
RADOR: transcriere din emisiunea “Jurnal militar” difuzată de RRA pe 23 iunie 2018. RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (23 iunie, ora 9:30) – Realizator: Cristian Dumitraşcu
Realizator: Vă aduc o nouă producţie marca „Ora armatei”, una dintre cele mai vechi mărci ale radioului public. Vă reamintesc, acum o săptămână, pe 16 iunie, s-au împlinit 78 de ani de la prima ediţie a emisiunii începută la mijlocul anului 1940. S-a mai scurs o săptămână, o săptamână importantă, aglomerată, în care s-au petrecut multe evenimente în sfera politică, dar pentru că armata nu face politică, emisiunea de astăzi vă aduce informaţii despre exerciţii şi misiuni de luptă, dar va face şi o clarificare în ceea ce priveşte intenţia adevărată sau fală a şefului Statului Major al Apărării de-a nu-şi duce mandatul până la capătul celor patru ani, adică până în ianuarie 2019. Interviul exclusiv va fi difuzat astăzi, la „Ora armate”, la „Jurnal militar”. O secvenţă din acest interviu a fost difuzată în avanpremieră aici, la Radio România Actualităţi, aseară. Vine acest interviu în urma unor presupuneri şi afirmaţii care s-au făcut în presă în ultimele zile şi care vorbesc despre o trecere în rezervă a generalului Nicolae Ciucă şi de o iminentă intrare în politică a domniei sale, de aceea vă invit să aflaţi care este poziţia oficială a Statului Major al Apărării din interviul care va fi difuzat peste aproximativ zece minute. În rest, avem ca de obicei, actualitate militară, exerciţiul de repetare a misiunii pentru dislocarea în Afganistan a Batalionului 812 Protecţia Forţei „Şoimii Carpaţilor”, marşul de instrucţie al Navei Şcoală „Mircea”, în Marea Mediterană şi Marea Adriatică, cursul pentru jurnalişti care transmit din zonă de conflict, organizat de Ministerul Apărării Naţionale şi la sfârşit, o evocare a marii deportări din 18-19 iunie 1951, un reportaj pe care l-am realizat duminica trecută în satul Drajna Nouă, din judeţul Călăraşi. Începem aşadar cu actualitatea militară, corespondenţă de pe mare a comandantului Navei Şcoală „Mircea”, comandorul, că tot vorbea Adrian Soare mai devreme despre comandori, comandorul Mircea Târhoacă.
Ascultaţi „Jurnal militar” aici, la Radio România Actualităţi. 9:42 aproape. Iată că am ajuns la momentul întâlnirii cu invitatul emisiunii, şeful militar al armatei, pentru că se ştie că în armatele moderne, mai ales în doctrina vestică, în doctrina NATO, armatele sunt conduse de un lider civil provenit din zona politică, guvernamentală, ministrul apărării, şi un lider militar, militar activ care va să zică, în cazul nostru astăzi generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Apărării. Spuneam în deschiderea emisiunii că au fost speculaţii în ultimele zile care au circulat în presă şi în mediul online, conform cărora generalul Ciucă nu îşi va duce mandatul până la capăt şi că ar putea intra în politică după trecerea în rezervă. Aflăm chiar de la liderul militar al armatei cum este, care este situaţia adevărată.
Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării, încât indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva.
Nicolae Ciucă: Nu m-aş duce în cheia finalului de mandat, nu sunt patru ani. Abia se împlinesc trei ani şi cinci luni. Mai urmează şapte luni. Ca atare, în economia timpului, şapte luni reprezintă foarte mult până când îmi voi încheia, în conformitate cu prevederile legii, mandatul. Precizarea despre care dumneavoastră aţi făcut vorbire, ea din păcate a trezit interesul acesta al camarazilor mei, probabil dintr-un zvon care întâmplător sau nu a ajuns să fie transmis dintr-o parte în alta şi vă mulţumes pentru că îmi daţi posibilitatea să subliniez că indiferent de circumstanţe, nu voi ieşi la pensie înainte de terminarea mandatului. Cineva zicea că o vom face, pentru că vom beneficia de avantaje financiare. Nu am venit în armată pentru astfel de motive, nu voi pleca din armată pentru faptul că vom beneficia de nu ştiu ce bani în plus.
Realizator: În acelaşi timp, ştiţi şi dumneavoastră ca şi mine şi ca şi cei care întreabă, această întrebare nu este cumva gratuită, pentru că anul trecut ne-am confruntat cu toţii, s-a confruntat armata cu un exod grozav de cadre bine pregătite, despre care s-a spus că această plecare a lor a fost condiţionată în mod direct de aceste raţiuni financiare.
Nicolae Ciucă: Nu comentez decizia camarazilor mei. Eu pot să vă spun doar atât, că dacă cu adevărat ne interesa partea materială, puteam să fi optat pentru acest demers în august 2017. Nu am făcut-o atunci, nu o facem acum şi nu o vom face până la finalul mandatului, pentru că, din punctul meu de vedere, mai pesus decât orice avem în faţa noastră tot ceea ce înseamnă demnitate, onoare şi onestitate pentru funcţia şi demnitatea de a fi îmbrăcat haina militară. Al doilea argument cred că este la fel de important, este cel legat de educaţia pe care noi o avem ca să nu dăm înapoi, înainte de a ne fi atins obiectivul. Cu alte cuvinte, cineva zicea: nu ne retragem niciodată, atacând pe altă direcţie. Vom continua să urmăm linia noastră de îndeplinire a obiectivelor până la final.
Realizator: Ce voi face, după ce îmi voi încheia mandatul?
Nicolae Ciucă:
Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării, încât indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. Odată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării reprezintă demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi. Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării încât indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. O dată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării, reprezintă demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi, iar eu consider că nu trebuie să fie în nici un fel umbrită această poziţie de activitate în alt domeniu. Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituţie, dar nu dintr-o funcţie publică. În momentul în care am fost numit în această funcţie, trebuie să recunoaştem că mi s-a schimbat viaţa, viaţa cu totul. Şi cât timp am fost şeful Statului Major al Forţelor Terestre, ideea e că pentru fiecare funcţie există privaţiunile şi tot ceea ce înseamnă partea aceasta de responsabilitate, dar aici, mai abitir ca oricând, nu am mai avut timp de absolut nimic altceva, absolut nimic. Ca atare, cred că îmi va apărea sentimentul acesta de nostalgie profesională când îmi voi vedea colegii în deplinătatea efervescenţei exerciţiilor şi misiunilor instituţiei, dar în acelaşi timp sper să pot să recuperez din ceea ce efectiv am lăsat deoparte. Îmi aduc aminte, când a fost întrebat preşedintele… nu e cazul, dar mi-a rămas în cap chestiunea aceasta, preşedintele Obama a fost întrebat ce regretă – regretă că nu a mai avut contact cu nici un prieten, regretă că n-a mai putut să fie aproape de familie şi să vorbească şi să-şi menţină nivelul relaţiilor cu cunoscuţii, şi mai regreta ceva: Air Force One. Air Force One pentru mine a fost Armata Română.
Realizator: Vă mulţumesc foarte mult pentru aceste minute pe care le-aţi oferit ascultătorilor „Orei armatei”, o emisiune care, iată, astăzi împlineşte 78 de ani şi o săptămână. Săptămâna trecută /împliniţi/ 78 de ani de când această emisiune a fost difuzată prima dată la Radio România, în 1940, /şi, sigur, reamintind că ştirea emisiunii şi ştirea săptămânii, nu plecaţi/.
Nicolae Ciucă: Ceea ce vreau să adaug la cele ce am afirmat anterior, să ştiţi că alte realizări sunt legate de legătura pe care am realizat-o cu personalul militar, în rezervă şi retragere, nu numai ofiţeri, şi maiştri şi subofiţeri, având o implicare aparte în a-i deterimna pe toţi comandanţi de garnizoane să continue să întărească această conexiune cu pensionarii militari, cu cadrele militare în rezervă şi retragere. Eu de multe ori consider că un militar rămâne militar şi dincolo de perioada de activitate în cadrul instituţiei, după ce a rupt legătura, fie în mod natural de a fi ieşit la pensie, fie din alte motive, în mintea lui, în firea lui va continua să-şi servească ţara indiferent de culoarea hainei pe care o poartă. Ca atare, de cele mai multe ori evit să adaug militari în rezervă şi în retragere, pentru că îi consider a fi în continuare militari şi aşa vor fi până la final.
Realizator: Acesta a fost interviul în exclusivitate pentru RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI pentru „Ora armatei” cu şeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, ca să se risipească toate zvonurile apărute în ultima săptămână în mediul online şi în presă. Ultimul subiect în emisiunea noastră în această dimineaţă de 23 iunie este un subiect legat de o istorie recentă şi dureroasă. Duminică dimineaţă, în 17 iunie, la Monumentul Memoriei Deportaţilor din Bărăgan, ridicat în Drajna Nouă, comuna Dragalina, a avut loc o întâlnire anuală a foştilor deportaţi, a rudelor şi a localnicilor rămaşi în zonă după anul 1955, când măsura domiciliului obligatoriu a luat sfârşit. Această întâlnire este organizată la iniţiativa părintelui parohiei din localitate, părintele Mihail Marian, şi a Ludmilei Stoianov, pe care îi ascultăm acum.
Mihail Marian: Cu harul lui Dumnezeu desfăsurăm această întâlnire şi care nu a fost posibilă fără aportul dvs, al celor de pe plan local care pregătesc această întâlnire şi a dvs care veniţi, în ciuda vârstei, a neputinţelor sau a distanţelor, care veniţi aici. Evenimentul acesta, plecând de la înţelesul cuvântului comemorare, înseamnă că practic, împreună… Eu am înţeles, chiar astăzi de dimineaţă, una dintre persoanele care au suferit în urma deportării, îmi împărtăşea gândurile, că ori de câte ori îşi aminteşte, îi vine rău.
Ludmila Stoianov: Greu ne-a fost, foarte greu. Şi când ne amintim de drumul pe care l-am făcut de la casă până la gară când am fost deportaţi, după aceea, în miez de noapte am ajuns în gară la Ciulniţa, ne-au aruncat ca pe nişte zdrenţe în căruţe, ne-au aruncat în câmpul gol. Ne-am făcut câte o barăcuţă pentru câteva nopţi. După aceea, cu chiu, cu vai, ne-am făcut câte un bordei, iar când ne-a plouat ne-a umplut bordeiele cu apă, iar noi am ieşit să ne uscăm sub cerul liber şi afară turna cu găleata.
Realizator: Ludmila Stoianov din Drajna Nouă la întâlnirea de acolo, din comuna Drajna, lângă biserica din sat, la Casa de cultură. S-au spus poveşti incredibile, poveşti de groază întâmplate în realitate în ţara noastră la începutul anilor ’50, când deja puşcăriile politice erau pline de politicieni, prelaţi, militari, profesori, ţărani care au fost consideraţi elemente reacţionare, susţinători ai regimului monarhic înainte de 1948. Contextul geopolitic în care au fost făcute aceste deportări, despre care se vorbeşte încă ruşinos de puţin, era unul foarte slab în care conducătorul Iugoslaviei, Tito, făcea politică separată în blocul comunist, ceea ce evident că nu era pe placul lui Stalin iar guvernul comunist a hotărât „curăţarea” zonei de graniţă cu vecinii de la vest. Documentele pe care le-au descoperit foştii deportaţi, cum este Petrică Panduru, care avea 17 ani când a fost mutat în Bărăgan, împreună cu familia, în domiciliu obligatoriu, cu ştampila DO pe buletin, documentele relevă un fapt aproape neştiut că de fapt toţi oamenii care au fost trimişi în Bărăgan au avut ca destinaţie iniţial o zonă necunoscută din lagărul marelui urs, numit URSS.
Petrică Panduru: Trebuia să consumăm apă pe care o aduceau cu cisternele de la Feteşti, ne arunca nişte butoaie care erau sub 44 de grade, aşa, când punea apa în ele, butoaiele astea erau aduse de undeva de la vinării, de la alcool, punea apă, aduse cisterne cu care se cărase motorină, benzină, în butoaie care fuseseră folosite pentru alcoool, stătau la căldură, era imposibil… Era o luptă acerbă. Ce vă spun eu am trăit. Ca să poată să ia puţină apă din cisterna care arunca apă în butoi, ca să nu ai cea care era în butoi şi o luai de acolo era nebăubilă. Când beai apă din aia vomai şi ochii din cap, în zona asta, a dropiei, cele 18 aşezări noi care s-au făcut… situaţia a fost caracteristică şi specifică zonei unde aceşti oameni aduşi forţat au fost aruncaţi în câmp. A venit ministrul agriculturii de atunci cu un avion, oamenii s-au revoltat, au ţipat acolo, a venit, s-a aşezat, în cinci minute, n-a stat cinci minute, s-a ridicat, Securitatea a adus nişte corturi acolo, le-a instalat, a luat copiii mici, poate din dvs nu ştiţi, dar unii din dvs aţi stat în corturile alea pe care eu le-am văzut. Au plecat de acolo, ne-a lăsat acolo, n-aveam nici un răspuns celor care veniseră acolo revoltaţi de situaţia aceasta, dar mângâiaţi de faptul că călătoria nu se terminase cum se arăta pe drum la Constanţa, cu îmbarcare spre Rusia. Era deja o realizare.
Realizator: L-am ascultat pe Petrică Panduru, fost deportat în Duminica Rusaliilor. În noaptea din 18 spre 19 iunie 1951 au fost arestate de către autorităţile comuniste 40.300 de persoane, reprezentând 12.792 de familii din zona de vest a României. Această măsură forţată oficială, prezentată ca dislocare, ulterior strămutare, a fost în realitate o deportare care a durat până la sfârşitul anului 1955.
Transcriere RADOR.
Interviul generalului Nicolae Ciucă va putea fi citit și în oficiosului Armatei României ”Observator Militar”.