Butoaiele cu pulbere de la frontiera ucraineano-rusă

Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 16 decembrie, realizator Radu Dobriţoiu.

La răsărit, în apropiere de graniţele României, Ucraina se pregăteşte să se apere de o posibilă invazie militară pe scară largă a Rusiei. Imagini recente obţinute prin satelit şi analizate de experţi militari arată că în apropierea frontierei cu Ucraina sunt staţionate şi pregătite de acţiune numeroase forţe ruseşti. Oficialii ucraineni şi americani citaţi de CNN şi NBC News estimează că sunt mobilizate la frontieră între 70 şi 100.000 de trupe ruseşti cu tehnică militară, în principal transportoare blindate, tancuri şi rachete Iskander. Alte 100.000 de militari pot fi desfăşuraţi la începutul anului viitor pentru a susţine o eventuală invazie, susţin sursele citate. Analiştii anticipează că Rusia se va confrunta cu sancţiuni, dacă va declanşa o nouă operaţiune militară împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, s-a dovedit că sancţiunile impuse în trecut nu au influenţat prea mult acţiunile decise de Vladimir Putin. Pe de altă parte, teama de un nou război este foarte mare în Ucraina. În cei opt ani de confruntări de la graniţa de est, au fost ucise peste 14.000 de persoane. Trupele ONU alături de cele ucrainene supraveghează cu atenţie frontiera cu Federaţia Rusă. În paralel, efectivele militare ale Ucrainei de la frontieră au fost mărite şi au avut loc exerciţii care au simulat desantarea de trupe aeropurtate şi transportoare blindate pentru un atac asupra unei ţinte inamice. În ultimii ani, Ucraina şi-a intensificat dotarea cu armament, forţele sale fiind înzestrate cu blindate noi, rachete, aeronave şi drone de luptă. Invitatul ediţiei este Ovidiu Raeţchi, publicist şi istoric, fost vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei „Butoaiele cu pulbere de la frontiera ucraineano-rusă stau să explodeze”. Suntem în direct prin telefon cu domnul Raeţchi. Bună seara, domnule Ovidiu Raeţchi! Bun venit la „Euroatlantica”!

Ovidiu Raeţchi: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!

Radu Dobriţoiu: La răsărit, în apropiere de graniţele României, Ucraina se pregăteşte să se apere de o posibilă invazie militară pe scară largă a Rusiei. Declaraţii şi atenţionări politico-diplomatice, chiar astăzi din partea occidentului, vorbe similare cu cele transmise de Clemennceau, de liderii de la Londra şi Paris în perioada predeclanşării celui de al Doilea Război Mondial. Pas cu pas, liderul de la Kremlin îşi construieşte drumul său spre graniţele estice ale Uniunii Europene şi NATO, ocupând teritorii garantate că frontiere prin tratate internaţionale. Domnule Raeţchi, pornim dezbaterea radiofonică din această seară cu o analiză publicată recent de dumneavoastră, o analogie cu evenimentele consemnate de istoria contemporană universală: ascensiunea Germaniei naziste şi lipsa de acţiune din acea perioadă a Marii Britanii şi a Franţei în faţa agresiunilor militare comandate de Hitler. Credeţi că istoria se repetă, dacă ne referim la lipsa unor acţiuni concrete în faţa agresiunii din răsărit?

Ovidiu Raeţchi: Sper că istoria nu se repetă. De asta am şi vrut să o readuc în atenţie, să arăt asemănarea izbitoare dintre acţiunile lui Adolf Hitler şi acţiunile Rusiei din ultima perioadă. Şi aş vrea să le gândim la momentul din 29 septembrie 1938, când occidentul: Franţa, Marea Britanie şi Italia au acceptat să cedeze Germaniei zona sudetă a Cehoslovaciei, sperând că în felul acesta pacea se va instaura, dar de fapt ceea ce a urmat a fost mult mai grav. A urmat o secesiune a Slovaciei şi o preluare a Cehiei sub forma protectoratului Boemiei şi Moraviei, lucru care, sigur, l-a făcut pe Adolf Hitler şi mai încrezător să facă pasul către Polonia şi apoi către întreaga europă. Deci ce e important este ca, în astfel de momente extrem de tensionate, blocul occidental să nu arate slăbiciune, să nu cedeze câştigând o pace pe câteva luni sau pe un an, pentru că va veni nota de plată şi ea va fi mult mai gravă decât în cazul în care arătăm fermitate./ovidiu/ Asta, sigur, nu înseamnă să declanşăm un război, asta înseamnă pur şi simplu sa arătăm o postură fermă. Vedeam chiar astăzi un avertisment venind din partea premierului Estoniei, doamna Kaja Kallas, care spunea exact acelaşi lucru, pentru că noi în zonă cunoaştem modul în care acţionează Rusia sau URSS-ul. Spunea că orice ton moale acum nu va face decât să întărească revendicările lui Vladimir Putin.

Radu Dobriţoiu: Aşadar, revenind la această comparaţie, iată că şi Rusia, similar cu Germania nazistă, mai întâi avem o agresiune şi ocuparea unor teritorii în ucrainiene nerecunoscute inclusiv prin tratate bilaterale de Rusia cu Ucraina, tratate internaţionale, ocuparea Crimeei, după aceea agresiunea din estul Ucrainei, Donbasul şi aşa mai departe, 2014. Iată că acum avem din nou trupe imobilizate, pare se cu intenţia de a declanşa o ofensivă militară pe scară largă. Domnule Ovidiu Raeţchi, mişcările defective sunt reale, stârnesc îngrijorări. Cât de numeroase, cât de importante sunt efectivele mobilizate de Federaţia Rusă în apropierea Ucrainei astăzi?

Ovidiu Raeţchi: Sunt suficient de mari încât să stârnească o reacţie la nivel mondial atât de partea Statelor Unite, cât şi din partea Europei şi suficient de mari încât să ne lase să credem că Vladimir Putin ia în calcul cu adevărat o ofensivă în Ucraina. În momentul de faţă, nu putem spune că această variantă este exclusă, chiar dacă te va întâmpla într-o formulă hibridă, în mai multe acte care pot să plece de la scenariul unei secesiuni sau unei lovituri de stat în Ucraina şi să conducă ulterior la o intervenţie a Rusiei pentru a proteja populaţia din două-trei regiuni ucrainene, pentru că aşa cum bine intuim dacă nu uităm la hartă, Putin îşi doreşte în continuare o regiune care să unească zonele controlate de Rusia de Crimeea şi Doneţk, respectiv Khersonul şi Zaporizhia şi făcând lucrul ăsta sigur că poate obţine şi o exclusivitate în zona Azovului, eliminând Ucraina de acolo. În plus, mai e un factor îngrijorător ca să păstrăm comparaţia istorică, şi anume obsesia istorică a Rusiei, Uniunii Sovietice pentru luna ianuarie, nu, care vine din cel de-al Doilea Război Mondial de la Stalingrad. Ruşii au rămas de atunci cu senzaţia că nimeni nu luptă mai bine decât ei în perioada ianuarie-februarie când totul este îngheţat. Deci, ceea ce putem spune cu certitudine, pentru că sigur predicţii ferme nu putem face, este că un lider precum Vladimir Putin lucrează cu o ramificaţie foarte sofisticată de decizii şi de opţiuni şi lucrează din aproape în aproape. Dacă iese pasul A, atunci se trece la pasul B, dacă trece pasul B, se trece la pasul C. Dacă nu, avem scenariu X sau Y, ori în momentul de faţă e limpede că Vladimir Putin şi-a lăsat deschisă opţiunea invaziei. Şi mai e o problemă majoră, pentru a ne referi tot la istorie, şi anume că Rusia face lucrul ăsta spre deosebire de orice alt stat din zona europeană, Rusia îşi atacă vecinii şi nu mă gândesc acum la perioada ţaristă, mă gândesc doar la secolul trecut, da, mă gândesc la Finlanda, mă gândesc la Basarabia noastră, mă gândesc la Ungaria în ’56, mă gândesc la Cehoslovacia în ’68, mă gândesc la Afganistan, iar după perioada URSS mă gândesc la Georgia, mă gândesc la anexarea Crimeei. Deci, e un modus operandi şi nimic nu ne poate convinge că de data asta trebuie să excludem un scenariu agresiv.

Cu cine se învecinează Rusia?

Radu Dobriţoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, îmi aduc aminte şi de o glumă care circula înainte de 1990, cred că v-o aduceţi aminte, era întrebarea cred că la Radio Erevan „Cu cine se învecinează Rusia?” şi răspunsul era „Cu cine vrea ea”…

Ovidiu Raeţchi: Cu cine vrea ea.

Radu Dobriţoiu: Da, făcând apel iarăşi la istorie e foarte clar că de-a lungul timpului generalul iarnă, cum îl cunoaştem noi pe acest anotimp, a fost de partea ruşilor şi împotriva lui Napoleon, şi împotriva lui Hitler. Să ne gândim la un scenariu posibil, poate o intenţie a Rusiei de a reaşeza graniţa cu Ucraina pe Nistru şi, de ce nu, să se apropie, aşa cum aţi făcut dumneavoastră apel la istorie, de gurile Dunării, Ismail, Cahul şi Bolgrad să vină mai aproape şi de România?

Ovidiu Raeţchi: E, din nou, un scenariu foarte posibil, pe care strategii de la Kremlin, pe termen lung, îl au tot timpul în vedere şi singurul lucru la care se raportează Rusia cu adevărat este forţa. În timp ce blocul occidental se raportează la valori precum libertatea, democraţia, Rusia se raportează întotdeauna la forţă şi dacă va atinge un nivel critic…
Radu Dobriţoiu: Prima bandă pregătim, da?

Ovidiu Raeţchi: … suficient, atunci va face acest pas. De fapt, e o luptă între două paradigme pe care o vedem acum: între paradigma securitară a Rusiei şi paradigma autodeterministă a occidentului, care vine încă de la Woodrow Wilson. Ce este Ucraina? Este un spaţiu defensiv al Rusiei, unde Rusia poate să facă ce vrea sau este un stat real, cu oameni care au propriile opinii şi care, dacă vor să facă pasul spre UE sau chiar spre NATO, pot să o facă?

Radu Dobriţoiu: În Statele Unite, Pentagonul nu are informaţii concrete în privinţa unei noi invazii a Rusiei în Ucraina. Washingtonul speră în continuare că vor fi obţinute rezultate pe calea dialogului politico-diplomatic cu Moscova. Să ascultăm o corespondenţă de două minute primită de la Washington de la Doina Saiciuc.

Reporter: ”Pentagonul nu ştie dacă preşedintele rus Putin a luat o decizie în legătură cu o potenţială invazie în Ucraina”, a spus, nu mai departe decât ieri purtătorul de cuvânt, John Kirby, adăugând că probabil Washingtonul ar putea influenţa o decizie a liderului de la Kremlin.

John Kirby: Credem că putem diferenţia o decizie. Un motiv major pentru care preşedintele Biden a vorbit cu preşedintele Putin a fost să se asigure că acesta înţelege care pot fi consecinţele, dacă ia decizia unei invazii. Consecinţele vor depinde de ceea ce va face sau nu va face. Dacă vorbim despre o nouă invazie, ar putea fi una la scară mică sau ar putea fi o invazie la scară amplă, ar putea avea loc mai adânc în interiorul Ucrainei sau nu, nu ştim. Şi încă o dată, este important, nu credem că a luat încă decizia de a invada.

Reporter: Strategul Harland Woolman de la Consiliul Atlantic crede că a ameninţa cu o invazie este mult mai înţelept decât a invada. Putin, spune Woolman, nu are nici o intenţie de a invada sau ataca Ucraina, întrucât costurile ar fi prea masive în termenii victimelor şi ai sancţiunilor severe, care ar putea atrage un uriaş resentiment în Rusia. Woolman spune că Putin câştigă lupta cu privire la Ucraina, drept care nu va ataca. Expertul de la Consiliul Atlantic descrie câteva raţiuni pentru care crede că Moscova nu va ataca. Putin are iniţiativa, drept care are un avantaj major şi poate escalada sau dezescalada sensul ameninţării. Rusia are avantajul geografic şi al liniilor interioare de comunicaţii, iar Statele Unite şi occidentul nu sunt sigure care sunt intenţiile lui Putin, pentru că se bazează pe informaţii care ar fi putut fi manipulate de Rusia. Richard Haas, preşedintele Consiliului pentru Afaceri Externe spune că preşedintele Biden are dreptate când oferă o cale diplomatică lui Putin, dacă acesta decide că ar fi mai înţelept să se retragă. Au fost sugerate câteva idei: o retragere reciprocă a forţelor ruseşti şi ucrainene de la graniţa comună şi a fi gata de a discuta cu Rusia arhitectura securităţii europene.

Informaţii manipulate de Rusia

Radu Dobriţoiu: Domnule Raeţchi, colega mea, Doina Saiciuc transmite de la Washington aşadar şi vorbeşte despre informaţii manipulate de Rusia. La ce credeţi că s-au referit oficialii americani când au făcut aceste aprecieri?

Ovidiu Raeţchi: La un război informaţional care are loc zilele astea şi care face parte din logica războiului hibrid declanşat de Vladimir Putin, pentru că, într-adevăr, prima opţiune, opţiunea cea mai logică pentru el rămâne o tranşare diplomatică a acestei tensiuni. Problema e că nici occidentul nu poate să cedeze prea mult din motivele pe care le-am explicat. E genul de încleştare în care dacă o parte câştigă prea mult, atunci va reveni la masă cu pretenţii şi mai mari.

Ovidiu Raeţchi: Cert este, asta legat de transmisiunea pe care tocmai am auzit-o, că Washingtonul totuşi informaţii despre acumularea de trupe şi despre intenţiile lui Vladimir Putin le are, pentru că altfel nu ar fi ieşit public să anunţe că există şansa unei invazii, nu ar fi ieşit public, un gest fără precedent, să anunţe inclusiv preşedintele Ucrainei că există potenţialul unei lovituri de stat puse la cale de Kremlin. Deci astfel de informaţii au existat şi eu cred că occidentul şi Ucraina au luat decizia cea mai bună să le pună pe piaţă, astfel încât Putin să fie în situaţia de a le dezminţi şi dezminţindu-le să îşi ia un angajament, dacă doriţi, că nu va acţiona ca atare.

Radu Dobriţoiu: De cealaltă parte a frontierei, Ucraina a mobilizat, de asemenea, efective importante, în ultima perioadă s-a dotat cu tehnică militară. Credeţi că singură, Ucraina ar putea face faţă, ipotetic vorbind, din nou, la o agresiune pe scară largă, o agresiune militară din partea Rusiei?

Ovidiu Raeţchi: Nu, din punct de vedere militar nu ar putea face faţă. Disproporţia este mult prea mare, însă, aşa cum observa şi colega dumneavoastră în transmisiune, poate face costurile umanitare suficient de mari pentru Rusia încât să-l disuadeze pe Vladimir Putin să atace. Am văzut foarte mulţi voluntari din formaţiunile populare pregătindu-se de luptă, deşi nu sunt obligaţi de lege să o facă, doar pentru că simt nevoia să îşi facă datoria. Ori acest tip de mobilizare foarte puternică a populaţiei creează o mare problemă pentru o armată invadatoare. Chiar dacă nu există condiţiile din Afganistan, condiţiile geografice, ca să schimbe soarta războiului, Ucraina fiind mult mai plată, o forţă de invazie are şanse mult mai mari decât s-ar întâmpla în nişte munţi de tip Afganistan. Totuşi, numărul de victime, caracterul extrem de sângeros al unui astfel de conflict ar fi suficient de mare încât Rusia, care e totuşi membru al Consiliului de Securitate ONU şi se doreşte un jucător diplomatic major, să renunţe la nişte intenţii foarte violente. Deci Ucraina, repet, în termeni militari, poate fi învinsă rapid, dar în termeni umanitari, ar însemna un cost enorm de mare, mai ales dacă poporul ucrainean se mobilizează – şi toate semnele sunt că o face, pentru că vorbim de o invazie fără niciun sens şi fără nicio logică. E, totuşi, un stat suveran, care nu a greşit cu nimic faţă de Rusia, dimpotrivă, a suportat deja o invazie şi anexarea unei regiuni.

Rusia va plăti un preţ foarte mare dacă va invada Ucraina

Radu Dobriţoiu: Aşadar, Rusia va plăti un preţ foarte mare în situaţia în care va invada Ucraina, chiar dacă va învinge, va plăti un preţ în plan diplomatic. Va plăti, probabil, un preţ şi în planul economiei, care nu stă foarte bine pentru Rusia în acest moment. Rusia vrea garanţii de securitate de la Statele Unite şi NATO şi doreşte începerea negocierilor pentru o înţelegere scrisă. Mai clar, Moscova nu doreşte ca Georgia şi Ucraina să intre în NATO. Totodată, Rusia respinge acuzaţiile că ar intenţiona să invadeze Ucraina. De la Moscova transmite pentru „Euroatlantica” Alexandr Beleavschi:

Reporter – Alexandr Beleavschi: Kremlinul a anunţat astăzi că Rusia a transmis ieri Statelor Unite,proiectele unui tratate şi unui acord privind garanţiile de securitate pe care le doreşte de la Statele Unite şi NATO şi cheamă la începerea imediată a negocierilor. Rusia doreşte garanţii de securitate scrise, cu valoare juridică obligatorie, care să excludă orice nouă extindere a NATO spre Est, inclusiv admiterea Ucrainei şi Georgiei şi desfăşurarea în ţările limitrofe, indiferent dacă sunt membre sau nu ale NATO, de armament ofensiv care poate crea ameninţări la adresa Rusiei. Preşedintele Putin a declarat de mai multe ori în ultima perioadă că Rusia consideră inacceptabilă ceea ce era numit asimilarea militară a teritoriului ucrainam de către Statele Unite şi NATO, fără a reduce această situaţie la admiterea Ucrainei în Alianţă. Rusia respinge categoric acuzaţiile care intenţionau să invadeze Ucraina, numindu-le un pretext pentru a creşte prezenţa militară a Statelor Unite şi NATO pe teritoriul ucrainean şi în zona Mării Negre şi semnalează că din perspectiva ei, subiectul trebuie discutat în contextul menţionatelor garanţii de securitate. De asemenea, Rusia a chemat din nou Statele Unite şi NATO să declare un moratoriu asupra desfăşurării în Europa de rachete cu rază intermediară, similar celui declarat deja de Rusia, astfel încât moratoriul să devină reciproc şi verificabil. În ultimele săptămâni, preşedintele Vladimir Putin a reafirmat că lansatoarele MK-41 de la bazele antirachetă americane din România şi Polonia se pot folosi şi pentru rachete de croazieră de atac cu rază intermediară Tomahawk. Ministerul rus de Externe a avertizat că desfăşurarea de rachetă intermediară în Europa ar provoca pe continent o criză a rachetelor asemănătoare celei din anii 1980, iar refuzul de a oferi garanţii de securitate va determina din partea Rusiei un răspuns pe linie militară şi tehnico-militară ce va avea urmări foarte grave pentru oponenţii acesteia. Preşedintele Putin doreşte ca la discuţiile pe tema garanţiilor să ia parte şi alţi membri ai NATO, între care Franţa, invitată oficial, Marea Britanie şi Germania. Moscova şi-a întărit însă mesajul adresat Occidentului prin confirmarea în ultimele zile a parteneriatelor strategice cu India, pe care Putin a vizitat-o săptămâna trecută şi China, cu ocazia videosummit-ului de ieri al preşedinţilor Putin şi Xi Jinping. Kremlinul a declarat că liderul chinez a susţinut propunerile lui Putin privind garanţiile de securitate, despre al căror conţinut era informat, mulţumindu-i, la rândul lui, pentru susţinerea intereselor naţionale ale Chinei şi opoziţia fermă faţă de încercările de a crea disensiuni între Moscova şi Beijing.

Radu Dobriţoiu: Iată, domnule Raeţchi, probabil, obiectivul principal al Rusiei este acela ca Ucraina şi Georgia să nu se alăture Alianţei Nord-Atlantice. Cum putem gândi această legătură între trupe, între impunerea forţei şi ceea ce doreşte, de fapt, un stat suveran cum este Ucraina, aderarea la NATO sau cum este Georgia, de ani de zile doreşte să intre în NATO. Credeţi că Rusia poate opri această evoluţie?

Ovidiu Raeţchi: Asta e marea problemă şi aş pune pe această listă şi Belarusul, care este considerat strategic pentru apărarea Rusiei. Belarusul, însă, fiind un caz special, pentru că acolo avem încă un dictator, care se fabrica numai prin anii 50. În generaţia următoare de politicieni va veni şi în Belarus un politician care va dori acelaşi lucru şi asta e, de fapt, marea problemă în discuţie, dorinţa popoarelor respective de a face parte din blocul occidental. NATO e într-o continuă expansiune, este cea mai râvnită alianţă militară a lumii, şi-a consolidat recent şi flancul de la Adriatica, prin Muntenegru şi Macedonia de Nord, ultimul stat, chiar anul trecut, în 2020, iar tensiunile recente din Ucraina vin tot din această capacitate fantastică de seducţie a Occidentului, pentru că ucrainienii vor în NATO, iar Rusia e în situaţia de a bloca cu disperare o voinţă legitimă şi liberă. Rusia, pe de altă parte, e agresivă, pentru că este singură şi într-o continuă pierdere de spaţiu strategic. A mai rămas cu Belarus, din motivele pe care le-am spus, Ucraina, pe care o ţine captivă prin soluţii foarte complicate, rapt teritorial, ameninţări peste ameninţări. În Belarus e menţinut în viaţa politică un politician care, în mod normal, l-ar fi picat de la putere, probabil, anul trecut, în urma protestelor. Deci, vedem, practic, un întreg spaţiu care este ţinut captiv din raţiunile de securitate ale Moscovei. Este corect pentru zecile de milioane de locuitori ai ţărilor respective? Categoric nu, din perspectiva democraţiei, nu, dar Rusia aplică logica propriei securităţi, aşa cum a făcut-o secole bune.

Provocarea Moscovei doar un instrument de presiune?

Radu Dobriţoiu: Belarusul, cu o doctrină militară comună cu Rusia, să amintim şi acest lucru. Domnule Ovidiu Raeţchi, ne apropiem de finalul emisiunii „Euroatlantica”. Să încheiem pe un ton optimist, în ciuda acumulărilor de trupe de la graniţa Ucrainei. Să fie, oare, provocarea Moscovei doar un instrument de presiune?

Ovidiu Raeţchi: În mare măsură, da, dar îngrijorător e faptul că atunci când aplici astfel de politică de şantaj trebuie cu adevărat să te gândeşti şi la varianta invaziei. Faptul că Kremlinul se gândeşte la varianta invaziei este îngrijorător pentru Europa anului 2021 – 2022.

Radu Dobriţoiu: Ce ar trebui să facă Europa, Statele Unite în faţa acestor presiuni al şantajului cu trupe?

Ovidiu Raeţchi: Categoric o imagine de forţă şi categoric identificarea unor sancţiuni care să îi sperie cu adevărat pe cei de la Moscova, lucru pe care până acum nu l-au făcut. Au fost invocate variante care ţin de blocarea autentică a sistemului bancar rusesc şi asta, într-adevăr, pare să fie o sancţiune care să doară.

Radu Dobriţoiu: Din păcate, până acum s-a dovedit că sancţiunile impuse Rusiei nu l-au descurajat deloc pe Vladimir Putin în acţiunile sale, nici după 2014 şi probabil că nici acum nu se teme prea mult de aceste sancţiuni. „Euroatlantica” la final. Tema emisiunii din această seară a fost: „Butoaiele cu pulbere de la frontiera ucraineano-rusă stau să explodeze”. Invitatul ediţiei a fost Ovidiu Raeţchi, publicist şi istoric, fost vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Foto copertă: Euronews.

Transcriere RADOR.

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*

Facebook

Get the Facebook Likebox Slider Pro for WordPress