Interviu cu generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (18 februarie, ora 22:23) – „Agenda globală” – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Aşadar, Franţa a invitat naţiunile europene şi Canada, care au fost absente de la summit-ul de ieri, de la Paris, la o a doua conferinţă privind Ucraina şi securitatea europeană, care va avea loc mâine. Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, România, Suedia şi Belgia se numără printre naţiunile invitate, ne-a informat de la Paris, citând surse diplomatice franceze, Daniela Coman. Iar în Arabia Saudită, Rusia a cerut astăzi NATO să renunţe la promisiunea din 2008 de a acorda Ucrainei, într-o zi, calitatea de membru al Alianţei şi a respins ideea că forţele membre NATO ar putea menţine pacea în baza unui fel de acord de încetare a focului. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că discuţiile din Arabia Saudită, unde s-a întâlnit cu secretarul de stat Marco Rubio, au fost utile. Dezvoltăm subiectul cu generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles. Bună seara, domnule general Virgil Bălăceanu!
Virgil Bălăceanu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: În această săptămână, atenţia globală se îndreaptă spre identificarea de soluţii pentru pace în Ucraina. La Paris, liderii europeni au discutat ieri inclusiv despre posibilitatea de trimitere de forţe de menţinere a păcii în Ucraina. Marea Britanie, Suedia şi Germania au declarat că sunt deschise să trimită trupe de menţinere a păcii în Ucraina, având în vedere un mandat clar şi acceptabil. Mulţi oficiali au subliniat că ar lua în considerare trimiterea de trupe în Ucraina doar dacă SUA ar oferi o garanţie de securitate. Domnule general Virgil Bălăceanu, o cifră solicitată de Ucraina – 100.000 de militari. Europa ar putea oferi 30.000 de militari. Când ar putea fi creată această forţă multinaţională de menţinere a păcii?
Virgil Bălăceanu: Totul va fi legat de modul în care vor fi, se vor desfăşura negocierile de pace. Procesul este complex, pentru că trebuie să avem în vedere etapele legate de încetarea focului, armistiţiul, probabil pe o perioadă determinată. Este nevoie de retragerea trupelor de la contact în adâncime, determinarea zonelor în care urmează să acţioneze forţele de menţinere a păcii. E nevoie de un calcul cu privire la îndeplinirea misiunii acestor forţe. Apoi, trebuie luate în discuţie şi pregătite măsurile de protecţie a forţei în sine. Trebuie să ţinem seama că o forţă de menţinere a păcii nu este o forţă de luptă, nu are toate mijloacele de protecţie. Regula este ca forţele de menţinere a păcii să fie dotate, de regulă, cu armament de tip uşor şi, sigur, să dispună şi de mijloace de protecţie blindată. Dar nu este suficient, în condiţiile în care un conflict ar fi reluat. Ori o asemenea ipoteză nu poate să fie exclusă, iar, pe de altă parte, termenii în care va avea loc această încetare a focului, termenii în care se va stabili armistiţiul şi mai ales termenii unui acord de pace. Nu vorbim acum de un tratat de pace. Sunt elemente destul de complexe, care încă nu le ştim şi care necesită discuţii mult mai ample. Sigur că acum ne punem problema cine sunt participanţii şi deocamdată, nu, doar Franţa şi Suedia şi-au anunţat o asemenea intenţie. Polonia a rejectat, cel puţin în această etapă, iar ceilalţi au considerat că este prematur. Şi este prematur. Nu ştim dacă se va ajunge la un acord de pace, chiar dacă vom asista la o încetare a focului şi la un armistiţiu pe o perioadă determinată. Nu ştim dacă Federaţia Rusă va fi de acord cu toate aceste reguli şi principii de acţiune a forţelor de menţinere a păcii. Cum am vedea noi în situaţia actuală prezenţa acestor forţe de menţinere a păcii în teritoriul istoric al Kurskului, pentru că, nu, ucrainienii continuă să reziste în capul de pod din Kursk. Ca atare, cred că e nevoie de mai mult timp. Speranţa ar fi, însă, un acord de încetare a focului şi un armistiţiu pe o perioadă determinată, astfel încât să nu mai asistăm la pierderi umane şi la distrugeri materiale în continuare.
Radu Dobrițoiu: Înalţi oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, s-au întâlnit astăzi în Arabia Saudită Saudită cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, pentru discuţii axate pe încheierea războiului din Ucraina, precum şi analizarea relaţiilor Rusia-SUA. Domnule general Virgil Bălăceanu, pot negocia Statele Unite o pace în Ucraina cu Rusia fără implicarea Uniunii Europene?
Virgil Bălăceanu: În primul rând, nu se poate negocia o pace fără implicarea Ucrainei. Iar implicarea Ucrainei înseamnă şi Uniunea Europeană. Chiar dacă Ucraina nu este membru al Uniunii Europene, nu cred că Zelenski se gândeşte că negocierea păcii se va face numai între cei trei – Federaţia Rusă, Statele Unite şi Ucraina. Ca atare, este nevoie în primul rând de implicarea Ucrainei, pentru că este o pace prin forţă, dar altcumva este o pace impusă şi ea, dacă nu va fi acceptată de către Ucraina, acţiunile militare vor continua, implicit, Ucraina nu va trebui să fie lăsată singură. Cine poate sprijini Ucraina în aceste negocieri? Uniunea Europeană. Suntem în etapa în care discuţiile vizează reluarea relaţiilor bilaterale între Federaţia Rusă şi Statele Unite, pregătirea summit-ului, a întâlniri între cei doi preşedinţi şi mai ales modul în care vor fi abordate problemele legate de negocierile pentru pace. În mod obligatoriu trebuie să apară şi ceilalţi actori, iar când vorbim de România, ceea ce va reprezenta echipa Uniunii Europene participantă la aceste negocieri, dacă ele vor deveni operabile, România să fie prezentă, pentru că România este un pilot în flancul de sud-est, pentru că România a avut o relaţie, iar cu anumite pierderi din punct de vedere economic cu Ucraina şi România a sprijinit efortul de apărare al Ucrainei şi este stat de graniţă cu Ucraina, o graniţă importantă, cum de altfel, o graniţă importantă o are Ucraina şi cu Polonia. România ar trebui să conlucreze strâns cu Polonia în pregătire acestei etape, sperând că vom asista la o asemenea etapă, şi anume a negocierilor cu privire la pace. Şi sper, cum spuneam mai devreme, aceste negocieri să se producă după o încetare a focului şi declararea unui armistiţiu, cel puţin pe o perioadă, să sperăm cât mai îndelungată.
Radu Dobrițoiu: Deciziile şi declaraţiile preşedintelui Donald Trump îi oferă lui Vladimir Putin concesii cheie. Parte din acestea au fost anunţate înaintea discuţiilor despre Ucraina din Arabia Saudită. Preşedintele american a părut să simpatizeze cu justificările lui Putin pentru invazie şi a cerut revenirea Rusiei în G8. Domnule general Virgil Bălăceanu, în Statele Unite pot pune capăt izolării internaţionale a preşedintelui rus?
Virgil Bălăceanu: Se pare că Statele Unite merg pe ideea de readucere a lui Putin în lumea internaţională, în condiţiile în care Statele Unite îşi profilează din ce în ce mai mult doctrina izolaţionistă. Sunt nişte termeni care intră pe undeva în contradicţie. Însă problematica legată de Ucraina este o problematică care nu trebuie să vizeze doar pe cei doi preşedinţi, pentru că nu vor fi condiţii care să fie admise de Ucraina. Şi Uniunea Europeană trebuie să fie implicată într-un asemenea proces. Trump trebuie să înţeleagă că nu bate palma cu Putin astfel încât Uniunea Europeană să fie slăbită, ci trebuie să fie consolidată. Deşi ambii preşedinţi vor Uniunea Europeană mai slabă, divide et impera. Uniunea Europeană este un competitor puternic al Statelor Unite în plan economic, iar Federaţia Rusă nu agreează Uniunea Europeană. Ambii preşedinţi agreează relaţiile bilaterale pe care şi Putin probabil vrea să le reia, ţinând seama de nevoia de export a resurselor energetice. Să fim convinşi că Federaţia Rusă nu câştigă acum din exportul de gaze. Este baza exportului Federaţiei Ruse şi exportul de petrol faţă de situaţia în care exporta în Uniunea Europeană. Deci, iată sunt motive prin care noi să spunem e absolut necesar ca Zelenski, Ucraina să fie prezente şi UE. Uniunea Europeană prin anumite state care să reprezinte echipa de negocieri.
Pe de altă parte, când vorbim de procesul de pace, trebuie să-l legăm şi de procesul alegerilor. Elementele devin intrinseci, deşi Zelenski a amintit de mai mult timp, asta însemnând cu trei-patru luni în urmă, atunci preşedintele Trump nu era instalat la Casa Albă, că este nevoie de pace şi e nevoie de alegeri. Şi dacă ne gândim la alegeri, să vedem ce rezultat pot să aibă alegerile democratice, să sperăm, în Ucraina. Pentru că trebuie să luăm în calcul scenariul Zelenski, un alt preşedinte pro-occidental, Zalujnîi, luăm un nume ca şi exemplu, al unui ultranaţionalist, cum ar fi Svoboda sau cum şi-ar dori Federaţia Rusă, readucerea la putere a lui Ianukovici. Şi kucrurile se schimbă major în zonă. Sigur că aceste lucruri sunt condiţionate nu de un interes geostrategic, geopolitic, de drept internaţional al Statelor Unite, ci de un interes economic. Dacă vom asista la un acord economic referitor la exploatarea resurselor în beneficiul Statelor Unite, dar trebuie să fie şi în beneficiul securităţii şi al garanţiilor de securitate pentru Ucraina, atunci lucrurile au o altă dimensiune, o dimensiune a interesului economic pe care Statele Unite îl au în zonă. Un asemenea interes economic ar putea să creeze o anumită stabilitate. Ar putea să condiţioneze, nu condiţionat de către noi, România, ci condiţionat de interesul Statelor Unite, o prezenţă militară pe graniţa de est, mai ales o prezenţă militară în România, pe flancul de sud-est. Cum îşi pot securiza resursele pe care le exploatează în Ucraina, unde au interes economic Statele Unite, dacă nu au o prezenţă militară în zonă? Chiar dacă vom asista la un proces de dezangajare a Statelor Unite faţă de Europa şi o prezenţă mai scăzută a forţelor militare americane, sunt foarte mulţi factori pe care trebuie să îi luăm în considerare.
Radu Dobrițoiu: Avem o nouă doctrină geopolitică americană. Avem statele europene în relaţie cu Statele Unite, inclusiv dezvoltările naţionale ale statelor europene din NATO, pornind de la propriile capacităţi de apărare, alocările defensive. Domnule general Virgil Bălăceanu, poate dezbina Donald Trump o apărare europeană deja vulnerabilă?
Virgil Bălăceanu: Nu cred că Donald Trump vrea o vulnerabilizare a apărării europene, a unui proiect pe care să sperăm că îl îndeplinim – deocamdată este doar o metaforă Europa apărării – ci dimpotrivă, el cele statelor europene să cheltuiască mai mult. Dezbinarea pe care aş vedea-o este legată de fundamentele existenţei economico-financiare a Uniunii Europene, pentru că este /…/ Uniunea Europeană un competitor al Statelor Unite. În acelaşi timp, există un alt pericol: dacă proiectul european nu se menţine şi nu se consolidează şi într-o perspectivă nu prea îndepărtată, vom vorbi de o Europă a naţiunilor suverane, naţiuni care din ce în ce mai mult investesc în apărare, problemele Europei se complică şi să nu ne surprindă, cum am fost surprinşi de un război clasic, de înaltă intensitate şi de lungă durată, care se întâmplă în Europa, cum am fost surprinşi, noi, europenii, de „doctrina Trump” de dezangajare şi de război economic cu Uniunea Europeană, să fim surprinşi că apar conflicte, până la războaie, între statele europene. Sunt probleme extrem de complexe, asupra cărora trebuie să reflectăm cu toţii, asta însemnând şi decidenţii politici, dar şi presiunea pe care noi, ca societate, noi, ca naţiuni-stat, trebuie să o facem. Noi trebuie să luptăm pentru pace, dar lupta pentru o pace stabilă nu înseamnă a admite tot ceea ce cere Federaţia Rusă şi trebuie să ne înarmăm nu pentru a duce războaie, ci pentru a îndepărta spectrul războaielor, pentru că la ora actuală, cheltuielile care vor creşte din perspectiva alocaţiilor pentru apărare ar viza nu numai integritatea teritorială, ci ar viza în primul rând pacea în Europa. Cu cât suntem mai puternici militar, noi, în NATO, format european, noi în NATO, ca şi organizaţie, cea mai puternică organizaţie politico-militară existentă, noi, în Uniunea Europeană, prin acest concept care ar trebui să devină realitate într-un termen mediu şi anume, Europa apărării, cu atât mai mult războiul va fi îndepărtat, dar pentru asta va trebui să cheltuim.
Radu Dobrițoiu: Zona economică exclusivă a României nu face parte din marea teritorială, respectiv, nu este protejată de Articolul 5 din NATO, este o zonă adiacentă a apelor teritoriale. Domnule general Virgil Bălăceanu, ce trebuie să facă România pentru a-şi proteja cu propriile forţe zona economică, inclusiv viitoarele platforme de extragere a gazelor din Marea Neagră?
Virgil Bălăceanu: Trebuie să îşi dezvolte capabilităţile, în primul rând ale forţelor navale. Sunt programele care au eşuat, vezi corvetele multifuncţionale şi modernizarea fregatelor. Trebuie, pe de altă parte, să-şi creeze o infrastructură puternică pentru apărare în Dobrogea, nu pentru acţiuni ofensive. Şi avem în vedere baza de la Kogălniceanu. Oricum, proiectul este pe un termen lung, 20 de ani de zile, care trebuie să însemne o facilitate pentru NATO, incluzând şi Statele Unite, dar şi o facilitate pentru trupele române în situaţii de criză, dar chiar la pace. Trebuie, pe de altă parte, să avem o bună colaborare cu statele riverane Mării Negre, să integrăm structuri de cercetare, supraveghere, forţele navale chiar cu Bulgaria. Ştiu că pare exagerat la această oră, dar exemplul relaţiilor referitoare la forţele navale şi principiile integrării şi aplicarea acestei integrări între belgieni şi olandezi ne poate fi un exemplu şi trebuie să reluăm parteneriatul strategic şi relaţiile bilaterale cu Turcia, care este un actor foarte important în Marea Neagră şi care are şi interese din punct de vedere economic, chiar a exploatării resurselor în zonele economice exclusive. Şi poate vom vedea şi Statele Unite, care devin în mod practic interesate de Marea Neagră, având interese economice în Ucraina şi, de ce nu, şi în alte zone din zona extinsă a Mării Negre. Pentru că problema unei prezenţe navale a NATO nu este rezolvată şi ea nu poate fi rezolvată decât în condiţiile în care Turcia îşi dă acceptul pentru crearea şi funcţionarea unei asemenea forţe navale de protecţie a intereselor economice ale României, Bulgariei şi Turciei. Este doar un exemplu.
Dar mai sunt şi alte exemple prin care noi, printr-o politică externă care să ţină seama de interesul naţional şi prin soluţii pragmatice, printr-o politică a apărării mult mai aplicată. Noi, la ora actuală, nu avem încă legislaţia care să ne permită să combatem dronele în derivă, care ajung pe teritoriul României. Încă ciclul legislativ nu este încheiat şi nu se fac aproape doi ani de zile. Este o întârziere în plan legislativ, este o întârziere în plan acţional, este o întârziere gravă şi în politica externă a României şi în politica de apărare a României. Trebuie să ne trezim la realitate şi avem capacitatea sau nu avem capacitatea încă, dar să avem capacitatea ca să ne manifestăm dintr-un asemenea punct de vedere, repet, chiar printr-o cooperare în plan regional, pentru că în plan regional sunt naţiunile şi statele mai interesate în dezvoltarea acestei cooperări decât într-un format mult mai extins şi care este foarte complex. Repet, formatul NATO, din punct de vedere al prezenţei navale, este extrem de complex atâta timp cât Turcia nu va admite tranzitul strâmtorilor în condiţii de criză de către navele de luptă şi navele auxiliare ale NATO.
Radu Dobrițoiu: Un alt subiect fierbinte pentru agenda europeană de securitate: retragerea trupelor americane din Europa. Domnule general Virgil Bălăceanu, din perspectivă cronologică, are timp Europa pentru a compensa retragerea forţelor militare americane de pe continent?
Virgil Bălăceanu: Forţele americane de pe continent nu sunt chiar atât de mari. Vorbim de forţe la nivelul unei brigăzi în anumite grupuri de luptă, trei – patru mii de oameni. Europa, în formatul său NATO, are forţe mult mai importante. Şi am să vă dau un exempl, doar aşa, ca exemplu. Dacă îşi retrag americanii din România formaţiunile lor la nivel de brigadă şi rămân la nivel de batalion, putem să negociem cu Franţa şi Franţa să aibă o prezenţă la nivel de brigadă şi nu la nivel de batalion în cadrul grupului de luptă. Şi apoi mă întreb – şi este o problemă şi de politică externă a României – dacă Statele Unite, se întrevede… Vom vedea, însă, dacă va fi concretizat un interes economic legat de resurse, mai ales de pământurile rare din Ucraina, unde vor fi prezente forţele americane, pentru a securiza acest interes economic. Bănuiesc că ar trebui să fie prezente în România. Deci, dintr-o asemenea perspectivă, aş vedea nu o reducere, ci o consolidare a forţelor din România, chiar în detrimentul retragerii unor forţe din zona centrală şi din zona de vest a Europei.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, întrebarea era mai largă. Era vorba de trupele americane, în jur de 100.000 în momentul de faţă, de pe întreg teritoriul Europei. Are timp Europa să compenseze, să refacă, să se dezvolte din punct de vedere militar, dacă aceste trupe americane, treptat, se vor retrage de pe continent?
Virgil Bălăceanu: Postura de apărare şi descurajare a NATO stă în mult mai multe forţe. Planurile operaţionale de dislocare: zece zile, 10 la 30, 30 la 180 de zile presupun forţe importante: 100.000, 300.000, 500.000. O bună parte din aceste forţe sunt asigurate de Europa. Europa cheltuieşte pentru apărare aproape 450 de miliarde de dolari. Federaţia Rusă, în condiţii de război, cheltuieşte numai 147 de miliarde de dolari pe zi. Deci la ora actuală, fără o creştere a bugetelor, şi sunt încă nouă state din NATO care nu cheltuiesc 2%, avem un buget, să îi spunem, al formatului european al NATO de 450 de miliarde, de trei ori mai mare decât cel al Federaţiei Ruse. Avem tehnologie militară. Sigur că la ora actuală industria de apărare din Europa nu este pregătită să treacă la industria de război, dar va trebui să se investească. Sunt două obiective ale Uniunii Europene de dezvoltare pe principiile legate de apărare şi descurajare, pe care trebuie să şi le asume şi europenii: mobilitatea militară, cercetarea-dezvoltarea în domeniul tehnologiei militare şi industria de apărare. Deci, Europa poate să reprezinte o forţă dintr-un asemenea punct de vedere, inclusiv a efectivelor. Majoritatea statelor: Polonia, Germania chiar, într-o anumită măsură şi Franţa, şi-au propus să crească efectivele care să îndeplinească misiunile naţionale în context NATO. Motivul creşterii efectivelor nu a fost nicidecum, în momentul în care s-a decis politic o asemenea creştere, faptul că vom asista la o dezangajare americană în Europa.
Radu Dobrițoiu: Domnule general, vă mulţumesc foarte mult pentru aceste informaţii.
Virgil Bălăceanu: Cu multă plăcere şi o seară bună tuturor!
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
