RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (24 noiembrie, ora 21:05) – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Invadarea Ucrainei a conturat noi tactici pentru războiul contemporan, oferind informaţii pentru specialiştii în arta militară. Un aspect important este reprezentat de războiul hibrid, cu toate componentele sale. Atacurile cibernetice, acţiunile de dezinformare conduse de ambele tabere, utilizarea de mercenar, bombardarea de ţinte civile pentru a descuraja populaţia demonstrează că acţiunile specifice războiului hibrid însoţesc războiul clasic în secolul 21.
Metodele conflictului s-au schimbat şi implică acum recursul masiv la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi alte măsuri non-militare. Toate acestea pot fi suplimentate prin implicarea populaţiei ca o a cincea coloană, ca forţă militară sub acoperire. În preambul avem atacurile cibernetice, cât şi acţiunile de propagandă şi contra-propagandă. Controlul Kremlinului asupra mass-mediei ruseşti a fost întotdeauna puternic, dar de la criza ucraineană, gradul de control a devenit copleşitor. Propaganda din perioada Războiului Rece este acum perfecţionată, utilizată atât de Ucraina, cât şi de Federaţia Rusă.
Constatăm şi în România aşa-zişi experţi care, profitând de libertatea presei, pe canale diferite de comunicare în online sau on air, susţin narative ruseşti sau rostogolesc, fără a verifica, informaţiile transmise de Moscova. Subminarea încrederii populaţiei în autorităţi, corupţia şi şantajul, mesajele ţintite să discrediteze NATO şi instituţiile europene, diseminarea de informaţii false pe reţelele sociale fac parte din tacticile războiului hibrid.
Expresia ‘război hibrid’ este tot mai des întâlnită, cu predilecţie în ultimii ani, începând poate cu 2014, când Rusia a ocupat Crimeea şi a trimis acolo militari care nu aveau în semnele niciunui stat. O definiţie de bază a războiului hibrid este o interacţiune continuă între elemente de hard-power şi soft-power folosite de entităţi statale, dar şi non-statale.
Discutăm astăzi la „Euroatlantica” despre importanţa pe care o au tacticile războiului hibrid în contextul conflictului din Ucraina. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare, şi colonelul în rezervă Gabriel Toma, veteran al teatrelor de operaţii din Afganistan şi Irak, fost şef de stat major al Comandamentului Multinaţional NATO al Diviziei de Sud-Est. Tema ediţiei: „Valenţele hibride ale războiului din Ucraina”.
Bună seara, domnule Hari Bucur-Marcu!
Hari Bucur-Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Gabriel Toma.
Gabriel Toma: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, bun venit la Radio România Actualităţi! Discutăm în această ediţie „Euroatlantica” despre valenţele hibride ale războiului din Ucraina. Domnule Hari Bucur-Marcu, avem un exemplu din această săptămână: un rus s-a dat drept Emmanuel Macron şi a vorbit la telefon cu preşedintele Poloniei, trecând rusul peste barierele rusul peste barierele de securitate. A fost o discuţie de peste 7 minute, în cadrul căreia preşedintele Andrzej Duda a furnizat oarece informaţii. Putem încadra acest incident în zona războiului hibrid?
Hari Bucur-Marcu: Bine, putem să facem şi asta, dar este important de înţeles următorul lucru: războiul pe care îl avem în Ucraina, în momentul de faţă, este un război total, în care sunt implicate toate forţele militare, paramilitare şi civile, mai ales de partea Ucrainei, care se apără, dar şi atacatorul, invadatorul foloseşte şi civilii, foloseşte şi mercenarii şi aşa mai departe, ceea ce creează un aspect hibrid al întregii operaţii. Dar conceptual vorbind, războiul hibrid este acela în care nu poţi să spui când a început războiul şi când s-a terminat pacea şi nici invers, când se opreşte războiul şi când începe pacea, pe de o parte, iar pe de altă parte nu poţi să declari cu deplină certitudine cine este responsabil de invazie, de agresiune militară, ceea ce în cazul de faţă doar ruşii pretind că ei nu sunt invadatori, că nu sunt în război, ci doar fac o operaţie militară specială.
Din ce în ce mai puţini şi ei menţin această teză, ceea ce face ca războiul acesta din Ucraina să fie oarecum hibrid, mai ales din perspectiva Moscovei, decât din orice alt motiv. Bun, în acest context, întrebarea era punctuală pentru evenimentul din Polonia, în acest context, în momentu în care a avut loc incidentul acela, să cadă o încărcătură explozivă pe teritoriul Poloniei şi să omoare 2 polonezi, preşedintele Poloniei a fost prins într-un carusel din acesta de întâlniri prin telefon, de discuţii cu alţi şefi de stat şi de guverne. De ce? Pentru că una din dezvoltările posibile ale incidentului ar fi fost acuzarea Rusiei de lovire intenţionată, ceea ce ar fi dus la o escaladare a războiului, ceea ce nu vroia nimeni, bineînţeles, şi ceea ce nu s-a întâmplat. În asemenea context este evident că ruşii ar fi vrut mai mult să obţină de la NATO, în sensul care să dovedească că NATO nu este capabil să-şi menţină cumpătul, nu este capabil să analizeze corect un incident şi să-i dea valoarea corectă şi în asemenea condiţii, au accentuat. Vă daţi seama că cei 2 reporteri de la care au făcut gluma aceasta sau, mă rog, cascadoria aceasta mediatică, cu înregistrarea unei convorbiri telefonice în care se pretinde că ar fi un şef de stat, ei, ca atare, nu aveau capacitatea să obţină numărul de telefon al preşedintelui, mai ales în contextul acela în care urma convorbire după convorbire cu diferiţi şefi de stat şi de guverne, mai ales din /…/ alta. Ei bine, da, este o asemenea întâmplare, un asemenea incident este din categoria celor neconvenţionale. Ori războiul hibrid, pe de o parte înseamnă combinarea elementelor convenţionale cu cele neconvenţionale, este clar un element neconvenţional.
Radu Dobrițoiu: Care sunt principalele caracteristici, domnule Hari Bucur-Marcu, ale acţiunilor incluse în tacticile războiului hibrid, acţiuni ce pot fi identificate în războiul din Ucraina?
Hari Bucur-Marcu: Bun, de la început, din perspectiva Moscovei, încă o dată, pe 24 februarie preşedintele rus a enunţat 3 obiective eufemic, în mod eufemistic trei obiective pentru care el declanşează – între ghilimele – operaţiunea militară specială, respectiv dezanificarea, demilitarizarea şi oprirea genocidului practicat de către guvernul de la Kiev în teritoriile separatiste. Deci aceste trei obiective, care nu aveau nici un fel de substanţă concretă, sunt din categoria războiului hibrid. De ce? Pentru că, pe de o parte, încearcă să legitimeze intervenţia militară, care toată lumea a spus de la început că este ilegitimă, că nu are absolut nici o urmă de legitimitate, de asemenea, arată că ruşii ar fi reacţionat la o situaţie şi nu că ar fi produs ei situaţia respectivă, ceea ce, iarăşi, este un element de război civil, cel de neasumare a responsabilităţii pentru actele militare şi, aş treilea element este cel de, ca să spun aşa, de bătălie juridică sau pe teritoriul dreptului internaţional în care ruşii încearcă să argumenteze că ei nu comit crime de război şi crime împotriva umanităţii făcând o operaţie militară specială împotriva unora care s-a descalificat a fi cetăţeni obişnuiţi ai lumii, deoarece sunt nazişti şi sunt militarizaţi.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, ca militar, v-aţi confruntat şi în Afganistan şi în Irak cu acţiuni specifice războiului hibrid. Pornind de la operaţiunile psihologice, continuând cu maskirovka, cu acţiunile de informare şi dezinformare, cum regăsim aceşti vectori în războiul din Ucraina?
Gabriel Toma: Da, înainte de a răspunde la întrebarea dumneavoastră, daţi-mi voie să-l salut pe interlocutorul dumneavoastră pe domnul Hari Bucur, pentru că îl urmăresc de fiecare dată cu deosebit interes pentru analizele excepţionale pe care le face vizavi de aceste conflicte. Vă salut cu respect!
Hari Bucur-Marcu: Mulţumesc, mulţumesc frumos, mă onorează!
Gabriel Toma: În legătură cu războiul acesta hibrid din Ucraina – forma de război pe care Rusia a angajat-o încă de la început, din 2014 în Crimeea, şi a încercat să o folosească şi în Ucraina este cunoscut, aşadar, ca acest război hibrid. Occidentul, încă din 2014, de la summitul NATO din septembrie, din 2014, a adoptat conceptul de război civil şi chiar şi /…/, generalul acesta rus a folosit acest concept, dar sub forma de război non-linear, a spus el, cu toate componentele sale. În legătură cu asemănările acestor acţiuni specifice războiului hibrid asemănătoare în teatrele de operaţii contemporane, dacă putem spune aşa, Afganistan, Irak, şi teatrul de operaţie din Ucraina, pentru că e, într-adevăr, un teatru de operaţie acolo. S-a dovedit că acţiunile acestea, acţiunile teroriste şi mişcările insurgente sunt capabile să învingă agresori mult mai puternici, dotaţi cu tehnologii moderne şi superior ca număr. Vedem aici acţiunile din aceste teatre de operaţie, unde nu putem spune că au învins aceste structuri teroriste. Însă putem fi de acord că au creat nenumărate probleme mari, multiple şi continue, chiar dacă n-au reuşit să învingă aceste armate regulate. Deci, aşadar, asemănări există. Combinarea angajării convenţionale a forţelor armate cu aceste acţiuni de gherilă, operaţii psihologice, informaţionale şi aici aş putea spune că un factor important a fost şi cunoaşterea limbii comune, a culturii oarecum comune a /…/. A reuşit subminarea moralului militarilor, atât o parte, cât şi de cealaltă. În Afganistan ca şi în Irak este estompată uneori distincţia dintre combatant şi necombatant. În toate cele trei teatre operaţii ne-am confruntat cu aşa ceva, adică nu puteai distinge un taliban de un cetăţean de acolo din Afganistan sau din Irak pentru că ăştia după ce executau acţiunile teroriste dispăreau în populaţie şi era foarte greu să-i să identifici. Ori aici, vedeţi dumneavoastră, că şi ucrainenii şi ruşii vorbesc aceeaşi limbă, au aceeaşi cultură, e oarecum asemănătoare chestiunea asta. Acţiuni care se încadrează la terorism aici, masacrele, tratamentele inumane asupra prizonierilor de război, asupra populaţiei civile, acestea pot duce la concluzia unui război strict neconvenţional, care e caracteristic şi în Afganistan şi în Irak şi-n Ucraina, în toate cele trei teatre de operaţie.
Radu Dobrițoiu: Domnule Hari Bucur-Marcu, vorbim despre valenţe ale războiului hibrid în Ucraina. Avem o sumedenie de exemple dezvoltate de Federaţia Rusă. Pentru echilibru, vă rog să vă referiţi şi la acţiunile Ucrainei pe palierul războiului hibrid.
Hari Bucur-Marcu: Ucraina, deocamdată, are acţiuni militare pe propriul teritoriu. Deci, pentru ei este un război total, în care-şi angajează toate forţele, toată diplomaţia, toată economia şi aşa mai departe. Deci, nu mai vorbim de război hibrid în ceea ce priveşte Ucraina, ci de un război total. Sigur că da, în cazul acestui război sunt operaţii psihologice, operaţii de dezinformare, operaţii asupra inamicului aflat pe teritoriul Ucrainei să fie convins să renunţe la luptă, să se retragă, să îşi recunoască crimele şi aşa mai departe. Deci, lucrurile acestea se întâmplă, dar în cazul Ucrainei spre deosebire de Moscova, care şi-a pregătit o acţiune din aceasta în care încearcă să scape de rigorile dreptului internaţional şi mai ales de faptu că există o ordine internaţională, inclusiv ordinea de drept internaţională pe care Federaţia Rusă a încălcat-o flagrant în 24 februarie. /…/ Ucraina n-a avut niciun fel de iniţiativă, nu s-a pregătit un tip de răspuns hibrid. Din contră, şi-a pregătit un timp de răspuns total în care aţi văzut că au fost încurajaţi civilii să părăsească teatrul respectiv, exact zonele acţiunilor de luptă, dar în acelaşi timp au păstrat acolo voluntari sau chiar rezervişti concentraţi.
Populaţia masculină a fost reţinută în ţară, n-au putut să fugă cu milioanele, cum au fugit bătrânii, copiii şi femeile. Ei bine, în asemenea condiţii, da, sigur, la rigoare am putea spune că sunt forme de rând sau, mă rog, valenţe, cum ziceţi dumneavoastră, de război civil… război hibrid, mă scuzaţi, dar atâta vreme cât nu este efectiv atacat teritoriul Federaţiei Ruse, este greu de spus că am avea elemente de război hibrid real în ceea ce priveşte Ucraina. Poate cu excepţia loviturilor acela nerevendicate din Crimeea, sau chiar în Federaţia Rusă au avut loc recent nişte explozii nerevendicate. Nu era foarte clar /…/ vreo butelie care a explodat sau cineva a produs un atentat. În condiţiile în care în Federaţia Rusă, în general, sunt crime politice şi alte lucruri din acestea.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, putem vorbi de o ciocnire în zona războiului hibrid între Ucraina şi Federaţia Rusă, din perspectiva comunicării strategice… StratCom?
Gabriel Toma: Sigur că da, pentru că ambele părţi încearcă să comunice, să formuleze şi să arate mass-mediei şi populaţiilor lor şi populaţiei lumii că au dreptate şi uneori cred că informaţia este puţin denaturată. Aici, apropo de ce spuneaţi, deci război hibrid, cred că acţiunile se duc… sunt mult mai complicate, pentru că se duc pe trei fronturi diferite. În primul rând, frontul 1, sau cel mai important, ca să zic aşa, este cel convenţionat, al confruntărilor între cele două armate, regulate. Un alt front e cel al populaţiei locale, a statului care este atacat, care trebuie convins să vedeţi tot în aceste comunicate şi mass-media şi război /…/ forme ale acestuia, de către statul atacator, că venim să eliberăm, să restabilim o ordine constituţională /…/ şi aşa mai departe. Iar al treilea front, care nu este deloc de neglijat este cel al propriului popor, al populaţiei locale, a statului care este atacator, dar şi populaţia din comunitatea internaţională. Ei, aici, de asemenea, are loc o comunicare deosebit de importantă şi nu ştiu cât de… Acestea toate trebuie trecute printr-un filtru deosebit. Vreau să spun că, la un moment dat, nu va fi clar o distincţie clară între starea de război şi starea de pace. Aşa-zisele războaie nedeclarate, cum este acesta, care a început, continuă şi se termină într-o formă nemaiîntâlnită până acum. Sunt, practic… uneori avem de-a face, la începutul acţiunilor cu acţiuni militare pe timp de pace executate cu aceşti civili înarmaţi. Tot despre războiul ăsta hibrid ar trebui să… adică reiese un caracter relativ efemer şi nu trebuie perceput ca şi câştigător al conflictului pentru viitor. Ideea că orice abordare nouă a conflictului, impuzând aici acest război hibrid, poate conduce la o victorie, e riscantă. Aşadar, prezumţia că un anumit tip de război, sau o abordare doctrinară nouă, va conduce la o victorie, indiferent de circumstanţe, omite faptul că succesul unei strategii depinde întotdeauna de context.
Radu Dobrițoiu: Domnule Hari Bucur-Marcu, se pare că, fără voia ei, populaţia civilă ia parte la războiul hibrid. Fie că sunt susţinători ai uneia dintre tabere, fie că le sunt influenţate deciziile prin acţiuni hard power, cum sunt, spre exemplu, bombardamentele cu impactul lor, cetăţenii civili sunt parte a războiului hibrid. Care este rolul populaţiei, din perspectiva războiului hibrid?
Hari Bucur-Marcu: Deci, populaţia este participantă la un asemenea război, aşa cum este participantă şi la un război convenţional. Nu poate să existe un război convenţional dus între armate, iar populaţia rămâne spectatoare. Sigur că da, există diferite forme de implicare, dar chiar de participare directă, mai ales în zona acţiunilor de luptă sau pe teatru de război, cum ar veni.
Ei bine, ideea este următoarea, conceptul de război hibrid nu este doar o metaforă, el are o valoare practică, acţională, dar şi o valoare juridică, în sensul în care un stat îşi pregăteşte apărarea împotriva unor ameninţări de tip hibrid, astfel încât, deşi ele nu au o componentă militară explicită, să poată să fie contracarată cu mijloace militare. Aceeaşi situaţie este este şi invers, în sensul în care ameninţări militare propriu-zise pot să fie contracarate sau să fie neutralizate prin participare nonmilitară, mai ales a civililor. Aici este diferenţa conceptuală foarte greu de sesizat, deoarece e o zonă gri, o spun specialiştii, şi atunci, ca să elimine această nuanţă de gri, guvernanţii şi-au stabilit doctrine, şi-au stabilit regulamente, principii, mai ales americanii şi cei din NATO, astfel încât să fie foarte clar care este rolul civililor într-un asemenea caz de război la intersecţia între convenţional şi neconvenţional şi, de asemenea, care este rolul armatei în relaţie cu civilii pe teatrul de război. Ei, dacă ne uităm la ceea ce ce se întâmpla de nouă luni încoace în Ucraina, putem constata că, într-adevăr, ucrainienii s-au pregătit temeinic pentru aşa ceva. Ei au fost cei care şi-au protejat populaţia, au încurajat-o să participe la război prin formele acestea de a evacua zonele de operaţii propriu-zisă. Şi vă spun că există o întreagă teorie privind prezenţa şi complexitatea pe care o creează o operaţie militară de ofensivă sau de contraofensivă sau de manevră în prezenţa unei populaţii de milioane în zonă. Încă din al Doilea Război Mondial s-au făcut studii din acestea. Toate astea la un loc dau răspuns complicat, nu există un răspuns simplu la întrebarea dumneavoastră, care este rolul civililor într-o asemenea conflagraţie.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Gabriel Toma, mai avem un minut. Este prinsă România în plasa acestui război hibrid de la est? Mă refer la informare şi dezinformare, la ştiri transmise chiar pe teritoriul României, despre apartenenţa noastră a NATO şi la Uniunea Europeană, despre militari şi pensiile militarilor în rezervă, despre înzestrarea cu echipamente militare sau chiar dezinformări în legătură cu mobilizarea la război?
Gabriel Toma: Domnule Dobriţoiu, vreau să vă spun că România este pregătită pentru a face faţă unor asemenea acţiuni de dezinformare, pentru că există structuri pregătite care veghează ca aceste acţiuni să nu aibe repercusiuni asupra României. Într-adevăr, şi faptul că facem parte din această alianţă cu specialişti şi structuri deosebit de bine pregătite ne pun la adăpost. Într-adevăr, apar tot felul de ştiri, uneori acestea mai penetrează în interiorul populaţiei, dar este rău pentru că uneori avem lideri de opinie care încearcă să abordeze aceste subiecte şi care… nu toţi au întotdeauna o cultură de securitate şi mai induc uneori populaţia în eroare, formând opinii greşite. Vrem totodată ca să vrem o armată ca în NATO şi să acţionăm în cadrul acestei structuri aliate, dar în acelaşi timp sunt părţi şi uneori ale populaţiei, ştiu eu, care au cultură de securitate, aşa cum am spus, mai puţină, mai puţină cultură de securitate şi nu tratează armata cum tratează popoarele din NATO armata propie.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final, tema ediţiei – valenţele hibride ale războiului din Ucraina. Invitaţii emisiuni au fost Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare, şi colonelul în rezervă Gabriel Toma, veteran al teatrelor de operaţii din Afganistan şi Irak, fost şef de stat major al Comandamentului Multinaţional al NATO al Diviziei de Sud-Est. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR.
Foto copertă: behorizon.org
