AnalizeArmată

Armata României între buget şi realitate

Bugetul pentru apărare al României pare să fie mai mare pentru anul 2019. Ştim că şi în ultimii 2 ani (acesta fiind al 3-lea) bugetul declarat (anunţat la NATO) a fost de 2% din PIB pentru apărare. Însă de la vorbe şi propuneri şi până la fapte este distanţă. Achiziţia celor patru corvete multirol a fost suspendată (aproximativ 4,6 miliarde de euro), achiziţia celor 227 de transportoare blindate Piranha 5 (900 milioane euro) nu se încadrează în calendarul propus. Modernizarea avioanelor IAR -99 Șoim și a fregatelor, precum și achiziția camioanelor și a artileriei de coastă sunt blocate în acest moment. Ceea ce presupune şi o blocare a fondurilor din bugetul apărării ce urmau să fie cheltuite pentru aceste achiziţii. Pe înţelesul tuturor este vorba despre execuţia bugetară şi nu despre bugetul integral alocat, respectiv cele două procente din PIB.

Achiziţia de corvete multirol ar fi adus şi modernizarea celor două fregate de tip T-22 (Regina Maria şi Regele Ferdinand) care sunt în acest moment doar două platforme plutitoare fără dotările necesare pentru lupta pe mare. Adevărat, una dintre fregate a mai primit ceva dotări dar tot nu are necesarul pentru a fi clasificată conform dotărilor. Sunt încadrate ca fregate doar prin dimensiuni şi clasă navală nu şi prin armament, tehnică de luptă şi comunicaţii etc. Singura fregată dotată şi echipată a Forţelor Navale (unica) este în acest moment Fregata Mărăşeşti. Scandalul corvetelor este deja cunoscut între jurnaliştii specializati în domeniul apărării.

Nu am dorit să fac acestă analiză, nu îmi face plăcere să scriu ceva care ar putea afecta imaginea Armatei României. Însă încerc să fiu un jurnalist obiectiv şi îmi cer scuze tuturor militarilor dacă voi deranja cu informaţiile cuprinse în articol. Ani de zile am fost alături de aceşti minunaţi militari ai Armatei României în Kosovo, Afganistan şi Irak. Am trăit alături de ei în tabere de tranzit în condiţii vitrege de viaţă, am mers cu ei în misiuni cu tehnica de luptă învechită, am mâncat cu ei raţii militare, am trăit alături de ei sărbători dar şi evenimente triste.

Singurele programe de achiziţii în „parametrii”

Din toate promisiunile doar două par să se concretizeze. Este vorba de primele sisteme de tip Patriot şi Himars. Sunt doar achiziţiile directe realizate cu Guvernul SUA. Procedura legală de achiziţie a primelor trei sisteme de rachete „HIMARS” a fost finalizată prin semnarea scrisorii de ofertă şi acceptare specifică Programului Foreign Military Sales – FMS (cu Guvernul SUA). Programul de achiziţie se derulează conform aprobării Parlamentului României, în cadrul unui contract de stat atribuit de Guvernul României, Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Sistemul Patriot este de asemenea „în program”. Au fost deja livrate sumele pentru primele două sisteme de apărare antiaeriană Patriot. Potrivit declaraţiilor fostului ministru Mihai Fifor dar şi ale şefului SMAp, generalul Nicolae Ciucă, primul sistem de apărare Patriot va fi funcţional în primul trimestru al anului viitor (2019).

Licitaţii de achiziţii blocate sau amânate

Colegii de la global-def.com scriu despre principalele proiecte de achiziţii. Ei susţin că programele de achiziţii pentru Armata României ar trebui urgentate. Şi amintesc că programele pentru achiziția a peste 3.000 de camioane și modernizarea a 20 de aeronave IAR-99 Șoim prin implementarea sistemelor compatibile cu avioanele F-16, au fost contestate. Articolul este semnat de un analist cunoscător al situaţiei din armată: colonelul (r) Florin Jipa, fost purtător de cuvânt al MApN.

Potrivit site-ului citat, alte dotări promise sunt așteptate de militari, precum sistemul C4 ISR și sistemele de rachete anti-aeriene cu rază foarte mică.

Alte proiecte de înzestrare pentru Armată

Forțele terestre așteaptă înzestrarea cu mijloace blindate amfibii 8×8 și 4×4. Un alt proiect mediatizat în ultimii doi ani, de dotare cu 47 de elicoptere, a rămas doar la nivelul de intenție. În acest sens s-a vorbit despre transferul producţiei de elicotpere Bell Helicopters la Braşov dar şi despre elicoptere Airbus H215. Au fost promise elicoptere de transport şi de atac într-o nouă abordare de modernizare a forţelor terestre după modelul armatelor avansate din NATO unde regăsim forţe aeriene integrate în toate categoriile de forţe.

Despre completarea Forţelor Aeriene cu aeronave F-16, proiect propus şi declarat de oficialii Guvernului României nu mai vorbim. Totul rămâne la nivel de proiect şi din păcate opţiunea chiar şi pentru încă şase aeronave este blocată.

Tancuril pentru forţele terestre… Un alt vis al militarilor: un tanc de generaţia a doua. Actualul tanc (TR85), fie el şi modernizat, este departe de secolul XXI ca dotare. Într-un interviu pe care mi lţa acordat chiar de Ziua Armatei României, anul trecut, ministrul apărării Mihai Fifor vorbea despre intenţia de a cumpăra tancuri sau licenţe pentru a le produce în ţară apelând la bani din Fondul European de Apărare.

Despre cele trei submarine vorbim tot la nivel de vis. Este o altă promisiune… La care adăugăm o altă promisiune făcută de un fost ministru al apărării: alte trei fregate.

Banii pentru apărare

Vorbim despre cele două procente din PIB care au fost alocate în ultimii doi ani pentru apărare. Declaraţiile liderilor politici, inclusiv ale miniștrilor apărării, susţineau că din aceste sume aproximativ 40% erau destinate înzestrării. Suma propusă este însă diferită de cea executată, diferită şi de angajamentele luate de România la NATO. Principalele proiecte au rămas doar… proiecte. Iar banii pentru aceste proiecte au rămas necheltuiți în interiorul bugetului naţional. Am adus aminte deja în acest sens de sumele mari destinate corvetelor.

Impactul asupra apărării naţionale

Este vorba despre întârzirerea unor programe de achiziţii prioritare care ar fi recuperat în parte întârzierea în privinţa dotării Armatei României. Trupele au nevoie de tehnică nouă într-un context geopolitic sensibil pentru o ţară aflată la graniţa de Est a NATO şi a a Uniunii Europene. Toţi românii ştiu foarte clar că, în mare parte, tehnica Armatei României este învechită, cârpită, forţată să funcţioneze în parametrii de avarie.

Capacitatea de apărare militară a României

Evoluţia din ultimele luni a afectat capacitatea de apărare a României. Sunt mai multe argumente pe care le aduc în susţinerea acestei opinii. Despre problemele legate de modernizare prin înzestrare a Armatei României am adus deja aminte.

Avem însă o problemă importantă legată de comanda operativă a Armatei României: funcţia de şef al apărării. Nu avem în acest moment un şef SMAp aprobat de CSAT. O luptă politică între Palatele Victoria şi Cotroceni ne-a lăsat fără comanda reală, operativă, de reprezentare internaţională pentru Armata României. Totul s-ar rezolva în câteva ore dacă unul dintre palate ar renunţa la această confruntare fără de folos pentru armată, pentru sistemul naţional de apărare. Din păcate această confruntare duce şi la o politizare a conducerii armatei: se formează tabere, cu generali poate chiar antagonizaţi de liderii politici care nu privesc decât spre propriile interese de partid sau de palat. Vorbim despre generali buni profesionişti, bine pregătiţi, împuterniciţi, propuşi sau cu prelungire de mandat.

Programul pentru atragerea rezeriviştilor voluntari: un eşec

Din aprilie 2017 este aplicată Legea Rezerviştilor Voluntari cu obiectiv principal de a revigora, mări şi întări bazinul de rezervişti pentru Armata României. Legea făcută în grabă nu a încurajat atragerea de rezervişti voluntari: nici soldaţi şi nici ofiţeri, subofiţeri sau maiştrii militari rezervişti voluntari. Există intenţia de modificare a legii prin creşterea banilor (soldelor rezerviştilor) dar nimic nu se întâmplă. Vorbim în principal de mărirea soldei rezerviştilor voluntari de la 10% la 30% din solda similară a militarilor activi. Asta este ceea ce se propune pentru modificarea legii.

Situaţie concretă: rezerva de militari scade cu fiecare lună. Numărul de rezervişti care ar putea fi concentraţi sau mobilizaţi scade. Serviciul militar nu mai este obligatoriu şi zeci de mii de militari rezervişti ies din evidenţă anual. Este vorba de rezerviştii „acumulaţi” înainte de suspendarea serviciului militar obligatoriu în anul 2007. „Armata de rezervă” a României se diminuează ca efective în fiecare an. Iar cei care mai pot fi pregătiţi sau antrenaţi nu sunt angrenaţi într-un program real privind rezerva de efective naţionale de apărare. Legile care impun menţinerea rezervei militare pentru firme şi instituţii nu sunt aplicate.

Atragerea candidaţilor în şcolile militare

Parte dintre absolvenţii de licee militare unde se face carte cu adevărat în Românie sunt recrutaţi de alte instituţii universitare de învăţământ din ţară sau chiar din afara ţării. Neavând contracte dar fiind foarte bine pregătiţi ei pleacă pentru bani mai mulţi promişi de alte instituţii de învăţământ universitar. Cei mai mulţi dintre cei care pleacă aleg instituţii universitare de prestigiu din Occident sau din SUA.

Salarizarea militarilor din armată

Suntem în NATO dar soldele militarilor sunt departe de salariile colegilor lor din alte armate din Alianţă. Există şi un echilibru ireal al soldelor. Regăsim SGV/P (soldaţi gradaţi voluntari/profesionişti) cu solde aproape similare cu cele ale unor subofiţeri de carieră. Presiunea făcută de SGP în ultimii ani a condus la această situaţie. Drept urmare foarte mulţi subofiţeri părăsesc cariera militară pentru salarii mai bune beneficiind de expertiza şi seriozitatea pe care au dovedit-o în Armata României. Sunt situaţii în care un SGP câştigă chiar mai mult decât un subofiţer de carieră (cu tot cu sporuri şi ore suplimentare). Jos pălăria pentru SGV/P dar subofiţerii de carieră au o şcoală militară absolvită.

Cel mai des, aceşti subofiţeri părăsesc armata pentru a se încadra în MAI. Cu salarii mult mai bune, cu drepturi mult mai mari, subofiţerii şi maiştrii militari de carieră pleacă la IGSU, la Jandarmerie, SPP, la Poliţia metropolitană sau chiar la Poliţia locală. În mod similar se întâmplă şi cu ofiţerii. În termeni de management putem vorbi de o „canibalizare” a structurilor de apărare: cei cu pregătire, experienţă şi mai ales cei cu misiuni externe pleacă din armată în alte structuri din sistemul naţional de apărare. De ce? Pentru că sunt mult mai bine plătiţi.

Salarizarea personalului civil din armată

Potrivit Wall-Street.ro, un funcţionar civil poate câştiga mai mult decât un salariat civil din armată. Functionarii publici cu functii de comanda primesc un salariu maxim cuprins intre 5.174 de lei si 16.588 de lei, in vreme ce personalul civil contractual cu functii de comanda din Armata României are un salariu care variaza intre 1.897 de lei si 11.670 de lei.

Personalul civil din Armata României nu beneficiază de aceleaţi drepturi de vechime ca un militar deşi deseori efectuează aceleaşi sarcini cu responsabilităţi echivalente cu un subofiţer sau ofiţer al Armatei României.

În mod similar ca la ofiţeri şi subofiţeri, personalul civil din Armata României are salarii mai mici decât poziţiile similare din MAI sau SPP.

2 Comments
  1. Reply
    Mihai Filos februarie 8, 2019 at 7:05 pm

    Vreau sa va informez ca exista soldati si gradati profesionisti care castiga mai mult decat un ofiter, nu doar decat un subofiter. Concluzie, ierarhizare zero😂

  2. Reply
    Nuțu Constantin februarie 10, 2019 at 7:15 pm

    Despre rezerviști și cei din rețeaua de nimic? Ei sunt cealaltă jumătate a Armatei !

Leave a reply

*

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress