RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (16 octombrie, ora 21:05) – Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu la o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”.
Săptămână istorică în Orientul Mijlociu, la doi ani de la masacrul de la 7 octombrie din Israel. Avem un acord de pace pentru Fâşia Gaza. În prezenţa a peste 35 de lideri mondiali, preşedintele SUA a afirmat că acordul istoric semnat înseamnă că rugăciunile a milioane de oameni au fost în sfârşit ascultate. Documentul a fost semnat, alături de liderul de la Casa Albă, de preşedinţii Egiptului, Turciei şi de Emirul Qatarului. „Împreună vom implementa acest acord, într-un mod care să garanteze pacea, securitatea, stabilitatea şi oportunităţile pentru toate popoarele din regiune, inclusiv pentru palestinieni şi pentru israelieni deopotrivă”, se menţionează în documentul semnat. La încheierea summit-ului din Egipt, autorităţile au publicat un comunicat prin care afirmă că rolul SUA reprezintă una dintre garanţiile esenţiale pentru realizarea păcii în Fâşia Gaza şi, prin extensie, în întregul Orient Mijlociu. În noiembrie, tot în Egipt, la Cairo, este programată Conferinţa de reconstrucţie în Gaza, unde este aşteptat să revină preşedintele Donald Trump. Armistiţiul între Israel şi Hamas pare să se menţină, însă următorii paşi sunt incerţi, chiar dacă liderul de la Casa Albă insistă că războiul s-a încheiat şi că prima fază a acordului de încetare a focului a reuşit să returneze Israelului toţi cei 20 de ostatici aflaţi în viaţă. Pacea este însă fragilă în continuare, cu incidente în fiecare zi, provocate de ambele părţi, atât de forţele militare israeliene, cât şi de Hamas. Discutăm la „Euroatlantica” despre situaţia din Orientul Mijlociui. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă şi generalul maior în rezervă Dan Grecu, preşedintele Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Spre o oază de linişte în Orientul Mijlociu”.
Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu!
Dan Grecu: Bună seara, am onoarea să vă salut!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi. Un acord îndelung aşteptat, care încă pare dificil de implementat. Hamasul pare să nu accepte dezarmarea şi forţele militare israeliene se retrag cu greu din Fâşia Gaza. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, vă rog să conturaţi pentru ascultători ce presupune acest acord istoric.
Ştefan Ciochinaru: Bine, noi am mai văzut acorduri istorice în Orientul Mijlociu, planuri pentru pace, pentru unele s-au acordat chiar premii Nobel. În ce priveşte Acordul de la Sharm el-Sheikh, trebuie spus că deocamdată e doar o înţelegere de construire a drumului spre pacea autentică. Dar, desigur, poate fi istoric, poate deveni istoric dacă va reuşi să ajungă la capătul drumului. Oricum, acordul prevede o încetare a focului, eliberarea ostaticilor, dezarmarea Hamas, retragerea treptată a armatei israeliene şi crearea unei forţe internaţionale de pace care să asigure tranziţia şi să monitorizeze respectarea acordului. În sfârşit, dar nu în cele din urmă, o amplă reconstrucţie internaţională a Fâşiei Gaza, printr-o coaliţie de state donatoare şi organizaţii internaţionale. Trebuie spus însă că, aşa cum aţi arătat dumneavoastră, cu toate că acordul este considerat o realizare diplomatică importantă, mai ales pentru domnul Trump, implementarea este extrem de dificilă. După cum dovedesc, de altfel, problemele apărute chiar a doua zi după summitul de la Sharm el-Sheikh. Hamas refuză dezarmarea completă, o consideră o capitulare unilaterală, liderii Hamas cer garanţii privind suveranitatea palestiniană şi protecţia populaţiei, ca şi cum n-ar fi citit termenii acordului. Israelul ezită să se retragă complet, invocă riscuri de securitate şi lipsa de încredere într-o capacitate veridică a forţei internaţionale de a controla situaţia. Documentul, în sfârşit, are foarte multe prevederi vagi, sau condiţionate, cum să vă spun, de buna credinţă a părţilor, ceea ce e destul de dificil de anticipat. Nu în cele din urmă, presiuni politice interne în ambele tabere, şi la palestinieni, şi la israelieni, unde liderii sunt criticaţi, fie pentru că au făcut concesii prea mari, fie pentru lipsa de fermitate. Dar, într-adevăr, acordul poate fi văzut ca o posibilă piatră de temelie pentru o soluţie durabilă în Orientul Mijlociu. Succesul său însă depinde de, cum să vă spun, de o implicare constantă şi foarte puternică a comunităţii internaţionale. Mai mult decât oricând, probabil că am putut descifra în acest summit de la Sharm el-Sheikh nevoia de cooperare globală şi de sprijin financiar şi logistic pentru reconstrucţie. Cam asta ar fi, aşa, în câteva cuvinte, pentru ascultătorii dumneavoastră, ceea ce presupune acest acord, pe care l-aţi numit istoric, dar care, repet, din punctul meu de vedere, este doar primul pas pe un drum foarte lung care să ajungă, într-adevăr, la pace în Orientul Mijlociu.
Radu Dobrițoiu: Armistiţiul din Fâşia Gaza a fost deja încălcat la o zi de la semnarea acestuia în Egipt. Forţele israeliene au tras în mai mulţi suspecţi. Şase oameni morţi. Domnule general Dan Grecu, vor accepta forţele israeliene retragerea treptată din Fâşia Gaza?
Dan Grecu: Teoretic, da, dar vreau să subscriu la tot ce a spus domnul profesor înainte, în ideea că este un acord greu de implementat, exceptând fazele iniţiale, acea schimbare de ostatici, respectiv de prizonieri şi încetarea teoretică a focului, dar cum aţi spus şi dumneavoastră, deja încălcată, de către israelieni, prin executarea focului, dar şi de către palestinieni, în sensul că au depăşit limitele, aşa numita linie galbenă care separă aceste forţe. Din punctul meu de vedere, s-a făcut – de altfel, nu al meu, a zis preşedintele american, a zis că doar un prin pas s-a făcut aici, sau a fost ridicat o mare povară, spunea dânsul, la momentul ăla, dar treaba nu este terminată. Şi nu este terminată, este doar începută şi începută, să spun aşa, mai degrabă, cu un gest care să demonstreze voinţa celor două părţi că ar vrea să ajungă la un acord. Dar cele 20 de puncte ale planului preşedintelui american, care au fost baza de unde s-a pornit în discuţie, sunt în realitate, din punctul meu de vedere, mai degrabă un stadiu final la care se doreşte să se ajungă, decât un plan care să însemne timp, spaţiu, forţe şi aşa mai departe. Venind din nou la întrebarea dumneavoastră, Israelul deja a refuzat retragerea totală, dar au fost de acord cu o retragere etapizată, concomitent cu dezarmarea forţelor Hamas, lucru neacceptat de către luptătorii Hamas, în sensul că păstrează pe moment 55% din controlul teritoriului, urmând ca pe această suprafaţă să se reducă la 30% şi ulterior, undeva la 10-15%, inclusiv aşa-numitul Coridor Philadelphi, o porţiune de vreo 10 km, aşa, între Fâşia Gaza şi graniţa cu Egiptul, care se continuă, bineînţeles, şi la graniţa cu Israelul. Deci, pe lângă cele 20 de puncte /…/, cum zic americanul şi englezul, deci, obiectiv final. Aproape la fiecare se ridică încă, cel puţin, o întrebare. Una dintre ele, fiind aceasta, vis-a-vis de retragerea forţelor israeliene, respectiv de dezarmarea forţelor Hamas şi, de ce nu, că tot vorbim de Hamas, despre ce rol va avea Hamasul din punct de vedere politic în viitor, cererea fiind să nu aibă niciun rol, lucru, iarăşi, puţin probabil să fie acceptată de mişcarea istalmistă.
Radu Dobrițoiu: În Gaza avem aproximativ 2 milioane de palestinieni care se confruntă cu mari probleme şi nu este vorba doar de securitate, ci de lipsa alimentelor, a apei. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, cum ar putea fi ajutaţi aceşti palestinieni care au ajuns în această situaţie, în primul rând, din cauza Hamasului?
Ştefan Ciochinaru: Aveţi de două ori dreptate. Într-adevăr, situaţia umanitară din Gaza este probabil una dintre cele mai grave din lume, iar suferinţa celor aproape 2 milioane de palestinieni e profundă şi complexă şi aveţi a doua oară dreptate, pentru că, într-adevăr, Hamas este principalul responsabil pentru escaladarea conflictului şi pentru nenorocirea în care se găsesc astăzi milioane de palestinieni. Nu trebuie uitat nici o clipă că toată această tragedie a început cu un atac ticălos, laş, împotriva civililor din Israel, un atac al acestei organizaţii terroriste. La fel de adevărat însă este că ajutorarea populaţiei civile din Gaza nu ar trebui să fie condiţionată politic. Întrebarea noastră însă este foarte specifică şi atunci eu sunt obligat să dau un răspuns oarecum tehnic. Vedeţi, pentru a fi sprijiniţi cu adevărat aceşti oameni, e nevoie de măsuri urgente, e nevoie de coridoare umanitare sigure, de crearea de zone de acces protejate pentru livrarea de alimente, apă, medicamente, combustibil. E nevoie de supravegherea acestor coridoare de către forţe neutre, internaţionale eventual, pentru a preveni deturnarea ajutoarelor, aşa cum s-a întâmplat în trecut de către grupări armate, în special Hamas. E nevoie să fie implicate organizaţii internaţionale cum ar fi ONU, Crucea Roşie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte ONG-uri, bineînţeles, care ar putea coordona distribuţia ajutoarelor direct către populaţie. Şi e esenţial ca aceste organizaţii să aibă acces liber şi neîngrădit în Gaza. În sfârşit, e nevoie de o presiune diplomatică constantă asupra Hamas. Comunitatea internaţională poate şi trebuie să condiţioneze orice sprijin politic sau economic de respectare a drepturilor civile şi de renunţare la controlul militar al Hamasa asupra ajutoarelor. În sfârşit, ţările din regiune ar trebui să dea un sprijin coordonat, mă refer la Egipt, la Iordania, Qatar, Turcia, care pot găzdui refugiaţi temporar, pot facilita livrarea de ajutoare. Inclusiv România, să ştiţi, aflată în proximitatea zonei, poate să contribuie cu echipe medicale, cu donaţii şi expertiză logistică. Reconstrucţia e un program pe termen lung, nu este o chestiune care să poată fi rezolvată pocnind din degete în a doua zi. Vedeţi dumneavoastră, pentru ajutarea oamenilor din Gaza ar trebui să se ţină seama de realitatea existentă pe teren astăzi. Palestienii sunt practic prinşi între două focuri. Pe de o parte, este controlul militar israelian, pe de altă parte este controlul autoritar al Hamas şi represiunile acestei organizaţii teroriste împotriva tuturor celor suspectaţi de a-i fi adversari, mergându-se până la execuţii în stradă, după cum relatează reporterii de la faţa locului. Hamas a început să preia sarcini de securitate, a ieşit pe stradă, iese la suprafaţă şi preia de la medierea disputelor locale până la recuperarea armelor din mâinile aşa-zişilor fugari, ceea ce, de fapt, se traduce prin membri ai miliţiilor rivale. Vedeţi dumneavoastră, pentru palestinenii, pentru civilii palestineni din Gaza, reîntoarerea vizibilă a Hamas la vedere, pe stradă, ziua în amiaza mare, care stârneşte temeri profunde legate de o posibilă reinstaurare a regimului autoritar şi represiv care a caracterizat guvernarea provinciei Gaza înainte de război. Iar pentru miliţiile care au luptat împotriva Hamas, ce să mai discutăm. E clar că viitorul este incert. Pe de altă parte, oamenii aceştia prinşi între două focuri ce vor?! Vor normalitate, apă, hrană, siguranţă. Ei nu mai vor ideologie sau război. Există o frustrare crescândă faţă de Hamas, mai ales în rândul tinerilor, care doresc o viaţă liberă, demnă. Dar, pe de altă parte, frica faţă de terorişti este şi ea în creştere. În lipsa unui cadru politic clar pentru ziua de după, controlul teritoriului pare să revină în acest moment, treptat, grupării islamiste. Nici Israelul, nici Autoritatea Palestiniană nu au primit un mandat clar pentru administrarea Gazei post-conflict, iar Hamas, cum foarte bine spunea domnul general Grecu, declară că nu va depune armele şi mai mult ca sigur că nu le va depune. Şi atunci probabil că cel mai important rol pentru viitorul acestor oameni de care întrebaţi dumneavoastră, revine Autorităţii Palestiniene, guvernul de facto al Cisiordaniei şi care ar putea juca un rol crucial în reconstrucţia Gazei, dacă va reuşi să-şi reafirme legitimitatea şi să obţină sprijinul internaţional de care are nevoie. Deocamdată, influenţa sa în Gaza este limitată din cauza controlului exercitat de Hamas. Acordul de pace, sigur, deschide o fereastră de oportunitate pentru revenirea Autorităţii Palestiniene prin planul politic şi administrativ. Autoritatea Palestiniană ar putea să gestioneze fondurile internaţionale, ar putea să restabilească instituţiile civile, primării, şcoli, spitale, servicii publice. Ar fi, de asemenea, un partener diplomatic în relaţiile internaţionale. Ar putea, cu alte cuvinte, în timp să ducă la…, să faciliteze recunoaşterea unui guvern palestinian unificat, esenţial pentru stabilitate. Şi dacă totul va merge bine, cei două milioane de palestinieni din Gaza ar putea, împreună cu cei trei milioane de palestinieni din Cisiordania, să formeze, în cele din urmă, un stat palestinian. E nevoie de o autoritate. Acum, cum se va ajunge la exercitarea acestei autorităţi, e o cale şi o poveste foarte lungă, pentru că, bineînţeles că Hamas se opune revenirii Autorităţii Palestiniene în Gaza, şi atunci e nevoie de sprijin regional, în special din partea Egiptului şi Iordaniei, pentru a facilita tranziţia aceasta şi e foarte important ca actorii internaţionali, de primă mărime, cum sunt Uniunea Europeană şi Statele Unite, să susţină revenirea Autorităţii Palestiniene. Dacă Autoritatea Palestiniană va reuşi să preia conducerea în Gaza şi va conduce cu succes reconstrucţia, atunci, da, se va face un pas mare, uriaş spre naşterea unui stat palestinian unificat.
Radu Dobrițoiu: Hamas a început să desfăşoare luptători înarmaţi şi poliţişti în diferite părţi ale Gazei, într-o aparentă încercare de a-şi reafirma autoritatea în teritoriul palestinian devastat, scrie The Guardian. Domnule general Dan Grecu, va accepta Hamasul demilitarizarea Fâşiei Gaza?
Dan Grecu: Personal, eu nu cred că vor accepta Hamasul ca mişcare, demilitarizarea. Mai degrabă, Hamasul, care iese la lumină sau se ascunde, în funcţie de situaţie, îşi va continua acţiunile de tip terorist. Va încerca să deţină în continuare controlul asupra ajutoarelor, asupra ajutoarelor inclusiv umanitare, pentru că una din cauzele suferinţelor poporului palestinian din Gaza, nu din ultimii doi ani, ci încă din 2006, când Hamasul a preluat conducerea politică mai mult prin forţă decât prin alegeri asupra Fâşiei Gaza, Hamasul a supt pur şi simplu tot ajutorul primit din partea statelor arabe care au susţinut populaţia, cât şi din partea organismelor internaţionale, pur şi simplu luându-le acestora de la gură elementele de trai necesare. Să nu uităm că este deja folosit un termen de „drumul hoţilor” în ceea ce priveşte o principală alee de comunicaţii, cea care vine dinspre Rafah, spre nordul provinciei, pe unde teoretic ar fi trebuit să vină ajutoarele umanitare şi tot felul de alte ajutoare, acestea fiind efectiv furate, fie de către Hamas, fie, câteodată, de către bande tot palestinere, dar susţinute pe data asta în partea cealaltă, în partea Israelului. Ori e problema umanitară, aşa cum aţi susţinut şi dvs., cum a spus şi domnul profesor, este o problemă imensă pentru cei 2 milioane de locuitori care sunt, cum să spun eu, îngesuiţi pe o suprafaţă de mai puţin de 400 de kilometri pătraţi, din care 80% este redusă la ruină, în urma celor doi ani de conflict. Nu cred că Hamas-ul va renunţa la luptă, pentru că aţi văzut cum funcţionează îndoctrinarea la nivelul mişcării Hamas, începr de la vârste foarte, foarte fragede, întâi cred că copiii învaţă să tragă cu puşca şi să ştie pe cine trebuie să o moare şi abia după aia înveţă să citească şi să scrie. Aici este o problemă care ţine şi de cultură. Cum nu va renunţa la această poziţie, va încerca să ocupe şi spaţiu politic, mai ales că nici Autoritatea Palestiniană nu şi-a, cum să spun eu, nu şi-a manifestat pe deplin capacitatea de a conduce teritoriile palestiniene, nici în Cisiordania şi cu atât mai puţin în Gaza. În Gaza am spus, din 2006, deci sunt 20 de ani de când s-a întâmplat asta, acolo legea o face Hamas.
Radu Dobrițoiu: Liderul de la Casa Albă a anunţat formarea aşa numitului Consiliu pentru Pace care face parte din planul său de încetare a focului. Practic este vorba despre acel guvern de tranziţie în Gaza, ceea ce este prevăzut în planul de 20 de puncte. Într-un minut, domnule profesor Ştefan Ciochinaru, cine va face parte din acest guvern şi poate fi acesta încă un pas spre două state?
Ştefan Ciochinaru: Da, foarte scurt. Înainte de guvernarea de către autoritatea palestinienă, este într-adevăr prevăzut un guvern de tranziţie, denumit şi Consiliu pentru Pace de către Donald Trump, şi care teoretic va fi format din tehnocrati palestinieni, fără afiliere la Hamas, şi care, de asemenea, va fi supravegheat de o comisie internaţională. Conform planului de pace în 20 de puncte, amintit de domnul general, guvernul va avea ca misiune administrarea civilă a Gazei, coordonarea reconstrucţiei şi pregătirea alegerilor libere în termen de 24 de luni. De asemenea, este prevăzut că Hamas va fi exclus din procedul decizional, dar i se va oferi posibilitatea de integrare politică paşnică. Guvernul, cum spuneam, Hamas nu va avea niciun rol oficial, iar guvernul acesta ar trebui să fie, într-adevăr, un pas concret spre soluţia unui stat palestinian, dacă totul va merge bine.
Radu Dobrițoiu: Să sperăm că totul va merge bine, pentru că începutul există şi există bazele pentru a se ajunge la o soluţie de pace pentru Gaza şi, de ce nu, în viitor, poate pentru două state în acea regiune. Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final, titlul ediţiei: „Spre o oază de linişte în Orientul Mijlociu”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitat Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi generalul maior în rezervă Dan Grecu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
