Nu am mai scris de multişor pe blog. Prietenii ştiu de ce: jurnalistul a trecut strada în zona comunicării. Aştern însă aceste rânduri sub apăsarea perioadei dificile pe care o traversăm. Ne aflăm în război cu un virus parşiv, ucigaş. Suntem însă în luptă nu doar cu virusul SARS-CoV-2 ci şi cu timpul. Cel trecut, când mentalul românului a fost influenţat negativ, nu mai poate fi recuperat. Iar viitorul ne înfruntă naţiunea cu nepăsare faţă de lipsa noastră de timp necesar pentru a obţine rezultate în lupta cu pandemia.
Am mulţi prieteni printre antivaccinişti. Pe unii îi cunosc de decenii, pe alţii de ani de zile. Am petrecut timp împreună, ne respectăm şi avem amintiri comune cele mai multe bune dar şi triste. Nu mă adresez însă acum antivacciniştilor, îi rog chiar să părăsească acest blog. Nu încerc să vă conving să vă vaccinaţi, vă cer doar să vă pese de cei din jur, de cei dragi sau de fii, fiicele, fraţii, părinţii sau bunicii voştri. Nu uitaţi că noua tulpină a virusului este la fel de periculoasă şi pentru copiii cu vârste mici.
Istoria este scrisă de învingători. Şi tot istoria, dragi prieteni antivaccinişti, o să vă aşeze acolo unde se află şi cei care s-au opus în trecut descoperirilor ştiinţifice, progreselor medicinei. E pur si muove…
Aceasta se doreşte a fi o opinie sinceră, adresată în primul rând celor care se află pe acelaşi palier de înţelegere şi responsabilitate cu mine, pentru cei care au empatie, pentru cei care ţin cu adevărat la naţiunea noastră situată astăzi, din păcate, pe ultimele locuri din Europa ca număr de cetăţeni vaccinaţi. Mă adresez nehotărâţilor şi celor care pot face ceva pentru a-i lumina pe compatrioţi în privinţa importanţei vaccinului anti-covid.
Cu siguranţă că singura soluţie, în acest moment, este vaccinul. Pentru cei sceptici cu privire la vaccinurile ARN mesager există vaccinuri care se bazează pe formula clasică de luptă cu virusul. Eliminăm astfel orice idee legată de eventuale efecte ale vaccinului de ultimă generaţie, vârf al cercetării medicale, cel ARN mesager. Cine nu îl doreşte are şi alte variante de vaccin.
Eşecul clasei politice
Părerea mea este că am ajuns în acest moment de cumpănă în principal din cauza clasei politice. Şi o să dezvolt această opinie personală, cu dorinţa de a contura o imagine cât mai clară, pornind de la starea actuală: campania de vaccinare a fost profund afectată de politizarea pandemiei.
Aceasta este situaţia… Poate ne dă Dumnezeu „mintea românului cea de pe urmă” pentru a câştiga cât mai multe vieţi ameninţate de pandemie.
Partidul cu mesaje naţional-socialiste
Avem un partid parlamentar fără doctrină clară, fără tradiţie, care în prezent îşi susţine existenţa şi dezvoltarea cu ajutorul propagandei rostogolite în principale în mediul online, pe reţelele social media. Un partid care şi-a construit mesajele din campania electorală pe eşecul clasei politice. Considerându-se de dreapta dar mai degrabă de extremă stângă, precum naţional-socialismul, cei mai mulţi dintre ei cu o pregătire intelectuală îndoielnică, aceşti pseudo-politicieni şi-au croit discursurile pe combaterea vaccinării, profitând de forţa mesajelor transmise pe Facebook: acolo unde românul se informează şi, deseori, doreşte să consulte şi să comenteze, la rândul său.
Ne aflăm, aşadar, în „satul mondial” anticipat de canadianul Marshall McLuhan, cel care în a sa carte „Galaxia Gutenberg”, într-o perioadă în care nu exista încă internetul, previziona momentul în care omenirea va fi influenţată de „comunicarea tribală”, atunci când oricine, din orice loc al planetei se va putea adresa şi transmite informaţii şi păreri întregii planete, aşa cum se întâmpla în preistorie când tribul se aduna în jurul unui loc şi, urcat pe o piatră mai înaltă, orice membru al tribului se putea adresa comunităţii din care făcea parte.
În „satul mondial” fără câini face prozelitism politic acest partid. Fără scrupule, fără discursuri construite pe argumente logice, pe surse de încredere, susţinând – de exemplu – că vaccinul ne modifică genomul şi „produce sterilitate până la a treia generaţie”. Precum şarpele Kaa din „Cartea junglei” acest tip de politician a reuşit să îl influenţeze pe tânărul Mowgli, adică în comparaţia noastră românul cu mintea odihnită şi avidă de informaţiile la care nu a avut acces o viaţă întreagă pentru că nu i-a plăcut să citească cărţi, nici să înveţe pentru a trece examene dificile sau pur şi simplu, a trăit într-o perioadă în care avea doar două ore de program la TVR.
Am bănuieli că acest partid naţional-socialist este influenţat, coordonat şi chiar finanţat de răsăriteni. Nu am dovezi dar propaganda de tip Sputnik pe tema pandemiei este similară cu mesajele acestui partid fără doctrină, fără identitate dar extrem de nociv pentru democraţia românească, la popul opus valorilor uniunii europene. Un argument pentru acest raţionament: cine oare poate profita de mesajele acestui partid care provoacă destabilizarea României, antagonizarea românilor şi afectarea capacităţii de reacţie şi de rezilienţă a României? În plus, linia mesajelor conţine acţiuni specifice propagandei ruseşti, pornind de la maskirovka, continuând cu dezinformarea şi defăimarea „duşmanului” politic.
Răspunsul la această întrebare este strâns legat de acţiunile partidului inutil, needucat, politicieni care trag cu verbul din toate poziţiile, pe Facebook, împotriva vaccinării, manipulând mintea audienţei definite cu manipularea istoriei, distorsionarea mesajelor, conducând o propagandă de tip Goebbels: o minciună repetată la nesfârşit şi cu presiune pe mesaje va deveni la un moment dat adevăr în mintea celor care primesc mesajul şi nu au capacitatea şi poate nici dorinţa de a distinge adevărul de neadevăr.
Similar cu ideologia nazistă, aceste mesaje împart populaţia în vaccinaţi şi nevaccinaţi, între ubermensch caracterizat de profunde rădăcini în istorie, cu gene dacice, cu Vlad Ţepeş ca argument, şi untermensch: cel pe care trebuie să-l domine. Deşi nu l-au citit pe Nietzsche, pe Hitler sau pe Zelea Codreanu, aceşti politiceni îşi bazează mesajele pe argumente ce au consolidat ideologia nazistă. Violența în politică este specifică naţional-socialismului şi partidelor totalitare.
Unul dintre senatorii acestei formaţiuni politice a adus chiar elogii legionarilor. Referindu-se la aceştia, senatorul a declarat că nu va înceta să vorbească cu „veneraţie” despre „martiri, despre eroi şi despre acei deţinuţi politici a căror singură vină este că s-au opus comunismului”. Acelaşi senator, de la tribuna Parlamentului, l-a ameninţat pe consilierul premierului pentru pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei şi, în declaraţia susţinută în susţinerea moţiunii de cenzură declara: ”Dacă eram legionar, știți cum procedam, da? Așa, doar cu cuvintele”.
Din păcate celelalte partide nu întreprind nimic pentru a-i stăvili pe naţional-socialişti, contribuind prin indiferenţă la dezvoltarea acestui partid caustic pentru democraţie şi pentru respectul faţă de cei din jur, pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, valori inerente unei societăți democratice moderne.
Se însumează acest non-combat tot la capitolul „eşec al clasei politice”. Pentru că naţional-socialiştii exact pe asta s-au ridicat. Aşa cum aprecia sociologul Gelu Duminică, AUR a câştigat în alegeri la fel ca legionarii în anii 30’: „AUR a câștigat exact ca în anii ‘30, pe aceeași situație de criză, pe aceeași neîncredere în partidele mari„.
Partidul câştigător
Un alt partid politic, de asemenea reprezentat în Parlament, nu îndrăzneşte să îşi asume guvernarea. În schimb, în loc să facă opoziţie reală îşi construieşte mesajele împotriva partidelor aflate la putere pe soarta celor afectaţi de pandemie. Acest partid care a deţinut ani buni puterea în România câştigă practic capital electoral doar din evoluţia pandemiei, din atitudinea majorităţii românilor faţă de vaccin. Potrivit narativului principalului partid din opoziţie orice măsuri ia guvernul acestea sunt proaste, comunicarea pe subiectul pandemiei este slabă, campania de vaccinare are rezultate slabe doar şi numai din cauza guvernului, cele două partide aflate la putere sunt vinovate de tot şi pentru toate. Acest partid de stânga nu vine însă cu soluţii reale, nu îşi asumă nimic, construieşte discursuri politizând cât se poate de mult pandemia doar şi numai pentru a decredibiliza guvernul şi partidele aflate la guvernare, totul pentru a acumula capital politic în vederea viitoarelor alegeri.
Dispunând de politicieni cu experienţă, intelectuali şi de greşelile guvernanților acest partid susţinut pe doctrina socialist-democrată, acest partid oferă electoratului său loial cât şi românilor indecişi şi nehotărâţi argumente pentru a le câştiga votul la următoarele alegeri. Şi vor reuşi cu această strategie simplă dar eficientă. Mult mai bine organizat, cu un aparat de comunicare funcţional şi eficient, acest partid va câştiga alegerile parlamentare următoare probabil la un scor ce îi va permite să formeze singur guvernul. Cum altfel s-ar putea întâmpla? După ultimele alegeri parlamentare pandemia le-a oferit muniţia necesară pentru a răni permanent singurul partid de centru dreapta cu rădăcini istorice. Dar, revenind la direcţia principală a celor cuprinse în acest text, utilizarea pandemiei ca argument politic a afectat încrederea cetăţenilor în clasa politică atunci când se abordează subiectul pandemiei.
Neoliberalii, cei fără de pată…
Cei care consideră că statul ar trebui condus ca o companie, politicienii din parlament ai formaţiunii cu trăsături neoliberale, au avut la rândul lor un rol important în erodarea încrederii cetăţenilor în vaccin. Parte dintre aceşti actori au o pregătire universitară pusă sub semnul întrebării şi permanent un discurs anti-sistem. Utilizând, la rândul lor, pandemia ca instrument şi argument în declaraţii şi chiar în acţiuni politice, membrii acestui partid au ales politica de tipul „particip dar să nu mă bag” pentru a cita o expresie populară bine cunoscută.
Ca o fată mare care s-a grăbit să se mărite (să intre în guvern) aceştia au erodat imaginea principalului partid de guvernământ folosind ca instrument politic pandemia. Ce nu au luat însă în calcul este că au aruncat un bumerang pe care nu l-au utilizat eficient. Şi-au lovit ţinta principală dar fără să fie atenţi la cursul de acţiune şi au fost loviţi în ceafă de propriul bumerang. Altfel spus: au pierdut şi ei ca imagine. Cum altfel se poate întâmpla dacă participi la guvernare apoi iei propria decizie de a ieşi şi apoi de a susţine moţiunea de cenzură – ce a avut principal constract tot pandemia – depusă de principalul partid de opoziţie. Împotriva guvernului din care au făcut parte, neoliberalii au votat la fel cu naţional-socialiştii cu care s-au aliat şi au susţinut moţiunea de cenzură depusă de socialişti-democraţi.
Exprimându-ne plastic, după ce s-a grăbit să se mărite, fata cea mare a fugit de acasă, nu a divorţat, dar susţine că e virgină şi nu a avut relaţii de tip guvernare. Acum vrea să vină acasă dar nu vrea să mai „colaboreze” cu soţul deşi îl acceptă să ocupe unul dintre dormitoare. Cu siguranţă însă că va fugi din nou, mai devreme sau mai târziu, dacă va fi primită din nou acasă. Şi va considera că este la fel de neprihănită.
Una peste alta, mesajele politice ale neoliberalilor au afectat credibilitatea guvernului, principalul responsabil de campania de vaccinare, cu repercusiuni negative asupra credibilităţii executivului. Pas cu pas, mesaj cu mesaj, jignire după jignire în mediul online, aceşti politiceni au avut doar interesul propriu, fiind bine coordonați între ei chiar dacă nu au avut o strategie solidă de comunicare. Nu au înţeles însă că se deplasează pe nisipuri mişcătoare şi au ajuns într-o zonă din care este greu să iasă fără afectarea propriei imagini. Mai devreme sau mai târziu vor afla şi ce a spus irlandezul George Bernard Shaw: „cei inteligenţi învaţă din greşelile altora, cei proşti nu învaţă nici din propriile greşeli”.
Antrenorul echipei naţionale
Cum suntem obişnuiţi, atunci când eşuăm într-o campanie de calificare a echipei naţionale de fotbal, principalul vinovat este antrenorul. La fotbal, la politică şi la pandemie ne pricepem toţi. În mod similar, principalul partid aflat la guvernare este considerat vinovat de eşecul campaniei de vaccinare. Cu siguranţă că a făcut greşeli dar este singurul partid care şi-a asumat guvernarea în această perioadă dificilă. Iar jucătorii (politici) nu au susţinut campania de calificare ci, din contră, au trecut de la non-combat la autogoluri pentru a decredibiliza antrenorul.
Din păcate, pe parcursul campaniei de calificare, echipa a avut un antrenor care a plecat de la naţională şi la rândul său, critică în prezent modul de joc, strategiile utilizate de actualul antrenor. De ce? Pentru că a fost schimbat de la conducerea clubului. Ne aducem însă aminte că atunci când era el antrenor principal a pus bazele Grupului de Comunicare Strategică, entitate condusă chiar de un apropiat al său, fără licenţă de studii superioare, aşa cum s-a dovedit. Această denumire pompoasă cu valenţe de expresie interpretabile, numeroasele greşeli ale „grupului” au afectat, de asemenea, încrederea românilor în vaccinarea anti-Covid-19.
Sub presiunea pandemiei, a timpului dar şi a frontului politic, Guvernul a făcut paşi importanţi în lupta cu virusul SARS-CoV-2. Campania de promovare a vaccinării a ajuns însă într-un moment de cumpănă şi are nevoie de o nouă abordare. Situaţia actuală, imaginea completă, experienţa acumulată ar trebui să consolideze un rebranding care să susţină o campanie diferită, adaptată mai mult la profilele celor care sunt nevaccinaţi, cu renunţarea la mesajele oamenilor politici şi poate chiar şi din partea specialiştilor care s-au erodat deja ca imagine pe acest subiect.
Guvernul a greşit deseori în comunicare, au fost făcute greşeli majore chiar de neoliberalii care au fugit de pe câmpul de luptă. Încercând să contracareze prin mesaje proprii propaganda antivaccinistă cei de la guvernare au contribuit, la rândul lor, la politizarea şi implicit la decredibilizarea vaccinului şi a campaniei aferente.
Cineva trebuie să coordoneze lupta cu pandemia şi campania de vaccinare. Şi acest „cineva” nu poate fi decât antrenorul actual al naţionalei, în condiţiile în care nici un alt antrenor nu îşi asumă preluarea acestei sarcini dificile, într-o perioadă de criză.
Din păcate, antrenorul echipei naţionale este cel care va deconta la final eşecul „campaniei de calificare”.
Arbitrul din echipa naţională
Probabil cei mai maturi politiceni, cei mai eleganţi, sunt cei care îi reprezintă în Guvern pe conaţionalii de etnie maghiară. Nu odată mesajele acestor politiceni au reprezentat adevărate lecţii de discurs pentru întreaga clasă politică. Acesta este singurul partid care nu a utilizat în mesajele sale politice, nu a politizat pandemia. Totodată este partidul care susţine în acest moment, cu doar cele 5% ale sale, existenţa executivului.
Dar… Acest partid se putea implica mai mult la nivelul negocierilor pentru a-i pondera pe neoliberali. Acest partid se putea implica mai mult, în teritoriu, prin liderii politici de la nivelul autorităţilor locale, pentru a-i convinge pe concetăţenii de etnie maghiară să se vaccineze. Pe limba lor, cu mesaje croite pe sufletul lor, cu o strategie adaptată la propriul electorat.
Actorul politic fără reprezentare pe scenă
Fără reprezentare politică sau locuri în Parlament, Biserica Ortodoxă Română – BOR – are propria politică. Cu acest argument se află, în opinia mea personală, alături de partidele politice care au „pus umărul” la situaţia actuală. Am remarcat numeroase mesaje ale prelaţilor care combăteau vaccinarea, pornind de la promovarea unor idei fantasmagorice de tipul solzilor care îţi vor creşte după vaccinare până la atacarea directă a funcţionalităţii vaccinului. În mod direct, prin aceste mesaje, BOR a susţinut mesajele politice rostogolite de politicienii pro-legionari. „Iisus, naţiune şi rege” era sloganul care s-a aflat la baza ideologiei naţionale. Am regăsit, deseori, în mesajele unor prelaţi acest fundament în contra pondere cu campania de vaccinare.
Neoliberalii, încercând să trimită săgeţi către BOR, au adus aminte de anul 1453, atunci când, aflat sub asediu, în interiorul zidurilor oraşului Biserica Ortodoxă condusă de Patriarhul Gennadios dezbătea problema sexului îngerilor în loc să se implice pentru a sprijini apărarea cetăţii.
Neoliberalii au utilizat în mod greşit această informaţie. Cum oare puteau prelaţii să participe la apărarea zidurilor? Problema de atunci, probabil similară cu cea pe care o trăim astăzi, a fost implicarea Bisericii Ortodoxe în politică. Gennadios şi Biserica Ortodoxă s-au opus cu înverşunare, chiar înainte de începerea asediului Constantinopolului, la orice dialog şi înţelegere cu Biserica Catolică deşi acest demers ar fi avut ca rezultat – probabil – apărarea Imperiului Bizantin. Un acord cu Roma ar fi adus la Constantinopole sprijinul trupelor occidentale şi, implicit, respingerea armatei otomane condusă de Mehmed al II-lea.
În timpurile noastre proverbul „să faci ce zice popa şi nu ce face popa” mai este de actualitate. Când popa spune că în urma vaccinării îţi vor creşte solzi să nu faci ca el. Doar budiştii pot crede că dacă nu te vaccinezi mori şi te vei reîncarna într-un peşte cu solzi. Nu abandona însă credinţa creştin-ortodoxă: mergi la un alt preot. Găseşte unul cu har, care să fie constient că viaţa ta poate fi salvată prin vaccinare, un preot erudit şi cu aplecare spre profesia sa nu spre cea a medicilor epidemiologi. Să privim spre Biserica Cataolică: acolo nu s-au auzit astfel de păreri manipulatorii despre vaccin, din contră se susţine importanţa vaccinului.
Cine spune că Biserica Ortodoxă nu face politică se înșală. Face o politică sofisticată, bine fundamentată, cu ţinte bine conturate, cu un personal titrat şi ales educat, cu un grad de cultură foarte mare. Şi face politică de sute de ani, de la căderea Constantinopolului, din timpul secularizării pământurilor bisericeşti, din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza şi până în prezent.
Aşa cum inginerii nu predică, aşa cum medicii nu ţin sfintele taine, în mod similar BOR ar trebui să îşi ţină deoparte prelaţii de la mesaje pozitive sau negative la adresa vaccinului. Pur şi simplu să nu se bage, să îşi vadă de treabă. Ar salva astfel mii de vieţi ameninţate de evoluţia pandemiei. Când BOR va avea măcar un spital, când va avea o echipă de medici, când va susţine financiar sistemul medical, atunci şi doar atunci ar putea să aibă opinii pe tema vaccinului. Prelaţii ar trebui să fie preocupaţi de slujba lor, de taine şi de jurământul lui Hristos! Dacă nu poate pune umărul la vaccinare, în interesul salvării de vieţi de români, BOR ar putea să rămână neutră şi să-şi convingă armata de prelaţi să nu mai atace vaccinarea în timpul slujbelor susţinând astfel discursul politic al principalului partid antivaccinist.
Jurnalismul şi noii jurnalişti
O profesie demnă de respect, cu un impact major, unul pozitiv, pentru construirea şi consolidarea democraţiei, a devenit haină de moment pentru persoane care nu respectă reperele fundamentale ale jurnalismului. În această perioadă de pandemie nu doar clasa politică şi-a erodat imaginea ci şi breasla jurnaliştilor.
Am remarcat la televiziunile de ştiri, de nişă, persoane care practică jurnalismul fără însă să menţină echilibrul necesar al dialogului cu invitaţii, fără să respecte o regulă a eticii breslei: opinii din toate taberele implicate şi, mai ales, lipsa de partizanat politic. Am asistat uimit la moderatori de televiziune care se exprimau exact ca un politician al unui partid. Aşa ceva dăunează democraţiei pe termen mediu şi lung. Jurnalistul este „câinele de pază al democraţiei” şi nu câinele care are ca stăpân un partid politic şi se gudură pe lângă reprezentanţii acestuia, lătrând împotriva celorlalte partide.
Din dorinţa de a câştiga rating dar şi pentru a respecta indicaţiile „mogulilor”, anumite televiziuni, în principal cele de ştiri, au afectat şi afectează în continuare negativ campania de vaccinare. CNA-ul nu reacţionează, este îngheţat, moderatorii au întins coarda la maxim şi constatând că autoritatea de reglementare nu reacţionează, „moderatorii” au plusat. Aceşti noi jurnalişti fără pregătire universitară pe acest palier profesional, fără cultură solidă, fără experienţă reală, au compromis iremediabil credibilitatea breslei.
Calitatea precară a educaţiei şi nivelului de cultură susţine astfel vulnerabilitatea personajului care, crezându-se jurnalist, s-a transformat în trompeta unui partid. Din păcate aceste personaje apar din ce în ce mai des la televiziuni susţinând nu doar procesul de erodare a credibilităţii breslei ci şi discursurile celor care folosesc pandemia în scopuri politice. Aceşti jurnalişti, în calitatea lor de „purtători de mesaje” au afectat, la rândul lor, credibilitatea vaccinării şi chiar descrierea reală şi corectă a pericolului reprezentat de pandemie.
Timpul e prieten cu pandemia
Din păcate timpul reprezintă singurul bun, singura valoare care nu are preţ şi nu poate fi recuperată. L-ai consumat, l-ai cheltuit, l-ai risipit, timpul nu poate fi răscumpărat.
În doi ani, pandemia a fost transformată în mesaj al discursului politic şi influenţa partidelor politice a împărţit românii în tabere, a afectat capacitatea de rezilienţă naţională, a compromis campania de vaccinare. Dezvoltarea unui sistem universitar particular care a livrat societăţii semidocţi ajunşi astăzi în poziţii cheie… Acest curs a afectat foarte mult şi va influenţa în continuare funcţionarea statului.
Am un fost coleg, proaspăt ieşit la pensie, care nu s-a vaccinat. La fel ca el, nici soţia nu s-a vaccinat. S-au îmbolnăvit grav amândoi de COVID. Soţia a murit, soţul era într-o situaţie medicală gravă. Nu a putut participa la înmormântarea soţiei. La această dramă, la acest deznodământ trist am participat cu toţii, aşa cum prin neacceptarea valorilor ştiinţei medicale, prin neimplicare si indiferenţă, participăm cu toţii la acest dezastru naţional.
Dacă acum constatăm un eşec al clasei politice în lupta cu pandemia, noi de ce nu reacţionăm? De ce nu ne implicăm pentru a atenua din pierderile provocate de pandemie? Este usor să dăm vina pe ei. Dar noi, fiecare în parte, ce am făcut pentru a susţine lupta cu pandemia, pentru a salva măcar o viaţă convingându-i pe cei apropiaţi să se vaccineze?
La terapie intensivă medicii, asistentele, brancardierii, întreg personalul medical, toţi laolaltă ca într-o armată cu uniforme albe duc în aceste zile o luptă grea, dificilă, cu un inamic pe care mulţi îl iau în râs şi pe care nu îl bagă în seamă. Imaginile celor care au ajuns la ATI, devenite camere de tranzit spre veşnicie, sunt terifiante. Nici măcar aceste realităţi nu vă conving că singura armă împotriva pandemiei este vaccinul?
Timpul nu poate fi întors, deciziile greşite nu pot fi de multe ori reparate.
Gânduri bune în sprijinul vaccinării
Stimaţi politicieni: renunțați la politizarea pandemiei.
Dragi jurnalişti: fiți corecți, echidistanți, respectați etica profesională.
Compatrioţi români: vaccinați-vă!
