
Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 3 februarie, realizator Radu Dobriţoiu.
Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator Radu Dobriţoiu: Bun găsit. Asistăm în ultima perioadă la numeroase ştiri false, corelate cu tensiunile generate de o potenţială invadare a Ucrainei de către Rusia. Pe un ton alarmist au fost prezentate exerciţii de mobilizare programate cu mult timp înainte de Armata României.
În mod similar, din dorinţa de a câştiga audienţă, Legea rezervistului voluntar, în vigoare de cinci ani, este utilizată în mod greşit pentru a susţine subiecte explozive legate de tensiunile de la graniţele Ucrainei. Reţelele de socializare au fost invadate de imagini de arhivă cu coloane de tehnică militară, cu tancuri şi blindate uşoare, în viteză, exerciţii care au avut loc cu luni sau chiar ani în urmă, dar care, în aceste zile, au fost utilizate în promovarea unor ştiri false care susţin pregătirea de război a României.
Din păcate, spre deosebire de audiovizual, mediul online nu este reglementat în zona presei de legile româneşti, ceea ce oferă libertate de exprimare şi acţiune tuturor celor care, voit sau nu, rostogolesc informaţii false. Vorbim despre fake-news, ştiri mincinoase, care deseori au ca rezultat destabilizarea populaţiei, construirea unor ipoteze false, crearea de presiuni emoţionale, cu scopul de a discredita instituţiile din sistemul naţional de apărare, valorile euroatlantice sau au ca obiectiv dezbinarea, crearea de falii în rândul publicului. Populaţia este astfel dezinformată în legătură cu criza de la graniţele Ucrainei, subiecte importante sunt tabloidizate şi propaganda răsăriteană pare că îşi găseşte susţinători din ce în ce mai des în ultima perioadă.
Vă propun în această ediţie „Euroatlantica” o analiză a ştirilor false despre criza generată de un eventual război în Ucraina. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi generalul de brigadă Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica„. Tema ediţiei „Criza ruso-ucraineană şi fenomenul fake-news”.
Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem legăturile telefonice stabilite cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule profesor Dumitru Borţun.
Dumitru Borţun: Bună seara.
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule general Constantin Spînu.
Constantin Spînu: Bună seara. Am onoarea să vă salut în cel mai pur stil cazon.
Deformarea adevărului prin fake-news
Radu Dobriţoiu: Dle profesor Borţun, să fie oare nepriceperea unor persoane atunci când abordează anumite domenii sensibile, fără a se documenta, sau putem vorbi de intenţii clare de a deforma adevărul din dorinţa de a câştiga audienţă sau trafic în mediul online?
Dumitru Borţun: Da, sunt ambele cauze valabile. Proporţia încă nu o putem stabili, pentru că nu s-au făcut cercetări speciale în acest domeniu, dar s-au făcut monitorizări, de pildă, pe mesajele online care se difuzează pe reţelele sociale dinspre Rusia spre România. Este vorba de un volum coordonat de domnul Iulian Chifu şi care a făcut analiză de conţinut pe aceste mesaje – e un colectiv întreg acolo de cercetători – şi care arată foarte clar care sunt obiectivele declarate şi obiectivele nedeclarate ale acestor mesaje. Sunt mesaje produse de Institutul de studiere a opiniei publice de la Sankt Petersburg, care are angajaţi 30.000 de troli. Pe româneşte, ‘postaci’, care nu fac altceva decât să pună, foarte bine coordonaţi şi dirijaţi de către cei care coordonează acţiunile de influenţare ideologică, difuzează informaţii, replici, mesaje, imagini către ţările occidentale, ţările din Europa Centrală şi ţările din estul Europei, inclusiv România. Principalul lor scop este îndepărtarea popoarelor respective de valorile Uniunii Europene, de ceea ce înseamnă raţiune, egalitate în faţa legii, ceea ce înseamnă democraţie, egalitate în drepturi, transparenţă, respectul pentru alteritate, pentru diferenţă, multiculturalism. Toate lucrurile astea sunt luate peste picior, bagatelizate şi se propun în schimb valori cum ar fi: autohtonismul, identitatea definită atemporală aşa şi mitologic, suveranismul într-o epocă plină de interacţiuni care au devenit obligatorii. Ei vorbesc de autonomie, de suveranitate de-asta de tip autohtonist. De ce? Pentru că în momentul în care ai despărţit un popor de obiectivele Uniunii Europene şi de valorile acestui spaţiu de civilizaţie, este mult mai uşor să îl acaparezi şi să îl faci prietenul tău, aliatul tău şi la un moment dat, coloana a cincea în ţara respectivă, chiar dacă ţara respectivă e membră a NATO. Observaţi cât de parşiv se lucrează? De aceea, fake news, aceste ştiri contrafăcute, teoriile conspiraţiei, toate filmele astea care par logice, par foarte bine construite, sunt verosimile, au de fapt scopuri militare şi geopolitice.
Crearea de disensiuni între aliaţi
Radu Dobriţoiu: Să mai adăugăm un obiectiv al acestor troli, un obiectiv al propagandei răsăritene, domnule profesor, şi anume acela de a crea disensiuni între ţările aliate, între statele membre ale Uniunii Europene.
Dumitru Borţun: Aţi sesizat foarte bine. Mulţumesc frumos, pentru că dumneavoastră aţi spus în introducere că se crează disensiuni între membrii aceleaşi societăţi – şi e corect. Ei polarizează de fapt o societate, cu aceste mesaje, şi formează două publicuri mari aşa-zişii progresişti, cu aşa zişii naţionalităţi, aşa-zişii globalişti, cu aşa-zişii patrioţi . Sunt tot felul de etichete. Aşa-zişii neomarxişti… ceea ce o aberaţie, o inepţie pe care o văd folosită de oameni care se pretind cultivaţi, care au diplome, au facultăţi, masterate, doctorate, trag cu neomarxism, un clişeu care nu are nicio acoperire, nici teoretică, nici ideologică, dar ca să fie ceva care sună urât, e ceea ce numim diabolizarea adversarului, este tactică veche, antică şi de demult. Iată de ce dumneavoastră aţi spus punctul pe ‘i’, nu numai între publicurile aceleaşi societăţii, ci şi între popoare, între ţări, între state. Aşa e! Mulţumesc pentru completare!
Radu Dobriţoiu: Şi eu vă mulţumesc foarte mult, domnule profesor!
Metode de construire a ştirilor false
Domnule General Constantin Spînu, propaganda – şi mă gândesc la cea răsăriteană – are ca metodă principală utilizarea unei ştiri reale pentru a construi un mesaj distorsionat, cu scopul de a manipula publicul în sensul dorit de cel care promovează informaţia incorectă. De câte ori aţi sesizat acest aspect în subiectul analizat astăzi de noi şi mă refer în principal din perspectiva Ministerului Apărării Naţionale, la informaţii despre pregătirea, o aşa-zisă pregătire a Armatei României pentru a participa la un eventuali război în Ucraina?
Constantin Spînu: Aş spune că nu este nimic nou sub soare, nu sunt narative care să ne fi luat prin surprindere. Vorbeaţi de tactici vechi. Aş vrea să introduc în discuţie, şi dl profesor Borţun, cu siguranţă, ştie, pentru că am discutat chiar într-un panel despre acest lucru – măsurile active ale KGB-ului din perioada URSS, există acum tratate scrise chiar de foşti ofiţeri de informaţii ai KGB-ului, aveau două direcţii principale de acţiune asupra Occidentului: manipularea prin orice mijloace, pe bază de valori, pe bază de percepţii, pentru a crea percepţii exagerate cu privire la puterea URSS şi pentru a semăna neîncrederea în stat şi în instituţiile sale, neîncrederea că domeniile esenţiale ale statului sau ale societăţii occidentale funcţionează, stârnirea urii între diferite grupări, grupări ale societăţii, polarizarea şi chiar disensiuni în rândul organizaţiilor politico-militare ale Occidentului. Mi se pare că definim de fapt realitatea mediului informaţional de astăzi. S-au schimbat doar canalele, doar metodele.
Explozia mijloacelor de comunicare în internet, platformele de comunicare socială nu au făcut decât să amplifice posibilităţile de manipulare, posibilităţile de promovare a unor asemenea tactici. Revenind la ce m-aţi întrebat, aş spune că noi observăm şi dezinformare, să spunem, fără intenţie, din nepricepere, din superficialitate, pur şi simplu din comoditate, dezinformare, să spunem, fără intenţie, din nepricepere, din superficialitate, pur şi simplu din comoditate, răspândim, uneori dăm share la informaţii pe care nici nu ne punem problema să le verificăm, dar sunt şi narative care sunt promovate cu intenţie. Vă aduceţi aminte, în perioada stării de urgenţă, cam aceleaşi filmuleţe, coloane militare care se deplasau pe drumurile ţării erau prezentate ca fiind coloane ale armatei care se îndreaptă spre Bucureşti pentru a bloca Bucureştiul şi a introduce oraşul în carantină.
Radu Dobriţoiu: Pentru a prelua puterea armata, pentru…, chestiuni de genul acesta, o grămadă de narative care nu aveau niciun fel de legătură cu realitatea…
Constantin Spînu: S-au dovedit evident false, sunt reîncălzite acum, sunt refolosite, pentru că dvs, domnule Dobriţoiu, aţi punctat foarte bine. Acest domeniu, zona comunicării în online nu este reglementată şi din păcate aici ar trebuie găsite soluţii pentru că avem în Constituţie două articole care trebuie citite împreună: libertatea de exprimare, articolul 30, dar şi dreptul la o informare corectă, articolul 31. Or, prin vicierea procesului de comunicare, în lipsa unor reglementări aplicabile în zona din online, sunt afectate aceste drepturi fundamentale ale românilor.
New media şi noile ideologii
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Borţun, artrebui să existe totuşi o limită legală a libertăţii de informare, de opinie, a presei, îndeosebi în zona de abordare a unor subiecte sensibile, cum sunt cele de securitate şi apărare naţională? Ar trebui să existe aşa ceva?
Dumitru Borţun: Ce vreau să vă spun? Aceste noi mijloace de comunicare în masă, prescurtat new media, noile media, au apărut de fapt şi cu o ideologie aferentă foarte interesantă care le-a protejat şi le protejează până astăzi. Este vorba de ideologia preluării mijloacelor de comunicare de către popor, de către masele largi populare, pentru prima dată în istoria universală. Până acum, de la preoţii egipteni până la liderii comunişti, mijloace de comunicare în masă erau…, mijloacele de comunicare în general şi pe urmă când au devenit de masă erau monopolul puterii, puterii de stat, puterii religioase, puterii militare. Odată cu internetul, masele devin capabile să comunice şi comunică ce vor ele şi o libertate nemaipomenită, ne jucăm acolo, dansăm pe mese, e mare veselie. Eh, partea neagră a acestei realităţi este cea spusă de Umberto Eco, marele profesor de semiotică de la Universitatea din Bologna, marele teoretician al comunicării şi marele scriitor, autorul celebrelor romane „Pendulul lui Foucault”, „Cimitirul din Praga”, „Numele trandafirului”. Acest om imens al secolului XX spune aşa: internetul a dat cuvântul prostului satului. Prostul satului…, el spune mai rău acolo, spune idiotul satului. Prostul satului se poate exprima, are drept la cuvânt, ceea ce la el acasă, în satul lui, n-ar fi avut niciodată, fiindcă îl puneau alţii la punct: taci, mă, din gură, că eşti prost. Cam cum făcea Ilie Moromete, dacă ţineţi minte, în Poiana lui Iocan. Asta e partea întunecată a internetului, de unde nevoia de reglementare, pentru că…, am să termin răspunsul cu asta, este celebra definiţie a libertăţii, pe care toţi liberalii au acceptat-o de-a lungul timpului: Libertatea mea e reală, există, e dezirabilă, dar ea se opreşte unde începe libertatea altuia.
Radu Dobriţoiu: Foarte corect!
Dumitru Borţun: Când libertatea mea duce la prostirea altuia, la manipularea lui, la înglobarea lui în eroare, în iluzie, în fantasmagorii, scuze, eu nu mai pot să fiu liber, deci mi s-a oprit, mi s-a terminat responsabilitatea, mi s-a terminat şi libertatea.
Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte, domnule profesor, pentru că tot ceea ce aţi enunţat m-a trimis cu gândul, eu am mai amintit acest lucru, că am ajuns în „era comunicării tribale”, aşa cum o definea canadianul Marshall McLuhan în „Galaxia Gutenberg”. Iată că atunci nu exista internetul când el a scris „Galaxia Gutenberg”, acum ne aflăm în acea eră a comunicării tribale.
Constantin Spînu: Aş completa şi eu… Jürgen Habermas vedea în internet şi în democratizarea internetului o şansă de redemocratizare a sferei publice. Din păcate, nu cred că nici măcar Habermas s-a gândit la dezvoltările acestea… Din păcate, nu cred că nici măcar Habermas s-a gândit la dezvoltările acestea în domeniul patologiei comunicării.
Dumitru Borţun: Nu s-a gândit pentru că nu putea să-şi imagineze atâta lipsă de… atâta lipsă de responsabilitate şi atâta ignoranţă, pentru că vreau să vă spun, a confunda propria opinie cu o cunoştinţă, adică să confunzi doxa cu episteme e o distincţie pe care a făcut-o Platon acum 2000 de ani, în „Mitul peşterii„. Nimic în 2000 de ani! Deci Habermas care era obsedat de acest ideal democratic al unei societăţi eliberative, s-a bucurat şi a zis: uite, în sfera publică se va dezbate în sfârşit autentic, cu toţi actorii de faţă şi cu toate cărţile pe masă. E, uite că actorii ăştia nu sunt capabili de discuţii critic-raţionale cum credea el, nu sunt capabili de dialog constructiv şi nu sunt capabili de a construi un interes public, cum spune el acolo, da?, un bine comun negociat şi propus ca interes general. Iată de ce apar discuţii tot mai numeroase cu privire la nevoia de reglementare a internetului.
Generarea de stări emoţionale prin ştiri false
Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Spânu, eu personal am constatat mai multe direcţii de acţiune, dacă le putem spune aşa, pentru utilizarea greşită a informaţiilor cu scopul de a genera stări emoţionale, din perspectiva falsă a participării la un război cu Federaţia Rusă. Chiar astăzi o televiziune de ştiri a prezentat imagini cu două convoaie militare, informaţii prezentate ca legătură cu evoluţia situaţiei de la graniţele Ucrainei, undeva scris mai micuţ, însă se preciza că era vorba de blindate care se întorceau de la exerciţii din poligon. Vă rog să vă referiţi şi la astfel de prezentări de informaţii corecte, dar în contextul susţinerii unui alt subiect, în mod greşit, voluntar.
Constantin Spânu: Tocmai aici este problema. Aţi amintit şi despre ştirile rostogolite referitoare la o aşa-zisă mobilizare care s-ar face de armată prin chemarea unora dintre rezervişti la centrele militare. Ştirile de ieri şi de astăzi cu garniturile de tehnică americană de cale ferată care mergeau din Polonia către Bulgaria pentru trageri. Se folosesc imagini… Imaginile de astăzi, de exemplu, erau cât se poate de reale şi erau cât se poate de proaspete, erau filmate ieri sau astăzi, pentru că garnitura respectivă a traversat România, a intrat pe la Curtici, a ieşit pe la Giurgiu. Se joacă din context. Este… evident, contextul, situaţia de securitate de la graniţa dintre Ucraina şi Rusia este cunoscută, este dezbătută, publicul românesc ştie despre ea, sunt suficiente informaţii, iar autorităţile române comunică, atât cât se poate comunica, pentru că şi aici trebuie să existe o gradualitate, însă acest context…
Dumitru Borţun: Şi o ierarhie, o ierarhie a informaţiilor.
Constantin Spînu: Exact, însă tocmai în mediul acesta nereglementat, există suficient loc pentru a specula, pentru a face legături acolo unde ele nu există. Vă spuneam la început, nu sunt narative la care să nu ne fi aşteptat, suntem cât se poate de pregătiţi şi de deschişi la comunicare. Am mărit ritmul comunicării, am învăţat lecţia, de exemplu, cu aceste ştiri referitoare la convocarea unora dintre rezervişti pentru claificarea situaţiei militare şi ne vom replia, vom anunţa din timp aceste operaţiuni, astfel încât să nu existe nicio suspiciune şi să încercăm să facem în aşa fel încât lucrurile să fie înţelese exact aşa cum sunt ele. Însă nimeni nu poate garanta că lucrurile nu se vor dezvolta. Nu poţi, spunea cineva, când vorbea despre teoria demistificării, nu poţi să prevezi orice narativ care ar putea să apară şi să-l demistifici în mod preventiv. Trebuie măsuri din zona educaţiei, din zona creşterii rezilienţei la nivel personal, trebuie să identificăm grupurile cele mai vulnerabile care ar putea fi simţite de dezinformare şi să oferim exemple, să oferim acele instrumente care pot fi folosite la nivel individual, astfel încât să recunoaştem atunci când se manifestă în cercurile online, pentru că, vrem, nu vrem, ne grupăm în anumite bule informatice, bule online, să identificăm foarte uşor tentativele de manipulare la care suntem supuşi.
Conturi false în social media
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Borţun, tot în contextul fenomenului fake-news, corelat cu criza de la graniţele Ucrainei, asistăm – şi mă refer aici la reţelele de socializare – la crearea de conturi false, la clonarea de identităţi cu scopul clar de a conferi autoritate informaţiilor false prin asumarea unor conturi de persoane cu notorietate? Cât de nocive sunt astfel de acţiuni?
Dumitru Borţun: Sunt foarte nocive, pentru că ei preiau autoritatea morală sau cognitivă a unor personaje şi în contul lor influenţează oameni care sunt sensibili la aşa ceva. De pildă, un mare actor, foarte popular, care este foarte mult simpatizat, are un mare capital de simpatie, dacă îl pui să spună nişte lucruri pe care vrei să le transformi în clişeu, în stereotip social, se transformă, pentru că aici emoţia, sentimentul, admiraţia pentru acest personaj vor deveni un vehicul pentru mizeria ta, pe care vrei să o transmiţi, o minciună gogonată şi ea devine credinţă populară, devine legendă. Iată de ce ce sunt ticăloase, sunt pur şi simplu… Dar ţine de tehnica războiului hibrid, nu avem ce face. E ca atunci când vorbim despre tehnica, eu ştiu, cum să repari o şenilă de tanc, cum se perfecţionează o rachetă şi cum perfecţionăm sistemele de comunicaţii. La fel de tehnic trebuie să discutăm şi despre comunicare, pentru că, domnule Dobriţoiu, vreau să vă spun, să trag, de fapt, o concluzie din ce aţi spus dumneavoastră, fiindcă aţi pus punctul pe i adineauri, aţi dat un exemplu exceţional cu convoiul ăla. Aşa-zisul război informaţional nu e, de fapt, informaţional, e semiotic, pentru că e un război al interpretărilor. Ia gândiţi-vă că, de fapt, dacă o iei strict ştiristic, acel convoi era real, ba mai era, spunea domnul general Spînu, mai era şi recent, pentru că se întâmplase chiar în dimineaţa zilei respective, când s-a filmat, deci avea şi calitatea aia de…
Constantin Spînu: De autenticitate.
Dumitru Borţun: Exact, autenticitate, actualitate, recent, caldă, tot ce îţi trebuie să aibă newsworthiness – valoare de ştire. E informaţie, dar interpretată complet aiurea, pentru că era într-un context care trimitea la războiul cu ruşii, nu la.. Deci, ceea ce a spus şi domnul general, că se joacă din context, adică… În semiotică se ştie că semnificaţia unui enunţ sau a unei imagini este foarte mult determinată în mintea oamenilor de contextul în care este perceput enunţul sau imaginea respectivă. Iată de ce, dacă schimbi contextul, schimbi şi semnificaţia şi se lucrează foarte mult pe latura asta.
Clonarea contului generalului Dan Petrescu
Radu Dobriţoiu: Domnule general Spînu, un exemplu clar de clonare a unui cont ce aparţine unei personalităţi, mă refer aici la contul de Facebook al şefului apărării, generalul Daniel Petrescu: „Vă semnalez un cont fals cu care nu am nicio legătură. Falsa identitate a fost fabricată pe baza unor informaţii şi fotografii extrase de aici, de pe pagina mea de Facebook, sau din alte surse. Astăzi, persoana care se ascunde în spatele acestui fals distribuie postări care se pretind a fi în numele meu. Vă adresez rugămintea să nu le luaţi în seamă, ba chiar mai mult, vă invit ca în cazul în care le-aţi primit, să raportaţi către Facebook acest cont drept unul fals şi care răspândeşte informaţii mincinoase”, preciza în urmă cu două zile, pe contul său, cel real, domnul general Petrescu. Vă rog, domnule general Spînu, să comentaţi aceste informaţii.
Constantin Spînu: Da, a fost o operaţiune pe care am sesizat-o foarte prompt. Cona aceea a apărut acum două zile dimineaţă, noi deja în câteva ore reuşisem să luăm toate măsurile care se pot lua în astfel de situaţii. De ieri, contul şefului Statului Major al Apărării a căpătat şi bifa de cont autentic, de cont original. Am luat toate măsurile pe care ni le permite cadrul legal să le luăm în astfel de situaţii. Din fericire, nu a fost neapărat un atac, un furt de identitate, postările care au fost făcute de pe acea pagină falsă erau, mai degarbă, postări frivole, postări uşoare, dar lucrurile pot degenera şi trebuie să fim foarte atenţi în această zonă. Şi chiar voiam să vă dau o ştire de ultimă oră. Hotnews, citând Washington Post şi CNN, spune că sursele oficiale din Statele Unite susţin că Rusia s-a pregătit să fabrice un pretext pentru o invazie a Ucrainei, folosind un videoclip grafic care ar reprezenta un atac fals împotriva Rusiei. Deci, iată că zona informaţională oferită de social media are resurse cât se poate serioase şi cu efecte şi posibile efecte cât se poate de grave.
Radu Dobriţoiu: Un subiect extrem de interesant şi de actualitate… Euroatlantica, la final, din păcate…
Temă ediţiei – „Criza ruso-ucraineană şi fenomenul fake news”. Invitaţii emisiunii au fost Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, şi generalul de brigadă, Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere text emisiune: RADOR.