Informare şi dezinformare la graniţa răsăriteană a Europei

Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 23 decembrie, realizator Radu Dobriţoiu.

Realizator Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Informaţia a devenit o armă redutabilă în secolul XXI, fiind utilizată pentru a manipula opinii, reacţii, alegeri, decizii, cu scopul de a modifica realitatea într-un sens dorit de cei care îşi propun să dezinformeze. Cu aceştia, cu mesajele lor sunt în luptă cei care intenţionează să informeze corect şi să susţină adevărul modificat deseori cu scopuri bine conturate. Internetul, reţelele de socializare au influenţat într-o perioadă scurtă de timp pe scara istoriei principiile de comunicare, ajungând-se în prezent într-o epocă post-adevăr, o eră a comunicării tribale, aşa cum a fost aceasta anticipată de canadianul Marshall McLuhan în a sa „Galaxie Gutenberg”. Deşi diseminarea ştirilor neadevărate este o realitate din cele mai vechi timpuri, fenomenul a luat amploare odată cu dezvoltarea are internetului şi cu imposibilitatea de a verifica informaţiile promovate pe reţelele de socializare. În epoca post-adevărului totul este posibil şi credibil atât timp cât poate fi stabilită o conexiune emoţională cu publicul, votanţii şi cetăţenii obişnuiţi care au vulnerabilităţi, predispoziţii, speranţe, aşteptări şi preocupări personale. Toate acestea pot fi valorificate, potenţate, mobilizate cu ajutorul spaţiului virtual şi al tehnologiilor digitale. Iniţierea şi menţinerea unei astfel de conexiuni emoţionale a devenit posibilă şi a atins chiar performanţe extraordinare cu ajutorul mesajelor, postărilor, like-urilor, reacţiilor, a subiectelor şi a site-urilor pe care le accesăm într-o manieră care favorizează anumite interpretări ale realităţii. Un mecanism complex, care uneşte într-un spaţiu comun informarea şi dezinformarea, cu manifestări din ce în ce mai elaborate pe palierul războiului hibrid, condus din răsărit cu resurse şi medii conjugate. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Dumitru Borţun, profesorul universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, şi generalul de brigadă Constantin Spînu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale.

Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Informare şi dezinformare la graniţa răsăriteană a Europei”.

Colegii din regia de emisie mă anunţă că avem stabilită legătura cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule profesor Dumitru Borţun, bună seara, domnule general Constantin Spînu!

Impactul ştirilor false

Domnule profesor Dumitru Borţun, observăm, mai ales în ultimul deceniu, o intensificare a ştirilor false, a dezinformării. Cât de importante sunt aceste arme în secolul XXI?

Dumitru Borţun: Sunt extrem de importante, pentru că sunt mai eficiente, în sensul de mai economice, costă mai puţin decât divizii de tancuri, divizii de avioane, de portavioane şi aşa mai departe, dar pe de altă parte corespunde naturii umane, este o armă care se pliază foarte bine pe natura umană, pe care specialişti de cea mai înaltă clasă au studiat-o şi o folosesc în favoarea lor. Din păcate, răul zace în firea omenească. Dacă nu ar exista acolo, el nu ar putea fi amplificat şi folosit. Şi am să mă explic foarte scurt, pentru că suntem mai mulţi în emisiune, nu sunt doar eu. În societăţile tradiţionale, autoritatea cognitivă era dată de tradiţie.

Societăţile tradiţionale, cum spune şi Karl Popper în „Societatea deschisă şi duşmanii ei”, societăţile închise sau tradiţionale nu aveau o teorie a cunoaşterii, pentru că nu aveau nevoie – era adevărat ce era tradiţional, era bine conform tradiţii şi aşa mai departe. În societăţile mai evoluate au început să conteze foarte mult doctrinele religioase. O religie venea şi cu o teorie a adevărului şi cu un adevăr propus. Deci acolo autoritatea venea pe calea religiei. În societăţile moderne, când religia a fost dată la o parte din spaţiul public, ea nu a mai participat la definiţia unei societăţi, a devenit o problemă personală, individuală a fiecărui cetăţean, autoritatea cognitivă a fost dată de ideologii, de tot felul de ideologii, de la naţionalism până la comunism, de la liberalism până la conservatorism. Toţi veneau cu o viziune despre lume, cu o viziune despre buna societate şi cu /tip/ de adevăr. Bun! Ăsta se fărâmiţează, nu mai e atât de omogen, dar sunt totuşi nişte autorităţi, nişte reprezentanţi importanţi ai unei ideologii, care dacă spuneau un lucru îi asculta toată lumea. Mai ţineţi minte cum se cita înainte din Ceauşescu, şi era ceva infailibil! Aşa s-a citat şi din Salin, aşa s-a citat şi din Hitler. Nici nu se punea în discuţie că ar putea fi ceva fals. Ei bine, marea tragedie a secului XX – s-a spus despre el că a fost cel mai nenorocit secol din istoria universală a omenirii – este că el a cunoscut două războaie mondiale, un Holocaust şi un Gulag. Pentru cine nu ştie ce este, Gulagul este pandantul Holocaustului, decât că nu l-au făcut naziştii, ci l-au făcut staliniştii în Uniunea Sovietică. Ei bine, toate aceste tragedii umane care au costat zeci de milioane de vieţi nevinovate s-au făcut în numele unor adevăruri, unor adevăruri ori impuse de ideologie de tip naţionalist, cum a fost în Primul Război Mondial, fie impuse de ideologie de tip comunist/nazist, cum a fost în Al Doilea Război Mondial. Deci toate au fost în numele unor aşa-zise adevăruri. Acum înţelegeţi de ce oameni nu mai cred în adevăr! Această epocă a post-adevărului a fost pregătită cu mult timp în urmă, cu mult timp înainte. Iată de ce s-a ajunge la ceea ce, aţi numit foarte bine, epoca post-adevăr, pe care Dicţionarul Cambridge o defineşte aşa: oamenii sunt înclinaţi să accepte argumente întemeiate pe emoţiile şi credinţe lor, decât unul întemeiat în fapte. Avem deci aici o lipsă de încredere în fapte, dacă vreţi o degradare a ideii de realitate obiectivă şi de fapte. Nu mai există respectul acela pe care generaţiile de dinainte le aveau pentru fapte. Adevărul este ceva care corespunde faptelor. Nu, acum adevărul este ceea ce corespunde unor /…/ iraţionale, unei gândiri deziderative – americanii îi spun /../, gândirea aia care ajunge la concluziile dorite – tot felul de prejudecăţi, tot felul de iluzii, fantasme pe care oamenii le iau drept realitate, opinii pe care şi le iau drept cunoştinţe, utopii pe care le consideri realizabile, tot felul de teorii ale conspiraţiei pe care le consideră reale. Deci, toate aceste lucruri devin mai importante decât argumentul raţional şi faptele, realitatea obiectivă. Vă daţi seama în ce ne află aici! Domnule Dobriţoiu, ne află în plin mit – şi cu asta închei – al peşterii de la Platos.

Radu Dobriţoiu: Extrem de interesant…

Dumitru Borţun: Oamenii erau legaţi cu nişte lanţuri de zidurile peşterii şi nu puteau să vadă decât umbrele celor care treceau – animale, oameni – care treceau prin faţa peşterii. Şi ei pentru că nu văzuseră niciodată oameni şi animale reale, credeau că realitatea este acea umbră pe care o văd pe perete…

Radu Dobriţoiu: Ceea ce vedeau ei, ceea ce interpretau ei prin propriile cunoştinţe…

Dumitru Borţun: Exact. La ora actuală, fiecare grup din acesta social, se numesc publicuri, grupurile sociale, fiecare are bula lui pe care îşi proiectează propriile dorinţe, propriile fantasme şi fiecare crede că aia e realitatea. S-au mărunţit, s-au spart.., fiecare cu peştera lui! Şi mass-media şi mai ales televiziunea contribuie foarte mult la această fărâmiţare a adevărului. De aceea se vorbeşte de o epocă post-adevăr, pentru că nu mai este acel adevăr în care crede toată lumea şi pe care îl respectă toată lumea.

Radu Dobriţoiu: Şi la acestea toate ceea, foarte interesant ce aţi anunţat dvs., dle prof. Borţun, la acestea toate participă lipsa de încredere în fapte, lipsa de credibilitate a autorităţilor şi a clasei politice, ceea ce a favorizat terenul pentru dezinformare, acest context foarte complex pe care dvs. l-aţi descris.

 Dumitru Borţun: Da aşa e, criza de autoritate a instituţiilor a agravat criza de autoritate cognitivă, aşa este.

Frontul nevăzut al comunicării

Radu Dobriţoiu: Dle gral. Constantin Spînu, după 2014, anul în care Federaţia Rusă a atacat Ucraina, avem un front nevăzut, cel al comunicării la graniţa răsăriteană a Europei. Pe acest front, în special în tranşeele spaţiului virtual, se duce o luptă permanentă între dezinformare şi informare. Cum percepeţi această confruntare desfăşurată cu toate armele de comunicare ale secolului XXI?

G-ral Constantin Spînu: În primul rând aş vrea să exprim apreciere pentru eseul atât de concentrat al dlui prof. Borţun. Aş putea să spun este o sinteză a tot ceea ce percepem şi trăim de câteva decenii bune. M-aţi întrebat de dezinformare, m-aţi întrebat de spaţiul în care se confruntă narativele, ideile şi sursele de informare legitimă, precum şi cele fabricate. Aş spune că după 2014 lucrul acesta a devenit mai evident şi am început să fim conştienţi de confruntarea aceasta la nivel societal. Spaţiul acesta a fost intens disputat şi înainte de 2014. Aş spune că tehnologia informaţiei, democratizarea accesului la informaţie practic în prezent fiecare dintre noi putem să jucăm rolul să spunem unui reporter, unui generator de informaţie, deci democratizarea accesului, explozia tehnologică n-a făcut decât să exacerbeze aceste fenomene. Dezinformarea există de când lumea, aşa cum sublinia şi dl prof. Borţun, putem să spunem că încă de la /…/ idealul oricărui strateg militar era să câştige lupta fără să tragă un foc, ceea ce însemna că trebuia să lupte cu moralul, cu mintea adversarului şi să-l învingă fără să fie nevoie să angajeze forţele armate în această confruntare.

 Radu Dobriţoiu: Ceea ce probabil încearcă şi Rusia în aceste zile sau în ultimele luni, dle general…

G-ral Constantin Spînu: Ceea ce încearcă diferiţi actori, n-aş spune că numai Rusia, dar într-adevăr, ne referim la zona noastră, pe noi ne interesează zona în care se află ţara noastră, să spunem zona extinsă a Mării Negre. Într-adevăr, există o confruntare de narative, nu doar din 2014 încoace, ea a existat şi înainte. O singură observaţie aş avea, suntem încă în zona teoretică, o singură observaţie aş vrea să fac, din păcate în limba română, şi dl prof. Borţun, am discutat acest lucru într-un panel public acum câţiva ani, cuvânt dezinformare este prea sărac pentru a exprima întregul ecosistem al acestei lupte. Sunt alte limbi, cum ar fi limba engleză, care are pentru acest fenomen trei termeni diferiţi. Se referă la misinformation, la disinformation şi la malinformation. Fiecare acest subsistem al dezinformării are regulile şi obiectivele lui foarte clar definite.

Radu Dobriţoiu: O declinare…

Dumitru Borţun: Foarte utilă precizarea. Nu ştiu dacă aţi văzut acea declaraţie filmată, nu este o invenţie, a marelui actor american, Oscar de două ori, Denzel Washington, care spune la un moment dat, circulă mult pe Internet, spune aşa: „Dacă nu citeşti presa eşti neinformat, dacă o citeşti, eşti dezinformat”, adică a aplicat această distincţie foarte fină pe care aţi menţionat-o dvs.

G-ral Constantin Spînu: Da, toate aceste trei concepte, care se aliniază ecosistemului dezinformării de fapt relaţionează la scopul şi obiectivele urmărite. Deci vorbim despre vehiculul emoţional, care defineşte epoca post-adevăr şi trebuie să adăugăm aici obiectivele.

 Dacă nu avem nici o intenţie, nu urmărim nimic din gestionarea acestui proces, vorbim despre ceea ce în engleză se numeşte „misinformation”. Ne lipsesc bucăţi de informaţie, nu o facem cu intenţie, la final va fi o dezinformare, însă poate fi dintr-o documentare incompletă sau din surse în care am avut încredere şi care ne-au înşelat încrederea.

Dumitru Borţun: Aşa este. Asta ţine şi de multe tare ale naturii umane, cum spuneam la început, cum ar fi, de pildă, comoditatea, cum ar fi, de pildă, fidelitatea faţă de nişte obiceiuri, sursele noastre obişnuite de informare, nu încercăm să le schimbăm, nu încercăm să le confruntăm cu altele. De multe ori este vorba de propria noastră afinitate electivă şi preferăm să credem pe ăla de cât să îl credem pe ăla…

Radu Dobriţoiu: Convingerile proprii care influenţează şi selectarea informaţiei, de asemenea.

Dumitru Borţun: Sigur.

 Radu Dobriţoiu: Acele bule…

 Dumitru Borţun: Alegem informaţia care corespunde cu ce ştiam noi dinainte şi nu încercăm să aplicăm o grilă critică asupra informaţiei. Aşa este.

 Radu Dobriţoiu: Corect!

G-ral Constantin Spînu: Este ceea ce noi, comunicatorii profesionişti, numim dezinformarea benignă, cea care nu urmăreşte un scop în sine. Când intrăm în maglină aici vorbim de scopuri, de obiective şi aici intră în scenă actorii…

Dumitru Borţun: Aici intră lipsa de moralitate, pentru că aici începe comunicarea nonetică. Până aici aveţi dreptate, domnule Dobriţoiu, domnule e o chestie de… omul este o fiinţă limitată, explozia informaţională este imensă. Cum să gestioneze un om, mai ales dacă nu e profesionist, cum să gestioneze atâtea informaţii care-i intră în casă în fiecare zi, şi atunci săracul trebuie să selecteze şi selectează cum se pricepe el, nu poate mai mult. Deci, până aici suntem pe un fenomen natural care ţine de natura umană. Dincolo, când apar scopuri şi interese…

Radu Dobriţoiu: Obiective, ţinte…

Dumitru Borţun: …economice, politice, geopolitice, exact, şi misiuni şi aşa mai departe, obiective, scopuri şi misiuni, în momentul ăsta intrăm în zona comunicării nonetice, unei comunicări imorale şi de multe ori ticăloase, cu consecinţe distrugătoare.

Influencerii, informarea şi dezinformarea

Radu Dobriţoiu: Actorii, a adus aminte de ei Constantin Spânu, influencerii, fiecare cu bula sa, o nouă profesie conturată în ultimii ani. Parte dintre aceştia sunt angrenaţi în diferite tabere. Îi regăsim inclusiv în zona campaniei de vaccinare sau în cea a propagandei ruseşti. Ce sunt influencerii şi ce rol au ei pe frontul informării şi dezinformării, domnule profesor Borţun?

Dumitru Borţun: Influencerul este de fapt în termeni clasice ai teoriei comunicării, sunt lideri de opinie. Numai că liderii de opinie clasici, pe care îi ştiam noi din sociologia comunicării erau nişte oameni care aveau o statură morală şi cognitivă, obţinută prin nişte realizări într-un domeniu şi de regulă erau lideri de opinie în domeniul lor, nu erau lideri de opinie în general, poate în comunităţile mici erau lideri de opinie pentru mai mulţi oameni. Dar aţi văzut că şi în „Moromeţii”, Ilie Moromete este lider de opinie dar numai pentru cei care se duceau la poiana lui Iocan, nu era lider de opinie pentru tot satul. Deci, liderul de opinie tradiţional era un lider de opinie cu un public limitat şi care se limita şi el la un domeniu de expertiză. La ora actuală, liderii de opinie numiţi influenceri sunt gustaţi, sunt iubiţi, sunt…

Radu Dobriţoiu: Adulaţi…

Dumitru Borţun: …adulaţi pentru că spun lucruri pe placul celor care îi ascultă, le flatează aşteptările, le flatează acele precogniţii de care vorbea domnul general Constantin Spînu mai devreme, adică acele lucruri pe care ei se aşteaptă să le asculte. Şi dacă le spui tu, zic: uite domnule, vezi ce deştept sunt, uite domnule că ştiu pe ce lume trăiesc, adică se numeşte în termen de psihologie autoconfirmare.

Radu Dobriţoiu: Şi la rândul lor, influencerii speculează publicul şi dezvoltă această misiune pe care o au şi din păcate iată îi regăsim în anumite tabere care nu fac foarte bine României şi nici pe termen scurt, nici pe termen lung.

 Dumitru Borţun: Dumneavoastră precis cunoaşteţi studiile acelea apărute într-un volum, acum vreo patru ani, coordonat de domnul Iulian Chifu, cred că îl ştiţi.

 Radu Dobriţoiu: Da!

 Dumitru Borţun: Este vorba de monitorizarea unor mesaje pe reţelele sociale care vin din Rusia şi vin de lângă Sankt Petersburg, şi vin, de fapt… acolo este un institut de cercetare a opiniei publice care plăteşte 30.000 de troli, troli, adică pe româneşte postaci, care postează în fiecare zi în diferite domenii şi pentru diferite ţări sunt împărţiţi pe direcţii, ca într-un minister al afacerilor externe.

 Direcţia America de Nord, direcţia America de Sud, direcţia… Aşa sunt ăştia. Ţările foste socialiste, ţările din Europa Centrală, ţările din Occident. Sunt pentru mesaje care să inducă o anumită stare de spirit şi o anumită atitudine faţă de anumite evenimente. Aşa au fost influenţate scrutinurile care au dus la Brexit. Sunt lucruri deja ştiute, au intrat în manuale. Nu mai sunt păreri, vorbe. Deci, Brexitul a fost influenţat pe această cale, alegerile Statele Unite, când a ieşit Donald Trump au fost influenţate pe această cale, iar la ora actuală în ţările membre ale Uniunii Europene care au fost ţări socialiste se duce o puternică propagandă. Ei numesc în termenii de KGB, se numesc influenţare ideologică sau mai concret, spune un fost general KGB, care are şi o prezentare pe internet, eu mi-am postat-o pe pagina mea de Facebook, măcar pentru studenţii mei, o numesc subversiune ideologică. Este subversiunea ideologică, e considerată armă în războiul hibrid. Ei bine, la ora actuală, aceasta armă e folosită în ţările membre ale Uniunii Europene foste socialiste pentru a le îndepărta de Uniunea Europeană. Este înnegrită imaginea Uniunii Europene, a birocraţiei de la Bruxelles, a corporaţiilor multinaţionale, totul este pentru a îndepărta poporul din ţara respectivă de Uniunea Europeană şi a se îndrepta treptat, treptat pentru, că vă daţi seama, nu se poate îndepărta pur şi simplu, îşi reorientează atitudinea, cu o atitudine pozitivă spre Rusia, spre fostul spaţiu sovietic, spre Est, dispre Vest spre Est. Aceste lucruri nu o să spună niciodată în faţă… Niciodată nu o să se spună în faţă: ieşiţi din Uniunea Europeană. Doamne fereşte! Dar îţi vor spune că eşti român, că trebuie să fii mândru că eşti român, că trebuie să nu mai accepţi umilirea din partea Uniunii Europene, că trebuie să te întorci la rădăcini, dacă se poate până la dacii liberi. Toţi aceşti oameni care au astfel de discursuri slujesc conştient sau inconştient, voluntar sau involuntar slujesc nişte obiective geopolitice.

 Constantin Spînu: Ce este cel mai tragic este că ancorele, punctele de care se agaţă aceste strategii sunt tocmai libertăţile societăţilor deschise, democratice din Uniunea Europeană.
Dumitru Borţun: Da, da.

Constatin Spînu: …din Europa democratică. Doar o scurtă completare. Este excelentă. Aici voiam să ajung şi eu. Strategia aceasta de a folosi liderii de opinie se numeşte ţintirea nodurilor din reţea. Dacă putem considera…

Dumitru Borţun: Exact!

 Constatin Spînu: Dacă putem considera că oamenii comunică între ei stabilind legături ca într-o reţea, nodurile cele mai importante sunt liderii de opinie, iar, într-adevăr, în campania pentru Brexit şi alegerile din Statele Unite au o fost manipulaţi liderii de opinie.

Dumitru Borţun: Da!

Constantin Spînu: Deci au fost targetaţi aceşti oameni care aveau…

Dumitru Borţun: Care sunt integratori în reţelele de comunicare. Sunt puncte integratoare, sunt noduri de reţea. Aşa este!

Constatin Spînu: Tocmai de aceea misiunea comunităţilor de comunicatori profesionişti este din ce în ce mai complicată şi mai dificilă. Ştiam că vrei să mă întrebi, Radu, despre asta. Strategiile pe care noi le putem aborda la nivelul unor instituţii cum este cea de la Ministerul Apărării Naţionale se bazează pe trei ancore esenţiale: în primul rând să asigurăm un flux de informare cât mai complet, oportun, nediscriminatoriu, încercând astfel să stabilim un baraj informaţional împotriva dezinformării; doi – să ne ocupăm de publicul nostru intern şi facem asta prin campanii interne de, să spunem, media liberă şi de conştientizare a riscurilor şi oportunităţilor care se desprind din mediul informaţional în care trăim; şi trei – prin capacităţi profesioniste de analiză şi înţelegere a mediului informaţional, astfel încât să putem să anticipăm şi să ne stabilim din timp strategii de contracarare a eventualelor ameninţări din acest /…/.

Dumitru Boţun: Excelent! Mă bucur foarte mult că aveţi un astfel de program, pentru că m-am bucurat când am auzit „campanie de conştientizare” şi cuvântul „analiză”.

Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc!

 Dumitru Boţun: Sunt două cuvinte cheie.

Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc foarte mult!

Euroatlantica”, la final. Tema ediţiei: Informare şi dezinformare la graniţa răsăriteană a Europei”.

Invitaţii emisiunii au fost Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi generalul de brigadă Constantin Spânu, şeful Direcţiei de Informare şi Relaţii publice din Ministerul Apărării Naţionale.

Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Transcrierea emisiunii: RADOR.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*