RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (14 martie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica”, realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! Războiul din Ucraina şi ambiţiile expansioniste ale Rusiei i-au amintit Europei că pacea nu este eternă şi angajamentele politice nu reprezintă o garanţie atât de solidă pe cât s-ar fi aşteptat europenii. Chiar şi NATO are nevoie de timp pentru a ajunge în apărarea unui aliat atacat. Dar, separat de perioada de reacţie, Alianţa are nevoie de armamente, tehnică de luptă, muniţii deja achiziţionate şi nu proiecte de înzestrare prinse între coperţile unor documente. NATO are nevoie şi de depozite prepoziţionate pentru a putea reacţiona cât mai repede în sprijinul unui aliat.
Şi Uniunea Europeană a reacţionat. Noua strategie a blocului comunitar este un răspuns la războiul din Ucraina, conflict care a demonstrat că este necesară o restartare a producţiei de arme şi muniţii. Uniunea Europeană vrea să-şi treacă industria de apărare pe picior de război. Bruxellesul urmăreşte să schimbe fundamental modul în care finanţează şi vinde arme, stimulat de războiul actual al lui Vladimir Putin în Ucraina şi de avertismentele ţărilor occidentale, că o Rusie beligerantă ar putea ataca un membru NATO în următorii ani.
În 2024, Ministerul Apărării are cel mai mare buget din ultimii 30 de ani – peste 95 miliarde de lei. Minimum 20% din aceste fonduri, aproape 4 miliarde de euro, ar trebui alocate numai cumpărării echipamentelor noi. Proiectele de înzestrare ţin cont şi de lecţiile furnizate de războiul din Ucraina. Pentru prima oară în istoria Armatei României se creează un batalion de drone militare, drone Bayraktar de producţie turcească, apoi, de anul viitor, şi drone Watchkeeper de producţie israeliană, dar cu platforma şi staţia de control la sol produse în România, precum şi operaţiunile de întreţinere pe durata ciclului de viaţă al sistemului, desfăşurate tot în cadrul industriei de apărare din ţara noastră.
Discutăm la „Eurotlantica” despre programele de achiziţii ale Armatei României. Invitatul ediţiei este şeful Direcţiei Generale pentru Armamente, generalul-locotenent inginer Teodor Incicaş. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Tehnică apărării – adusă în secolul XXI. România nu face excepţie”.
Radu Dobrițoiu: Domnule general inginer Teodor Incicaş, bun venit la Radio România Actualităţi.
Teodor Incicaş: Bine v-am găsit.
Radu Dobrițoiu: Domnule general-locotenent Teodor Incicaş, războiul a revenit în Europa după o lungă perioadă de pace şi a redus din nou în atenţie importanţa unor armate bine instruite, dar mai ales bine echipate cu tehnică, muniţii, arme de ultimă generaţie. 2024 se anunţă un an important pentru achiziţiile Ministerului Apărării Naţionale. Ce categorii de forţe vor beneficia de principalele proiecte de înzestrare?
Teodor Incicaş: Întrebarea dvs. este una mai amplă, pentru că, în ceea ce priveşte munca pe care o avem noi în fiecare an, referitor la programele de înzestrare, aş împărţi-o pe trei paliere: gestionarea contractelor deja semnate, a doua în ceea ce priveşte achiziţiile începute în anul precedent şi, a treia, eforturile privind iniţierea de noi achiziţii. Cu voia dvs., vreau să vă spun că în domeniul înzestrării ne concentrăm eforturile pe derularea în condiţii optime a programelor aflate în faza de implementare, cu accent pe realizarea acestora în volum complet, la standardele de calitate şi în termenele impuse de nevoile operaţionale şi cu implicarea cât mai mult posibil a industriei naţionale de apărare. Prima categorie, şi anume contractele pe care le avem în derulare şi la care desfăşurăm activităţi intense chiar în acest an, Sistemul Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare HIMARS, transportorul blindat pentru trupe Piranha 5, Sistemul radar de supraveghere terestră, Sistemul de senzori tereştri telecomandaţi, sistemele de rachete sol-aer PATRIOT, şi mă refer la primele patru sisteme, avionul multirol al Forţei Aeroene F-16, sistemul de instalaţii mobile de rachete anti-navă cu rachete de tip NSM, platforme de transport auto multifuncţionale pe roţi, revitalizarea şi modernizarea elicopterelor, aparatura optică şi optoelectronică – şi astea principalele. Vreau să subliniez şi faptul că am trecut la derularea programelor ale căror achiziţii le-am semnat în ultimul trimestru a anului 2023, şi anume mă refer la cele trei noi sisteme de tip PATRIOT, precum şi la batalionul de tancuri Abrams.
În cursul anului 2024 ne orientăm priorităţile către modernizarea echipamentelor militare, creşterea capacităţii de apărare şi interoperabităţii cu armatele străine. De asemenea, acordăm o atenţie deosebită implicării industriei naţionale de apărare în înzestrarea forţelor armate atât în etapele de producţie, cât şi în cele de suport logistic, pe ciclul de viaţă, în vederea satisfacerii intereselor naţionale de securitate şi, evident, a celor din domeniul securităţii aprovizionării.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Teodor Incicaş, a reconfigurat războiul din Ucraina, proiectele de înzestrare pentru Armata României?
Teodor Incicaş: Influenţa a ceea ce numim războiul din Ucraina, apărut ca şi consecinţă a agresiunii ilegale şi neprovocate a Rusiei asupra ţării vecine, se împarte pe două paliere: un palier operaţional – şi aici m-aş referi la faptul că lecţiile identificate în ceea ce priveşte acţiunile militare din Ucraina au fost, fără îndoială, procesate de către colegii mei din domeniul operaţional şi, desigur, ele s-au regăsit în modificarea anumitor cerinţe operaţionale sau formularea de noi cerinţe operaţionale în ceea ce priveşte programele de înzestrare şi acestea se translatează în cerinţele tehnice vizavi de echipamentele pe care le cumpărăm. De asemenea, prioritizarea achiziţiei unor noi tipuri de echipamente, cum ar fi cele fără pilot, iar în a doua perspectivă, vorbim de o influenţă directă asupra procesului de achiziţie ca atare, pentru că vorbim despre perturbarea unor lanţuri de aprovizionare logistică cu materii prime care proveneau din Ucraina, în special în Europa. Industria de apărare din multe ţări europene – inclusiv, într-o mică parte, şi din România – semnaseră anterior anului 2022 contracte de furnizare pentru materii prime cu companii din Ucraina. O dată cu agresiunea ilegală şi neprovocată a Rusiei, producţia destinată apărării, inclusiv materiile prime au făcut obiectul invocării unor clauze de forţă majoră şi asta a însemnat prelungirea livrării unor echipamente în toată Europa, iar pe de altă parte au fost privite ca prioritare de către statul ucrainean şi de aceea furnizarea acestor materii prime către statele europene a încetat. În fapt, cererea suplimentară de materii prime a determinat creşterea preţului, cu impact imediat asupra preţului final al echipamentelor.
Radu Dobrițoiu: Dar din perspectiva achiziţiilor a cerut războiul din Ucraina o regândire a proiectelor de achiziţii?
Teodor Incicaş: Aş nuanţa răspunsul meu pe două paliere. Un prim palier, legat de priorităţile noastre în înzestrare. Priorităţile în înzestrarea Armatei României au fost determinate de două lucruri: primul, achiziţia de echipamente care să sprijine realizarea celor două misiuni fundamentale ale Armatei României: apărarea ţării şi descurajarea unui eventual agresor şi a doua, nevoia de prioritizare în funcţie de gradul de vechime a echipamentelor care erau în uz la momentul luării acelor achiziţii. S-a dovedit că tot ceea ce am gândit noi în ceea ce priveşte priorităţile înzestrării a fost un element esenţial în apărarea statului ucrainean. Deci am fost confirmaţi într-un fel de realitatea din teren şi aici mă refer la sistemele de apărare aeriană, mai ales la cele de tip Patriot, sistemele terestre de tip HIMARS. Pe de altă parte, într-adevăr, observând ceea ce se întâmplă în Ucraina şi achiziţiile de echipamente ale noastre au avut anumite nuanţări, în primul rând, în tipologia echipamentelor şi aici mă refer la sistemele fără pilot, este evidentă chestiunea aceasta, dar şi în ceea ce nu se vede, şi anume în formularea cerinţelor operaţionale şi tehnice la fiecare echipament achiziţionat.
Radu Dobrițoiu: Armata României îşi doreşte un satelit militar? Pe flancul de est şi Polonia va avea mai mulţi sateliţi militari, primul lansat anul viitor. De ce este important ca Armata României să aibă propriul satelit militar?
Teodor Incicaş: Sistemul satelitar militar de telecomunicaţii, pentru că aşa îl numim este un program de înzestrare strategic, de interes naţional, cu aplicare în spectrul comunicaţiilor satelitare şi tehnologii avansate, care va asigura acoperirea multi-domeniu a nevoilor de misiuni ale Ministerul Apărării Naţionale şi instituţiilor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. Este un program prioritar pentru noi. Noi suntem în faza finală de fundamentare şi considerăm că primul satelit, deci etapa întâi a acestei achiziţii, primul satelit, achiziţia primului satelit, va putea fi lansată în acest an.
Radu Dobrițoiu: Ce ne puteţi spune, domnule general Incicaş, despre achiziţia de sisteme SHORAD – VSHORAD, rachete anthieriene cu rază scurtă şi foarte scurtă?
Teodor Incicaş: În ceea ce priveşte stadiul programului SHORAD – VESHORAD, adică rachete antiaeriene cu rază scurtă şi foarte scurtă, cum corect aţi spus, procedura de achiziţie aferentă acestui program este în curs de desfăşurare. Noi am început-o anul trecut, ne aşteptăm să semnăm acordul cadru în acest an. În bugetul Ministerului Apărării există fondurile alocate programului. Atâta timp cât procedura decurge în mod normal şi în conformitate cu planurile pe care ni le-am făcut, noi credem că în acest an vom semna acordul cadru.
Radu Dobrițoiu: Ce proiecte de înzestrare se vor îndrepta spre Forţele Navale Române?
Teodor Incicaş: Primul pe care l-aş menţiona ar fi sistemul de instalaţii mobile de lansare rachete anti-navă pe baza rachetei de tip NSM (Naval Strike Missiles). Este un program cu achiziţia semnată şi programul este în derulare. Ne aşteptăm ca, la începutul anului viitor, să avem primele livrări. De asemenea avem achiziţia de vehicule amfibii de asalt pentru Regimentul de infanterie marină care este parte a forţelor navale. În cadrul programului, achiziţionăm douăzeci şi unu de echipamente specifice pe lângă altele de sprijin. În livrările începând cu anul 2025, noi sperăm chiar cu finalul anului 2024. Anul trecut, colegii de la forţele navale au semnat contractul pentru cele două elicoptere de tip H215M, cu capabilităţi de luptă la suprafaţă. De asemenea, aş vrea să menţionez programul în curs ”Vânătorul de mine”. Prima livrare a avut loc anul trecut. În acest an, cea de-a doua navă este modernizată şi ne va fi livrată în prima parte a semestrului al doilea. În curs de fundamentare avem achiziţia unor nave de patrulare maritimă, iar anul trecut am început achiziţia pachetului de modernizare a navelor purtătoare de rachetă. Un alt program pe care aşteptăm să îl începem va fi modernizarea fregatelor, însă în clipa de faţă colegii din Forţele Navale sunt în etapa de parcurgere a soluţiei operaţionale.
Radu Dobrițoiu: Războiul din Ucraina, acţiunile de luptă în bazinul Mării Negre au scos în evidenţă importanţa dronelor maritime. Va cumpăra Ministerul Apărării Naţionale drone maritime?
Teodor Incicaş: Când mă refeream la anumite programe la care forţe navale lucrează intens şi a căror iniţiere o sperăm în curând, inclusiv achiziţia, mă refeream în special la ceea ce înseamnă drone maritime, fie în ceea ce noi numim echipamente autonome la suprafaţă, fie la echipamente autonome sub apă.
Radu Dobrițoiu: Cele mai multe proiecte de înzestrare s-au îndreptat în ultimii ani spre forţele terestre. Care sunt principalele achiziţii care vor ajunge în viitor la trupele de uscat?
Teodor Incicaş: Sistemul lansator multiplu de rachete cu bătaie mare Himars. Suntem în anul în care vom primi cel de-al treilea şi ultimul batalion şi vom constitui, din punct de vedere tehnic, capacitatea completă. De asemenea, ca program de derulare mă refer la transportor blindat pentru trupe Piranha 5, program care continuă. Anul acesta urmează să primim primele sisteme de avioane fără echipaj la bord, de tip Bayraktar. Tot în acest an urmează să achiziţionăm pentru forţele terestre noi sisteme radar de supraveghere terestră, noi sisteme de senzori tereştri în folosul forţelor terestre. Suntem cu achiziţia în derulare şi – subliniez aici – cu integrare în industria naţională de apărare de sisteme cu capabilităţi de tip ISTAR, cum ne numim noi, cu alte cuvinte achiziţia de puncte de comandă de nivel brigadă şi de batalion. Suntem în derularea contractului în ceea ce priveşte sistemele UAS tactic-operative clasa a II-a de tip Watchkeeper.
Radu Dobrițoiu: Să spunem pentru ascultători, UAS înseamnă…
Teodor Incicaş: Scuzaţi-mă, sisteme de aeronave fără pilot de tip Watchkeeper. Avem livrările pentru achiziţie punctuală pe care am făcut-o anul trecut, de sisteme de tip apărare aeriană portabile pe care le-am cumpărat din Republica Coreea, cu livrare rapidă şi aceste sisteme ne vor veni în acest an. De asemenea, anul trecut, colegii din forţele terestre au semnat contractul de modernizare a sistemului de artilerie anteriană Oerlikon.
În ceea ce priveşte tancul principal de luptă, contractul s-a semnat în luna noiembrie a anului trecut. Este un program în derulare. Intenţionăm, pentru forţele terestre, să începem achiziţia sistemului de tip maşină de luptă a infanteriei pe şenile. Suntem în desfăşurarea procedurii de achiziţie pentru autovehicule de teren blindate de tip uşor, care sunt şi în folosul forţelor tereste şi în folosul celorlalte categorii de forţe. Deci, în ceea ce priveşte forţele tereste, suntem într-o dinamică complexă în ceea ce priveşte programele în folosul acestei categorii de forţe, cea mai mare categorie de forţă din structura de forţe a Armatei României.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Teodor Incicaş, poate fi Polonia un exemplu pentru România din punct de vedere al înzestrării militare?
Teodor Incicaş: Sigur, România şi Polonia au parcurs programe de înzestrare în conformitate cu planurile proprii. După cum ştiţi, noi parcurgem programele de testare în conformitate cu aprobarea Consiliului Suprem al Apărării, a planului de înzestrare a Armatei României, plan cu o perspectivă de 10 ani. În ceea ce priveşte priorităţile de înzestare a Armatei României şi a Armatei Poloniei, veţi putea observa că, în linii mari, priorităţile sunt aceleaşi, având în vedere faptul că provocările operaţionale sunt de acelaşi tip. Şi aici mă refer la sistemele de apărare aeriană de tip Patriot, sistemele Himars, mă refer la avioanele de generaţia a cincea şi la multe alte programe. Complexitate achiziţiei diferă de la caz la caz, având în vedere faptul că dimensiunea armatei poloneze e alta, în comparaţie cu dimensiunea Armatei României. Nu aş vrea să comentez nici cine a achiziţionat primul un anumit sistem sau celălalt sistem. Multă lume, în spaţiul public, atunci când vorbeşte de înzestrare, şi anume la comparaţia implicării industriilor naţionale în această achiziţie, eu spun că ţine de domeniul dimensiunii înzestrării şi, în acelaşi timp, de legislaţia naţională.
Încă o dată, una dintre cele mai importante priorităţi pe care le avem în ceea ce priveşte înzestrarea Armatei României se referă la implicarea industriei naţionale de apărare. Industria naţională de apărare reprezintă o prioritate pentru Armata României, nu numai pentru economia naţională în sine, ci pentru faptul că pentru noi este o condiţie-cheie să avem o industrie naţională capabilă să ne susţină eforturile, atât în ceea ce priveşte reînnoirea echipamentelor, refacerea stocurilor, dar şi în ceea ce priveşte menţinerea capacităţii echipamentelor militare şi mă refer la capacitatea operaţională, prin lucrările de mentenanţă complexe şi prin aprovizionarea cu piese de schimb, muniţii şi aşa mai departe. De aceea, pentru noi, realizarea unei industrii naţionale de apărare performante, capabilă să susţină fiecare tip de echipament nou, reprezintă o prioritate.
Radu Dobrițoiu: Încheiem, domnule general Teodor Incicaş, cu Forţele Aeriene Române, care au beneficiat de o serie de achiziţii importante. Ce urmează pentru înzestrarea aviaţiei militare?
Teodor Incicaş: Într-adevăr, Forţele Aeriene Române au beneficiat de achiziţia multor tipuri de echipamente noi sau în uz, cum e cazul F-16, pentru că în ceea ce priveşte apărarea aeriană a teritoriului am avut prima prioritate referitoare la înlocuirea echipamentelor mai vechi. Acum, în ceea ce priveşte programele, ca să fiu cât mai concret, m-aş referi la sisteme de la rachete sol-aer cu bătaie mare, de tip Patriot. Noi am avut aprobat prin legea achiziţiei şapte sisteme, am avut o primă achiziţie iniţiată în 2017 a patru sisteme, sistemele au fost livrate, iar anul trecut am semnat achiziţia pentru alte trei sisteme. În ceea ce priveşte avionul multirol al Forţei Aeriene F-16, după cum ştiţi, acesta a fost desemnat ca o soluţie interim, ca să spun aşa, până la dotarea cu avioane F-35, la trecerea la avioanele F35, am achiziţionat trei escadrile, prima de 17 avioane din Portugalia şi după aceea am achiziţionat alte două escadrile din Norvegia. Prima escadrilă, evident, a fost livrată, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua escadrilă au fost livrate primele trei avioane la sfârşitul anului trecut. La începutul trimestrului doi sau hai să spunem prima parte a trimestrului doi, ne aşteptăm să primim alte patru avioane din Norvegia, urmând ca până la sfârşitul anului să avem recepţionate escadrila a doua şi o parte din escadrila a treia, urmând ca până la mijlocul anului 2025 să ne fie livrate toate aeronavele.
Un alt program important pentru Forţele Aeriene se referă la modernizarea avioanului de tip IAR-99. Suntem într-o anumită întârziere; de fapt, nu noi, producătorul Avioane Craiova şi cel care realizează modernizarea acestor aeronave până la 14 februarie trebuia să ne livreze un număr de cinci aeronave. În clipa de faţă există o numită întârziere. Programul continuă, chiar dacă există anumite întârzieri. Vorbim de avionul multirol de generaţia a 5-a F-35. Ne aşteptăm să semnăm contractul până la sfârşitul anului. De asemenea, un alt program important se referă la…, în general, incluzând într-un alt tip de program, se referă la achiziţia de rachete specifice apărării la sol în folosul Forţelor Aeriene, evident, şi a rachetelor pentru avioanele de tip F-16. Industria naţională de apărare este o prioritate pentru noi. La HIMARS tocmai am făcut centru de mentenanţă la Aerostar, la Piranha-5 fabricăm, integrăm şi fabricăm…
Radu Dobrițoiu: F-16, la fel…
Teodor Incicaş: La F-16 avem mentenanţă aici. La sistemul de instalaţii mobile vom avea o parte din componente fabricate aici. De asemenea, în conformitate cu legea, vom crea o capacitate de producţie şi mentenanţă. De la platformele de transport auto multifuncţionale pe roţi avem bună parte din fabricarea vehiculelor şi integrarea realizată în România. La sistemul UAS Tactic operativ este realizat cu condiţia fabricării în România a unei părţi dintre componente şi integrarea în România. Revitalizarea şi modernizarea aeronavelor cu componentă românească, evident că se realizează în România. Maşina de luptă a infanteriei, armamentul individual tip NATO vor fi condiţionate de integrarea şi fabricarea în România. Urmărim implicarea industriei naţionale de apărare. Pentru noi este cheie să avem atât capacitatea de fabricaţie a unor componente, capacitatea de mentenanţă şi, evident, fabricarea muniţiei aferente în ţară. E o prioritate a noastră.
Radu Dobrițoiu: Amintesc un proverb chinezesc care spune că nu stingi focul cu apă adusă de la distanţă. De aceea…
Teodor Incicaş: Exact, exact. Exact, aveţi dreptate 100%.
Radu Dobrițoiu: Adică într-o situaţie de criză, avem nevoie de o industrie de apărare funcţională, care să susţină, într-un neprevăzut război şi nedorit război, să susţină armata.
Teodor Incicaş: Sincer, avem nevoie de industria de apărare în toate situaţiile, inclusiv la pace. Pentru că capacitatea de mentenanţă, capacitatea de refacere a stocurilor de muniţii folosite la trageri, pentru că nu se poate realiza fără industria naţională de apărare, fabricarea stocurilor de rezervă pentru echipamentele achiziţionate – toate astea nu se pot face fără industria naţională. Şi v-am povestit doar câteva activităţi care sunt la timp de pace. Deci, în toate condiţiile, noi avem nevoie de industria naţională de apărare.
Radu Dobrițoiu: „Hannibal ad portas” era expresia cu care anticii romani, strămoşii noştri, inspirau teama pe care a provocat-o generalul cartaginez care avansa spre porţile Romei. Europa nu se poate proteja de ameninţările din Răsărit decât printr-o reactivare a industriei de apărare cu o dotare eficientă a propriilor armate. Pacea şi democraţia trebuie protejate, iar înarmarea cu tehnică de luptă, muniţii, armamente de ultimă generaţie, adaptarea la lecţiile furnizate de războiul din Ucraina şi pregătirea de trupe va descuraja dorinţa de agresiune asupra statelor din NATO şi din Uniunea Europeană. România se adaptează la aceste realităţi, aflată pe graniţa de est a NATO. „Si vis pacem, para bellum” – „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”. Mulţumesc foarte mult. Euroatlantica la final.
Mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediției: ”Tehnica apărării – adusă în secolul XXI. România nu face excepție”.
Invitatul ediției a fost șeful Direcției Generale pentru Armamente, generalul-locotenent inginer Teodor Incicaș.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
