Punte peste timp între cele două summituri NATO. 25 de ani în care Alianța și-a dublat numărul de țări. Porțile NATO rămân în continuare deschise.
Spre deosebire de 1997, putem spune că în acest an Madridul a fost favorabil României. În urmă cu 25 de ani țara noastră nu a fost invitată să adere la NATO cu toate că primise mai multe încurajări, inclusiv din partea Washingtonului și a Parisului. Așteptările erau foarte mari și dezamăgirea a fost pe măsură. A fost nevoie să așteptăm până în 2002 pentru a primi mult dorita invitație de a face parte din Alianța Nord-Atlantică.
În acest an însă, toate obiectivele au fost atinse şi rezolvate în sensul solicitat şi sperat de România, potrivit declarațiilor făcute la Madrid de președintele Klaus Iohannis. ”S-a decis, la summit, intensificarea sprijinului pentru parteneri, în special pentru cei din Vecinătatea Estică, deci inclusiv pentru Republica Moldova şi Georgia – cei mai expuşi efectelor evoluţiilor de securitate. Toate aceste decizii răspund unei solicitări majore făcute de noi, de România”. ”Noul Concept Strategic reflectă adecvat situaţia actuală de securitate, fiind puternic ancorat în realitate, aşa cum a solicitat România”, a explicat președintele Iohannis.
Cât de mult s-a schimbat însă lumea și mediul de securitate de la summitul găzduit de Spania, în 1997, când reuniunea era prezidată de secretarul general Javier Solana?
În urmă cu douăzeci și cinci de ani, în NATO erau 15 națiuni. Cea mai mare problemă cu care se confrunta Alianța era menținerea păcii și securității în Bosnia-Herțegovina. Ideea terorismului ca amenințare transnațională începea să se impună, dar era încă responsabilitatea individuală a țărilor să facă față provocării. Rusia coopera cu Alianța în operațiunile de menținere a păcii din Balcani, iar acest lucru era încurajator pentru liderii occidentali. „Relația noastră cu Rusia a fost pusă pe o bază nouă, solidă”, declara la acea vreme Javier Solana. China nu era luată în calcul de NATO, deoarece națiunea se bucura de beneficiile sistemului internațional bazat pe reguli, se moderniza și dezvolta rapid.
Solana semna „Carta privind un parteneriat distinctiv între Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Ucraina” cu președintele ucrainean de atunci Leonid Kucima.
Astăzi, NATO este o alianță defensivă cu 30 de națiuni, iar în Europa nu mai este pace. Alianța este unită în a se opune războiului neprovocat al lui Vladimir Putin din Ucraina. Decizia de a invita Finlanda și Suedia să devină membre demonstrează că ușa NATO este în continuare deschisă. Se adoptă un nou concept strategic NATO, cel mai important după încheierea Războiului Rece, document care menționează că politicile Chinei provoacă interesele, securitatea și valorile Alianței. Nu în ultimul rând, Marea Neagră este recunoscută ca zonă de interes strategic iar forța de reacție a NATO crește de la 40.000 la peste 300.000 de militari.
