RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (30 octombrie 2025, ora 21:04) – Emisiunea ”Euroatlantica”
Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, la o nouă ediţie a emisiunii ‘Euroatlantica’.
Statele Unite urmează să-şi reducă prezenţa militară pe frontul de Est al Europei, vizată în primul rând de această decizie fiind România. Redimensionarea prezenţei militare americane în Europa, anticipată încă din luna februarie, conturează o mutare a atenţiei de la Europa la apărarea Statelor Unite şi a Americii Latine. Din Baza Mihail Kogălniceanu sunt repatriaţi aproximativ 800 de militari din Brigada a 2-a din Divizia 101 Asalt Aerian. Aceste efective se întorc în Kentucky şi nu vor fi înlocuite conform rotaţiei pentru Europa de Est, a anunţat comandamentul armatei SUA pentru Europa şi Africa. Redistribuirea are loc în contextul în care ţările NATO, de pe flancul estic, s-au confruntat cu o creştere a ameninţărilor din partea Rusiei, în ultimele săptămâni, inclusiv incursiuni multiple cu drone.
Pentagonul a anunţat că reducerea numărului de trupe face parte din procesul deliberat al secretarului apărării Pete Hegseth de a asigura o postură echilibrată a forţelor militare americane. Aceasta nu este o retragere americană din Europa sau un semnal al unui angajament redus faţă de NATO şi Articolul 5, se arată într-un comunicat de presă al Armatei Statelor Unite. Mai degrabă, acesta este un semn pozitiv al creşterii capacităţii şi responsabilităţii europene. Aliaţii noştri din NATO răspund apelului preşedintelui Trump, de a-şi asuma responsabilitatea principală pentru apărarea convenţională a Europei. Această ajustare a posturii de forţe nu va schimba mediul de securitate din Europa. Retragerea unor trupe a stârnit o reacţie negativă rară a republicanilor faţă de deciziile Pentagonului, senatorul republican Roger Wicker şi deputatul republican Mike Rogers afirmând într-o declaraţie comună că mişcarea transmite un semnal greşit Rusiei, chiar în momentul în care preşedintele Trump face presiuni pentru a-l forţa pe Vladimir Putin să vină la masa negocierilor pentru a obţine o pace durabilă în Ucraina. În schimb, Polonia nu este vizată de reducerea forţelor militare americane în Europa.
Guvernul de la Varşovia nu a primit nicio informare similară României. În prezent, Polonia găzduieşte până la 10.000 de militari americani. Totodată, ministrul apărării italian, Guido Crosetto, a declarat că Statele Unite sunt îngrijorate de concurenţa cu China, iar Europa trebuie să-şi garanteze propria sa apărare. Redimensionarea forţei rotaţionale a fost explicată de ministrul apărării, Ionut Moşteanu care a spus că în România vor rămâne în jur de 900-1000 de soldaţi americani, un pic peste nivelul dinaintea începerii războiului din Ucraina.
Discutăm la Euroatlantica despre prezenţa militar-americană pe flancul de Est al NATO. Invitaţii ediţiei sunt analistul de politică externă, Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European şi generalul de brigadă în rezervă, profesor universitar Stan Petrescu. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta Euroatlantica.
Tema ediţiei: ”Apărarea Europei după redimensionarea prezenţei americane pe continent”.
Bună seara, domnule Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Stan Petrescu!
Stan Petrescu: Bună seara, bună seara!
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia de a participa la emisiunea ‘Euroatlantica’ la Radio România Actualităţi.
Dezvoltarea relației cu SUA
Am avut o perioadă de referinţă pentru colaborarea militară dintre România şi Statele Unite ale Americii: Afganistan, operaţiunea Enduring Freedom în 2002 cu comandanţi militari de excepţie, care au reuşit să câştige simpatia Pentagonului, în Kandahar, trupele româneşti au fost subordonate chiar Diviziei 101 aeropurtată, din care face parte Brigada Americană, care este retrasă acum de la Mihail Kogălniceanu. Timpul a trecut, militarii români şi-au făcut datoria. Domnule Victor Boştinaru, era nevoie să ţinem aprinsă această flacără a prieteniei militare de atunci, din 2002, cu un mecanism de diplomaţie activă şi chiar cu o dezvoltare economică prin care să se revigoreze permanent parteneriatul strategic pe care îl avem cu Statele Unite?
Victor Boştinaru: Întrebarea dumneavoastră face cât un răspuns cu majuscule. Evident că da, evident că Armata Română a fost cel mai bun reprezentant diplomatic al României în perioada după aderarea noastră la NATO, dar Armata română nu este singură, şi statul român ar fi trebuit să servească acest efort, printr-o diplomaţie făcută de profesionişti, şi nu de sfertodocţi cu şcoala vieţii, care te uiţi la ei în aceste zile când sunt atât de multe schimbări şi atât de dramatice, afişează cel mai adesea un zâmbet tâmp, pentru că ei ne dau nişte asigurări care sunt egale cu zero. S-au întâmplat lucruri periculoase pe de o parte, pentru că retragerea unor efective americane din Europa generic…Dar uitându-ne la proporţiile retragerii din România, aproape jumătate din efectivele americane, o ţară aflată în vecinătatea frontului, o ţară cu cea mai lungă graniţă cu Ucraina, o ţară aflată sub o ameninţare directă din partea Rusiei, asta are o semnificaţie strategică foarte mare. Sunt de acord cu ce spunea generalul Dănilă ieri, strategic e mai gravă situaţia decât tactic, pentru că în termeni tactici nu e mare diferenţă, cu 800-900 de oameni nu schimbi raportul de forţe.
Dar mesajul strategic şi mesajul public pe care îl transmite o asemenea reacţie şi bâlbâiala decidenţilor de la Bucureşti, dublată de incompetenţa deja tradiţională, astea sunt de natură să ne îngrijoreze enorm, pentru că – şi închei cu asta – începe să semene teribil de mult cu anii ’39, inclusiv în ce priveşte valabilitatea alianţelor, iar Armata Română, singură, lipsită de o acţiune coerentă şi consistentă a naţiunii noastre, în domeniul apărării, similară cu ce face Polonia, nu există deocamdată.
Or, ne place să ne comparăm cu Polonia, dar nu facem nimic din ceea ce face Polonia.
Relația cu partenerul strategic american
Radu Dobrițoiu: S-a tot analizat despre reducerea efectivelor americane din Europa fără a se face estimări cu cifre şi ţări, unde se va diminua prezenţa cu trupe din Statele Unite. Din februarie tot au existat discuţii. Aflăm, în primul rând, din surse de presă din Ucraina, că România este cap de listă în procesul de diminuare a efectivelor americane din Europa. Domnule general Stan Petrescu, această veste putea fi amânată printr-o sensibilizare diplomatică a partenerului strategic american?
Stan Petrescu: România ar fi putut încerca să anticipeze cu multă inteligenţă şi înţelepţiune şi să influenţeze decizia administraţiei Statelor Unite privind efectivele de la Kogălniceanu însă reuşita ar fi depins, după părerea mea, de mai mulţi factori. Intrăm în registul de factori: o diplomaţie strategică proactivă ne lipseşte, România putea să-şi intensifice un lobby puternic politico-militar la Washington după modelul polonez, unde autorităţile au negociat direct cu Pentagonul şi Congresul. /…/ făcut polonezii şi au uşi deschise în Statele Unite ale Americii şi prin comunitatea de polonezi existentă acolo. Ar fi fost interesantă şi utilă o strategie coerentă de comunicare, care să sublineze importanţa geostrategică a României la Marea Neagră, vorbim de securitatea la Marea Neagră de 30 de ani. Angajarea comunităţii româneşti pentru a efectua un lobby intens faţă de autorităţile americane. Un alt factor ar fi creşterea alocărilor bugetare pentru apărare. Polonia, după cum ştim, a investit masiv în modernizarea armatei, cred că este a treia, dacă nu mă înşel, putere militară NATO, ajungând la un procent de 4% din PIB. A crescut şi România bugetul, dar nu la 4%, ci până la 2,5%.
Radu Dobrițoiu: Şi sunt PIB-uri diferite.
Stan Petrescu: Sigur că da. O astfel de demonstraţie de angajament poate atrage interes şi susţinere suplimentară din partea NATO. Un alt factor ar fi proiecte comune şi capabilităţi şi capacităţi, că e diferenţă dintre una şi cealaltă. România putea propune mai devreme investiţii comune, de exemplu, baze logistice puternice, facilităţi de mentenanţă, centre de antrenament NATO. Sigur că noi suntem cu viitorul, până la finele anului 2030, România va investi în baza de la Kogălniceanu 2,5 miliarde de lei. Dar să vedem cum va arăta anul 2030.
Radu Dobrițoiu: De dolari…
Stan Petrescu: Lipsa unor iniţiative militare regionale, coerente sau a unor propuneri tehnice clare pot reduce interesul strategiei. Şi ca să încheiem această desfăşurare de factori, România avea pârghii puternice pentru a preveni sau măcar a negocia o reducere mai favorabilă a prezenţei americane. Însă, spre deosebire de Polonia, nu a valorificat suficient aceste instrumente diplomatice, economice, strategice, ceea ce a permis o decizie în favoarea altor parteneri NATO de pe flancul estic. Nu vreau să-mi luaţi în considerare limbajul abraziv, dar nu avem politică externă proactivă şi nici măcar activă, iar la apărare… şi aici mă opresc.
Securitatea pentru Neptun Deep
Radu Dobrițoiu: Trupele americane din baza Mihail Kogălniceanu nu aveau doar un rol defensiv şi de descurajare. Vorbim despre principala bază operaţională înaintată a Statelor Unite la Marea Neagră, cu un comandament la Mihail Kogălniceanu, care subordonează şi capul de pod al americanilor de la Burgas din Bulgaria. Altfel spus, portavionul terestru Crimeea versus portavionul terestru Mihail Kogălniceanu. Domnule Victor Boştinaru, probleme din trecut, cum ar fi Exxon pentru Neptun Deep, şi actuale, legate de conectarea cu Casa Albă şi Pentagonul. Aceste evoluţii în ce măsură au influenţat decizia Statelor Unite?
Victor Boştinaru: Toate au influenţat decizia Statelor Unite şi au influenţat-o în sensul rău pentru România. Spunea domnul general, pe bună dreptate, enumera factori care puteau să prevină un asemenea deznodământ sau puteau conduce la o soluţie negociată care ar fi fost incomparabil mai bună decât cea actuală, dar, domnule Dobriţoiu, uitaţi-vă la situaţia aceasta absolut dramatică. În momentul în care tot sistemul internaţional de securitate, când ameniţarea războiului la scară largă devin certitudini, nu ipoteze, România are astăzi cele mai slabe resurse de inteligenţă în domeniul securitate, apărare, politică externă. Avem europarlamentari care nu înţeleg nimic de ceea ce înseamnă relaţiile internaţionale, politică externă.
Avem lideri politici care cu greu încheie două, trei propoziţii şi alea scrise de nişte consilieri inabili, dar îşi permit să spună că vor lua profesori care să-i mediteze, că treaba lor trebuie să fie acompaniată de o liotă de consilieri şi ei au rolul doar să fie la microfon – e complet fals. Ascultam de o comparaţie cu Polonia, Sikorski vine din faimoasa familie de Sikorski, polonezi stabiliţi în Statele Unite ale Americii, industria aeronautică, helicopterele Sikorski, dar personalităţi de talia lui Sikorski, hai să spunem, sunt mai greu de găsit în România, dar nişte oameni care să înţeleagă în ce mediu internaţional navighează România, care sunt pericolele, care sunt lucrurile efective care trebuie făcute ca urgenţă.
Parlamentul României în aceste luni de complicaţii în relaţiile cu Statele Unite ale Americii a dormit în bocanci, pur şi simplu; în loc să ai o dinamică a dialogului interparlamentar, diplomaţie parlamentară, măcar pe canalul acesta, care se cupleze, iată, cu reacţia foarte lucidă, foarte echilibrată, foarte pragmatică la celor doi congresmeni americani care conduc cele două influente comisii de apărare, serviciile armate, asta ar fi putut ca România să prevină. Te uiţi la liderii noştri de astăzi şi de asta spun că asemănarea cu ’39 este înfricoşătoare, aceeaşi incompetenţă, acelaşi clientelism nenorocit, aceiaşi oameni care cred că dacă au ajuns pe scaunul acela, devin automat urmaşii lui Titulescu sau urmaşii generalului…, mareşalului Averescu etc., aceşti oameni nu înţeleg că pe umerii lor este o povară uriaşă care se cheamă chiar salvarea, supravieţuirea acestei naţiuni, într-un context internaţional teribil. Este înfricoşător…
Când îi văd vorbind, mă îngrozesc pentru simplu fapt că ei sunt inconştienţi de sarcina pe care o au şi de răul pe care îl pot face ţării prin incompetenţa şi naivitatea lor. Aceste decizii se negociau cu argumente – şi vă dau un alt motiv, negociem achiziţii de tehnică şi echipamente militare din Statele Unite ale Americii. Am fost printre cei mai activi în acest domeniu. A, că nu s-au închiriat procesele de achiziţii, de acord. Dar n-am reuşit ca să cuplăm achiziţiile de echipamente cu garanţiile de securitate şi cu asigurarea unei prezenţe efective aici, /…/ militarul american face cât o armată bună pentru simplul fapt că acolo este steag american şi orice lovire a unui obiectiv militar american ar duce la o confruntare între agresorul Rusia şi Statele Unite ale Americii. Dacă noi nu înţelegem lucrurile acestea şi le tratăm în acelaşi registru, de-a dreptul primitiv cum se întâmplă în aceste zile, tare mă tem că istoria se poate repeta în mod tragic pentru ţara noastră.
Decizia SUA de retragere a trupelor: putea fi anticipată
Radu Dobrițoiu: Vă dau mare dreptate, pentru că mă gândesc că am cumpărat foarte multe echipamente din Statele Unite, Patriot, tancuri Abrams, iată F-35… sigur că da, dar nu am reuşit să obţinem şi garanţii de securitate în schimbul acestora.
Polonia prin acţiuni externe, folosind canale diplomatice, printr-o alocare importantă de resurse pentru apărare, a reuşit chiar să beneficieze de un sprijin american mai puternic. Preşedintele Poloniei s-a întâlnit deja cu liderul de la Casa Albă. Domnule general Stan Petrescu, putea România să anticipeze decizia Statelor Unite şi să acţioneze pentru a preveni diminuarea acestor efective americane staţionate în importanta bază de la Mihail Kogălniceanu?
Stan Petrescu: Am vorbit anterior despre factorii care ar fi putut, dacă ar fi fost exploataţi, să ne ofere şi să ne confere un succes mult mai puternic şi mult mai folositor pentru noi. Nu am fost în măsură să menţinem această legătură permanentă cu administraţia americană prin diverse canale militare, mai ales diplomatice. Distinsul coleg de emisiune a atins admirabil această chestiune în registrul de analfabetism în materie de politică externă, dar mai ales în materie de comunicare publică. Noi aici suntem învăţăcei de clase primare, mai ales în comunicare publică; fugim de reporteri, fugim de orice microfon. Aţi observat şi dumneavoastră, un mare politician aflat în capul trebii, când i se pune microfonul în faţă şi şi întreabă de chestiuni care sunt legate de securitate şi apărare naţională, fug de mănâncă pământul. Iar la cel mai discutat palat, cel de la Cotroceni, iată, după atâtea luni de zile, strategia de apărare şi securitate, de fapt de apărare, cum spune în lege, nici la ora actuală nu se pomeneşte de ea, cine lucrează, în condiţiile când geopolitica actuală, fie regională europeană, fie globală, este atât de fluidă şi dinamică, iar preşedintele SUA aleargă…
Radu Dobrițoiu: Se spune că, domnule general, permiteţi-mi, se anunţă că într-un CSAT proxim se va prezenta această strategie…
Stan Petrescu: Păi şi în acest proxim, dacă ne amintim, nici la ora actuală, un Serviciu Român de Informaţii, care este extrem de important în condiţiile geopolitice actuale, nu are un director, şi mai sunt şi alte funcţii de importanţă strategică pentru securitatea naţională, despre care tot se amână, se pomeneşte că le vom numi. Or, această indecizie este mai periculoasă decât o decizie greşită. Aşadar, nu avem, deocamdată, o strategie aplicabilă şi aplicată pentru a încuraja apropierea şi contacte rapide. Domnule, să folosim canalele diplomatice, să folosim lobby-ul comunităţii româneşti, care este foarte puternic acolo. Să luăm exemple de la Ungaria, să luăm exemple de la Polonia şi de la alte comunităţi care, aflându-se pe teritoriul Statelor Unite, fac demersuri extraordinare pentru a obţine succese diplomatice în toate planurile. Or, la noi este linişte la Washington. Avem un ambasador acolo care tace, nu ştiu ce face, ataşatul militar, politica noastră externă, aţi văzut şi dumneavoastră, este în ironia tuturor jurnaliştilor.
Practic am ajuns la indexul situaţiei, iar din punct de vedere geopolitic, din punct de vedere al securităţii şi apărării naţionale, suntem într-o situaţie extrem de periculoasă. Retragerea celor 1.000 de militari, aşa, sigur că lasă un gol, dar aş fi vrut să punctez această chestiune, cu aprobarea dumneavoastră, avem un Neptun Deep, avem în zona exclusiv economică această posibilitate de extragere a gazelor. Securitatea la Marea Neagră este într-un fel diminuată prin retragerea acestor militari, care, practic…
Protecția militară pentru Neptun Deep
Radu Dobrițoiu: Aţi anticipat şi următoarea mea întrebare, domnule general. Mă îndrept către domnul Boştinaru, repet şi eu din nou la Euroatlantica şi insist, visul României, care se numeşte Neptune Deep, nu este apărat de NATO, pentru că nu aparţine teritoriului ţării noastre, ci zonei economice exclusive a României. Prezenţa consolidată americană la Mihail Kogălniceanu şi a parteneriatului nostru strategic cu Statele Unite ar susţine protecţia Neptun Deep. Domnule Victor Boştinaru, este posibil ca SUA să revină în viitor asupra deciziei privind prezenţa consolidată militară la Mihail Kogălniceanu?
Victor Boştinaru: La cum se mişcă lucrurile acum la Pentagon şi ţinând cont de deciziile luate de actuala administraţie, inclusiv de revenirile preşedintelui Trump, există, teoretic, o marjă de manevră, dar pe mine mă îngrijorează, mai mult decât atât vizavi de Neptune Deep, un alt aspect: situaţia flotei noastre rămâne la fel de precară, chiar dacă nava cumpărată din Turcia va intra relativ repede în dotarea Armatei Române, pentru că exploatarea gazului din din offshore-ul Mării Negre presupune un lucru esenţial, pe care l-am mai discutat la dumneavoastră în emisiune: incapacitatea noastră astăzi de a garanta securitatea infrastructurii critice. Platforma şi conducta submarină de gaze reprezintă infrastructură critică, care se apără cu senzori, cu submarine specializate, cu nave de suprafaţă, cu sisteme aeriene. Or, mult promisa dotare a navelor, fregate sau alte tipuri de nave care să echilibreze capacitatea de descurajare a României la Marea Neagră, au rămas doar mari promisiuni, cu tot felul de pertractări în materie de negociere, cu francezii, cu olandezii, din nou cu francezii. Suntem tot în punctul 0, aproape de t0 şi când ştim bine că de la momentul lansării comenzii ferme până la finalizarea echipării a testelor şi apoi a acreditării navei pentru luptă, trece mult timp.
Radu Dobrițoiu: Foarte scurt, domnule Victor Boştinaru. Să anticipăm şi alte retrageri de trupe americane din Europa?
Victor Boştinaru: Este posibil, dar deocamdată eu aş spune că explicaţia cu echilibrarea pe frontul din Pacific, ţinând cont de valoare efectivelor retrase, are o semnificaţie mai degrabă politică decât strategică.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. Euroatlantica, la final.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
