
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (18 mai, ora 21:04) – Emisiunea ”Euroatlantica”, realizator: Radu Dobriţoiu
Radu Dobrițoiu: Bun găsit! Retragerea aeronavelor MiG-21 Lancer în această săptămână marchează finalul unei ere pentru aviaţia militară românească. Este avionul care a apărat spaţiul aerian al României timp de decenii şi pe care s-au pregătit inclusiv piloţii care se află în prezent la manşa aparatelor F-16. Principala aeronavă de luptă a României este de acum F-16, care face tranziţia către avionul de generaţia a cincea F-35.
Armata României a pregătit momentul retragerii aeronavelor MiG-21 Lancer, aflate în dotare de aproximativ 28 de ani. Avem deja o escadrilă de avioane F-16 şi urmează să primim alte două escadrile.
F-16, un avion multirol cunoscut, experimentat în multe confruntări, modernizat permanent, devine principalul avion de luptă al aviaţiei militare române. Peste 25 de ţări au în dotare aeronave F-16 în diferite modele şi platforme. Peste 5.000 de avioane F-16 au fost livrate până acum în întreaga lume.
În prezent, Forţele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16, care vor fi modernizate în cea mai nouă configuraţie în România, la Aerostar Bacău. La sfârşitul anului trecut, România a cumpărat din Norvegia 32 de aparate F-16, care mai au resurse de zbor pentru aproximativ un deceniu. Contractul include motoare de rezervă şi suport logistic.
De ce a ales România să cumpere F-16 la mâna a doua? Pentru că timpul nu ţine cu ţara noastră. Conflictul din Ucraina este în desfăşurare, provocările în zona Mării Negre din partea Rusiei, au loc acum, spaţiul aerian al României trebuie protejat în prezent. Pentru F-16 noi era nevoie de mult timp, aşa cum a procedat Bulgaria, care a achitat un prim lot de opt aparate noi, din care primele vor ajunge abia în 2025, an în care ţara noastră va avea trei escadrile complete, cu un total de 49 F-16.
Discutăm despre adaptarea Forţelor Aeriene Române la provocările războiului contemporan. Invitaţii ediţiei sunt generalul de brigadă în rezervă profesor universitar Stan Petrescu şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defense România. Tema ediţiei: „Păsările de oţel ale României, de la MiG-21 la F-16 spre F-35”.
Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule general Stan Petrescu.
Stan Petrescu: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie, domnule Radu Dobriţoiu!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Tudor Curtifan!
Tudor Curtifan: Bună seara! Mulţumesc şi eu pentru invitaţie. Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantică”. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Domnule general Stan Petrescu, avem un subiect important de dezbătut în această ediţie. În această săptămână, aviaţia militară a încheiat o etapă importantă prin retragerea MiG-21 Lancer. Ce a reprezentat această aeronavă pentru Forţele Aeriene Române?
Stan Petrescu: Deşi avem o experienţă în aviaţia militară de aproape 110 ani, cu sincopa dureroasă de după cel de-Al Doilea Război Mondial, când elite ale aviaţiei au fost distruse, aventura MiG-ului-21 sigur că da, porneşte să completeze, să spunem aşa, cu aparate de lovire din aer, deci de a păzi cerul patriei cu tehnică sovietică, pentru că deja din 1950 intrasem în Tratatul de la Varşovia. Aşa că aventura aparatelor MiG-21 este legată de organizarea acestui tratat drept replică pentru NATO. A început acum 61 de ani, deci în 1962. De fapt, aceste aparate Delta-E, cum le-au numit ruşii pentru prima dată, au zburat pe cerul lor în 1959. Au exportat, iată, americanii au exportat în 25 de ţări 5.000 de F-16. Ei au exportat 10.000 de aparate, dând licenţă atât Cehoslovaciei, cât şi Chinei, cât şi Indiei ca să producă. Aşadar această MiG-21 a fost, să spunem aşa, exportat într-o arie extrem de largă. Ce să vă spun? MiG-ul 21 în cerul patriei, pentru asta misiunea principală este aceea de a apăra cerul patriei, aripile de oţel, aş spune eu, şi-au făcut datoria pentru că au avut la manşă piloţi români de o mare valoare şi de un mare curaj şi îndrăzneală. A fost o poveste plină de aventură cu aceste MiG-uri 21 de risc maxim, magică, cu trăiri vibrante ale zborului înalt. Sunt un pic /lăsat/ către literatură, că şi eu sunt paraşutist la origine, militar, m-am lansat cu aceşti piloţi ai noştri, siguri în avioanele speciale, MiG-uri, MiG-urile care la vremea aceea şi mai târziu au devenit extrem de performante, zburând la o înălţime de 18.000 m şi atingând viteze de peste 2.100 km, deci performante. O poveste cu aripi de oţel puse să vegheze cerul patriei, cum v-am spus, o poveste trăită între agonie şi extaz, care a schimbat uneori nenumărate vieţi şi destine, o poveste care s-a petrecut între cer şi pământ, pe teritoriul naţional, o poveste petrecută acolo unde se avântă doar zeii. Cum spuneam eu într-o scriitură de-a mea, această aventură a zborului de luptă nu ar fi putut fi desfăşurată fără piloţii noştri, oştenii aerului, nişte oameni minunaţi care au avut alături de ei mii de tehnicieni, ingineri de aviaţie, un întreg personal de oameni minunaţi, anonimi, în spatele acestor piloţi de o mare îndrăzneală şi de un mare curaj, care au apărat timp de 60 de ani, să spunem aşa, cerul patriei. Aceste aparate au fost în măsură să apere, cum am spus, patria de la înălţime timp de aproape 60 de ani. Sigur că vine o vreme, gata, „mission accomplished” – misiune îndeplinită, cer senin acum pentru F-16.
Sigur că această tranziţie a fost necesară, deoarece vremurile sunt complet schimbate. Acest avion MiG-21 a fost un avion comun tuturor ţărilor care erau participante la tratatul de la Varsovia şi în orice tratat militar se concentrează atenţia pentru a avea aceleaşi aparate de zbor, aceleaşi tancuri, aceeaşi muniţie, cam aceleaşi calibre. Noi, sigurz, facem parte din NATO, cea mai puternică alianţă politică militară a lumii şi era normal ca să facem această tranziţie. Sigur, MiG-21 este complet depăşit din punct de vedere tehnologic, a rămas abia la generaţia a 3-a. După cum ştiţi, noi am făcut eforturi mari, din anul 1990, să modernizăm circa 100 şi ceva de aparate 110, 111 aparate…
Radu Dobrițoiu: 117 au fost iniţial modernizate…
Stan Petrescu: Da, ar fi trebuit să fie şi cele aproximativ 8 sau 10 MiG-29. De fapt acelea trebuiau să intre… să fie modernizată avionica cu firma Elbit la Aerostar Bacău, numai că acelea au rămas, undeva fac umbră pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Şi, sigur, aceste aparate au făcut tranziţia către generaţia a 3-a, iar piloţii noi s-au antrenat, să spunem aşa, într-o altă platformă, deşi se numea Mig-21.
Radu Dobrițoiu: Colegul meu, colonelul Cristian Dumitraşcu de la Redacţia Militară de Radio, a participat la ceremonia de retragere a MiG-21 Lancer, de unde a consemnat un fragment din declaraţia şefului Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu.
*
Daniel Petrescu: Timp de 61 de ani, dvs., alături de ceilalţi aviatori militari, aţi operat aproape 400 de aparate MiG-21, asigurându-ne în permanenţă că spaţiul nostru aerian este apărat. Tuturor vă mulţumesc pentru serviciul remarcabil pe care l-aţi adus ţării, Armatei României şi Forţelor Aeriene Române.
Reporter: Cristian Dumitraşcu: De-a lungul timpului, MiG-21 a trecut prin mai multe etape de modernizare, cum a fost cea din 1994, când a devenit MiG-21 Lancer. Unul dintre cei mai experimentaţi piloţi militari care au zburat cu acest tip de aeronavă este generalul de flotilă aeriană Cătălin Băleanu, cu peste 2.000 de ore de zbor, într-o carieră impresionantă de 33 de ani, în care s-a remarcat în misiunile de poliţie aeriană şi mitingurile avice din toată lumea.
Cătălin Băhneanu: Acest avion a devenit legendă în Forţele Aeriene Române. S-au instruit foarte multe generaţii de piloţi, personal tehnic şi de asigurare a zborului. După modernizarea acestuia, care a survenit după anii ’97, devenind Lancer, s-au introdus capacităţile digitale, s-a făcut transferul către ceea ce suntem astăzi, implicit către F-16. L-am considerat o fiinţă, un prieten devotat cu care m-am înţeles, pot să spun, perfect. Aş vrea să ne gândim ce câştigăm după exploatarea acestui avion. Faptul că putem face trecerea singuri pe F-16, să ne instruim la noi în ţară este foarte important şi că am avut această oportunitate de a exploata un astfel de avion. Am zburat de curând cu acest avion, mi-am luat la revedere în cei mai frumoşi termeni posibili. Pentru mine este şi va fi o legendă.
*
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, MiG-21 Lancer, un avion emblematic pentru aviaţia militară română, o legendă, după cum afirma generalul Băhneanu. Vor fi conservate aceste aparate? Ce informaţii aveţi despre ce se va întâmpla cu aparatele retrase din uz?
Tudor Curtifan: Da, într-adevăr, o legendă MiG-21 Lancer, practic e avionul care a contribuit decisiv la construirea aviaţiei supersonice de vânătoare a României. E un final de eră, nu vreau să fiu clişeic, dar e într-adevăr un moment istoric. MiG-urile vor fi retrase. Ele probabil ar fi trebuit retrase de acum încă 10 ani, dar decidenţii politici … atunci a fost o altă situaţie, ne amintim, a venit şi criza financiară din 2008 şi nu s-au putut face primii paşi pentru achiziţionarea primei escadrile de F-16, pe care aţi şi menţionat-o. Avioanele vor intra în conservare, ele se află la Bacău, vor intra în conservare. Întrebarea e ce se va întâmpla ulterior, dacă vom reuşi să le valorificăm, dacă vor fi anumite state interesate să achiziţioneze MiG-21 Lancer pentru diferite misiuni pe teritoriul statelor respective. Ştiu că a existat la un moment dat, Croaţia mai deţine avioane MiG-21, şi a existat un interes cu privire la acest pachet Lancer, pe care l-aţi menţionat din partea Croaţiei la vremea respectivă, şi s-ar fi putut… din păcate nu s-a concretizat că nu a fost o decizie politică la Zagreb. Ei au identificat o altă soluţie mai ieftină şi nu s-a concretizat această modernizare, dar s-ar fi putut face modernizarea la Bacău pe avioanele MiG-21 ale Croaţiei şi atunci ar fi avut şi acest pachet LanceR.
Cu siguranţă, pachetul, kitul propriu-zis va fi îndepărtat de pe avioane, pentru că e încă destul de performant şi avionica şi radarele de la bord sunt modernizate, chiar dacă depăşite de vreme, dar avioanele vor intra în conservare. Acum, dacă va reuşi România să valorifice aceste avioane, e cu atât mai bine, dar timpul nu ţine cu noi, pentru că ştim că dacă va trece mult timp şi aceste avioane vor rămâne în hangare, va fi mai dificil şi va fi mult mai ieftin pentru un potenţial cumpărător să le modernizeze complet decât să achiziţioneze alt tip de aeronavă. Important va fi, din punctul meu de vedere şi n-o să mă lungesc, ce se va întâmpla cu piloţii, vor intra într-un program de pregătire. Ştiu că deja de la decizia luată de Ministerul Apărării de a scoate, de a anunţa scoaterea acestor avioane din serviciu, se fac evaluări cu privire la posibilitatea ca piloţii să treacă pe F-16, cât mai mulţi piloţi, pentru că cerinţele sunt diferite, inclusiv de ordin medical, şi foarte important şi închei, ce se va întâmpla cu tehnicienii de zbor, pentru că foarte multă lume vorbeşte de piloţi de avioane şi pe bună dreptate, dar la fel de importanţi sunt şi tehnicienii de la sol, care au reuşit să ţină aceste avioane vii, dacă pot să mă exprim metaforic, şi cu siguranţă nimeni nu va fi lăsat în urmă.
Radu Dobrițoiu: De piloţi avem mare nevoie şi bineînţeles şi de maiştrii militari care se ocupă de mentenanţa avioanelor, de inginerii militari. V-am întrebat pentru că în Defense România am citit un articol despre intenţia Chinei de a folosi MiG-urile 21 pentru a le transforma în drone. Iată, există şi această posibilitate. Ne luăm şi noi la revedere de la MiG-ul 21 Lancer, cu vocea lui Vladimir Cristescu, un veteran al forţelor aeriene. Din nou, colonelul Cristian Dumitraşcu.
Cristian Dumitraşcu: MiG-ul 21 a intrat în dotarea Forţelor Aeriene Române în 1962, atunci când a înlocuit versiuni mai vechi, aducând noi provocări pentru piloţii români, care au fost instruiţi de ruşi într-un centru de aviaţie în Krasnodar, în fosta Uniune Sovietică. Paradoxal, deşi a reprezentat un salt tehnologic, MiG-ul 21 era un avion complex, dificil de pilotat având în vedere avionica, zborul în simplă comandă şi portanţa scăzută, aşa cum am aflat de la pilotul Vladimir Cristescu, unul dintre cei care au zburat pentru prima dată MiG-ul românesc în 1962.
Vladimir Cristescu: Neavând dublă comandă, am făcut un program special, deci cu MiG-ul 17 de reluare a antrenamentului în zbor. Am fost instruiţi de către piloţii sovietici, care erau instructori în centrul acesta, dar ei erau instructori numai pe lângă avion. Nu exista avion de dublă comandă. După ce am primit toate indicaţiile, toate instrucţiunile, fiecare pe cont propriu, a trebuit să zburăm cu MiG-ul 21 şi am trecut de la un avion cu caracteristici mai inferioare către unul cu caracteristici superioare.
Toate avioanele bănuiesc că peste tot în lume nu se trece imediat la zborul cu cele mai ridicat performanţe. Am trecut la zborul obişnuit, în tururi de piste, în felul ăsta am trecut cunoaşterea foarte bine a materialului, cunoşterea îndrumărilor şi după aceea şi experienţa, pentru că totuşi nu eram începători. Şi locotenenţii majori, care şi ei aveau ore multe de zbor, spre deosebire de piloţii actuali, care erau foarte puţin antrenament, după părerea mea. Atunci erau antrenaţi bine. Păi aveam în jur de o mie ore de zbor când am trecut pe MiG-ul 21. Aviaţia de luptă, aşa-zisa de vânătoare, nu se acumulează ore. Misiunile sunt scurte, 25-30 de minute, 40 de minute maxim, nu ajunge combustibilul, şi apoi nici misiunile avionului de luptă nu presupun să te găseşti prea mult timp în aer şi nici rezerva de combustibil nu permite. În instrucţiunile de zbor ale MiG-ului 21 nefuncţionarea motorului presupune catapultare. Au fost piloţi de test la sovietici, care au aterizat cu MiG-ul 21 fără motor, dar în instrucţiunile MiG-ului 21 pentru pilot, pentru muschetarii era categoric: motorul nu poţi să-l porneşti până la o înălţime de 4.000 metri, te catapultezi, pentru că chiar dacă porneşte în timp ce tu cobori sub 4.000 de metri, nu ajunge timpul de intrare a motorului în parametri, că ajunge în pământ.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Stan Petrescu, principalul avion de vânătoare al Forţelor Aeriene Române a devenit din această săptămână F-16. De ce a ales România această aeronavă?
Stan Petrescu: S-a vorbit de foarte multă vreme ca România să achiziţioneze avioane din acestea F-16. Reprezintă o nouă generaţie, avioane care au fost verificate în luptă. Îmi amintesc de acea întâmplare, când a fost atacată Iugoslavia de la o bază de la Aviano cu aceste F-16, iar la întoarcere un pilot american, când s-a întors, practic, a dat peste un cablu al unui funicular, nu l-a văzut sau eu ştiu ce s-a întâmplat, practic acel cablu a fost rupt, funicularul a căzut, au fost şi victime militare, a fost presa inflamată de această chestiune şi aceste F-16 a venit la aterizare. Sigur, din punct de al performanţelor tehnice, din punct de vedere al misiunilor pe care le îndeplineşte, este un avion multirol, multi-asking, dacă vreţi, multifuncţional, este verificat în luptă şi sigur faptul că ne-am aliat celei mai puternice, să spunem aşa, alianţe politico-militare a lumii, este şi o doctrină de bloc, dacă vreţi, să avem aceeaşi armamente, să utilizăm aceeaşi filozofie în comandă şi conducere şi se punea problema ca şi noi să achiziţionăm acest F-16.
Sigur în raport de buzunar, în raport de buget, în raport de visterie, am reuşit să aducem din Portugalia aceste F-16. Sigur au fost critici, că sunt învechite, că sunt second hand, că au şi acestea 40 de ani şi că de ce să dăm MiG-urile. Există şi această apropiere faţă de un aparat, orice militar, orice tanchist, orice pilot, orice comandant de navă când se apropie de mecanismul pe care el îl are în dotare şi îl conduce, se desparte foarte greu de el. Aşa s-a întâmplat şi cu aviatorii noştri, pe care mulţi dintre aceştia îi cunosc foarte bine. Am trăit la Buzău atâta vreme, una dintre cele mai performante şcoli, au scos generaţii generaţii întregi de aviatori. Adică a continuat această pepinieră să dezvolte zburători de cea mai înaltă performanţă. Sigur că acest avion îndeplineşte unele misiuni de care noi aveam nevoie. Sigur că îndeplineşte foarte, foarte… cu toate criticile pe care le-au avut, putem să pregătim, să trecem la alte proceduri, să trecem la alte tehnici, să ne apropiem de o generaţie a patra, generaţia a cincea, după cum şi presa a semnalat şi s-a hotărât în CSAT. Avem pregătit şi finanţe pentru acest lucru ca în maxim 10 ani de zile să putem achiziţiona avioane de generaţia a cincea F-35, mai ales că acest flanc sud-estic european al NATO dar şi al Uniunii Europene, este foarte important aici, în zona de geopolitică a Mării Negre. Avem în dreapta noastră un război slavo-slav, care, iată, este destul de sângeros şi se prelungeşte cu un consum enorm de muniţie. Sigur că avem de-a face cu un război care se poartă dincolo de ceea ce noi am învăţat prin academii. Aşadar, aceste avioane sunt extrem de importante şi trebuie să pregătim platforma aceasta foarte bine. Deja aviatorii noştri zboară pe aceste F-16 Falcon, care sunt mult superioare lui MiG-21 Lancer, indiferent câte critici am avea.
Radu Dobrițoiu: Corect.
Stan Petrescu: Cele care vin din Norvegia, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, au o rezervă de zbor mult mai mare, de vreo 2.500 de ore de zbor, deci 10 ani de zile, avionicaă este mult mai modernizată, dar şi celelalte probabil că vor ajunge din urmă pe acestea. La Aerostar Bacău avem o platformă de modernizare foarte, foarte bună.
Radu Dobrițoiu: Cum am menţionat, Aerostar Bacău, este foarte bine că se vor întâmpla aceste lucruri aici, în România.
Domnule Tudor Curtifan, privim spre viitor. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a trimis spre Parlament solicitarea pentru avioane F-35. Ce orizont de timp avem pentru a vedea în dotarea aviaţiei militare române astfel de aparate?
Tudor Curtifan: Probabil, aşa cum şi decidenţii politici ne-au precizat, undeva la anul, undeva anul 2030 sau în primii ani ai decadei respective. Important e ca această achiziţie, care e atât de necesară de avioane de generaţia a cincea să fie făcută respectând un anumit plan din punct de vedere al achiziţiei, pentru că e esenţial.
Aţi menţionat la începutul ediţiei acestei emisiuni, de situaţia Bulgariei. Bulgaria are probleme mari şi chiar astăzi citeam în presa de la Sofia că 2025 nu mai este anul în care ar aştepta primele F-16, ci 2026. Situaţia lor este foarte grea pentru că resursa MiG-urilor 29 se apropie de final, dar din cauza războiului împotriva Ucrainei, avioanele nu mai pot fi modernizate, nu mai au acces la piese din Federaţia Rusă şi nu se află deloc într-o situaţie bună. Având în vedere că F-16, cele 32 de avioane pe care le achiziţionăm din Norvegia, o resursă de undeva la 10 ani, cum aţi menţionat şi dumneavoastră, e necesar să respectăm un plan bine definit pentru achiziţia de F-35 şi cred că acest lucru se va întâmpla. Şi e foarte important să vedem că se fac primii paşi.
Apropo de F-16, e un avion care în continuare e la mare căutare. Sunt foarte multe contracte şi cu privire la discuţia despre avioane noi sau avioane second hand, astăzi, în momentul în care discutăm, dacă România ar semna un contract pentru F-16 noi, durata de livrare a acestor avioane e mult mai mare decât la F-35, cererea e mai mult mai mare, liniile de producţie pentru F-16 sunt mai mici, dar e un avion foarte popular şi un avion foarte bun, drept dovadă şi interesul mare pentru F-16.
Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, s-a discutat foarte mult despre achiziţia de aeronave second hand şi nu aparate noi. De ce avioane la mâna a doua? De ce F-16, pentru că vor ajuta şi la tranziţia către F-35? De ce avioane la mâna a doua? Aţi spus deja unul dintre argumente.
Tudor Curtifan: Da. Şi unul dintre cele mai importante argumente pentru că aceste avioane şi le permitea, şi le-a permis România la vremea respectivă, dacă vorbim de cele 17 avioane achiziţionate din Portugalia. În ceea ce priveşte cele 32 de avioane achiziţionate din Norvegia, eu cred că aici trebuie să menţionăm deschis: Guvernul a luat o decizie foarte bună şi negocierea a fost una foarte bună, pentru că preţul e excelent şi nu există disponibile avioane în momentul actual. Deci tranziţia către F-35 se putea face doar pe F-16 second hand. Din păcate, ar trebui să fie o mult mai bună comunicare către populaţie, pentru că foarte multă lume are impresia, dacă îmi permiteţi o expresie mai neacademică, să compare avioanele de vânătoare cu maşinile, ceea ce nu e corect din această perspectivă, şi trebuie să înţelegem, avioanele sunt modernizate, sunt verificate şi sunt foarte performante.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Eurotlantica” la final. Tema ediţiei: „Păsările de oţel ale României, de la MiG-21 la F-16 spre F-35”. Invitaţii emisiunii au fost generalul de brigadă în rezervă profesor universitar Stan Petrescu şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defense România. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR