirea echipamentelor ruseşti, ceea ce poate explica, cel puţin parţial, încrederea manifestată de Kremlin în ultimele luni. Domnule contramiral Constantin Ciorobea, se pregăteşte Rusia pentru un război de durată şi pentru un avans pe teritoriul Ucrainei?

Constantin Ciorobea: Da, aţi punctat foarte bine acest aspect privind sustenabilitatea industriei de apărare a Federaţiei Ruse, situaţia cu depozitele care încă mai au echipamente, armament şi muniţie, dar pe de altă parte, vedem şi câteva luări de poziţie foarte interesante, vedem că operaţia militară specială a Federaţiei Ruse încet-încet se transformă în război. De asemenea, au fost câteva aspecte, cumva foarte… au ieşit în evidenţă nevoia prezentată de Federaţia Rusă a unor zone demilitarizate pe teritoriul Ucrainei, între Federaţia Rusă şi Ucraina. Adică toate elementele acestea, pe lângă cea partea acea aceasta pur militară, echipamente, muniţie, folosirea aviaţiei din ce în ce mai intens şi eficient în sprijinul acţiunilor terestre, deci toate acestea arată încrederea pe care o are în acest moment Federaţia Rusă în modul în care se vor extinde şi îşi vor duce acţiunile în viitorul apropiat. De asemenea, se pare că există deja, cum să spun eu, o acumulare de 100.000 de oameni, concentrare de forţe, care cumva o să vedem o direcţie operativă pe care o vor dezvolta în viitorul apropiat. Aceasta, vedeţi, aceşti 100.000 de oameni deja cumva sunt concentraţi, fără a pune în discuţie sau în analiză intenţia pe care bănuiesc că o are Federaţia Rusă de a declanşa cel puţin o mobilizare parţială pe fondul a ceea ce s-a întâmplat atât în sala de spectacole de lângă Moscova, dar şi de câştigarea alegerilor de către preşedintele Putin. Deci, toate aceste aspecte duc către angajarea unei ofensive, cel puţin la nivel operativ, dar, pe de altă parte, pregătirea unei rezerve de forţe printr-o mobilizare parţială sau, stimulare a voluntariatului.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, cât mai poate fi menţinut frontul? Cât va rezista Ucraina presiunii ruseşti fără un ajutor consistent, cu muniţii şi echipamente militare din partea Europei şi a Statelor Unite?

Dan Dungaciu: Dvs. aţi sugerat deja, ne-aţi spus că raportul este 1 la10, chiar unu la şapte, chiar unu la opt. Când cineva trage /…/ puţin 10 gloanţe şi celălalt doar un glonţ, până la urmă cel care trage un glonţ îşi epuizează capacităţile. Deci ajutorul, din punctul acesta de vedere, este esenţial. Problema de bază e nu doar de… sau nu în primul rând America. Miza principală a acestui război este supravieţuirea Europei ca actor relevant. America îşi va găsi un rol sau îşi va menţine rolul important pe care îl are în Dume. Dar Europa în acest moment a pariat aproape totul pe faptul că va deveni un actor geopolitic, că va integra în spaţiul Uniunii Europene state precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia, ca să nu mai vorbesc de Balcanii de Vest, iar dacă nu se va întâmpla asta, dacă războiul din Ucraina nu se va încheia, aşa cum Bruxelles-ul crede, speră că se va încheia, adică printr-o victorie a Ucrainei, statutul Europei, Uniunii Europene la nivel global va exploda şi el.

Aici este marea problemă a discuţiilor de la nivelul Bruxelles-ului. Bruxelles-ul joacă, de fapt, cartea strategică, nu doar Kievul, nu doar vecinătatea Federaţiei Ruse. Or, discuţiile cred că aşa aşa trebuie puse şi, din păcate, acest război nu va fi cu consecinţe negative în scenariul pe care l-aţi sugerat, doar pentru vecinătatea estică va fi cu consecinţe devastatoare pentru, repet, statutul Uniunii Europene la nivel global. Ucraina, din păcate, nu joacă doar pentru ea şi Uniunea Europeană ar trebui să nu joace doar pentru ea în acest război, pentru că este în primul rând vorba despre Uniunea Europeană şi viitorul ei. Dacă nu va câştiga Ucraina, Uniunea Europeană practic nu va avea aproape nicio miză. America îşi va vedea de treburile ei şi de Pacific, şi de China, şi de Marea Chinei de Sud, dar Europa va dispărea de pe hartă strategică.

Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Constantin Ciorobea, o eventuală nouă mobilizare parţială ar ajuta Rusia să avanseze pe malul drept al fluviului Nipru, în regiunea Herson şi pe frontul de est?

Constantin Ciorobea: Trebuie, într-adevăr, o mobilizare parţială, cel puţin, pentru că dacă nu aduce undeva peste 200.000 de oameni, chiar în condiţiile în care, bine, excludem că Ucraina nu va primi în continuare muniţie, pentru că dacă nu va primi, atunci o să fie nevoie de mai puţini oameni din partea Federaţiei Ruse, dar cred că totuşi se vor… Sunt deja nişte contracte, sunt nişte discuţii la nivel internaţional, producţia proprie, pachete pe care să le dea Uniunea Europeană, Statele Unite, pieţele care sunt în afara Europei. Deci cumva se va reuşi să se asigure muniţie pentru Ucraina. Iar Federaţia Rusă are nevoie, într-adevăr, de cel puţin 200.000-300.000 de oameni ca să treacă Nipru în zona Hersonului şi să facă o ofensivă pe direcţia Odesa credibilă şi nu ştiu dacă mai are forţe pentru zona de nord, în condiţiile acestea. Adică situaţia este… chiar dacă pare că Federaţia Rusă este cumva acum în ofensivă, angajamentul de a trece peste Nipru şi a trece de Harkov, spre exemplu, oraşul care este la nord şi este un oraş foarte mare, greu de cucerit, necesită foarte mult personal şi va fi greu de executat o ofensivă, la nivel strategic vorbesc.

Radu Dobrițoiu: Da, iată un subiect pe care cu siguranţă îl vom urmări şi în alte ediţii, războiul din Ucraina. În acest moment, după cum am relevat în emisiune, Rusia a preluat iniţiativa.

Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantică” la final. Titlul ediţiei: „Rusia pune presiune, Ucraina rezistă”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române şi contraamiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale.

Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR