Istoria nu a mai consemnat aşa ceva nici în vreme de război: Armata României are 3 comandanţi diferiţi în 3 zile consecutive. Mai exact pe 30 ianuarie şeful Statului Major al Apărării era generalul Nicolae Ciucă, pe 31 ianuarie timp de o zi sau mai degrabă câteva ore generalul-locotenent Adrian Tonea era locţiitor şi posibil lef SMAp, pe 1 februarie îşi preia sarcinile fiind numit de ministru locţiitor generalul-locotenent Laurian Anastasof. Chiar dacă în fruntea SMAp rămâne până la comunicarea instanţei generalul Ciucă, avem un demers pentru pregătirea unui locţiitor prin numire fără avizul CSAT.
„Povestea” mai are un caracter „inedit”. Generalul Anastasof a fost numit (prim) locţiitor al şefului SMAp pe 31 ianuarie, exact ziua în care generalul Adrian Tonea trece în rezervă. Şi totul se întâmplă în timp ce toţi miniştrii apărării din Uniunea Europeană sunt la Bucureşti. Şi pentru ca „poza” să fie completă, la Bucureşti se afla şi secretarul general NATO Jens Stoltenberg şi Înaltul reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate Federica Mogherini.
Maestrul şi Margareta
Nu este vorba despre celebra carte a lui Mihail Bulgakov. Vorbim de această dată – din păcate – despre jocuri politice care implică Armata României şi generali care s-au dovedit profesionişti şi loiali ţării. Totul se petrece într-o perioadă în care Rusia joacă foarte tare pe toate palierele care ameninţă securitatea europeană şi euroatlantică.
Visul de construire a corvetelor este dus mai departe de realitate iar bugetul destinat apărării, cel de 2%, va fi la final pentru 2018 de sub 1,8%.
Domnul general Anastasof a fost numit în anul 2017 consilier personal al ministrului apărării din Guvernul PSD-ALDE. În data de 31 ianuarie 2019, generalul Anastasof este numit de ministrul apărării al cărui consilier este în funcţia de (prim) locţiitor al şefului SMAp. Numire care are clar şi limpede în vedere preluarea sarcinilor de comandă a Armatei României. Numire care impune un comandant al Armatei – chiar şi interimar – fără aprobarea CSAT şi implicarea președintelui României (care este „comandantul suprem al Armatei României”).
Comanda Armatei preluată fără transfer între comandanţi
În mod firesc, aşa cum s-a întâmplat după 1990, predarea-primirea comenzii SMG a avut loc între doi comandanţi, între doi generali. Iată că nu vom avea aşa ceva. Politicul a reaşezat şi aceasta ceremonie de mare onoare ce includea şi respectul pentru drapelul de luptă al SMG.
Divide et impera
Armata se bucură de popularitate în rândul românilor. Vorbim de un procent de aproximativ 85% în ceea ce priveşte popularitatea ca instituţie.
Trei generali cu o anvergură enormă, profesionişti, loiali, dedicaţi, sunt acum puşi (indirect) în tabere opuse: generalul Nicolae Ciucă, generalul-locotenent Laurian Anastasof şi generalul-locotenent Dumitru Scarlat.
Avem un fel de cursă de cai de rasă. PSD-ALDE pariază pe doi dintre armăsarii pur sânge, preşedintele Klaus Iohannis pariază pe roibul încercat în lupte. Dar din această competiţie pierde de fapt Armata României târâtă într-o dispută politică aşa cum nu s-a mai întâmplat în istoria contemporană. Oare cine, sau ce ţară ar putea câştiga din această zâzanie băgată între trei generali de mare anvergură?
Liderii politici ar trebui măcar în ceasul al 12-lea să îşi dea seama de „pocinogul” creat prin luptele susţinute de fapt de aroganţe personale şi de partid. Lăsaţi de-o parte Armata României, nu-i mai includeţi pe generali ca pioni în lupte (politice) care nu fac decât să erodeze securitatea şi stabilitatea naţională.
