Se prezuma din timp că trebuia pregătit un candidat pentru funcţia de şef al Statului Major al Apărării, ştiut fiind că mandatul generalului Nicolae Ciucă expira pe 31 decembrie 2018. „Din timp” însemând din ianuarie 2014 adică de vreo 4 ani. După recentele dezbateri inclusiv în mediul online pe tema prelungirii mandatului şefului Statului Major al Apărării de către preşedintele Klaus Iohannis avem un punct de vedere prezentat pe Facebook de ministrul Gabriel Leş.
Nu doresc să comentez precizările domniei sale însă îmi fac datoria de jurnalist să îi prezint integral punctele de vedere exprimate în mediul online, în mod obiectiv. Sau, aşa cum se procedează în profesia mea, după ce am prezentat pe blogul meu mai multe puncte de vedere pe tema numirii unui nou şef al Statului Major al Apărării redau pentru echilibru informaţional şi părerile ministrului Gabriel Leş. Am avut şi am în continuare o opinie comună cu analistul militar Radu Tudor. Linkul conduce spre un articol pe care îl susţin, articol semnat de Radu Tudor, un articol cu informaţii absolut corecte, coerente şi mai ales echidistante.
Precizări ale ministrului Gabriel Leş
„Odată cu preluarea funcției de ministru al Apărării în a doua jumătate a lunii noiembrie 2018, am luat act de faptul că mandatul actualei conduceri SMAp se apropie de final, astfel că trebuia identificată cea mai bună soluție într-un interval de timp foarte scurt. Prelungirea mandatului ar fi reprezentat un semnal negativ la adresa elitei militare, întrucât ar insinua existența unei crize de leadership. Resursa umană este cel mai important atu al Ministerului Apărării Naționale, iar în calitate de ministru resping orice ingerință politică de natură să afecteze aceste valori ale Armatei.
Astfel, mă văd nevoit să revin cu câteva precizări punctuale, întrucât s-a încercat vehicularea unor argumente și informații false în spațiul public, chiar și din partea unor jurnaliști cu prezumtivă reputație în domeniu.
Din perspectivă legală, s-a speculat asupra faptului că ministrul Apărării nu a respectat condiția ce prevede că propunerea trebuie să vină din rândul șefilor categoriilor de forță, sau de locțiitor SMAp. Doresc să clarific pe această cale, încă o dată, că eu nu am mers la Cotroceni cu o propunere în plic. În realitate, am solicitat CSAT avizul pentru a numi un general al armatei române cu recunoaștere internațională în poziția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, urmând ulterior să emit ordinul de ministru aferent. Numai după aceste etape preliminare propunerea putea fi înaintată către președinte spre emiterea decretului de numire, aceasta fiind pasul procedural final. Președintele a respins în mod reflex, fără argumente, solicitarea inițială (care este în fapt apanajul ministrului), anulând întregul eșafodaj pe care se întemeia procedura legală de numire. Teza conform căreia am mers la Cotroceni pentru a solicita emiterea unui decret de numire (sau a mai multora) pentru o persoană neeligibilă este profund neadevărată.
Lipsa dialogului a fost cea de-a doua linie de argumentare prin care s-a încercat culpabilizarea celor implicați în procedură. Vă pot spune, ca am avut numeroase inițiative de a dialoga pe această temă cu Palatul Cotroceni. Deși este de notorietate tensiunea care există între guvern și președinție, am făcut tot posibilul pentru a evita o stare de ostilitate, și subsecvent un blocaj. Eu înțeleg rolul ministrului Apărării ca fiind un personaj discret, dar activ, care nu face din Armată o tribună de la care să-și optimizeze scorul electoral.
Concret, l-am contactat direct, și din timp, pe președinte pentru a discuta deschis, spre a avea perspectiva domniei sale asupra problemei, însă reacția a venit prompt: “Președintele este Ocupat!”.
Privind retrospectiv este limpede că s-a încercat o ambuscadă, care să genereze profit în plan mediatic, electoral, însă din fericire am la dispoziție căile legale pentru a readuce lucrurile în matca lor legală.
Imi asum totuși vina de a fi mizat pe faptul că președintele nu-și va permite să abordeze domeniul apărării și securității în cheie pur electorală.
Cu privire la decretul de prelungire a mandatului de șef SMAp (pe perioada maximă de un an) emis de președinte, situația din punct de vedere juridic este fără echivoc. În mod absolut simetric, propunerea de prelungire se supune aceleiași proceduri ca și cea de numire. Avem un singur precedent în acest sens, respectiv decretul 882 din septembrie 2010, unde veti regăsi explicit sintagma în fundamentarea emiterii decretului: “Având în vedere propunerea ministrului apărării naționale și avizul prim-ministrului”. Cred că este absolut evident că rolul CSAT în această procedură a fost la rându-i viciat, președintele făcând informarea exclusiv la televizor și nu în cadrul ședinței Consiliului așa cum o cere legea și regulamentele de funcționare.
Mai mult decât atât, am trimis toate documentele care intrau pe ordinea de zi cu 10 zile înainte, astfel că dacă ar fi existat un minimal deziderat pentru soluționarea problemei, Președintele, sau consilierii domniei sale (cu care a existat dialog) ar fi putut emite obiecții, ori cereri de clarificare, în timp util.
Cu atît mai ambiguă este situația din perspectiva Ministerului Apărării cu cât instituția noastră are un cadru militar cu grad de general delegat la Cotroceni, pe funcția de secretar CSAT, care are explicit rolul de a verifica conformitatea procedurii și documentelor ce intră pe ordinea de zi. Înțeleg că domnia sa nu și-a făcut datoria, pentru că nu a semnalat niciuna dintre așa-zisele probleme de legalitate invocate de președinte. Ori, aceste probleme în fapt nu există, iar președintele a tratat situația exclusiv politic, în detrimentul celor mai elementare norme juridice”.
Atunci când Iohannis te invită la o partidă de şah şi mergi la el având sub braţ cutia de table
Fiind blogul meu îmi permit o opinie. Aş fi dorit să pun la acest articol următorul titlu: „Atunci când Iohannis te invită la o partidă de şah şi mergi la el având sub braţ cutia de table”. Nu îmi permit ca jurnalist să pun astfel de de titluri în abordarea unei problematici delicate cum este cea a conducerii Armatei României. Din contră, avand pe blogul meu mai multe articole – absolut independente -, am postat pentru echilibru informaţional, integral, opiniile ministrului Gabriel Leş. Precizând totodată că experienţa mea militară porneşte din septembrie 1988 ceea ce presupune potrivit unui calcul rapid: 30 de ani.
Pe acest subiect mai puteţi citi pe blogul meu:
Jurnal militar, la RRA, despre prelungirea mandatului şefului SMAp
https://radudobritoiu.ro/dificultati-in-numirea-viitorului-sef-al-smap/
