Securitatea Europei în balanţa negocierilor

Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 13 ianuarie, Radu Dobriţoiu Radu Dobriţoiu.

Radu Dobriţoiu – Mobilizarea trupelor ruseşti în apropierea graniţei Ucrainei a dezvoltat cel mai ridicat nivel de tensiune între Vest şi Est după încheierea Războiului Rece. În această săptămână reprezentanţii Moscovei au discutat atât cu cei ai Washingtonului, dar şi cu lideri NATO şi cu cei ai OSCE. Dialogul strategic americano-rus, început luni la Geneva, a continuat ieri la Bruxelles în cadrul Consiliului NATO-Rusia. La Viena, occidentalii şi ruşii au discutat situaţia în cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Convorbirile au avut loc în condiţiile în care Rusia desfăşoară în aceste zile un exerciţiu cu 3.000 de militari în apropiere de frontiera Ucrainei. De cealaltă parte a graniţei, rezerviştii şi armata regulată a Ucrainei se antrenează pentru a face faţă unei eventuale agresiuni militare din partea Federaţiei Ruse. Moscova vrea ca NATO să blocheze orice viitoare extindere către Est şi să-şi limiteze activităţile în statele est-europene care au aderat la Alianţă după sfârşitul Războiului Rece. Din păcate, condiţiile dorite de Federaţia Rusă nu au rezonat până acum cu principiile democraţiilor occidentale şi în principal din acest motiv nu s-a ajuns încă la un acord care să detensioneze situaţia de la graniţa de răsărit a NATO şi a Uniunii Europene. Discuţiile au avut loc în condiţiile în care Federaţia Rusă a plasat în puncte strategice în apropiere de frontiera cu Ucraina peste 100.000 de militari cu tehnică de luptă. Vorbim aşadar despre negocieri pentru pacea continentală, discuţii desfăşurate sub presiune forţelor militare ale Moscovei, aşa cum nu s-a mai întâmplat din octombrie 1962, atunci când istoria consemnează criza rachetelor din Cuba. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt profesorul universitar doctor Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al Apărării Naţionale, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.

Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Securitatea Europei în balanţa negocierilor”.

Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem legăturile telefonice stabilite cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Ioan Mircea Paşcu!
Ioan Mircea Paşcu: Bună seara!
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara dvs şi distinsului dvs invitat.

Posibila soluţionare diplomatică a crizei

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, aveţi şi o bogată experienţă şi cunoaşteţi foarte bine abordările pe care URSS şi apoi Federaţia Rusă le-au avut în relaţia cu Occidentul, cu NATO, cu SUA. Ce şanse sunt să se rezolve pe cale diplomatică această criză pe care o traversăm acum?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că trebuie să avem în calcul şi ce s-a întâmplat în primăvară acestui an, când Rusia a pus presiune militară asupra Ucrainei şi a obţinut summitul cu SUA. Aia, după părerea mea, dacă ne uităm la ce se întâmplă acuma, a reprezentat o repetiţie cu costume a ceea ce avem în momentul de faţă. Deci presiunea militară exercitată de Rusia este mai mare de data aceasta pentru că şi miza este alta. Ei vor să obţină o ‘corectare”, dacă putem spune aşa, a faptului că Gorbaciov nu a avut, nu a cerut, nu a primit garanţii juridice ale neextinderii NATO spre Est în condiţiile în care Germania de Est a fost înglobată în Germania de Vest, care era membră NATO. Şi în momentul de faţă deci această presiune militară a dus la deschiderea negocierilor, poziţiile de negociere nu au fost acceptate din ce s-a spus până în momentul de faţă de NATO, poziţia rusă, dar dialogul va continua aşa cum s-a stabilit la întâlnirea bilaterală cu Statele Unite.

Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, putem face o comparaţie, ca presiune, între criza rachetelor din Cuba şi actuala situaţie, tot sub presiunea ameninţărilor militare din partea Rusiei?
Ştefan Ciochinaru: Din punctul meu de vedere nu, pentru că atunci situaţia era foarte clară, ne aflam în iordinea internaţională care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, pe când astăzi ne aflăm într-o ordine internaţională rezultată din Al Treilea Război Mondial cunoscut sub numele de Războiul Rece, un război pe care Uniunea Sovietică l-a pierdut, deci şi succesoarea sa de jure, Federaţia Rusă, iar ce, a spus foarte bine domnul ministru Paşcu, ceea ce se întâmplă astăzi, practic, Moscova încearcă să readucă ordinea internaţională la situaţia de după un război mondial câştigat în contextul în care Al Treilea Război Mondial l-a pierdut. Poate ca grad de periculozitate pentru scena internaţională da, am putea să facem o astfel de comparaţie, dar eu cred că, continuând ceea ce a spus domnul ministru Paşcu, cred că ceea ce încearcă ruşii să facă este o veche strategie de negociere a lor, cer 10 puncte din care 9 sunt imposibile pentru a obţine singurul punct care-i interesează, în cazul de faţă finlandizarea Ucrainei. Georgia contează mai puţin.

Radu Dobriţoiu: Înainte discuţiilor din această săptămână, după ce a participat la reuniunea extraordinară a şefilor diplomaţiilor din statele NATO, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a făcut precizări legate de actuala criză. Reuniunea aliaţilor, desfăşurată în sistem videoconferinţă, a avut ca principal subiect situaţia de securitate din vecinătatea estică şi de la Marea Neagră, generată de desfăşurarea masivă a trupelor ruse în proximitatea Ucrainei.

Bogdan Aurescu: Vedem o serie de condiţii care au fost puse de către Rusia, care tind să modifice parametrii arhitecturii europene de securitate. Noi suntem deschişi dialogului şi aceasta este poziţia pe care atât eu, cât şi ceilalţi colegi din NATO am exprimat-o la reuniunea extraordinară a miniştrilor de externe, pentru că dialogul face parte din abordarea duală, aşa-numitul Dual actuală aşa-numitul ‘dual track approach’ pe care NATO o are faţă de Rusia, este o abordare care combină, pe de o parte, descurajarea şi apărarea şi pe cealaltă parte dialogul, iar din perspectiva României, aşa cum am prezentat-o, noi susţinem acest dialog, dar în acelaşi timp trebuie avut în vedere că acest dialog trebuie să fie bazat pe o serie de măsuri ferme şi credibile de descurajare. În acelaşi sens, în acelaşi cadru am menţionat faptul că dialogul trebuie să se desfăşoare fără afectarea principiilor, valorilor şi angajamentelor care reprezintă fundamentul Alianţei, pentru că sunt o serie de propuneri ale Federaţiei Ruse care cu siguranţă sunt foarte greu de acceptat, dacă nu sunt chiar inacceptabile pentru aliaţi în cadrul acelor propuneri despre care am amintit. Dar ceea ce este cel mai important este ca dialogul să aibă loc, el să se desfăşoare cu prezentarea tuturor argumentelor părţilor, iar obiectivul acestui dialog care se desfăşoară, iată, în mai multe etape şi pe diverse componente, trebuie să fie dezescaladarea situaţiei de securitate. Este nevoie de o dezescaladare concretă, practică, în teren, să vedem o retragere a acestor trupe şi echipamente ruse, iar pe de altă parte este nevoie de încetarea utilizării ameninţării cu folosirea forţei, pentru că, iarăşi, acest aspect este inacceptabil din punctul de vedere al cadrului dreptului internaţional, principiilor şi valorilor şi normelor care stabilesc ceea ce numim noi ordinea internaţională bazată pe reguli. Deschiderea către dialog din partea Alianţei Nord-Atlantice a fost întotdeauna prezentă faţă de Federaţia Rusă, ne bucurăm că Federaţia Rusă vine la masă dialogului. Este vorba, şi subliniez aici această nuanţă, este vorba despre un dialog şi nu despre o negociere, sau este vorba de un dialog prin care încercăm să clarificăm care sunt poziţiile fiecăreia dintre părţi şi în acelaşi timp să obţinem această dezescaladare.
*
Radu Dobriţoiu: Astăzi, miniştrii Apărării din Uniunea Europeană au discutat în Franţa, la Brest, despre situaţia de securitate din Ucraina şi de la graniţa acestui stat cu Federaţia Rusă. În intervenţia sa, ministrul Vasile Dîncu a reiterat îngrijorarea cu privire la consolidarea prezenţei militare ruse în vecinătatea estică, apreciind că, alături de alte acţiuni hibride, astfel de evoluţii fac parte dintr-o strategie mai amplă a Federaţiei Ruse vizând creşterea influenţei în zonele de interes concomitent cu limitarea parcursului european al statelor din vecinătatea sa.

Ameninţările lui Vladimir Putin

Domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, ameninţările lui Vladimir Putin disimulează oare o poziţie tot mai slabă, Ucraina reprezentând pentru el o bătălie decisivă în acest moment?

Ioan Mircea Paşcu: Este o bătălie decisivă, pentru că încă de atunci când s-a constituit URSS-ul şi Ucraina a optat să devină o republică în cadrul Uniunii Sovietice, Rusia a făcut un pas uriaş în implicare ei de putere în Europa. Ucraina, practic, face Rusia o putere europeană în adevăratul înţeles al cuvântului. Ucraina a fost jucată, ca să spunem aşa. Să nu uităm că după Primul Război Mondial ea a fost cedată, practic, prin Pacea de la Brest-Litovsk, a fost cedată Germaniei. Să nu uităm că Germania a intrat în Al Doilea Război Mondial în primul rând în Ucraina şi a încercat, într-un fel sau altul, să o disocieze de restul Uniunii. Ucraina independentă imediat a fost contestată şi aţi văzut tot ce s-a întâmplat ulterior acolo. Deci ea rămâne în continuare contestată şi Rusia, bineînţeles, face tot ce e posibil din punctul ei de vedere să o păstreze în sfera ei de influenţă.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Paşcu, o uniune, o voce comună am remarcat a Occidentului în faţa Rusiei, atât NATO, cât şi Uniunea Europeană şi OSCE, mai ales în această săptămână, au făcut front comun. Cât de importantă este această unitate exprimată în faţa Federaţiei Ruse?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că este foarte importantă, pentru că în felul acesta acest front comun împiedică Rusia să încerce să dividă şi să obţină, să spunem aş,a numite lucruri prin această diviziune. Frontul acesta comun arată, dacă vrem, că Uniunea Europeană, în subsidiar, dar NATO în primul rând nu acceptă ca politica sa şi măsurile pe care le… deciziile pe care le ia să îi fie dictate din afară, după cum nici nu acceptă ca Rusia să fie ţara care hotărăşte opţiunile de politică externă ale unor ţări care, din păcate, sunt prea aproape de ea. Vedeţi că Rusia, în momentul de faţă, nu e atât de mult supărată pe noi că am intrat în NATO, cât pe NATO că ne-a acceptat. Asta e o filosofie de mare putere. Adică dom”le, de ce i-aţi acceptat? Au cerut, au cerut, treaba loir, dar dumneavoastră de ce i-aţi acceptat şi supărarea lor pe Occident şi ceea ce încearcă să obţină în momentul de faţă este aici, dar într-adevăr ea doreşte să îşi creeze sau să îşi declare teritoriile din jurul ei, fosta Uniune Sovietică, şi poate cine ştie, chiar dincolo de graniţele acestea pe direcţii strategice importante pentru ea, sferă de influenţă şi lucrul ăsta vrea să fie recunoscut oficial de NATO, iar noi, în momentul de faţă, ceea ce au cerut ei a fost să ne aducă din nou la momentul în care a fost prima extindere şi a doua extindere în care noi am intrat în NATO politic, fără să intrăm, ca să spunem aşa, şi militar. NATO nici nu a avut planuri de apărare a noastră în perioada respectivă. Noi am crezut, la momentul respectiv, că apartenenţa noastră politica la NATO este suficientă să descurajeze măsurile …nişte măsuri agresive din partea Rusiei. Ne-am înşelat o dată cu Georgia şi a doua oară cu Crimeea şi cu Ucraina. De aceea, NATO a luat nişte măsuri de întărire, de reasigurare şi ulterior de descurajare a flancului estic. Nu a fost o … Dacă Rusia nu ar fi făcut aceste lucruri, nici NATO nu ar fi răspuns aşa. În schimb, Rusia uită ce a făcut ea sau trece în mod intenţionat cu vederea această chestiune şi spune că NATO, din proprie iniţiativă, a decis să se apropie, să devină agresivă, să devină ameninţătoare la adresa Rusiei. De ce? Pentru că dacă vine şi spune lucrul ăsta, ea îşi justifică ceea ce a făcut ea din proprie iniţiativă.

Un posibil nou atac împotriva Ucrainei

Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, este foarte posibil ca un atac împotriva Ucrainei să agraveze, mai degrabă, situaţia de securitate a Rusiei, cât şi poziţia lui Vladimir Putin pe plan intern, iar dacă un eventual război s-ar prelungi, pierderile umane ale Rusiei ar începe să se acumuleze. În acelaşi timp, un conflict ar afecta economia şi ar mări izolarea ţării. Cum putem anticipa un posibil scenariu, bineînţeles, ipotetic în acest sens?

Ştefan Ciochinaru: Domnule Dobriţoiu, problema adevărată în încercarea de a răspunde întrebării dumneavoastră constă în obscuritatea de la Kremlin: cine conduce, de fapt, astăzi jocul de la Moscova? Dacă sunt maeştri de şah, atunci avem de-a face cu o maskirovka de diplomaţie hibridă, care forţează limitele pentru a obţine totuşi ceva, şi în această variantă se va negocia până în ultima clipa, dar va fi pace. Dar dacă conduce un mare han Putin, tot mai izolat, injectat cu scenarii mesianic dughiniste şi care mai având în faţă şi figura de panda hipnotic a unchiului Xi, chiar crede că America e acum vulnerabilă şi că e momentul să o pună cu umerii la pământ. Ei, atunci am putea avea război, s-ar confirma scenariul pe care îl propuneţi dumneavoastră. Problema este ca sunt socoteli foarte greşite, pentru că nu sunt făcute de maestri de şah, sunt făcute, nu ştiu, emoţional. Occidentul este ezitant, încearcă să evite războiul, face concesii, discută, înghite prea multe, pentru că vrea pace, are nevoie de linişte, ca afacerile să meargă mai departe, dar dacă nu are încotro va face şi război, aşa cum istoria a demonstrat deja şi chiar dacă se mobilizează greu democraţiile, atunci când o fac sunt de neoprit şi, atenţie, de neînvins. Vă aduceţi aminte că şi grecii au învins definitiv uriaşul Imperiu Persan. Deci întrebarea e dacă Vladimir Vladimirovici Putin e sau nu sinucigaş, pentru că sfârşitul oricărui război cu Occidentul în ipoteza pe care o propuneţi, oricât de dureros, oricât de catastrofal, Federaţia Rusa nu va mai exista aşa cum o cunoaştem astăzi şi asta e o certitudine. Pentru că, cum să vă spun, Rusia lui Putin are o economie precară, e în criză, are o populaţie în declin, un deficit uriaş de democraţie şi coeziune internă. Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia.

Rusia: teritorii asimilate militar de NATO

Radu Dobriţoiu: După dialogul cu Statele Unite, Rusia aşteaptă un răspuns scris cu garanţii de securitate din partea NATO şi a Washingtonului. Totodată, Kremlinul este rezervat în legătură cu consultările din această săptămână. Rusia susţine că extinderea NATO reprezintă, de fapt, o formă de asimilare militară de teritorii. De la Moscova transmite pentru „Euroatlantica” Alexandr Beleavschi.

Corespondenţă din Moscova – Reporter: Alexandr Beleavschi – Statele Unite au promis Rusiei să îi răspundă săptămâna viitoare în scris la propunerile adresate Washingtonului şi NATO privind garanţiile de securitate din partea acestora, a declarat astăzi ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Potrivit oficialilor ruşi, în funcţie de acest răspuns, preşedintele Vladimir Putin, care a lansat iniţiativa, va decide dacă, iar dacă da, în ce formă vor continua convorbirile. Rusia doreşte continuarea lor, a spus azi purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, dar cu condiţia ca ele să ducă la un rezultat concret. Kremlinul apreciază însă rezervat rezultatele consultărilor de săptămâna aceasta cu Statele Unite şi NATO. În pofida unor elemente sau nuanţe pozitive – a spus Peskov – negativ este faptul că ele au relevat divergenţe principiale în probleme principiale. Şeful delegaţie ruse la negocierile cu Statele Unite, viceministrul de externe Serghei Riabkov, a afirmat azi că negocierile au intrat în impas, deoarece Statele Unite şi NATO nu sunt gata dub nicio formă să vină în întâmpinarea principalelor cereri ale Rusiei. Pe de altă parte, este prima dată când Washingtonul a acceptat să abordeze, în cadru formal, cu Moscova, problematica extinderii NATO şi a desfăşurării de baze, trupe şi armament în spaţiul postsovietic. Limbajul mai nou al diplomaţiei ruse numeşte aceasta „asimilarea militară a teritoriilor respective”, concept aplicat iniţial Ucrainei, apoi spaţiului postsovietic şi extins la actualele convorbiri şi asupra membrilor est-europeni ai Alianţei. Statele Unite au refuzat să discute două din cele trei propuneri pe care, înaintea convorbirilor, Rusia le-a evidenţiat ca prioritare: excluderea oricărei noi extinderi a NATO spre est, inclusiv admiterea Ucrainei şi a Georgiei, şi retragerea forţelor şi a armamentului american şi al NATO din ţările est-europene admise în Alianţă după semnarea, în 1997, a Actului fondator NATO-Rusia.

În acelaşi timp, tot pentru prima dată, Washingtonul s-a declarat gata să negocieze nedesfăşurarea reciprocă în Europa de rachete cu rază intermediară, precum şi un set de măsuri de deconflictizare în zona liniei de contact NATO-Rusia. După convorbirile de la Geneva, Serghei Riabkov a declarat că NATO trebuie să anuleze declaraţia summitului său din 2008, de la Bucureşti, că Ucraina şi Georgia vor fi admise în NATO, subliniind că pentru Rusia este un imperativ absolut să obţină garanţii juridice privind neextinderea Alianţei şi nedesfăşurarea la graniţele Rusiei de mijloace de atac ce pot lovi ţinte pe teritoriul rus. În cazul în care propunerile Rusiei vor fi respinse, a spus Serghei Riabkov, răspunsul acesteia va fi unul tehnico-militar, el dânnd de înţeles că va fi vorba de desfăşurarea anumitor sistem de armament, astfel încât ar putea să aibă de suferit atât securitatea Statelor Unite, cât şi a membrilor europeni ai NATO.
*
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Ioan Mircea Paşcu, se pare că pretenţiile Federaţiei Ruse nu vor putea fi acceptate vreodată, de Occident, bineînţeles. Nu poţi impune unui stat suveran şi independent să nu adere la o organizaţie şi nici unei organizaţii să nu primească un stat sau altul, indiferent de presiunile făcute, sunt principii clare ale democraţiei. Deşi dialogul va continua, credeţi că va reuşi Rusia să-şi impună punctele de pe propria agendă, cel principal fiind stoparea extinderii NATO?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că din poziţiile exprimate de Rusia şi de Alianţa Atlantică, inclusiv Statele Unite ale Americii, avem de a face practic cu o ciocnire de filozofii contrare, complet diferite. Una este filozofia occidentală care susţine că fiecare stat are dreptul să ia propriile decizii şi alta este filozofia rusă, în care spune că acest lucru nu este posibil. NATO a deschis uşa, Rusia vrea să închidă uşa NATO, adică nu NATO să ia această decizie, ci Rusia s-o impună. Din punctul ăsta de vedere, într-adevăr, lucrurile sunt greu de acceptat că vor fi… se va ajunge la un compromis, dar dacă ne gândim totuşi că politica este arta posibilului, s-ar putea ca această situaţie în care Ucraina bate în continuare la uşile NATO să se prelungească, în mod practic, adică s-ar putea ca unele din ţările membre NATO să considere că Ucraina nu îndeplineşte condiţiile pentru admitere, s-ar putea ca parlamentele unora din aceste ţări să nu aprobe admiterea Ucrainei, chiar dacă decizia se ia. S-ar putea, de pildă, dacă prinabsurd spunem că ajungem la un text scris, acesta să nu fie aprobat de Congresul Statelor Unite ale Americii şi să nu intre în vigoare. S-ar putea chiar şi dacă este acceptat de Congresul american, să fie denunţat de Statele Unite, aşa cum a făcut preşedintele Trump, inclusiv cu acordul acesta cu rachetele cu rază medie de acţiune. Deci această chestiune cu garanţii juridice, după părerea mea, este o chestiune care are multe fisuri, sub linia de plutire, deci mai degrabă vom rămâne în zona aceasta a unei realităţi de fapt, a unui joc politic în care, să spunem, vor fi introduse criteriile de admitere în NATO ş.a.m.d.

Radu Dobriţoiu: Să amintim, de asemenea, că Finlanda şi Suedia dezbat deja aderarea la NATO, întrucât sunt alarmate de limbajul şi comportamentul Moscovei. Un răspuns de la cei doi invitaţi, foarte scurt, pentru că se încheie emisiunea. În cadrul discuţiilor nu a fost parte şi Ucraina practic, putem spune că Moscova ignoră Kievul? Domnul Paşcu, domnule profesor?

Ioan Mircea Paşcu: Într-un fel sau altul, se poate spune lucrul acesta. Rusia vrea să rezolve problema Kievului, ea şi cu aliaţii occidentali, scoţând practic Kievul din joc.

Radu Dobriţoiu: Domnule Ciochinaru?

Stefan Ciochinaru: Da, e teoria sferelor de influenţă, domnule Dobriţoiu, dar eu vreau să vă spun că ştirea zilei vine de ieri noapte, când în Congresul american a fost depus un proiect de hotărâre care solicită desemnarea Ucrainei ca un stat membru NATO plus, care i-ar conferi un statut echivalent cu cel pe care îl au Japonia şi Coreea de Sud.

Radu Dobriţoiu: Da, e ceva nou şi foarte important… Ne apropiem de final…

Stefan Ciochinaru: Extrem, extrem de important. Dacă-mi daţi voie ca să închei, apropo de întrebarea dvs cu Cuba, vă aduceţi aminte, după Cuba au dispărut şi Kennedy şi Hruşciov. Putin nici nu ştie cât de mic începe să fie.

Radu Dobriţoiu: „Euroatlantica” la final, tema ediţiei – Securitatea Europei în balanţa negocierilor. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar doctor Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al apărării naţionale, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, şi profesorul universitar Stefan Ciochinaru, analist de politică externă. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorulul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Transcriere RADOR

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress