RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (21 noiembrie, ora 21:05) -Emisiunea Euroatlantica – Realizator: Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! Marcăm în această săptămână 1.000 de zile de la începutul invadării Ucrainei de către Rusia. Este totodată şi un moment important în desfăşurarea războiului. După ce administraţia Biden şi-a dat acordul ca Ucraina să utilizeze armele de producţie americană cu rază lungă de acţiune pentru a lovi ţinte militare din interiorul Rusiei, a venit şi răspunsul Moscovei. Vladimir Putin a semnat o lege care extinde sfera de utilizare a armelor nucleare ale Rusiei. Potrivit acestui decret, orice atac efectuat de o ţară fără arme nucleare, precum Ucraina, dar susţinută de o putere cu arme nucleare precum Statele Unite, ar putea fi considerat o agresiune comună, ceea ce ar putea necesita utilizarea armelor atomice. Între timp, activitatea Ambasadei României la Kiev a fost limitată la acţiuni urgente şi au fost luate măsuri suplimentare pentru asigurarea protecţiei personalului, a anunţat Ministerul Afacerilor Externe. Statele Unite au decis ieri să îşi închidă ambasada de la Kiev, după ce au primit informaţii cu privire la ameninţarea unui atac major al Rusiei, potrivit cotidianului ucrainean Pravda. Tot în ziua de ieri au fost închise şi ambasadele Greciei, Spaniei şi Italiei din Kiev.
Pe front, Rusia continuă să avanseze pe teritoriul Ucrainei şi să ocupe noi teritorii, cu o presiune fără precedent, în care sunt consumate foarte multe rezerve, dar mai ales vieţi de militari. Analizăm în această seară la”Euroatlantica” impactul pe care îl pot avea în lupte armele cu rază lungă de acţiune pe care le poate utiliza Ucraina din această săptămână, dar şi evoluţia războiului de agresiune dus de Rusia în ţara vecină.
Invitaţii ediţiei sunt: George Scutaru, director executiv New Stratey Center, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, şi, cu un scurt interviu înregistrat, profesorul universitar Iulian Chifu, preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, împreună cu producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Ucraina – speranţe cu rază lungă”.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule George Scutaru!
George Scutaru: Bună seara! Vă salut pe dumneavoastră şi ascultătorii dumneavoastră!
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat din nou să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”! Bun venit la Radio România Actualităţi!
Domnule George Scutaru, săptămâna aceasta am marcat 1.000 de zile de la începutul invadării Ucrainei de către Rusia. Lucrurile pe front evoluează mai degrabă în favoarea Moscovei. Cum se poate opri acest prim război în Europa secolului XXI?
George Scutaru: Păi, se poate opri în măsura în care coaliţia care susţine Ucraina îşi menţine voinţa politică de a continua suportul şi mai ales de a-l accelera. Aţi făcut referire în preambulul intervenţiei la faptul că, în sfârşit, Ucrainei i se permite să execute lovituri cu rachete în adâncimea teritoriului rus şi nu numai cu rachete americane, dar astfel au posibilitatea să folosească şi rachete de producţie franceză sau britanică, care, până acum, la fel, au avut această interdicţie, fiindcă foloseau componente, în producţie, componente americane. Până acum trebuie să fim cinstiţi cu noi să spunem că s-a livrat nu întotdeauna la timp şi de cele mai multe ori mai puţin decât s-a promis. Şi vă dau un singur exemplu: de-abia acum, la sfârşitul acestei luni, Europa va atinge nivelul de 1.000.000 de lovituri de artilerie de 155 mm pe care le-a livrat Ucrainei. Acestea trebuiau livrate în martie. Până în luna august, Coreea de Nord a livrat 2 milioane şi, mai mult decât atât, conform informaţiilor din surse deschise, puse la dispoziţie de către serviciul de informaţii militar al Ucrainei, aproape întreg complexul militar industrial nord-coreean lucrează în favoarea Rusiei. Deci, ca să câştigăm, trebuie să livrăm mai mult, să livrăm la timp. Şi, în al doilea rând, ca să câştigăm, trebuie într-adevăr să se pună presiune asupra Rusei pentru a-şi diminua veniturile necesare războiului, în primul rând pentru ceea ce înseamnă exporturi de petrol. Vă dau un singur argument: noi, mă refer la Uniunea Europeană şi chiar şi România, în acest moment aproape ne-am dublat importul de fertilizatori din Federaţia Rusă. Pe de o parte, vorbim că dorim să fim independenţi din punct de vedere energetic faţă de Rusia, dar mutăm dependenţa din domeniul energetic şi o transferăm în dependenţă pentru ceea ce înseamnă securitate alimentară, fiindcă în acest moment Rusia practică o politică de dumping, venind cu preţuri foarte avantajoase pentru exporturi de îngrăşăminte, că aceasta înseamnă fertilizatorii, astfel încât în bună măsură piaţa europeană este inundată cu acest produs din Federaţia Rusă.
Nu putem să avem o politică ambivalentă, pe de o parte, cu stânga să plătim Ucraina pentru a rezista şi cu dreapta să continuăm să finanţăm indirect maşina de război rusă, importând în continuare diverse categorii de produse din Federaţia Rusă sau neluând nişte măsuri care să afecteze într-adevăr sursele de venit ale Federaţiei Ruse – şi mă refer în primul rând la exporturi de resurse energetice, la modul în care Rusia încalcă sancţiunile. Acum, să vedem, va fi o nouă administraţie americană şi cel puţin în ceea ce priveşte raportarea faţă de hidrocarburi, faţă de petrol, abordarea republicanilor şi a preşedintelui Trump este una foarte clară, spunând că vor creşte producţia de petrol. Unul din primele efecte care ar putea să se întâmple este o diminuare a preţului la nivel mondial şi, implicit, o scădere a resurselor pe care două state cu o politică ostilă faţă de America le vor resimţi – mă refer la Iran şi la Federaţia Rusă.
Radu Dobrițoiu: Despre evoluţiile din Ucraina la 1.000 de zile de război, am realizat pentru „Euroatlantica” un scurt interviu cu profesorul universitar Iulian Chifu, preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning. Bună seara, domnule profesor Iulian Chifu! Bun venit la Radio România Actualităţi!
Iulian Chifu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, se împlinesc 1.000 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, un război în proximitatea României. Ucraina pierde teritorii, Rusia aruncă în luptă mii de militari, într-o adevărată maşina de măcinat vieţi umane. Cât va mai reuşi Moscova să susţină această ofensivă militară?
Iulian Chifu: În primul rând, e vorba de resursa financiară, e vorba de resursă de personal, e vorba de ritm. În ceea ce priveşte războiul de uzură în care se va transforma actuala mişcare, în măsura în care nu există forcing-uri ca cele din ultima perioadă, e un război pe termen lung şi trebuie să ne aşteptăm, chiar şi în condiţiile unei încetări a focului pe o anumită perioadă de timp, că suntem în faţa unui formule stop and go, deci, că avem în faţă un război pe termen lung, cel puţin până la dispariţia naturală a lui Putin sau şi a grupării de putinişti din jurul său, deci, este un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat, ne-o spune şi Olaf Scholz, ne-o spune şi Emmanuel Macron recent şi lucrurile acestea le şi ştim, pentru că ni le afirmă în fiecare moment chiar Federaţia Rusă, chiar Vladimir Putin, iată, la ultima sa intervenţie de la Clubul Valdai. Deci, obiectivele nu s-au schimbat, Rusia îşi doreşte să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev şi să aibă o Ucraină fără ieşire la mare, evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici, la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi. Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, banca centrală deja a ridicat la 21% dobânda fără precedent în ultimii 20 şi ceva de ani. Sunt probleme majore cu inflaţia, sunt probleme majore cu producţia, lucrurile astea îi afectează şi frontul. Dacă luăm consumul, adică, distrugerile de tancuri, de exemplu, şi vehicule blindate şi comparăm cu nivelul producţiei, vedem că în cursul anului viitor Federaţia Rusă nu va mai avea ţevi de tun, de exemplu, pentru nimic, nici pentru tancuri, nici pentru alte categorii, pentru artilerie, va avea un deficit major de maşini blindate ale infanteriei ş.a.m.d. Însă, pe de altă parte, acest lucru este calculat la ritmul actual, ritmul actual care este infernal, când, iată, de la începutul anului au fost pierdute echivalentul a cinci divizii, în primul rând echipament, dar şi oameni, pentru 40 km?, cu observaţia că ultimele două săptămâni au arătat o accelare a acestei presiuni, sigur, Federaţia Rusă îşi doreşte să atingă măcar graniţele Luhank şi Doneţk până când, la 20 ianuarie, Donald Trump preia costul de la Casa Albă.
Radu Dobrițoiu: Administraţia Biden a autorizat Ucraina să folosească arme şi muniţii americane cu rază lungă în Rusia. Deocamdată, armele sunt destinate să fie folosite în principal în Kursk, a declarat un oficial american, citat de CNN. Domnule Chifu, va influenţa această decizie desfăşurarea războiului, cum s-a întâmplat, de exemplu, cu intrarea în lupte a sistemelor HIMARS?
Iulian Chifu: Sigur că va exista un anumit impact, dar să nu uităm, asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deci, nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancţiune. E o retorsiune faţă de angajarea ca şi cobeligerant a Coreii de Nord de către Federaţia Rusă şi o retorsiune faţă de atacurile recente de în urmă cu trei-patru zile, atacuri masive la structura de producţie a energie electrice din Ucraina, după un acord tacit, undeva în aprilie anul trecut, după precedenta distrugere a circa 30% din producţia de energie electrică şi energia Ucrainei, când, sigur, Ucraina a retaliat cu propriile sale drone la adresa acestei producţii de energie în Rusia şi acordul a avizat încetarea acestor atacuri, care sunt şi crime de război, pentru că ele vizează civili, nimic din zona militară. Ei bine, reluarea acestor atacuri, din nou, a fost o escaladare din partea Federaţiei Ruse. Cele două elemente de escaladare aveau nevoie pentru reechilibrare şi descurajare credibilă de un element, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune, şi, iată, de data aceasta, Occidentul a găsit cu cale, în primul rând Statele Unite, să ridice această interdicţie. Sigur că ea se aplică şi pe rachetele Storm Shadow şi Escape, britanice, respectiv franceze, care au componente americane, şi acesta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina. Ştiţi foarte bine că ambii lideri politici au anunţat această deschidere deja, în faza anterioară a dezbaterii pe această temă.
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, vă mulţumesc foarte mult pentru aceste analize.
Iulian Chifu: Mulţumesc şi eu.
Radu Dobrițoiu: Domnule Scutaru, cu trimitere şi la titlul acestei ediţii „Eurotlantica”, vă întreb şi pe dumneavoastră cum va influenţa cursul războiului folosirea de către Ucraina a armelor cu rază lungă de acţiune?
George Scutaru: Bine ar fi fost ca acest accept să fi avut loc cu câteva luni înainte, când, de fapt, Ucraina a cerut acest fapt. Reiau ideea de la început, de multe ori prea târziu şi de prea multe ori nu suficient. Cam ăsta ar trebui să fie motto-ul acţiunii Occidentului, din păcate, faţă de Ucraina. Nu va avea o influenţă deosebită. Ucraina încearcă să scadă presiunea din Kursk mai ales, dar şi în alte zone, şi probabil vor urma atacuri asupra unor aerodromuri, ţinând cont de presiunea şi de bombele plizante de superioritate iarna pe care Rusia le are pe linia frontului. Dar cum spunea şi domnul Chifu, nu va fi o schimbare fundamentală a acţiunilor de pe front. Luptele vor avea aceeaşi intensitate sau vor creşte chiar, pentru că Putin doreşte să obţină cât mai mult. După Pokrovsk densitatea liniilor de apărare ucrainene nu mai este atât de mare, fiindcă între Pokrovsk şi Bahmut au fost create linii de apărare succesive şi construite începând din 2014, deci, au avut timp suficient şi o activitate genistică foarte elaborată. Lucrurile nu stau atât de bine după Pokrovsk şi vom vedea posibil chiar o accelerare a ritmului de înaintare a ruşilor, după ce trec de aglomerarea de la Pokrovsk. Problema Ucrainei este că se află în mijlocul unui război de uzură, care, dacă va continua aşa, vă spun foarte sincer, nu poate fi câştigat, fiindcă Rusia, este o diferenţă demografică între Ucraina şi Rusia, iar din punct de vedere politic faptul că ruşii pierd circa 1.000 de oameni în medie pe zi nu reprezintă un factor de presiune. Ceva trebuie schimbat şi mă refer la din partea Occidentului, pe de o parte, să livreze mai mult şi, pe de altă parte, să afecteze maşina de război rusă şi finanţarea pe care o au.
Până acum, ca să vă daţi seama totuşi de amploare, ajutorul UE reprezintă undeva cam 0,5% din bugetul Uniunii Europene şi cam 0,3% – 0,4% din bugetul Statelor Unite. Făceaţi referire anterior la faptul că şeful guvernului german, cancelarul Scholz l-a sunat pe Putin şi a aflat că Putin, de fapt, şi-a schimbat obiectivele. Cum ar fi fost ca în al Doilea Război Mondial, din când în când, Churchill să-l mai sune pe Hitler, ca să vadă dacă într-adevăr obiectivele Germaniei naziste faţă de Marea Britanie s-au schimbat sau nu? Sunt semne de slăbiciune şi vedem că Putin de fiecare dată încearcă să ne forţeze limitele, să ne arate, de fapt, că lucrurile pot merge şi mai departe. Ceea ce s-a întâmplat ieri, când ruşii au folosit o rachetă balistică împotriva Ucrainei, este un nou gest de forţă din partea Rusiei, aşa cum un gest de forţă îl reprezintă şi violarea îspaţiului aerian românesc cu drone Shahed sau a spaţiului aerian polonez, fiindcă de fiecare dată Rusia încearcă să arate şi să împingă limitele mai departe, iar din partea Occidentului, de multe ori, răspunsul este unul foarte politicos, fiind o teamă de escaladare.
Radu Dobrițoiu: Domnule George Scutaru, Finlanda şi Suedia îşi sfătuiesc locuitorii să se pregătească pentru eventualitatea unui război. Suedia a început în această săptămână să trimită peste cinci milioane de broşuri cetăţenilor săi încurajându-i să se pregătească pentru eventualitatea unui război. În acelaşi timp, Finlanda vecină a lansat un site web cu sfaturi similare privind pregătirea de război, relatează agenţia France Presse. Ar trebui să ia şi România măsuri similare?
George Scutaru: Abordarea politicienilor noştri este una păguboasă. Noi ascundem realitatea cruntă sub preş, crezând că nu există, dar politica asta a struţului nu ne face bine, fiindcă să ştiţi că, dacă lucrurile vor evolua prost sau vor continua să evolueze prost pe frontul din Ucraina, cel mai prost scenariu e să ne trezim cu ruşii la graniţă, ocupând tot litoralul ucrainean sau, Doamne fereşte, şi nu-i va opri nimic, să ocupe şi Republica Moldova. În acest caz, România va avea 850 km graniţă directă cu Federaţia Rusă, a doua cea mai mare graniţă a unui stat NATO cu ruşii, după Finlanda. Eu cred că după alegeri, după ce am ieşit din acest festival electoral al anului 2024, noul preşedinte trebuie să ia câteva măsuri, în primul rând să renunţăm la această politică de non-comunicare cu cetăţenii pe tema războiul din Ucraina, care nu ne-a adus niciun fel de beneficii, şi să mai luăm nişte măsuri care ţin de creşterea bugetului pentru apărare, fiindcă nu e suficient să spui declarativ că investeşti 2,5% şi execuţia bugetară, anul trecut, să fie doar 1,7 şi, de asemenea, să luăm măsuri privind modificarea legislaţiei privind achiziţiile în apărare, astfel încât să accelerăm procesele de înarmare. E o ealitate. Nu putem vorbi de linişte şi pace în jurul nostru când ritmul distrugerilor creşte, când acest comportament al Rusiei devine din ce în ce mai evident, şi trebuie să existe o politică de comunicare foarte onestă cu cetăţenii. Trebuie să existe exerciţii, aşa cum se întâmplă şi în alte state, în care lumea să fie pregătită şi cu alarme aeriene, să fie pregătită şi în ceea ce înseamnă adăposturi civile şi partea de protecţie civilă. Să comunice onest cu cetăţenii nu numai din zonele unde sunt drone şi ar putea cădea resturi de drone, ci şi cu cetăţenii din restul ţării, pentru că la un moment dat, în cazul în care lucrurile se vor deteriora, s-ar putea să fim nevoiţi să mai primim unul-două milioane de refugiaţi, nu doar din Ucraina, dar poate şi din Republica Moldova. Va trebui să gestionăm o situaţie care să fie mult mai gravă decât în momentul de faţă. Dar, repet, trebuie să existe o comunicare, altfel acest gol, această tăcere în spaţiul public va fi ocupată, cum s-a întâmplat până acum, de oameni cu un discurs populist, cu narative anti-occidentale, după aceea mirându-ne de cât de eficient este războiul hibrid rusesc şi cum putem pierde bătălia de comunicare.
Radu Dobrițoiu: Din 20 ianuarie vom avea o nouă administraţie la Casa Albă; Donald Trump îşi va prelua cel de-al doilea mandat de preşedinte. Care sunt reperele pe care le anticipaţi, domnule George Scutaru, în viitorul relaţiei dintre Statele Unite şi Ucraina?
George Scutaru: Următorul an şi jumătate din mandatul preşedintelui Trump se va concentra pe redesenarea arhitecturii instituţionale în Statele Unite şi pe problemele interne. Preşedintele Trump, în opinia mea, cred că va dori să nu mai fie preocupat de alte subiecte decât de cele interne. Nu o să însemne neapărat o retragere din marile dosare ale Statelor Unite, dar va încerca să închidă unele dintre acestea, cum ar fi războiul din Ucraina. Dacă Ucraina nu va primi garanţii reale de securitate şi dacă totul se va limita la un armistiţiu, e foarte posibil ca în trei ani acest război să reînceapă în forţă, spre finalul mandatului preşedintelui Trump, iar Statele Unite să fie nevoite să se implice în rezolvarea unei probleme pe care au crezut-o rezolvată şi gestionată la un moment dat. Vom fi la o răscruce, în care fie vom avea o pace sustenabilă, care să garanteze Ucrainei faptul că va rezista în cazul unui atac, fie vom avea, de fapt, un nou acord de la München. Şi mai există un risc, riscul ca Ucraina să intre într-o perioadă de instabilitate socială şi politică foarte mare, gândiţi-vă ce înseamnă o ţară de 25 de milioane de locuitori, frustrată că a fost obligată să încheie o pace ruşinoasă cu Rusia, să renunţe la teritorii, cu peste 1,5 milioane de oameni apţi să lupte şi care au o experienţă combativă consistentă şi cu milioane şi milioane de arme, o ţară căreia îi va fi greu să se susţină economic. Şi vă aduc aminte ce s-a întâmplat cu miile de veterani ai armatei sovietice după retragerea din Afganistan şi după ce statul sovietic a dispărut, când mulţi din aceşti oameni care trebuiau să îşi întreţină familiile au devenit practic membri ai unor structuri criminale şi astfel, pur şi simplu, mafia rusă a înflorit. Lucrurile acestea se pot întâmpla şi în situaţia de faţă şi unul din lucrurile care ar trebui să preocupe Europa, nu mă aştept ca America să fie foarte preocupată de acest subiect, este poate un program pentru finanţarea reinserţiei sociale a sutelor de mii de oameni care acum luptă pe front în Ucraina şi care vor trebui să aibă un job, vor trebui să aibă o locuinţă, vor trebui să depăşească problemele psihice generate de trei ani de stat în tranşee în nişte condiţii îngrozitoare şi care ar putea să devină o sursă de instabilitate pentru întreaga Europă, dar, în primul rând, pentru vecinii direcţi, şi mă refer la Polonia, terminând cu România.
Radu Dobrițoiu: Foarte scurt, domnule George Scutaru. Aţi adus aminte de armistiţiu, o pace cu cedare de teritorii din partea Ucrainei, proiectată de Donald Trump. Ar fi o soluţie pentru a pune capăt războiului?
George Scutaru: Nici pe departe! Nu avem garanţia că Ucraina va accepta asemenea soluţie. Pentru Zelenski ar fi o sinucidere politică. Şi nu ştim, oricât de multe presiuni s-ar pune pe Ucraina, dacă întreaga societate ucraineană va accepta. Asta v-am spus, există riscul că dacă va fi o pace şchioapă, ca să spun aşa, societatea ucraineană să nu o accepte; vedem că societatea ucraineană şi ţara asta va fi divizată şi va intra într-o zonă de instabilitate politică, socială şi economică greu de estimat. Gândiţi-vă că noi, după războaiele din Iugoslavia, problema Bosniei şi a stabilităţii Bosniei n-a fost rezolvată nici acum. Gândiţi-vă ce ar însemna o ţară de zece ori mai mare decât Bosnia, în mijlocul Europei, cu un grad mare de instabilitate şi având un vecin agresiv, care îşi va menţine intenţia da redeschide ostilităţile în momentul în care, să spunem, preşedintele Trump îşi va închide mandatul sau în momentul în care vor considera că din nou ajutorul occidental nu ar mai putea să sosească la fel de consistent cum se întâmplă acum.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Eurotlantica”, la final. Titlul ediţiei: „Ucraina – speranţe cu rază lungă”. Invitaţii emisiunii au fost George Scutaru, director executiv News Strategy Center, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, şi, cu un scurt interviu înregistrat, profesorul universitar Iulian Chifu, preşedinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning.
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
