Războiul din Ucraina şi fenomenul fake news

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (22 decembrie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica”

Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Ştirile false, propaganda şi utilizarea reţelelor sociale pentru a dezinforma, a genera stări emoţionale sau pentru a influenţa opinia publică fac parte din instrumentele războiului hibrid utilizate pentru a destabiliza societatea, politicul, economia şi instituţiile din sistemul naţional de apărare. Fenomenul fake news a luat amploare odată cu o anexarea ilegală a Crimeii în 2014 de către Federaţia Rusă şi s-a dezvoltat după invadarea Ucrainei la 24 februarie.

Propaganda Kremlinului este promovată şi în România, în primul rând în mediul online, unde site-uri publică articole care au ca rezultat dezvoltarea neîncrederii populaţiei în instituţiile statului, în Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică. Presa este folosită pentru manipularea maselor şi a devenit o armă utilizată cu abilitate de Kremlin împotriva democraţiilor occidentale.

Comisia pentru situaţii excepţionale a Guvernului de la Chişinău a aprobat o decizie privind suspendarea licenţelor de emisie pentru 6 posturi de televiziune din Republica Moldova. Canalele îşi pierd licenţele pentru diseminarea de informaţii incorecte în acoperirea evenimentelor din Republica Moldova şi războiul din Ucraina, se menţionează într-un comunicat de presă.

Discutăm la „Euroatlantica” despre informaţiile false utilizate într-un război hibrid, ca parte a conflictului din Ucraina. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, şi generalul de brigadă Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Rublice din Ministerul Apărării Naţionale. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Războiul din Ucraina şi fenomenul fake news”.

Bună seara, domnule profesor Dumitru Borţun!
Dumitru Borţun: Bună seara, domnule Dobriţoiu!
Şi bună seara şi domnului Spînu, domnul general!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Constantin Spînu!

Constantin Spînu: Am onoarea să vă salut! Mulţumesc pentru invitaţie. Bună seara domnule profesor!

Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi. Domnule profesor Dumitru Borţun, realitatea demonstrează că presa nu este doar a patra putere în stat, dar în secolul XXI a devenit şi a patra categorie de forţe în desfăşurarea conflictelor, alături de forţele navale, terestre şi aeriene. Schimbă conflictul din Ucraina manualele şi cursurile de relaţii publice şi de comunicare strategică?

Dumitru Borţun: Da, chiar mă uitam astăzi la discursul ţinut de Zelenski în faţa Congresului american şi mă gândeam că la analiza discursului va trebui să discutăm acest discurs şi să-l analizăm, pentru că este o mostră de discurs politic în situaţii de criză. Este o nouă paradigmă a comunicării politice şi geopolitice, a comunicării internaţionale şi, în acelaşi timp, sunt noi situaţii, noi cazuri pentru studii de caz în vederea pregătirii specialiştilor pentru ce urmează, pentru că au loc mari schimbări în comunicare. Vedeţi, aţi spus foarte bine adineori că informaţiile false n-ar putea fi crezute, n-ar putea fi urmate, n-ar avea impact dacă nu ar exista înainte de ele o altfel de comunicare, un altfel de pregătire a terenului, care înseamnă descurajarea unor sentimente, cum ar fi încrederea în statul propriu, în instituţiile statului propriu, descurajarea încrederii în Uniunea Europeană, în alianţele în care ţara ta a intrat, înţelegerile la care ţara ta este semnatară şi aşa mai departe. În momentul în care este schimbată psihologia, nu mai există încredere, pluteşte o stare de incertitudine, pluteşte o stare de anxietate în societate, în momentul ăla pot să vii cu informaţiile false, ghidate exact pentru ce vrei să obţii, şi se întâmplă, opinia publică se duce după ele. De ce? Pentru că a fost pregătit terenul. Aţi sesizat foarte bine că există, pe de o parte, naraţiuni, pe de altă parte, informaţii. Informaţiile fără naraţiuni nu ar avea efect, naraţiunile fără informaţii nu ar avea efect, fiindcă nu ar fi susţinute de lucruri concrete.

Radu Dobrițoiu: Domnule general Constantin Spînu, se confruntă Ministerul Apărării Naţionale cu atacuri informaţionale ca parte a războiului hibrid, în contextul conflictului din Ucraina?

Constantin Spînu: Aş spune că în momentul de faţă peisajul media, mediului informaţional, nu doar din România, ci din întreaga lume, arată schimbat doar din punct de vedere tehnologic, pentru că din punct de vedere al psihologiei comunicării, şi domnul profesor Borţun a prezentat şi în alte ocazii faptul că psihologia noastră nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani. Vorbeaţi de presă ca fiind a patra categorie de forţe, eu aş pune că e a cincea, pentru că noi pe a patra o considerăm forţele speciale, pe lângă forţele aeriene, terestre şi navale. Deci, iată, am avea o apropiere de coloana a cincea. Iar, să spunem, bănuielile că presa ar putea fi folosită pentru manipularea maselor nu sunt de ieri de astăzi, aş aduce în discuţie critica extrem de dură pe care Jürgen Habermas a dus-o încă de la mijlocul secolului XX, considerând presa principalul mijloc de pervertire al sferei publice.

Dar revenind la Federaţia Rusă şi la tacticile folosite, aţi adus în discuţie prima invazie din Ucraina şi aş vrea să vă spun că lucrurile erau destul de clare încă de atunci. MIMO arăta în 2015 că manualul de propagandă pe care puterea politică de la Kremlin l-a pus la dispoziţia aparatului de propagandă de stat se baza încă de atunci pe metoda celor 4d: demobilizare-negare (dismissing), distorsionare, distragere şi descurajare. A doua invazie, declanşarea războiului de agresiune n-a făcut decât să perfecţioneze aceste metode şi este evident că nu doar în România, ci în întreg spaţiul extern, era să zic al Uniunii Sovietice, dar n-ar fi fost foarte departe, există acţiuni, fie directe, fie prin proxi, finanţate sau încurajate de Federaţia Rusă. La nivelul Ministerelor Apărării din Alianţa Nord-Atlantică acest fenomen este privit cât se poate de serios. Există şi preocupări la nivelul Alianţei. Există preocupări de sincronizare a eforturilor, de înţelegere a fenomenului, de împărtăşire a lecţiilor învăţate şi, evident, la nivelul fiecărei ţări există şi particularităţi. Am putea discuta pe parcursul acestei emisiuni şi de exemple concrete şi de soluţiile pe care le putem găsi, adaptate, evident, pentru audienţa din România.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dumitru Borţun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două ţări de pe flancul estic al NATO să nu intre în Spaţiul Schengen. Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene şi Alianţei Nord-Atlantice? Cât de utile sunt astfel de acte şi informaţii pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene?

Dumitru Borţun: Este unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii. Este un scop divizarea, dezmembrarea Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele campaniilor de influenţare pe care le duc prin intermediul noilor media, new media şi, în primul rând, prin intermediul acelor 30.000 de troli pe care îi folosesc prin intermediul Institutului de Studiere a Opiniei Publice de lângă Sankt Petersburg. Este o analiză de conţinut făcută pe aceste mesaje, făcută de un colectiv condus de domnul Iulian Chifu şi care au fost publicate. Şi acolo se arată în mod sistematic, pe ordin de mărime, pe priorităţi, care sunt principalele teme care sunt trimise spre fostele ţări socialiste, inclusiv România. Ar fi aşa: Uniunea Europeană este un imperiu nedrept, care ne tratează ca cetăţeni, ca pe nişte cetăţeni de mână a doua; Uniunea Europeană este un proiect eşuat, care se va prăbuşi; mândria noastră naţională trebuie revigorată, dar nu altfel decât prin opoziţie cu Occidentul. Deci, toate lucrurile astea sunt deja gândite şi amplificate prin aşa-zişii troli, de fapt, pe româneşte, se numesc postaci, cei care postează ca şi când ar fi persoane autonome, dar ele sunt plătite de guvernul Federaţiei Ruse, pentru a influenţa opinia publică din anumite ţări, şi au anumite politici şi anumite strategii şi tactici specifice pentru Europa de Nord, pentru Europa Occidentală, pentru Europa Centrală, pentru Europa de Est şi pentru fostele ţări socialiste. Deci, vreau să vă spun că este de o parşivenie şi de o inteligenţă cinică incredibile. Aceste studii ar merita citite şi popularizate mai mult de mass-media, inclusiv de postul public de radio, pentru că este o formă de a contracara această forţă de influenţare ideologică, cum o numesc ei sau cum o numeau pe vremuri kaghebiştii, avertizând populaţia, spunându-le ce li se pregăteşte. Expunerea metodelor, da.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor, avem astfel de troli, de postaci şi în România?

Dumitru Borţun: Sunt, de regulă, îi simţi după cum se exprimă. De multe ori, au o română aproximativă sau o română pe dialect. Adică, simţi, de pildă, că sunt basarabeni. Sunt folosiţi basarabeni, îi simţi după cum redactează. Dar alţii au o limbă română foarte, foarte cultivată şi-ţi dai seama că sunt români din România care vorbesc în mod nativ şi frecvent în limba literară. Şi este foarte greu să îţi dai seama după analiza textului care de unde provine, mai ales când nu ai non-verbalul şi paraverbalul la îndemână, adică nu poţi să /îţi dai seama de accent, de modulaţia vocii şi aşa mai departe, dar numai din text e greu să îţi dai seama de unde sunt. Însă probabil că sunt foarte mulţi şi din România. Sunt ceea ce se numeşte în limbajul leninist idioţii utili, acei oameni care sunt folosiţi de nişte forţe mai mari decât ei, pe care nici ei nu le înţeleg bine, dar sunt folosiţi pentru că au anumite convingeri. Avem tot felul de aşa-zişi patrioţi, care visează la dacii liberi, la Lupul Dacic, alţii visează la domniile pământene, alţii de dinainte de fanarioţi, alţii visează la România interbelică, aşa, iar alţii regretă traiul fin, cum se exprima boierul Calimachi prin anii ’90, pe care l-au avut sub comunism. Deci, scuzaţi-mă, există tot felul de grupuri şi de publicuri, le spunem noi, în termenii relaţiilor publice, tot felul de publicuri, fiecare cu sistemul lor de valori, cu orientările lor de valoare, cu psihologia aferentă şi mai ales cu limbajul corespunzător. Şi atunci, vă daţi seama că se găsesc şi colaboratori cu astfel de reţele, mai ales când e vorba de bani.

Constantin Spînu: Aş adăuga ceva aici, foarte scurt, dacă îmi permiteţi, domnule Dobriţoiu…

Radu Dobrițoiu: Vă rog…

Constantin Spînu: La o dezbatere foarte recentă la care am asistat, la Bruxelles, un specialist al Task force-ului echipei de acţiune a Uniunii Europene în domeniul combaterii dezinformării chiar cita câteva studii pe care le-au făcut şi care arătau că, în interiorul Uniunii Europene, narativele asociate propagandei ruse sunt promovate peste 50%, undeva spre 70% în anumite ţări, prin intermediul canalelor interne ţărilor respective. Deci, este o asociere, o acţiune sub stat fals, dacă i-am putea spune aşa, exact pe mecanismul pe care l-a descris domnul profesor Borţun.

Dumitru Borţun: Da, vă mulţumesc, domnule general, pentru că exact asta îmi lipsea, veriga asta. Deci, s-a constatat, se ştie.

Constantin Spînu: Există măsurători.
Dumitru Borţun: Da, mulţumesc.

Radu Dobrițoiu: Domnule general Constantin Spînu, maşina de război rusească, deja gripată, dă dovadă de ingeniozitate pe frontul războiului informaţional. A dezvoltat Ministerul Apărării Naţionale contramăsuri pentru a se apăra de rachetele informaţionale lansate de răsăriteni?

Constantin Spînu: Întotdeauna există soluţii. Mi-am adus aminte, în timp ce discutam, despre o metaforă pe care Paul şi Matthews au făcut-o analizând propaganda rusă, pe timpul primei invazii în Ucraina, pe timpul invaziei din Crimeea, în care comparau aparatul de propagandă al Federaţiei Ruse cu o tulumbă de minciuni, pe baza a două trăsături fundamentale: un număr mare de canale şi mesaje şi o dorinţă nelimitată şi neruşinată de răspândire, sau adevăruri parţiale, sau minciuni sfruntate. Ceea ce pot face instituţiile publice de genul Ministerului Apărării Naţionale, dar nu numai, pentru că nu putem să inventăm de fiecare dată elemente noi, ci învăţăm unii de la alţii şi dezvoltăm practicile şi metodele care funcţionează cel mai bine, este, în primul rând, atitudinea faţă de fenomen. Niciodată nu putem considera că am făcut tot, că suntem suficient de pregătiţi, că avem toţi senzorii, că avem toate elementele de analiză. Tot timpul trebuie să încercăm să gândim cu un pas sau măcar cu jumătate de pas înainte. De aceea, în permanenţă căutăm noi şi noi metode.

La acest moment, aş putea să spun că acţionăm pe toate canalele posibile, acolo unde se manifestă dezinformarea, şi încercăm să facem deosebirea între dezinformarea cu substrat, dezinformarea cu metodă, care este instrumentalizată,nu doar de Rusia, pentru că sunt şi alţi actori, şi poate într-o altă emisiune am putea să discutăm şi despre asta, şi dezinformarea neintenţionată, nevinovată, care apare pur şi simplu din insuficienţa documentării sau din alte motive; deci, dezinformarea fără agendă. Aş putea spune că noi, din prima zi a invaziei din februarie din Ucraina, ne-am confruntat cu aparatul de propagandă, pentru că, vă aduceţi aminte, un avion de luptă, în prima zi, în primele ore ale invaziei, un avion de luptă ucrainean, prins în vâltoarea luptei, a fost nevoit să aterizeze forţat de urgenţă în România. Şi s-a declanşat atât pe canalele oficiale ale Federaţiei Ruse, a fost un schimb de mesaje oficiale între Ministerul Apărării din România şi Ministerul Apărării din Federaţia Rusă în spaţiul public, ei acuzându-ne că încercăm să ne implicăm în conflict şi noi prezentând faptele cu dovezi, pentru că asta este cheia. Iar apoi au fost foarte multe evoluţii în acest spaţiu, din februarie până acum, legate de Ucraina, încercând cumva – şi fenomenul este vizibil nu doar în România – să atingă astfel de narative. Aş putea să vă spun că, ultima postare, noi am creat o platformă de combatere a dezinformării pe site-ul Ministerului Apărării Naţionale şi arhivarea acestor teme pe care le devoalăm, acestor mesaje false pe care le explicăm în sine reprezintă o bază de date importantă. Ultima postare pe care o avem pe această platformă face referire la utilizarea unor aşa-zişi analişti americani care pretind că România şi Polonia au trimis, nici mai mult, nici mai puţin, trupe regulate deghizate, îmbrăcate în uniforma armatei ucrainene, care să ia parte la conflict. Iar ca sursă, ca dovadă a acestei naraţiuni false este prezentată pe câteva site-uri din România care se ocupă cu aşa ceva o dezbatere din YouTube între doi analişti, aşa-zişii analişti americani. Deci, sunt foarte multe metode şi foarte multe narative care se conjugă în acest mediu informaţional. Dar vă spun că există metode, există mijloace, important este să nu considerăm niciodată că am făcut destul. Autosuficienţa ar fi primul inamic.

Dumitru Borţun: Apropo de asta, domnule general, scuzaţi-mă, m-ar interesa, ar fi interesant pentru discuţia noastră dacă acele schimburi de note…
Constantin Spînu: De comunicate.
Dumitru Borţun: De comunicate, au fost şi publicate sau au avut loc doar la nivel instituţional.
Constantin Spînu: Au fost preluate şi au fost publicate. Aici aş dori să laud, să remarc reacţia presei din România, care să ştiţi că, pe măsură ce evenimentele s-au dezvoltat, a devenit din ce în ce mai selectivă. A devenit acum o glumă chiar banală să facem referire la operaţiunea specială din Ucraina, aşa cum pretinde Rusia. Deci, sunt teme şi mesaje care n-au prins deloc în mentalul colectiv din Occident. Tocmai de aceea trebuie să fim mereu în gardă, pentru că aceste mijloace, aceste metode se rafinează. Dacă la început purtătorul de cuvânt al Federaţiei Ruse a afirmat cu neruşinare că România se implică în război, ulterior narativele n-au mai venit pe canalele oficiale, au venit fie prin agenţiile de presă ruse, care ne-au adresat, apropo, în martie, când am avut acea tragedie cumplită cu 2 aparate de zbor care au căzut într-o singură noapte, agenţia de presă rusă ne-a trimis, nevinovat chipurile, o solicitare prin care să verifice un zvon, spuneau ei, din online-ul rusesc, de pe Telegram, prin care se avansa ipoteza că ar fi fost doborâte de ucraineni. Era tema care încă de atunci a fost plantată. Evident că noi am răspuns cu promptitudine. A durat mai puţin de 2 ore până când am am redactat răspunsul şi am răspuns.
Dumitru Borţun: Şi răspuns dumneavoastră a rămas fără publicare?
Constantin Spînu: Nu a rămas fără publicare.
Dumitru Borţun: Ştiţi de ce v-am întrebat? Pentru că apare, în noul context şi în noile condiţii, că vedeţi cum se schimbă istoria, asta înseamnă, trecere de la o epocă la alta, apare la un moment dat o tensiune, dacă nu chiar o contradicţie între stilul, caracterul ierahizat al informaţiei militare, al informaţiei de război, care e firesc la un moment dat, pentru că şi armatele au ierarhie şi informaţia este ierarhizată, e normal.
Constantin Spînu: Corect.
Dumitru Borţun: Dar la un moment dat, când aceste informaţii sunt ţinute prea mult sub obroc, asta afectează informarea întocmai şi la timp a publicului.
Constantin Spînu: Aveţi mare dreptate.
Dumitru Borţun: Înţelegeţi unde bat.
Constantin Spînu: Aveţi mare dreptate.
Dumitru Borţun: Şi schimbată puţin politica asta.

Constantin Spînu: Să ştiţi că aici este un domeniu de acţiune pe care noi ne-am concentrat nu de acum, ci de mai mulţi ani. Am înţeles faptul că evoluţia tehnologică, a tehnologiei informaţiei, dacă îmi permiţi această repetiţie, va impune găsirea de soluţii. Într-adevăr armata este un organism ierahizat, unde deciziile se iau ierahic, însă timpul de reacţie este esenţial să fie cât mai sus, pentru că, exact aşa cum a spus dumneavoastră, degeaba dai o informaţie perfectă, dar prea târziu. Mult mai important este să reacţionezi în timpul optim, în timpul oportun, în fereastra de oportunitate. Iar în social media acest interval este, din păcate, din ce în ce mai scurt. De aceea şi instituţiile publice pot să greşească, dar nu trebuie să se teamă de greşeală.

Dumitru Borţun: Nu, nu, în niciun caz. Instituţiile publice vor trebui să facă următorul pas, de la comunicare reactivă la comunicarea proactivă. Să existe o politică comunicare constantă, non-stop şi să difuzeze propriile mesaje, propriile narative şi propriile informaţii care servesc acestor narative în continuu, nu doar când apare o situaţie de criză şi să reacţionăm la ea. Asta înseamnă comunicarea reactivă, care e bună, dar e insuficientă.

Radu Dobrițoiu: Domnilor vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. O temă asupra căreia vom reveni cu siguranţă.

Tema ediţiei: „Războiul din Ucraina şi fenomenul fake news”. Invitaţii emisiunii au fost Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, şi generalul de brigadă Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*