RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (7 mai 2026, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Radu Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”. Războiul din Ucraina intră într-o nouă etapă, una în care presiunea militară se împleteşte tot mai clar cu războiul economic şi energetic. În ultima săptămână atacurile ruseşti asupra infrastructurii ucrainene au continuat în estul şi sudul ţării, în timp ce Kievul avertizează că Moscova încearcă să profite de slăbirea atenţiei occidentale şi de tensiunile din Orientul Mijlociu.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelensky a declarat că Rusia încearcă să transforme anul 2026 într-un război al uzurii, mizând pe oboseala politică a Europei şi pe reducerea sprijinului militar american. În paralel, oficiali de la Moscova au susţinut că armata rusă îşi consolidează poziţiile în Donbas şi în sudul Ucrainei.
În acelaşi timp, Statele Unite transmit semnale tot mai rezervate în privinţa implicării pe termen lung în securitatea europeană. Mai mulţi oficiali americani au afirmat în ultimele zile că statele europene trebuie să îşi asume o parte mai mare din costurile apărării continentului. Tema a fost discutată şi în cadrul consultării NATO, unde diplomaţi europeni au avertizat că eventualele întârzieri în livrările de armament către Ucraina ar putea modifica raportul de forţe pe front.
Toate aceste evoluţii sunt influenţate şi de conflictul din Golful Persic. Tensiunile dintre Statele Unite şi Iran au afectat transporturile maritime prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. În acest context, Rusia profită indirect de scumpirea energiei. Veniturile din exporturile de petrol şi gaze cresc semnificativ, iar analiştii internaţionali avertizează că Moscova obţine astfel resurse suplimentare pentru finanţarea războiului din Ucraina. Preţul petrolului rusesc la export a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani.
Pentru România, conflictul rămâne cea mai serioasă provocare de securitate de la sfârşitul Războiului Rece. La graniţa estică a NATO continuă confruntarea dintre Rusia şi Occident, iar instabilitatea din Orientul Mijlociu complică suplimentar situaţia strategică şi economică. Pentru România, războiul nu mai este doar o criză regională, ci e o realitate geopolitică aflată direct la graniţele sale.
Voi analiza ultimele evoluţii ale conflictului din ţara vecină cu invitaţii ediţiei: Victor Boştinaru, analist de politică externă, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European, şi colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la ”Monitorul Apărării şi Securităţii”. Tema ediţiei ”Ucraina: războiul de lângă noi continuă”.
Bună seara, domnule Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Florin Jipa!
Florin Jipa: Bună seara şi mulţumesc de invitaţie!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea ”Euroatlantica” la Radio România Actualităţi.
Războiul din Ucraina nu se mai poartă doar cu tancuri şi rachete, ci şi prin energie, economie şi influenţă politică. Creşterea preţului petrolului pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu aduce Rusiei venituri suplimentare exact într-un moment critic ale războiului. Domnule Victor Boştinaru, în ce măsură putem spune că actuala criză din Golful Persic ajută indirect Kremlinul şi cât de vulnerabilă este Europa în faţa acestei combinaţii dintre război militar şi presiune energetică?
Victor Boştinaru: Aş spune că o ajută nu indirect, o ajută direct atât sub aspect tactic cât şi sub aspect strategic, pentru că, pe de o parte, Rusia obţine venituri nesperat mari ţinând cont de regimul sancţiunilor, din vânzarea petrolului propriu pe fondul crizei din Golf, pe de altă parte, la nivel geopolitic Rusia ajunge să conteze, vezi poziţionările sale recente, atât în problema Golfului, cât şi în probleme de altă natură privind zona Indo-Pacific, în aşa fel încât criza şi războiul din zona Golfului au reintrodus în joc Rusia de o manieră pe care nici cei mai optimişti oameni de la Moscova probabil nu o sperau. Rusia este astăzi, când discutăm, un mare câştigător al acestei crize, în vreme ce Statele Unite ale Americii şi, până la un punct, chiar şi Israelul n-au câştigat mare lucru din această criză, aşa încât lucrurile arată extrem de preocupante, îngrijorător, pe termen lung.
Radu Dobrițoiu: În ultimele săptămâni, Rusia şi-a intensificat atacurile asupra infrastructurii şi poziţiilor ucrainene, iar analiştii militari vorbesc despre o strategie de uzură, bazată pe superioritate numerică şi presiune constantă asupra frontului. Domnule colonel Florin Jipa, din perspectivă militară, cum evaluaţi situaţia actuală de pe front? Suntem într-un moment de blocaj strategic sau Rusia încearcă pregătirea unei ofensive mai ample în perioada următoare?
Florin Jipa: Războiul este într-un blocaj strategic de doi ani zile. Rusia nu are fortă, în acest moment, să se angajeze mai mult. Chiar am văzut o discuţie între mulţi bloggeri ruşi, acei specialişti care au acces la informaţiile din Rusia, şi spuneau că este tot ce poate Rusia, în acest moment, dacă nu face o mobilizare. Deci fără o mobilizare, Rusia pur şi simplu nu mai are resurse şi s-a văzut anul acesta. Atât în luna martie, cât şi în luna aprilie, Ucraina a eliberat mai mult teritoriu decât a cucerit Rusia, într-o analiză a Institutului pentru Studiul Războiului, un centru de expertiză militară de la Washington. De asemenea, am văzut că Rusia a suferit nişte lovituri destul de puternice din partea Ucrainei cu arme cu rază lungă, am văzut ce s-a întâmplat cu rafinăria de la Tuapse, de la Perm, care a fost atacată de mai multe ori, mai multe nave, şi vedem ce se întâmplă acum, când lui Vladimir Putin îi este frică să facă parada pe 9 mai, a renunţat la tehnică, a renunţat la marşul eroilor, a demobilizat foarte multe sisteme antiaeriene de pe front să le aducă în Moscova şi a mai făcut ceva, conform chiar purtătoarei de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe rus, Maria Zaharova, a vorbit cu Donald Trump să îl convingă pe Volodimir Zelenski să nu atace Moscova pe 9 mai. Cum ar fi ca Trump să vorbească cu Putin ca Iranul să nu atace Washington. Deci a ajuns cumva într-o situaţie destul de încordată, în acest moment, securitatea Rusiei, deoarece Ucraina a reuşit să-şi dezvolte aceste arme cu rază lungă şi a ţinut în şah forţele ruse prin aceste lovituri la distanţă şi au şi creat pagube destul de mari. Probabil cât a câştigat Rusia prin faptul că a crescut preţul petrolului, a pierdut pe partea cealaltă, prin aceste lovituri în terminalele petroliere şi în principalele rafinării.
Radu Dobrițoiu: România se află astăzi într-o poziţie strategică extrem de sensibilă, avem război din Ucraina la graniţă, militarizarea Mării Negre, Republica Moldova aflată sub presiune şi avem o regiune tot mai instabilă din punct de vedere geopolitic. Domnule Victor Boştinaru, care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai mari riscuri pentru România în următorul an? Vorbim despre riscuri militare directe sau, mai degrabă, despre destabilizare economică, propagandă şi război hibrid?
Victor Boştinaru: Cred că toate tipurile de criză pe care le-aţi menţionat, plus altele sunt posibile în anul care urmează, pornind de la un lucru evident. Pe de o parte, aşa cum sunt ostilităţile astăzi pe frontul din Ucraina, nu se întrevede niciun fel de probabilitate de încetare a focului. Visul lui Donald Trump de a încheia în 24 de ore războiul s-ar putea să devină coşmarul Europei de a vedea că nu se mai încheie acest război; el deja durează cât Al Doilea Război Mondial, iar, pe de altă parte, România este situată într-o zonă extrem de importantă, inclusiv sub aspectul acestui război economic, de care vorbeaţi. La anul, noi vom trece la exploatarea resurselor din Marea Neagră, din offshore, proiectul „Neptune Deep” şi în atari condiţii, va trebui să facem eforturi pentru a putea să garantăm securitatea infrastructurii critice. Nu este deloc exclus ca lucrurile să se complice sub acest aspect, dar şi sub aspectul tentativei Moscovei de a face gesturi sau de a comite alte aventuri, mai ales ieşirea, pentru moment a Ungariei din zona sa de influenţă, va pune presiune pe Moscova să găsească, de ce nu, să creeze crize în alte state ale Uniunii Europene pentru a avea întotdeauna instrumentul acela prin care să poată să blocheze anumite iniţiative europene. Nu în ultimul rând, România trebuie să se uite cu mare atenţie la reconfigurarea situaţiei din interiorul NATO, evoluţiile actuale ale NATO pornind de la, hai să spunem, constanta ameninţării ruse, nu sunt deloc un factor de încurajare. Cine crede că lucrurile sunt simple şi că vor evolua, sunt atâţia specialişti, atâtea voci extrem de credibile şi oameni recunoscuţi pentru cunoştinţele lor în domeniul Alianţei Nord-Atlantice. Este foarte greu astăzi să anticipăm cum va evolua cu adevărat Alianţa Nord-Atlantică şi în ce măsură Articolul 5 va rămâne acea garanţie de oţel pentru securitatea statelor membre, nu în ultimul rând pe fondul evoluţiei din Orientul Apropiat, în genere, nu doar situaţia din zona Golfului, şi a anunţatei decizii a preşedintelui Trump de a retrage din Germania şi, posibil din încă alte două state, Spania şi Italia, efective. Aceste decizii nu vor accelera îngrijorarea şi preocupările în rândul statelor europene, membre ale NATO, privitor la viitorul securităţii continentului nostru. Or, proiectele în curs de derulare astăzi la nivelul Uniunii Europene pentru a crea o componentă europeană de securitate în interiorul NATO, sunt, din păcate, în stadiul incipient, iar criza furnizării de armament american, inclusiv a comenzilor ferme pe care state membre NATO, inclusiv România, le-au semnat cu furnizorii americani, riscă să se complice pe fondul consumului mult peste aşteptări de muniţie şi echipamente în conflictul din Orientul Apropiat. Toate aceste lucruri, plus să nu uităm, suntem într-o situaţie extrem de gravă pentru că părem, deocamdată, că România nici n-ar mai avea nevoie de duşmani din afară, din moment ce clasa politică de la Bucureşti se comportă cum se comportă. Ce garanţii avem că un guvern stabil, un guvern ferm, dedicat securităţii naţionale şi păstrării integrităţii teritoriale, va fi instalat şi va lăsa deoparte gâlceava asta interminabilă, spectacolul ăsta absolut dezonorant şi descalificant, pentru că mă uit tot timpul cu un infinit regret la Polonia şi tot timpul îmi spun cum de e posibil ca Polonia să fie ceea ce este astăzi, să aibă aspiraţiile pe care le are şi România să fi decăzut într-o asemenea manieră.
Radu Dobrițoiu: România se află în imediata vecinătate a războiului, iar Marea Neagră devine una dintre cele mai tensionate zone ale Europei. În acelaşi timp, NATO îşi consolidează prezenţa militară pe flancul estic. Domnule colonel Florin Jipa, cât de pregătită este România astăzi pentru un context regional care devine tot mai periculos şi ce înseamnă concret pentru populaţie faptul că suntem stat de frontieră al Alianţei Nord-Atlantice?
Florin Jipa: România nu este pregătită în acest moment şi ar fi trebuit să fie, deoarece acest război de la graniţa noastră durează de mai bine de patru ani. Am văzut şi Strategia Naţională de Apărare a Ţării întocmită la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, şi Analiza Strategică a Apărării, realizată de Ministerul Apărării Naţionale. Ambele documente, deşi armata şi zona politică se bazează, exact cum se bazau înainte de război, 100% pe NATO, funcţionarea Articolului 5 şi pe sprijinul partenerului strategic, în speţă Statele Unite, lucru care acum nu mai este 100% valabil, am văzut declaraţiile preşedintelui Emmanuel Macron şi a cancelarului Germaniei, Friedrich Merz, ambele au spus că principala ameninţare la nivelul alianţei vine din interior şi, cumva, aşa este. Ceea ce a făcut administraţia Trump, cred că nici nu visa Vladimir Putin în urmă cu doi ani, şi anume să scoată Statele Unite din ajutorarea, din coaliţia de ajutor a Ucrainei, dintr-un grup de state creat chiar de Statele Unite, să reducă forţele americane din Europa, chiar să spună că NATO nu mai are viitor şi să reducă sau chiar să scoată Statele Unite din NATO. Toate aceste acţiuni au şubrezit puternic alianţa NATO, iar România, ca stat de graniţă, nu s-a adaptat absolut deloc la această situaţie, să nu uităm că dronele ruseşti circulă prin România fără nicio oprelişte şi astăzi am văzut că o dronă a trecut pe la Chilia. Ministerul Apărării Naţionale nu s-a adaptat deloc la acest război al dronelor. Dacă, să aduc şi eu în atenţie Polonia, dacă Polonia şi-a creat comandament de drone, structuri de drone, achiziţii, noi suntem doar la nivelul că vrem să cumpărăm nişte drone, dar nu avem structuri, oameni să le manevreze, nu avem o tactică, nu avem o strategie de folosire a lor, noi încă cumpărăm mii de blindate în condiţiile în care dronele au mutat, au mărit distanţa dintre liniile frontului de la câteva sute de metri la zeci de kilometri, nu mai ai ce să faci cu un blindat, cu un transportor blindat, doar să-ţi muţi trupele, dar în niciun caz să lupţi, şi toate aceste lucruri automat că ne vulnerabilizează şi vedem că populaţia este îngrijorată. Chiar ministrul Apărării, Radu Miruţă, spunea că doar 61% este încadrarea, în acest moment, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, deci oamenii nu se mai duc în armată cum mergeau altădată, când erau şase-şapte pe loc. De asemenea, vedem îngrijorări ale românilor în sondaje, care în ultimul sondaj doar 58% aveau încredere că Armata Română poate să îi protejeze pe români în cazul unui atac. Plus că suntem în acest război hibrid şi trebuie să recunoaştem că, de ani de zile, România este atacată hibrid, în special într-un război informaţional la care nu răspunde, nu vedem nicio reacţie la tot ce se întâmplă în jurul nostru, nici acum românii nu ştiu ce s-a întâmplat la alegerile din 2024 şi toate aceste lupte câştigate pas cu pas de propaganda rusă, automat că pe termen lung vor avea influenţă în interior. Deci, avem o armată care nu s-a adaptat la situaţia războiului actual şi avem o clasă politică, care nu are nicio treabă cu ce se întâmplă în jurul României, ci se concentrează doar pe puterea politică din ţara noastră.
Radu Dobrițoiu: În multe state europene începe să apară o stare de oboseală publică faţă de războiul din Ucraina, costuri economice mari, inflaţie, nesiguranţă şi teama unei escaladări regionale. Rusia pare să mizeze tocmai pe această erodare lentă a solidarităţii occidentale. Domnule Victor Boştinaru, credeţi că Occidentul poate menţine acelaşi nivel de unitate şi sprijin pentru Ucraina pe termen lung sau există riscul apariţiei unor negocieri impuse de realitatea economică şi politică?
Victor Boştinaru: Totdeauna, în cadrul proceselor de durată mare, apare această oboseală pe care aţi menţionat-o. Să nu uităm, după primul val de lărgire al Uniunii Europene, a apărut ceea ce era cunoscut deja în literatura de specialitate, „enlargement fatigue”, oboseala lărgirii. Şi era o Europă în prosperitate, pe o dinamică pozitivă, o Europă care avea ambiţii strategice, era recunoscută ca un jucător global. Războiul acesta de uzură deja din Ucraina nu are cum să nu producă asemenea riscuri. Eu îndrăznesc să spun că Europa, aşa cum o ştiam noi, este autoarea unui adevărat miracol, că 4 ani de zile a reuşit să-şi menţină unitatea şi coeziunea chiar şi în faţa tentativelor disperate ale lui Viktor Orbán de a bloca mecanismul decizional vis-a-vis de Ucraina. Dar nu avem nicio garanţie că acest lucru va dura pe termen nedefinit, mai ales că există un factor obiectiv: alegerile, factorul alegeri şi forţe politice tentate să cultive şi să speculeze această frică, oboseală, nesiguranţă, dezamăgire şi vin cu mesaje care se cuplează sau chiar stimulează această oboseală, iar deciziile politice care vor urma nu pot decât să creeze probleme şi mai mari. Avem o fereastră de timp relativ scurtă ca mecanismele prin care Europa îşi poate construi o capacitate în domeniul securităţii proprii, care să fie efectivă şi să fie gata să fie probată într-o confruntare militară. Dacă nu facem acest lucru, dacă lăsăm ca procesele pe care le-ar putea genera SAFE să fie subiectul unor confruntări în politica internă a statelor, nu doar în România există o discuţie – şi aici vreau să subliniez încă o dată opinia domnului colonel, distinsul dvs invitat. Modul în care noi am selectat în SAFE tipurile de armament, sisteme şi parteneri, nu pare a ţine cont în mare măsură de lecţiile Ucrainei. Or, dacă noi nici măcar cu şansa asta, dacă nu vom reuşi, noi, România, să fructificăm ceea ce premierul Poloniei spunea despre SAFE-ul pentru Polonia ca un factor revoluţionar, un proces care declanşează o revoluţie în sistemul de aprovizionare cu echipamente şi sisteme de luptă al Poloniei şi în economia poloneză, pentru că orice investiţie în industria de apărare îşi întoarce beneficiile ca orice investiţie în sectorul economic. Dacă nu vom reuşi să facem aceste lucruri, şi inclusiv limbajul comunicatorilor noştri de la nivel guvernamental, când te uiţi la vocabularul lor extrem de sărac, la puţinătate ideilor, întrebarea simplă este: cine să facă toate aceste lucruri dacă cei care conduc nu au nici măcar cunoştinţele minimale şi vocabularul minimal pentru a comunica aceste teme, pentru a antrena populaţia în sprijinul idei? De aceea Europa este într-o situaţie complicată, e salutar că Marea Britanie vrea să se alăture politicii de securitate europene din motive care ţin inclusiv de faimoasa relaţie cu Statele Unite, care şi ea a căzut într-o fel victima deciziilor lui Donald Trump, şi acest lucru ar mai putea consolida, dar poate sunt eu pesimist, lucrurile, aşa cum evoluează, sunt sumbre.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult!
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
