Interviu cu profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 februarie, ora 22:32) – Emisiunea: ”Agenda globală” – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bună seara, domnule Claudiu Degeratu! Bun venit la Agenda globală, la Radio România Actualităţi.
Claudiu Degeratu: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnule Claudiu Degeratu, suntem martori la o evoluţie rapidă, un şah simultan cu mutări în scurt timp: două reuniuni la Paris în această săptămână, având ca subiect principal Ucraina, discuţiile din Arabia Saudită între şefii diplomaţiilor de la Washington şi Moscova, Volodimir Zelenski, în Turcia, pentru a obţine susţinerea lui Recep Tayyip Erdo?an, mesaje multiple ale principalilor lideri care pot contribui la procesul de pace în Ucraina. Doreşte, oare, preşedintele Donald Trump să obţină încetarea războiului cu orice preţ?
Claudiu Degeratu: Din ceea ce vedem până în acest moment, da, este dispus să plătească un preţ foarte ridicat. Fiind un angajament electoral important, a fost un element central în strategia electorală de anul trecut, şi acum încearcă să-l rezolve ca un pariu personal, în scurt timp, faţă de angajamentul iniţial că acest conflict va fi oprit de administraţia Trump în mai puţin de 24 de ore. Vedeţi că, între timp, lucrurile încep să… zilele încep să contabilizeze şi şi-a asumat un alt orizont, cam 100 de zile. Dar, din ce se observă în acest moment, şi, mai ales, din seria de, să zicem, concesii făcute de partea americană pentru a se întâmpla întâlnirea de la Riad, este foarte clar că este dispus să îşi asume un preţ ridicat al acestei înţelegeri.
Radu Dobrițoiu: Care este numărul de telefon al Europei? – întreba în urmă cu peste 50 de ani fostul ministru de externe american Henry Kissinger. Şeful diplomaţiei de la Washington voia să dovedească, de fapt, că statele Uniunii Europene nu aveau, în acel moment, o linie de politică externă comună. S-a schimbat în 2025 această situaţie, domnule Claudiu Degeratu? Şi nu mă refer doar la Statele Unite, Ucraina sau Rusia, ci şi la China, din perspectiva unităţii politicii externe europene?
Claudiu Degeratu: Pare că, în acest moment, telefonul este la Paris. Sigur, s-ar putea să nu mulţumească pe mulţi răspunsul meu. Dar, da, în acest moment, Europa răspunde la telefon de la Paris, prin preşedintele Emmanuel Macron. Probabil că în câteva luni, după alegerile din Germania, vom avea din nou, să zicem, un motor franco-german la acest efort european. Dar, pentru moment, doar Franţa are iniţiativa şi a stabilizat canalul de comunicare cu administraţia Trump. Au investit foarte mult din punct de vedere politic şi la nivel de imagine în această relaţie bilaterală strategică franco-americană. Şi, în acest moment, funcţionăm pe această linie de comunicare la nivel înalt. Asta este, să zicem, situaţia. Eventual, a doua întrebare va fi care sau câte divizii are Uniunea Europeană: Asta ca să parafrăzăm o altă întrebare celebră…
Radu Dobrițoiu: Cu Vaticanul, da…
Claudiu Degeratu: Da… Deci, este important că funcţionează, că Parisul are o strategie, a reuşit prin consultări, sigur, ad-hoc, cu probleme legate de coordonare, le-a depăşit aceste probleme. Şi bineînţeles că toată lumea aşteaptă acum rezultatul acestui întâlniri la vârf de Washington.
Radu Dobrițoiu: Ce şanse reale există pentru o pace de durată în Ucraina? Poate garanta cineva că nu va fi mai degrabă un armistiţiu sau că nu va ajunge din nou la un conflict îngheţat?
Claudiu Degeratu: Şansele sunt greu de estimat. Eu cred că sunt sub 50% să discutăm de o pace durabilă, asta însemnând un orizont, eu ştiu, de cel puţin 30-40 de ani. Gândiţi-vă doar la tot aranjamentul diplomatic postbelic, după 1941, după 1947, ce eforturi s-au făcut şi mai ales cu ce costuri militare şi economice din partea Statelor Unite şi a celorlalte state aliate victorioase, pentru a menţine atâtea decenii o stabilitate strategică în Europa. Cum vom putea să ajungem la un rezultat de acest tip, să discutăm de o pace durabilă pe decenii în Ucraina este greu în acest moment să găsim ecuaţia corectă, perfectă. Dar toată lumea încearcă măcar să analizeze. Să discute acest lucru, pentru că, vedeţi, ce se mai discută în termeni de victorie, cine reuşeşte să obţină victoria, ci în termeni de cine supravieţuieşte, cine, de fapt, reuşeşte să intre într-o stare de stabilitate şi de pace.
Radu Dobrițoiu: Aşadar, nu vom avea probabil un tratat, ci mai degrabă o înţelegere mutuală, un armistiţiu între Rusia şi Ucraina, probabil mediată în primul rând de Statele Unite.
Claudiu Degeratu: Cred că aceasta este formula. Probabil că nu se va mai ajunge la un acord de tip Dayton sau de altă factură. Probabil că vom discuta de o formulă ca în Peninsula Coreeană, cu nişte acorduri mai mult tehnice, de natură militară, care să consimţească o linie îngheţată de conflict. Pentru că, repet, nu cred că Statele Unite sau, mă rog, administraţia Trump este dispusă în acest moment să joace multiple strategii. Singura strategie este de a reuşi să atragă Moscova /într-un/ tip de înţelegere care să ofere mai multă libertate administraţiei Trump să se ocupe de zona indopacifică; şi Ucraina nu va rămâne în centrul atenţiei foarte mult timp. Schimbări s-ar putea să mai apară şi în abordarea americană, la nivelul preşedintelui Trump, dacă se va confirma că Moscova nu e interesată să discute de fapt un angajament al Federaţiei Ruse pe termen lung, cum am avut Tratatul de la Paris sau alte asemenea acorduri foarte solide, exact cum aţi spus mai devreme.
Radu Dobrițoiu: Pare mai degrabă că Rusia este în avantaj, iar un armistiţiu ar putea fi încălcat oricând la finalul mandatului lui Donald Trump de către Moscova. Iar acest interval, această perioadă de timp ar putea fi folosit de Rusia pentru a-şi reconsolida puterile militare.
Claudiu Degeratu: Da, cu siguranţă, este un scenariu plauzibil, că pe noi ne interesează nu neapărat probabilitatea, cât plauzibilitatea în cazul Federaţiei Ruse. Şi s-a văzut şi din mesajele, să zicem, responsabililor politici americani că acordurile de la Minsk au fost în acest scenariu în care, de fapt, Federaţia Rusă a încercat să-şi menţină relaţia cu Franţa şi Germania într-o linie de cooperare, dar, în acelaşi timp, să-şi consolideze prezenţa militară în zonele separatiste din Ucraina şi să pregătească agresiunea din 2022. Este un armistiţiu de acest tip fără o prezenţă militară şi garanţii de securitate acordate de statele europene, statele care sprijină Ucraina, inclusiv Statele Unite. Vedeţi că vom ajunge exact la acelaşi deznodământ pe care l-am avut cu acordurile de la /Minsk/.
Radu Dobrițoiu: România, în proximitatea unui război în desfăşurare şi posibil, în viitor, cu un conflict îngheţat sau cu un armistiţiu fragil în apropierea graniţelor noastre. Luând exemplul Poloniei, am putea folosi un eventual răgaz generat de armistiţiu pentru a ne consolida capacităţile de apărare?
Claudiu Degeratu: Cred că este soluţia cea mai, să zicem, nimerită, în acest moment, să folosim la maximum o fereastră, în cazul acesta, pentru că estimarea va fi aceea că, pe termen scurt, toată lumea se va pregăti de o potenţială agresiune nouă a Federaţiei Ruse. Şi, atunci, sigur că probabil va exista destul de multă voinţă politică la nivel intern pentru a accelera pregătirea pentru apărare. Să sperăm că, în afară de această pregătire la nivel naţional, să avem şi o coerenţă mai mare în parteneriatul nostru strategic cu Polonia şi cu ţările baltice, pentru că, vedeţi, aici, frontul de est trebuie să fie întotdeauna solidar şi să-şi coordoneze toate eforturile de pregătire a unei posibile agresiuni.
Radu Dobrițoiu: Zona economică exclusivă a României nu face parte din apele noastre teritoriale, o zonă adiacentă şi în extinderea mării teritoriale. Domnule Claudiu Degeratu, ce trebuie să facă România pentru a-şi proteja cu propriile forţe zona economică, inclusiv viitoarele platforme de extragere a gazelor din Marea Neagră?
Claudiu Degeratu: Din punct de vedere militar, noi spunem, şi când spunem noi – cei care discutăm, să spunem, din perspectivă euroatlantică – pentru asemenea spaţii marime care sunt la contact cu Federaţia Rusă, şi care vedeţi că au devenit aproape zone de război, trebuie să existe o strategie combinată aeriană şi maritimă pentru a proiecta forţa aliată, pentru a spori capacitatea de descurajare şi în zona maritimă extinsă. Pentru că este singura soluţie să reuşim să oferim, să zicem, un motiv foarte serios Federaţiei Ruse să se gândească de mai multe ori înainte de a-şi extinde acţiunile militare în zona economică exclusivă. Fără această strategie, care este importantă şi asumată la nivel NATO, de a combina proiecţia maritimă cu cea aeriană în spaţiul Mării Negre, este greu să ne închipuim că vom reuşi altfel să consolidăm securitea regională.
Radu Dobrițoiu: Urmărind discursurile din ultima perioadă ale lui Donald Trump, ne putem aştepta, domnule Claudiu Degeratu, ca, în viitor, Statele Unite să solicite o susţinere financiară pentru prezenţa trupelor americane pe teritoriul României?
Claudiu Degeratu: Din punct de vedere legal, cadrul legal prevede la nivelul acordurilor de staţionare a forţelor americane în România o listă de obligaţii din partea ţării-gazdă şi o listă de obligaţii, inclusiv financiare, şi din partea Statelor Unite. Deci, cadrul există? întrebarea pe care o ridicaţi dumneavoastră în mod deosebit este dacă vor spori asemenea obligaţii financiare. Noi, ca ţară-gazdă, suntem obligaţi să contribuim financiar şi la această prezenţă. Sigur, într-o măsură mai mică. Nu exclud această sporire, pentru că, vedeţi, noi deja investim foarte multe milioane în extinderea bazei de la Kogălniceanu, de asemenea am contribuit la Câmpia Turzii, unde, sigur, finanţarea a fost majoră şi din partea Statelor Unite. În toate proiectele, România a finanţat. Şi sunt convins că România şi-a planificat, de fapt, şi o eventuală sporire a acestor cheltuieli, pentru că noi vrem, de fapt, să sporim numărul de forţe americane staţionate în România. Şi cred că, dacă se trece din statutul de forţe americane rotaţionale în România în forţe americane permanente în România, atunci, sigur, inerent, cheltuielile vor spori. Deci, cred că această perspectivă a cheltuielilor este deja anticipată de mult de România.
Radu Dobrițoiu: În două minute, cât mai avem dispoziţie pentru acest interviu, revin la eforturile de pace, de oprire a războiului. Un eventual armistiţiu, domnule Claudiu Degeratu, ar putea oferi şi argumente pentru propaganda pro-Moscova, pro-dezarmare, pro-reducere a înzestrării cu tehnică militară? Iată, nu mai e nevoie să ne înarmăm, pentru că e pace?
Claudiu Degeratu: Sigur, asta se va menţine şi probabil că se va amplifica pe anumite zone, mai ales pe, să zicem, spaţiul european digital, mediatic, public. Acum, sigur, depinde foarte mult şi de detaliile unei asemenea înţelegei, unui asemenea armistiţiu – dacă există o înţelegere pentru a nu extinde acest tip de propagandă, şi de schimburi, şi de replici cu campanii de dezinformare. Dar, cu siguranţă, Rusia va menţine acest tip de campanie şi va alimenta inclusiv organizaţii şi structuri politice din Europa care să sprijine mesajele Moscovei.
Radu Dobrițoiu: Domnule Claudiu Degeratu, vă mulţumesc foarte mult pentru aceste informaţii.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
