RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (30 iunie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Se încheie astăzi la Madrid un summit NATO esenţial, transformator, aşa cum l-a definit secretarul general Jens Stoltenberg, care a precizat că s-a convenit asupra unui nou concept strategic, pentru o lume mai periculoasă şi mai imprevizibilă. Alianţa şi-a definit obiectivele şi priorităţile pentru următorul deceniu, adoptând şi adaptând instrumentele pentru atingerea acestora. Aceste măsuri vor constitui cea mai mare dezvoltare, implicare şi descurajare după Războiul Rece – declara Jens Stoltenberg.
S-a decis un pachet de asistenţă cuprinzător pentru Ucraina şi transformarea forţei de răspuns NATO, care va creşte de la 40.000 la peste 300.000 de militari. Adăugăm parcursul de integrare pentru Suedia şi Finlanda. Aderarea Finlandei va extinde graniţa terestră a Rusiei cu NATO cu peste 1300 de kilometri. Forţa militară a Finlandei pe timp de război este de 280.000 de soldaţi, cu o rezervă pregătită de 870.000 de bărbaţi şi femei, efective calculate pentru a rezista singură unui atac rusesc. La rândul ei, Suedia deţine o puternică forţă militară şi, similar cu Finlanda, are capacităţi importante în domeniul industriei de apărare. Pentru prima dată China este inclusă în noul concept strategic, cu ameninţările pe care le aduce Beijingul la adresa securităţii, intereselor şi valorilor NATO.
Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, a declarat că în Spania, la Baza Navală Rota, prezenţa americană va creşte de la 4 la 6 distrugătoare. În Polonia va fi stabilit un comandament al Corpului al 5-lea al Armatei SUA. În România va fi menţinută o brigadă americană adiţională din 3.000 de militari luptători, plus 2.000 personal pentru suport logistic. Şi vor fi întărite misiunile din Ţările Baltice. Încă două escadrile F-35 vor fi trimise în Marea Britanie şi vor fi staţionate noi capacităţi suplimentare de apărare aeriană în Germania.
Discutăm în această seară despre cel mai important summit NATO după încheierea Războiului Rece. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I.C. Brătianu”, şi profesorul universitar Ştefan Popescu, diplomat, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „NATO 2022 – decizie istorică. Noul Concept Strategic”.
Bună seara, domnule profesor Dan Dungaciu!
Dan Dungaciu: Bună seara! Şi mulţumec de invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Şi eu vă mulţumesc pentru participare. Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu!
Ştefan Popescu: Bună seara! Vă mulţumesc. Bun găsit tuturor!
Radu Dobrițoiu: Mulţumesc şi dumneavoastră pentru participare. Bun venit la „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
Discutăm despre un summit NATO care va intra în istorie ca primul care după Războiul Rece redefineşte conceptul strategic, sub presiunea acţiunilor militare ale Moscovei.
Domnule Dan Dungaciu încep cu o punte peste timp. Spre deosebire de 1997, în acest an Madridul a fost favorabil României. Cum caracterizaţi importanţa pe care o are acum România pentru Flancul de Est al Alianţei, din perspectiva deciziilor summitului NATO încheiat astăzi?
Dan Dungaciu: Da, putem spune că din păcate a fost favorabil României pentru că imboldul pentru această modificare de abordare a NATO este unul din nefericire tragic. Acum 10 ani se vorbea despre un parteneriat strategic cu Federaţia Rusă, despre China nu se pomenea absolut deloc. Iar astăzi suntem într-o nouă conjunctură de securitate, în care, cum foarte bine aţi spus, România este mai bine plasată. În final, a dat Dumnezeu ca Marea Neagră să fie recunoscută de aliaţi ca reper esenţial pe harta strategică a spaţiului euroatlantic, şi nu numai, şi să îşi capete rolul pe care îl merită în viziunea strategică a Alianţei.
Prin urmare, şi România şi Flancul Estic, până în prezent văduvite de o prezenţă cel puţin egală cu prezenţa aliată în nordul Flancului Estic, în ciuda faptului că aici, în sudul Flancului Estic, adică, la Marea Neagr, s-au întâmplat războaie, confruntări, provocări de securitate, incomparabil mai mari decât s-au petrecut la Marea Baltică. Eu nu vorbesc aici de potenţialităţi, vorbim de realităţi. Şi, în final, această realitate a fost recunoscută, asumată şi integrată în documentele Alianţei Atlanticului de Nord. Dar aş spune că, dincolo de România, dincolo de ceea ce i s-a întâmplat la Marea Neagră, summitul NATO trebuie pus inclusiv pe global, pe harta mare a modificărilor globale la care asistăm, pentru că am sentimentul că summitul NATO este unul dintre elementele decisive pentru viitorul Vestului, al Occidentului, în noua ordine mondială, oricum ar arăta ea. Adică NATO, din această perspectivă, trebuie privit ca unul dintre instrumentele Vestului, alături de Uniunea Europeană, alături de G-7, care încearcă să-i găsească Occidentului un rol important – poate cel mai important – în continuare, în noile aranjamente globale. Rusia, din această perspectivă, războiul din Ucraina, din această perspectivă, cu tot tragismul lor, mai ales pentru regiune, sunt doar părţi ale acestui tablou global. Pentru că în declaraţia finală a NATO, dincolo de Marea Neagră şi de accentul pe această regiune, a existat şi o frază care, după părerea mea, este una dintre cheile de înţelegere a viitorului Alianţei Atlanticului de Nord şi al regiunii, adică ameninţarea constituită de parteneriatul dintre China şi Federaţia Rusă, care pune în primejdie şi valorile şi siguranţa spaţiului pe care NATO îl are în gestiune. Altminteri spus, summitul NATO trebuie văzut într-o perspectivă globală mult mai amplă, în care trebuie să includem şi China, şi Asia, şi o potenţială reorientare a Federaţiei Ruse spre China, deci, toate acestea punând o presiune enormă pe Occident ca actor fundamental în lumea globală. Occidentul, prin summitul NATO, încearcă să-şi redobândească sau să-şi păstreze rolul de vioara întâi în lumea globală, şi inclusiv pentru asta summitul NATO a fost important.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ștefan Popescu „relaţia noastră cu Rusia este la cel mai prost nivel după încheierea Războiului Rece” – a declarat Jens Stoltenberg. Cum putem traduce pentru români această afirmaţie a secretarului general NATO?
Ştefan Popescu: Exact aşa cum spunea domnul profesor Dan Dungaciu: dacă la conceptul strategic NATO trecut, din 2010, se vorbea despre Federaţia Rusă ca un partener pentru construcţia unei arhitecturi de securitate în regiune, iată, acum este principala ameninţare.
Prin urmare, zona noastră este cea mai expusă, dar în acelaşi timp, cu toate că este cea mai expusă şi România face parte din acest flanc estic, totuşi contează foarte mult interesul pe care îl regăseşte această regiune – şi ţara noastră – pentru marile ţări, cele care orientează, care decid în alianţele occidentale; pentru că nu este vorba numai de NATO, este vorba – cum spunea domnul profesor – şi de Uniunea Europeană, şi de alte formate, şi am văzut că au fost prezenţi aici în calitate de observatori la Madrid atât preşedintele Coreei de Sud, cât şi primul ministru al Japoniei. Prin urmare, nu este suficientă numai această atenţie a altora pentru noi, este bine ca şi noi să profităm de această atenţie pentru a ne creşte profilul, pentru a… nu numai a ne întări capacităţile de apărare, pentru că se discută foarte mult de forţele militare, dar este important să ne punem la punct infrastructurile, conectarea cu ţările vecine, şi cu cele din Vest, dezvoltarea economică, stabilizarea demografiei, pentru că rezilienţa şi securitatea naţională reprezintă un concept mult mai larg – pentru că, vedeţi, chiar dacă această întărire a rolului NATO este absolut remarcabilă pe flancul de est, totuşi sunt foarte multe provocări care aşteaptă Organizaţia Nord-Atlantică şi care riscă să fragilizeze acest angajament.
Gândiţi-vă că la patru luni de la începutul războiului sunt anumite semne de oboseală, care se simt în anumite ţări europene importante. Consecinţele economice ale războiului, care se adaugă celor provocate de pandemia de COVID, riscă să erodeze în timp solidaritatea lumii occidentale, inflaţia, care creşte, restricţiile energetice, care se anunţă, criza alimentară, care ameninţă nu numai zone de lângă Europa şi care ar putea genera şi în Africa noi fluxuri migratoare, care să deplaseze atenţia unor state din Europa Occidentală, mă gândesc la Franţa, la Italia, către flancul de sud. Şi gândiţi-vă că în anumite ţări, precum Italia, ajutorul militar pentru Ucraina şi pentru implicarea mai pronunţată în flancul din est, pentru că şi italienii au o anumită contribuţie, e drept mai mică, au început deja să provoace tensiuni interne în sânul coaliţiei de guvernare. Deci, trebuie să privim, sigur, cu optimism cele întâmplate, dar nu este suficient angajamentul NATO şi al marilor puteri, Statelor Unite, în regiune, este important şi noi să fim mai activi şi să ne facem temele la timp, să profităm de instrumentele financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, pentru că am văzut că există multe întârzieri, pentru că politica externă şi de securitate se face mai întâi în interior.
Radu Dobrițoiu: România şi-a atins toate obiectivele pe care şi le-a propus la reuniunea de la Madrid, a declarat preşedintele Klaus Iohannis. Colega mea Oana Bâlă a însoţit delegaţia ţării noastre la Madrid.
Reporter: Potrivit şefului statului, noul concept strategic al NATO, adoptat în cadrul summitului, reflectă adecvat situaţia actuală de securitate, fiind puternic ancorat în realitate, aşa cum a solicitat ţara noastră. Astfel, Rusia a fost recunoscută drept ameninţare semnificativă pentru NATO şi în acelaşi timp a existat o reconfirmare puternică a importanţei strategice a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică.
Klaus Iohannis: Pentru prima dată Marea Neagră este menţionată într-un concept strategic al NATO, asigurând o vizibilitate fără precedent Mării Negre şi întregii zone în care ne aflăm, ceea ce reflectă fără echivoc unde se află în prezent NATO. De asemenea, în conceptul strategic este reconfirmat angajamentul NATO pentru securitatea aliaţilor de pe Flancul Estic. Acum, atât nordul, cât şi sudul Flancului Estic au o structură similară, care se bazează pe prezenţa americană şi grupurile de luptă, ceea ce asigură coerenţa posturii pe întregul flanc, aşa cum am cerut noi tot timpul.
Reporter: Anunţul preşedintelui Joe Biden referitor la prezenţa suplimentară americană în România, prin dislocarea unui comandament la nivel de brigadă de luptă în ţara noastră, exprimă încă o dată soliditatea Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, a mai spus preşedintele Klaus Iohannis şi a precizat că suplimentarea prezenţei americane va avea un rol benefic pentru România, dar şi pentru securitatea întregii regiuni.
Klaus Iohannis: Mie mi se pare foarte important că există această intenţie declarată de preşedintele Statelor Unite de a suplimenta semnificativ prezenţa americană în România, de a veni până la nivel de brigadă cu această prezenţă.
Reporter: Pe de alte parte, şeful statului a anunţat că Grupul de Luptă aliat din România va putea fi crescut la nivel de brigadă dacă situaţia o va impune şi a adăugat că la summit s-a decis ca Grupurile de Luptă să beneficieze de forţe de întărire precis alocate acestora şi de prepoziţionări de echipamente şi muniţie.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, îl citez din nou pe Stoltenberg: „Rusia este cea mai semnificativă şi mai importantă ameninţare directă la securitatea noastră”. Era şi până acum, noi, România, ştiam că este principalul inamic al NATO. De ce a fost nevoie de un război şi de o agresiune militară pentru ca Alianţa-Nord Atlantică să revină în Europa, să înţeleagă în cele din urmă că Federaţia Rusă rămâne şi după Războiul Rece principalul inamic al Alianţei?
Dan Dungaciu: A fost nevoie de un război, un nou război, aş spune, inclusiv ca Marea Neagră să fie pusă pe hartă. Şi lucrul acesta, probabil, ţine de diplomaţia pe care trebuie să o practici cu intensitate şi cu presiune între intervalele de conflict, ca să zic aşa, fierbinte sau încins. Altminteri spus, din nefericire, nu am reuşit noi, cei de la Marea Neagră, să fim suficient de coerenţi, în comparaţie cu balticii şi polonezii; mesajele noastre de diplomaţie, de diplomaţie public nu au fost nici pe departe la fel de coerente.
Din nefericire, membrii NATO de la Marea Neagră cu greu se pot strânge la un loc şi să pună cap la cap un document pe care să şi-l asume fiecare, şi Turcia, şi Bulgaria, şi România, şi să meargă cu el la Bruxelles sau la Washington pentru a-l asuma în faţa altor parteneri, din NATO sau nu numai din NATO. Asta a fost o defecţiune, dacă vreţi, sau o slăbiciune a diplomaţiei de la Marea Neagră, incomparabil mai puţin pregnantă decât diplomaţia baltică. Diplomaţia statelor baltice e mult mai coerentă, mult mai sincronizată, şi, din punctul acesta de vedere, prezenţa mai redusă la alte summituri NATO, a Mării Negre sau prezenţa aliată mai redusă la Marea Neagră în comparaţie cu ţările baltice. Dincolo de această dimeniune, a existat şi o viziune la nivelul Occidentului după care te poţi angaja într-o relaţie cu Federaţia Rusă care să disciplineze Federaţia Rusă. Angajamentul faţă de Federaţia Rusă, inclusiv economic, ar fi avut ca rezultantă o Federaţie Rusă care să fie cu noi şi, prin urmare, să fie ca noi. Acest ”dans” cu Federaţia Rusă, purtat mai degrabă de marile puteri occidentale, nu a încetat aproape niciodată. El a intrat într-o criză acută mai ales înainte şi în timpul acestei invazii a Federaţiei Ruse în Ucraina, dar, din păcate, a fost o constantă, o credinţă diplomatică care a prevalat multă vreme. În al treilea rând, aş spune însă că ar trebui să ne facem foarte multe iluzii dacă noi credem că viziunea de relaţionare cu Federaţia Rusă va fi de aici înainte constantă. Adică, la nivel politic, şi Uniunea Europeană şi NATO sau actori importanţi NATO, vor avea aceeaşi perspectivă. Eu cred că din punctul acesta de vedere ar trebui să fim pregătiţi pentru nuanţe care pot să apară inclusiv în interiorul Alianţei Atlanticului de Nord, inclusiv la nivel prezenţei la Marea Neagră a actorilor din cadrul Alianţei Atlanticului de Nord.
Ce vreau să spun: vreau să spun că, dacă Alianţa îşi asumă inclusiv Asia, Pacificul, China, mai mult sau mai puţin explicit, va trebui să ne uităm de aici înainte care vor fi actorii din Alianţa Atlanticului de Nord care vor pune accentele la Marea Neagră. Va fi o preponderenţă americană sau va fi o preponderenţă europeană? Pentru că întrebarea fundamentală care începe de aici înainte, şi care ar trebui să ne pună oarecare provocări, inclusiv strategice, este următoarea, a fost enunţată de comandantul, de şeful Statului Major britanic, cu foarte puţină vreme în urmă, prin care spunea că noi, europenii, va trebui să ne asumăm dimensiunea NATO a securităţii europene, inclusiv în Flancul Estic, iar America să poată pivota spre Pacific. Deci, dacă noi, pe termen scurt şi pe termen mediu, vom avea un alt tip de prezenţă, tot aliată, la Marea Neagră, dar reprezentată, să spunem, de Germania, de Franţa, sau mai degrabă de Franţa şi Germania, fără ca America să plece definitiv, dar preponderent să fie o prezenţă europeană, atunci s-ar putea ca inclusiv relaţionarea cu spaţiul estic, inclusiv Federaţia Rusă, să fie de un anumit tip. Asta nu înseamnă că documentele NATO se vor schimba; înseamnă că anumite accente politice s-ar putea să se modifice. În mod concret, dacă NATO se ocupă şi de Marea Neagră şi de Pacific, se va întâmpla ca şi europenii şi americanii să se preocupe în mod egal de Marea Neagră sau să rămână europenii preocupaţi de Marea Neagră şi relaţia cu Federaţia Rusă, iar americanii să se ducă spre Pacific? Este una dintre întrebările la care încă nu avem un răspuns concret, dar cu siguranţă că va influenţa România inclusiv la nivel politic. Şi aş spune că nu numai România.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, amintea domnul profesor Dungaciu de preponderenţa europeană, sunteţi fin cunoscător al diplomaţiei franceze, separat de parteneriatul cu Statele Unite, România este indirect legată în NATO de Franţa. De ce a aşteptat Franţa anul 2022 pentru a se implica efectiv militar, cu trupe, alături de România?
Ştefan Popescu: În continuarea celor spuse de domnul profesor Dan Dungaciu, trebuie spus că şi parteneri europeni, şi mai ales Franţa, care are o dimensiune şi o cultură strategică importantă, este împărţită între mai multe spaţii de interes pentru ea. Nu numai teatrul european, unde, într-adevăr, legat de întrebarea dumneavoastră, pe fondul Brexit-ului, s-a observat o încercare a Franţei de a reocupa un anumit spaţiu liber de Marea Britanie, în special în Mediterana Orientală, în Grecia, în Cipru, Cipru unde a început chiar să se amenajeze o bază militară permanentă pentru Marina Naţională Franceză şi, de aici, o deplasare şi spre Marea Neagră, îndeosebi spre România. Dar şi Franţa este împărţită între mai multe teatre, în primul rând, teatrul sahelian din Africa Subsahariană, Mali, Republica Centrafricană, toată zona Africii francofone din vest, nordul Africii, bineînţeles, Libanul, în Mediterană Orientală, şi Grecia, care a devenit şi un important cumpărător de echipamente militare franceze, iar pe relaţia bilaterală cu România, vreau să spun cât se poate de deschis, rezolvarea chestiunii Naval Group va conta foarte mult în accentele politice care vor fi puse apropo de prezenţa militară franceză la Marea Neagră şi, bineînţeles, Franţa este interesată şi de zona indo-pacifică.
Gândiţi-vă că toate teritoriile de peste mări franceze din zona indo-pacifică, acolo Franţa controlează cam 11 milioane de kilometri pătraţi de ape teritoriale, sunt supuse, uneori, presiunii foarte mari din partea Chinei. Deci, anumite opţiuni vor fi făcute şi de un actor european precum Franţa, o anumită ierarhizare între aceste spaţii, pentru că este şi o mare presiune pe resursele Franţei, care sunt mult mai limitate decât cele ale Statelor Unite ale Americii. Pe de altă parte, încă, foarte pe scrut, şi anumiţi actori europeni caută să se poziţioneze alături de Statele Unite ale Americii pentru a-şi creşte relevanţa politică pe plan mondial. Marea Britanie, vedeţi interesul spre indo-pacific, alături de SUA, dar şi Franţa caută o complementaritate cu americanii pe zona indo-pacifică.
Radu Dobrițoiu: Avem de la Madrid o declaraţie obţinută pentru Redacţia Ora Armatei de colegul meu colonelul Cristian Dumitraşcu de la şeful Apărării, generalul Daniel Petrescu.
Cristian Dumitraşcu: Care consideraţi dumneavoastră, domnule general, că sunt principalele lucruri pe care le aşteptaţi şi care ne avantajează?
Gen. Daniel Petrescu: Noul concept strategic – cu siguranţă, importanţa regiunii Mării Negre şi organizarea posturii de descurajare şi apărare pe Flancul Estic, întărirea apărării aliate în această zonă, coerenţă de la Marea Baltică până la Marea Neagră şi calea lăsată deschisă pentru creşterea valorii grupurilor de luptă aliate desfăşurate şi constituite aici până la nivel brigadă. A fost evidenţiat comportamentul antagonist al Rusiei faţă de vecini, comportamentul antagonist faţă de comunitatea internaţională şi au reieşit foarte clar sarcinile Alianţei, misiunile principale. Totul este subsumat apărării colective, iar Alianţa trebuie să fie în măsură să desfăşoare descurajare şi apărare, prevenirea şi managementul crizelor şi securitatea prin cooperare. Cred că este o declaraţie foarte fermă că noi, aliaţii, vrem să trăim într-o lume în care suveranitatea, integritatea teritorială, drepturile omului şi legea internaţională sunt respectate, iar NATO acţionează în această direcţie.
Radu Dobrițoiu: Ne uităm la ceas, mai sunt două minute din această emisiune dedicată summitului NATO de la Madrid. Domnule profesor Dan Dungaciu, în 30 de secunde, dacă se poate, decizia SUA de a suplimenta efectivele militare din şi pentru Europa, o decizie importantă; cum o comentaţi?
Dan Dungaciu: Deocamdată, e un pic cam devreme să spunem ce înseamnă efectiv. Există inclusiv o referinţă la România, nu este clar dacă e vorba de prezenţa trupelor care există acum pe teren, este vorba de alte trupe; e vorba de o prezenţă prin rotaţie, deci, nu o prezenţă permanentă. Alocările pe care America le va face se referă nu doar la spaţiul estic, ci şi la spaţiul occidental, Europei Occidentale, state precum Italia, Germania şi aşa mai departe. Detaliile urmează să le vedem pe parcurs şi elementul principal la care trebuie să ne uităm este ponderea pe care o vor avea trupele americane în raport cu trupele occidentale, un lucru strategic şi politic /…/
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, foarte scurt, o concluzie.
Ştefan Popescu: Şi să ne uităm şi la alegerile de la jumătatea mandatului din Congres din Statele Unite, unde dacă Partidul Democrat pierde majoritatea şi se profilează tot mai mult aripa dură a republicanilor şi aceasta va conta foarte mult în această dimensionare a prezenţei americane la Marea Neagră.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: „NATO 2022 – decizie istorică. Noul Concept Strategic”.
Transciere: RADOR
