Emisiunea: „Euroatlantica” 14 noiembrie 2024 – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit. Realegerea lui Donald Trump în fruntea Statelor Unite a produs un impact emoţional în Europa, care se teme de decizii noi, diferite de politica promovată de Administraţia Biden. Preşedintele Volodimir Zelenski a fost printre primii lideri mondiali care l-au felicitat pe Trump, preşedinte ales, care a promis că va pune capăt războiului cu Rusia rapid, însă fără a spune cum. Ucraina a făcut apel la imaginea lui Donald Trump ca lider dur, în speranţa de a-l convinge să nu-şi abandoneze cauza în căutarea păcii cu Rusia. Într-un mesaj transmis la scurt timp după ce Trump a revendicat victoria, Zelenski a spus că aşteaptă cu nerăbdare o epocă a Statelor Unite ale Americii puternice sub conducerea decisivă a preşedintelui Trump. Victoria lui Trump ar putea însemna ca SUA să îşi retragă sprijinul pentru Ucraina în războiul cu Rusia, susţine CNN. Potrivit canalului american de ştiri, de-a lungul campaniei sale, preşedintele ales a creat puternice îndoieli cu privire la angajamentul SUA în continuare faţă de Kiev, în timp ce războiul se prelungeşte. Mai mult, Trump a făcut comentarii care sugerează că SUA ar putea face presiuni asupra Ucrainei pentru un armistiţiu cu Rusia. Victoria lui Trump vine într-un moment dificil al conflictului. Rusia a înregistrat în mod constant câştiguri în regiunea estică Donbas, pe care preşedintele rus, Vladimir Putin, îşi propune să o captureze în totalitate. Potrivit CNN, Trump l-a lăudat în mod repetat pe Putin şi l-a criticat pe preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, cu care are o istorie complicată. Dezbatem în această seară la ‘Euroatlantica’ despre viitorul relaţiilor dintre Statele Unite şi Ucraina. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi cu un scurt interviu înregistrat, generalul-locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, împreună cu producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta ‘Euroatlantica’. Tema ediţiei: Ucraina după alegerile din Statele Unite. Bună seara, domnule Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea ‘Euroatlantica’. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Domnule Ştefan Ciochinaru, toţi ochii sunt aţintiţi asupra a ceea ce se întâmplă cu Ucraina în noua eră Trump. Ne interesează pe noi, românii, foarte mult, pentru că suntem în proximitate acestui conflict de amploare. Deşi au fost transmise semnale clare că Donald Trump nu va mai susţine militar Ucraina, membrii numiţi până acum în cabinetul preşedintelui ales sunt mai degrabă consideraţi nişte şoimi înfocaţi, pentru a cita Politico, atunci când vine vorba de abordarea Statelor Unite faţă de adversari precum China, Iran şi Rusia, departe de aripa izolaţionistă a Partidului Republican, care ar încerca să abandoneze Ucraina sau NATO. Va pune Trump piciorul în prag în relaţia cu Putin? Sau va merge pe un drum necunoscut pentru noi în acest moment?
Ştefan Ciochinaru: Da, într-adevăr, aveţi dreptate. În ce priveşte noul cabinet Trump, surprizele par să ţină afişul zilei. Unele surprinzător de plăcute, altele mai puţin. Mulţi şoimi înfocaţi, cum i-aţi numit dumneavoastră, cum ar fi noul secretar de stat Marco Rubio sau Pete Hegseth, de la Pentagon, care eu nu cred că va rămâne, sau consilierul de securitate Mike Waltz şi John Ratcliffe, noul şef al CIA, toţi cunoscuţi pentru poziţiile dure, ba chiar foarte dure faţă de Rusia şi China. Toţi cunoscuţi pentru poziţiile dure, ba chiar foarte dure faţă de Rusia şi China. În general observăm că sunt nominalizaţi conservatori fideli şi oameni antisistem, fiind grăitor faptul că Trump nu l-a mai inclus în cărţi, de exemplu, pe Mike Pompeo, fostul şef al Departamentului de Stat şi fost director al CIA, considerat prea puţin trump-ist şi prea apropiat de establishment. Toată lumea şi în primul rând Europa aşteaptă cu sufletul la gură acţiunea lui Trump în privinţa Ucrainei, pentru că, domnule Dobriţoiu, aici este şi singurul mare, uriaş semn de întrebare; nimeni nu ştie ce urmează să se întâmple de fapt. Spre deosebire de cazurile Orientului Mijlociu şi Asiei de Sud-Est, unde se cam ştie ce urmează,: îngrădirea Iranului şi a Chinei. E! Cu Europa e altceva. Aici sunt multe semne de întrebare. Ce se va întâmpla cu Ucraina? Cum va evolua NATO? Va fi sau nu o confruntare economică transatlantică? Nimeni nu poate spune acum.
Poate că Trump chiar va pune piciorul în prag şi va obliga Rusia şi Ucraina să oprească războiul. Dar cum? Cu ce preţ? Nimeni nu ştie. Şi, dacă Putin nu răspunde chemării, ce se întâmplă? Ce se ascunde, de fapt, în spatele avertismentului dat de difuzarea imaginilor nud ale Melaniei Trump la televiziunea publică rusă? Probabil alte imagini, mai rele – ar spune unii. Va merge Trump până la capăt, cu orice risc? Sau, dimpotrivă, va evita orice risc şi va tranzacţiona Europa? Rămâne de văzut. Până atunci, însă, ce observăm este o lecţie deloc plăcută, care pare să fie învăţată de tot mai multă lume. Cine are arma matomică doarme mult mai liniştit. Putin n-a fost înfrânt, pentru că are arsenalul nuclear şi a ameninţat că îl va folosi timp. Kim Jong- un face pe nebunul din aceleaşi motive. Ei bine, Ucraina anunţă acum că se gândeşte să construiască bomba atomică, la fel şi Vietnamul, iar Iranul tare mult ar vrea să mai fac acelaşi lucru. Aşa că, răspunzând întrebării dumneavoastră, cred că dacă Trump nu va pune piciorul în pragul lui Putin, atunci lumea întreagă va merge pe un drum necunoscut. Eu sper totuşi că Trump va rămâne tare pe poziţii, pentru că altfel s-ar împuşca singur în picior, cum se spune, s-ar spulbera în vânt proiecţia de putere care l-a propulsat în noul mandat şi atunci şi-ar pierde legitimitatea şi pe plan intern, dar şi-ar pierde şi credibilitatea pe plan extern.
Radu Dobrițoiu: Am abordat tema dezbătută în această seară la Eurotlantica şi cu generalul-locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România. Bună seara, domnule general Virgil Bălăceanu. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Virgil Bălăceanu: Bună seara. Bună seara radioascultătorilor.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, din 20 ianuarie vom avea o nouă administraţie la Casa Albă. Donald Trump îşi va prelua cel de-al doilea mandat de preşedinte, altfel spus, Ucraina, după alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Se va diminua sprijinul militar american pentru Ucraina?
Virgil Bălăceanu: Trebuie să plecăm şi de la un asemenea scenariu şi să vedem care pot fi consecinţele. Asta ar însemna o diminuare, sau o întrerupere care va afecta capacitatea de apărare a ucrainenilor. Dacă se diminuează sprijinul american pentru Ucraina, el poate fi înlocuit cu sprijinul european. Europa, deşi nu are aceleaşi capacităţi de producţie ca ale americanilor, totuşi, printr-un efort comun şi prin renunţarea la o cantitate de muniţii care încă se păstrează în depozite, este un risc asumat al statelor NATO din Europa, se poate sprijini în continuare frontul ucrainean, la care mai adăugăm şi pregătirea resursei umane pentru acţiunile de luptă din Ucraina, care nu înseamnă o implicare directă în războiul din Ucraina. Însă va trebui să vedem până la continuarea sprijinului ideile pe care le va avea Trump cu privire la încetarea focului şi un armistiţiu. Aici lucrurile se complică, pentru că, dacă va condiţiona totul de sprijin, adică renunţaţi să mai duceţi lupta de apărare a Ucrainei pentru că nu veţi mai primi sprijin din partea americană şi dacă Europa nu-şi pregăteşte înlocuirea Statelor Unite ca formulă de sprijin al Ucrainei, vom asista la o situaţie extrem de complicată. De ce? Nu numai că vom vorbi de o linie de demarcaţie pe actualul aliniament de contact, şi aici o problemă extrem de provocatoare pentru Trump este să renunţe de către ucraineni la cele patru regiuni Herson, Zaporojie, Donesk şi Lugansk. Dar ce se întâmplă cu regiunea Kursk? Adică ucrainenii să fie obligaţi să renunţe la cele patru regiuni încetând focul şi în acelaşi timp să se retragă din Kursk, unde ei sunt hotărâţi să continue acţiunile de apărare? Pe de altă parte, însă, îngheţarea conflictului în această etapă, în condiţiile în care ucrainenii, şi mă refer la poporul ucrainean, sunt gata să continue acest război de identitate, de remarcare, de consolidare a identităţii naţionale şi a prestigiului internaţional al Ucrainei, va fi o dezamăgire pe care tot poporul ucrainean o va simţi. Va simţi că este abandonat de către Occident, va crea o stare de psihologie colectivă, de revoltă, că Occidentul abandonează Ucraina, şi atunci nu ştim ce continuitate va avea Zelenski ca şi preşedinte.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Virgil Bălăceanu, o pace cu cedare de teritorii din partea Ucrainei, proiectată de Donald Trump, ar fi o pace de durată sau doar un armistiţiu politic?
Virgil Bălăceanu: Ar fi doar un armistiţiu. Şi dacă Federaţia Rusă nu şi-ar realiza scopurile de a avea un regim favorabil său, favorabil Federaţiei Ruse la Kiev şi dacă perspectiva NATO nu va fi închisă complet, putem să asistăm la un al doilea război al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, pe modelul cecen. Ruşii în Cecenia au purtat două războaie până şi-au realizat obiectivele politicilor externe de expansiune şi de trecere în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse a altor teritorii. Un asemenea scenariu se poate întâmpla şi în Ucraina. Ca atare, probabilitatea de a avea un conflict între Federaţia Rusă şi NATO este foarte scăzută, dar probabilitatea de continuare a războiului de uzură şi probabilitatea de a avea şi un al doilea război al Federaţiei Ruse în Ucraina este mult, mult mai ridicată.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Bălăceanu, vă mulţumesc pentru aceste analize.
Virgil Bălăceanu: Cu multă plăcere.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, cel puţin în acest moment se pare că Ucraina nu va accepta o pace cu Rusia în condiţiile impuse de alte state sau organizaţii, inclusiv de Statele Unite. În acest context, ar avea Donald Trump pârghiile necesare pentru a aduce pacea în Ucraina, pentru a pune capăt războiului, aşa cum a promis în campania electorală?
Ştefan Ciochinaru: Da, vedeţi dumneavoastră, toată lumea vrea pace în Ucraina, dar fiecare o vede într-un alt fel. Şi aici e problema. Întrebarea e dacă Trump poate găsi, nu în 24 de ore, cum a spus el, dar dacă poate găsi numitorul comun care să capaciteze oprirea războiului. Rusia vrea pace, dar cu condiţia păstrării teritoriilor cucerite. Ucraina vrea pace, dar nu schimbul teritoriilor. Europa vrea pace, dar să nu câştige Rusia. America vrea şi ea pace, dar să nu-şi piardă obrazul, pentru că atunci ar crea un precedent pentru pierderea supremaţiei în Asia. Ei, cum faci, cum armonizezi toate acestea? Şi, atenţie, domnule Dobriţoiu, nu am spus nimic despre colosala avere îngropată în subsolul Ucrainei ocupate. Cum s-o laşi să plece din curtea ta în curtea altuia? Bun, sigur, pârghia cea mai puternică, pentru că m-aţi întrebat de pârghii, dincolo de forţa armată, este robinetul de la exploatările de gaze şi petrol, pe care, dacă Trump îl deschide la maximum, va provoca prăbuşirea preţurilor pe pieţele internaţionale, ceea ce înseamnă în mod direct tăierea finanţării eforturilor de război ale Rusiei.
Rusia nu va mai putea să susţină războiul din Ucraina. Eu, repet, cred că Putin a făcut o mare greşeală difuzând imaginile cu prima doamnă a Americii. Trump o va lua personal. Amintiţi-vă că, după ce Obama l-a luat în râs, Trump a câştigat de două ori alegerile pentru preşedinţia Statelor Unite. Iranul a încercat să-l asasineze, va plăti şi el foarte scump. Trump nici nu uită, nici nu iartă. Şi cred că va găsi pârghiile de care are nevoie pentru rezolvarea problemei din Ucraina. Cine ştie. Şi s-ar putea să vă dau o ştire în premieră. S-ar putea ca aceste pârghii să se găsească chiar în Europa şi, în loc de un divorţ transatlantic, cum anticipează unii, s-ar putea să asistăm la o neaşteptată lună de miere. Orice e posibil, vor fi evoluţii foarte interesante.
Radu Dobrițoiu: Viitorul Ucrainei în noua eră Trump – este şi subiectul principal al analizei pe care am primit-o de la Washington pentru ‘Eurotlantica’, de la Doina Saiciuc.
Corespondenţă de la Washington – Reporter: Doina Saiciuc – Nominalizarea ca secretar al apărării a lui Pete Hegseth, veteran de război şi Radu Dobrițoiu al televiziunii conservatoare Fox News, o alegere care i-a surprins pe mulţi, chiar dintre republicanii de la Capitoliu, ridică semne de întrebare despre abordarea războiului din Ucraina în timpul celei de-a doua administraţii Trump. Până la numirea de către preşedintele ales Trump a lui Pete Hegseth, au existat ceva semnale probabil pozitive pentru Ucraina prin numirea congresmanului republican Michael Waltz, pentru poziţia de consilier de securitate naţională al Casei Albe şi a senatorului republican Marco Rubio, ca secretar de stat. Deşi declaraţiile publice ale lui Rubio susţin planul lui Trump, acela al unui sfârşit rapid al războiului – ”ceea ce finanţăm este un război fără sfârşit. Este nevoie să se încheie sau ţara va fi aruncată 100 de ani în urmă.” – a spus Rubio a doua zi după alegerile prezidenţiale. Într-un interviu podcast, săptămâna trecută, Pete Hegseth se referea la scenariul în care preşedintele rus Putin învinge în Ucraina, afirmând că nu crede că Ucraina ar fi doar începutul unei invazii mai adânci în Europa. Nominalizatul lui Trump pentru poziţia de secretar al apărării spunea atunci că se îndoieşte că Putin va avansa mult mai departe decât graniţa Poloniei. Comentariile lui Pete Hegseth contrastează în mod evident cu filozofia clasică a Washington-ului, care tratează teritoriul NATO drept sacrosanct. Recent, actualul secretar al apărării, Lloyd Austin promitea că Statele Unite vor apăra fiecare centimetru al teritoriului NATO. Hegseth s-a aliniat poziţiilor cheie ale lui Trump în ce priveşte politica externă şi Ucraina. În 2022, el apăra comentariile lui Trump făcute exact înaintea invaziei lui Puţin în Ucraina. Donald Trump numea drept ‘minunată şi genială’ recunoaşterea de către Vladimir Putin a independenţei republicilor separatiste ucrainene Doneţk şi Lugansk. Două zile mai târziu, Putin invada Ucraina. Suficient de paradoxal însă, vorbind la televiziunea Fox News în martie 2022, Pete Hegseth îl critica pe Puţin, calificându-l criminal de război şi acuza administraţia Biden că nu echipază militar Ucraina mai rapid. ‘Miza este respingerea unui dictator care spune în mod fundamental: vreau Uniunea Sovietică înapoi, vreau Ucraina înapoi, vreau Kievul înapoi.” Închei citatul. Pete Hegseth i-a criticat pe aliaţii din NATO, spunând în acelaşi interviu la televiziunea Fox că dacă agresiunea lui Putin se extinde în estul Europei, Statele Unite ar trebui să-şi intensifice efortul, dar că cele mai expuse ţări ar trebui să-l conducă. În ultimii ani, retorica lui Pete Hegseth la adresa NATO s-a înăsprit. El spune că aliaţii ”sunt învechiţi, lipsiţi de arme, invadaţi şi /…/”. Analiştii militari nu se aşteaptă însă ca Pete Hegseth să joace un rol major în deciderea politicii faţă de Ucraina. El se va alătura unui grup de înalţi oficiali ai lui Trump, cu influenţe asupra direcţiei războiului, deşi Trump va avea de spus ultimul cuvânt. Consilierul pentru securitatea naţională, Michael Waltz, vicepreşedintele J.D. Vance, vor fi voci semnificative, ca şi secretarul de stat Marco Rubio. Recent, Vance a spus: ”nu îmi prea pasă de ce se va întâmpla cu Ucraina.”
*
Radu Dobrițoiu: În timp ce în Statele Unite nu se ştie încă clar cum se va poziţiona Donald Trump faţă de Ucraina, în Franţa s-a încheiat instruirea unei brigăzi ucrainene de infanterie.
Corespondenţă de la Paris – Reporter: Daniela Coman – Proiectul propus de forţele terestre ale Armatei franceze şi construit împreună cu conducerea armatei ucrainene constă în crearea unei brigăzi capabile să se angajeze, în luptă, cu soldaţi în stare să folosească toate echipamentele furnizate de Franţa în cadrul ajutorului său militar acordat Ucrainei. Este vorba de o brigadă interarme, botezată ‘Anne de Kiev’, formată din două posturi de comandant, trei batalioane de infanterie şi unităţile de sprijin aferente. Exerciţiile şi antrenamentele au fost structurate în trei etape: cunoaşterea tehnică a materialelor şi formarea cadrelor, instruirea batalioanelor de infanterie şi integrarea interarme prin exerciţii la nivel de batalion şi de brigadă. Peste 1500 de cadre militare franceze au fost implicate în pregătirea ucrainenilor, în timpul exerciţiilor francezii jucând rolul inamicului. Unul dintre comandanţii francezi, locotenent-colonelul Paul, este mulţumit de nivelul dobândit de recruţii ucraineni până în prezent.
Locotenent-colonelul Paul: Franţa îi furnizează Ucrainei anumite echipamente militare în mod regulat de destul de mult timp – vehicule blindate de infanterie, tancuri de luptă, tunuri, armament. Echipamentul pe care ei s-au antrenat este acelaşi pe care îl vor regăsi în Ucraina, deja donat sau în curs de a fi donat de către Franţa. Majoritatea celor pe care îi avem aici sunt noi în serviciu, prin urmare nu au nicio experienţă de front. Desigur, printre şefii şi instructorii ucraineni sunt oameni care au luptat deja cu echipamentul francez. Am luat în calcul şi specificul luptelor din timpul iernii, care este diferit. Noi îi învăţăm elementele de bază, ei vor parcurge o perioadă de adaptare odată reveniţi pe teritoriul ucrainean. Însă trebuie spus că toate echipamentele de aici, pe care ei s-au antrenat, sunt făcute să funcţioneze perfect şi iarna, inclusiv pe frig extrem.
Reporter: În Franţa, soldaţii ucraineni au beneficiat de condiţii de cazare, masă şi un spaţiu de petrecere a timpului liber la aceleaşi standarde asigurate armatei franceze.
*
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, cum va acţiona preşedintele ales Donald Trump în relaţia cu NATO, cu susţinerea cu trupe americane în Europa şi, implicit, pe direcţia SUA-NATO-Ucraina?
Ştefan Ciochinaru: Bine, acesta este un punct mai puţin imprevizibil în agenda guvernării Trump. Dimpotrivă, este destul de clar – umbrela americană din NATO nu va mai funcţiona unilateral. Trump nu consideră că America este obligată să îi apere pe cei care nu fac minimul efort de a se apăra singuri. America nu mai trebuie să poarte singură povara apărării democraţiei şi bunăstării Europei. Ţările NATO trebuie să facă tot necesarul unei pregătiri serioase a capacităţilor lor militare şi abia apoi să partajeze cu Statele Unite povara apărării continentului. În definitiv, securitatea europeană este, în primul rând, o responsabilitate a europenilor şi nu a americanilor. Da, ca aliaţi, americanii vor fi întotdeauna alături de europeni, dar nu vor fi în tranşee în locul acestora, ci împreună cu ei. De aceea, eu cred că trupele americane vor rămâne în Europa, bazele lor militare vor continua să funcţioneze, ţările aliate vor primi din Statele Unite cele mai moderne echipamente, vor primi asistenţă, know-how, intelligence, absolut tot ce este nevoie. Probabil că vom asista chiar la o întărire şi mai puternică a flancului estic al Alianţei, aşa cum s-a întâmplat şi în primul mandat Trump. Iar Europa va trebui să umble la puşculiţă, să crească exponenţial nivelul de pregătire militară, să devină mult mai coezivă şi preparată pentru a lua în control zona sa de responsabilitate, care, atenţie, nu este numai Europa propriu-zisă, ci şi vecinătatea sa apropiată din est sau din Mediterana. Europa trebuie să devină şi un colos geopolitic, nu doar unul economic, dacă vrea să mai conteze în marele joc planetar al secolului XXI. Cât priveşte Ucraina, sigur, ar fi foarte bine să intre în NATO, dar, atenţie, un angajament de securitate bilateral Washington-Kiev, cum au Seulul sau Tokyo, de exemplu, ar fi cam acelaşi lucru, pentru că ar deschide umbrela nucleară americană şi deasupra vecinilor noştri. Ce vreau să spun este că sunt nenumărate căi de acţiune. Deocamdată, ce sigur e că Rusia a pierdut războiul din Ucraina, n-a reuşit să cucerească ţara, nici să o denazifice şi să transforme regimul de la Kiev într-o anexă a Kreminului şi cu atât mai puţin să îi îndepărteze pe ucraineni de visul european. Asta este realitatea şi de aici urmează toate dezvoltările pe care le aşteptăm noi acum.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Eurotlantica”, la final, titlul ediţiei: „Ucraina, după alegerile din Statele Unite”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi împreună cu producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
