RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (13 noiembrie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica” – realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu la o nouă ediţie a emisiunii „Euroatlantica”. Invadarea Ucrainei de către Rusia şi atitudinea Moscovei a transformat îngrijorarea europenilor în decizii accelerate de consolidare a defensivei continentale. Liderii Uniunii Europene au convenit să susţină eforturile pentru a face apărarea europeană mai autonomă şi mai pregătită de luptă până în 2030, o iniţiativă pe care oficialii o descriu drept cel mai ambiţios plan militar al UE de la crearea politicii comune de securitate şi apărare, în timp ce tot mai mulţi generali şi politicieni de rang înalt din ţările Uniunii Europene şi NATO au avertizat că Moscova ar putea ataca teritoriul european în anii următori, estimările variind între 2027 şi 2030. În concluziile adoptate la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern au declarat că războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei constituie o provocare existenţială pentru Uniune, subliniind necesitatea ca Europa să acţioneze autonom, coordonat şi cu o abordare la 360 de grade în faţa ameninţărilor actuale şi viitoare. Consiliul European a cerut statelor membre să operaţionalizeze toate domeniile prioritare de capabilităţi identificate la nivel european, cu sprijinul agenţiei europene, în deplină coerenţă cu NATO. Europa trebuie să îşi reducă dependenţele strategice pentru a acoperi lacunele critice de capabilităţi şi, mai ales, pentru a-şi consolida baza tehnologică şi industrială de apărare europeană, astfel încât Uniunea să poată furniza echipamente militare. Foarte important este ca apărarea europeană susţinută de Uniune să fie corelată, coordonată şi conectată cu eforturile strategice ale pilonului european al NATO, pentru că aproape toate statele din UE fac parte şi din Alianţa Nord-Atlantică. O coordonare corectă cu resursele economice pe care le au statele europene va descuraja orice agresiune din răsărit la adresa statelor din Uniune. Discutăm la „Euroatlantica” despre apărarea europeană şi sprijinul pentru Kiev. Invitaţii ediţiei sunt analistul de politică externă Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European şi generalul de brigadă în rezervă, profesor universitar Stan Petrescu. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Consiliul European şi ajutorul pentru Ucraina”.
*
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara, domnule Dobriţoiu!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Stan Petrescu!
Stan Petrescu: Bună seara, stimate domnule Radu Dobriţoiu!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica” la Radio România Actualităţi. Consiliul European a pus accent din nou pe apărarea continentului până în 2030 pe fondul intensificării ameninţării imediate de pe flancul estic din partea Rusiei. Domnule Victor Boştinaru, cum poate Europa să dezvolte o apărare autonomă pentru a descuraja ambiţiile expansioniste ale Moscovei?
Victor Boştinaru: Întrebarea este nu doar cum, mai ales dacă Europa reuşeşte să transpună în realitate proiectele pe care a început deja să le elaboreze, având în vedere istoria multelor discuţii care s-au purtat în jurul diverselor proiecte şi a unei anume lentori decizionale. Ori cred că presiunea exercitată de criza din Ucraina, agresivitatea Rusiei în fiecare zi şi prin fiecare gest şi prin fiecare nedeclaraţie a oficialilor şi a purtătorilor lor de cuvânt, obligă Europa la acest efort care, înainte de toate, trebuie să vină dintr-o construcţie de capacitate de descurajare. Europa nu-şi propune să poarte niciun fel de acţiune ofensivă, contrar discursului lui Putin sau al lui Peskov, Europa trebuie să fie convingătoare în ce priveşte capacitatea de descurajare şi aici sunt câteva domenii care deja se conturează în mod vizibil. Pe de o parte, pentru prima dată Europa alocă, în sfârşit, bani pentru construirea unei capacităţi de apărare, acest lucru nu s-a întâmplat până acum, dar nu mai există decât o singură soluţie pentru ca proiectul european să rămână viabil, o capacitate de apărare consistentă. Al doilea lucru este nevoia ca Europa să se angajeze deja în producţia de echipamente militare, capabile să concureze şi să contracareze, pe de o parte, ameninţarea rusă, dar, în acelaşi timp, să reducă cel puţin parţial dependenţa de furnizările din Statele Unite ale Americii. Este adevărat, tehnologiile militare americane sunt cele mai avansate din lume, dar se vede că şi capacitatea industrială a sistemului de apărare american este, la rândul său, limitată şi Europa trebuie, înainte de toate, ca măcar într-un număr de sectoare să conteze pe propriai capacitate. În al treilea rând, deja prinde contur mai rapid decât bănuiam anul trecut, proiectul acesta ambiţios de construcţii de inginerie civilă cu scop dual, respectiv e vorba despre construirea de infrastructură rutieră-feroviară capabilă atât să servească sectorul civil, cât şi sectorul de apărare, respectiv infrastructură care să suporte suprasarcini mari, autostrăzi, căi ferate, poduri, de natură a permite transferul acestor echipamente şi personalului spre potenţialele zone de luptă, într-un orizont de timp foarte scurt. Nu în ultimul rând, asistăm la construcţii semnificative în industria de apărare europeană, acorduri de cooperare sau fuziuni în domenii-cheie, de la echivalentul sistemului de sateliţi ai lui Elon Musk la proiectarea şi construcţia de rachete şi alte sisteme de apărare. Şi aici constat un oarecare decalaj, care riscă să devină supărător, incapacitatea încă a ajunge la un acord în ce priveşte generaţia a şasea de avioane de luptă, vezi discuţiile interminabile între diverşi actori europeni. Oricum, Europa de astăzi e mult mai conştientă de nevoia de a putea să dispună de o capacitate de descurajare suficientă, care să o pună la adăpost inclusiv de riscul unor acţiuni sau decizii venite dinspre Washington, de la o posibilă dezangajare parţială din Europa pentru a putea să consolideze prezenţa americană în Pacific, la chestiuni vizând decizii ale diverşilor actori americani şi schimbări ale politicii americane. Aceste oscilaţii de la Washington au produs multă emoţie şi multă preocupare în multe locuri din Europa şi Europa trebuie înainte de toate să conteze mai mult pe ea însăşi.
Radu Dobrițoiu: O concluzie a Consiliului European care vizează direct România. Flancul estic este prioritar pentru apărarea aeriană şi antidrone, capitol unde o primă etapă va fi finalizată până la sfârşitul acestui an. Domnule general Stan Petrescu, ce presupune acest sistem de apărare aeriană?
Stan Petrescu: Uniunea Europeană reiterează sprijinul acesteia pentru Ucraina din mai multe motive de natură strategică, în primul rând juridică, de solidaritate şi de securitate, chiar dacă Rusia nu declară pe faţă, vezi, doamne, nu ar avea intenţii ca să atace Uniunea Europeană. Pe palierele acestea, Uniunea Europeană se referă la respectarea dreptului internaţional, în primul rând, pentru că invazia Rusia în Ucraina încalcă suveranitatea şi teritoriul unui stat recunoscut internaţional, iar Uniunea Europeană susţine principiul că graniţele nu pot fi schimbate prin forţă, reamintite şi de preşedintele Consiliului mai acum câteva zile. Un alt palier ar fi securitatea europeană care trebuie apărată, şi de aici sprijinul Ucrainei este o formă de apărare indirectă a Uniunii Europene, evitându-se extinderea conflictului; un alt palier ar fi stabilitatea regională despre care trebuie să vorbim – un conflict prelungit la graniţele Uniunii Europene generează instabilitate, refugiaţi, crize economice şi de securitate. Solidaritatea democratică este un alt aspect foarte important. Ucraina aspiră să adere la Uniunea Europeană şi ea deja adoptă valori europene, nu numai că le-a declarat, dar a trecut la măsuri în plan legislativ. Ajutorul susţine un popor care luptă pentru acest valori, spun reprezentanţii Uniunii Europene. Presiunea asupra Rusiei, care este foarte importantă în a tempera zelul războinică a acestei mari puteri, scopul nu este escaladarea, ci descurajarea. Cu ce sprijină Uniunea Europeană Ucraina? Păi financiar, asigurând zeci de miliarde de dolari cu formă de împrumuturi, granturi, reconstrucţie, logistică, ajutor bugetar, militar – arme, muniţie, echipamente, instruire, umanitar – sprijin pentru refugiaţi şi ajutor medical. Aşadar, stimate domnule Radu Dobriţoiu, sprijinul nu e doar militar, ci parte a unei strategii mai largi de apărare a ordinii internaţionale şi a valorilor Uniunii Europene. Asta este esenţa. În legătură cu întrebarea pe care dumneavoastră mi-aţi adresat-o, deja Uniunea încearcă să creeze un scut aerian eficient împotriva ameninţărilor hibride şi convenţionale, într-un context în care războiul din Ucraina a arătat cât de periculoase pot fi atacurile cu drone şi rachete asupra teritoriului aliat. De fapt, le-am văzut cu toţii. România, fiind pe linia frontului estic, va avea un rol central în acest dispozitiv defensiv regional. Practic, noi suntem la capătul intermariumului, de la Marea Neagră până la Marea Nordului, circa 2500 de km, deci pe această axă este foarte important să deschidem foarte larg ochii. Sistemul de apărare aeriană şi antidrone menţionat de Consiliul European pentru flancul estic, inclusiv România, presupune o capacitate defensivă integrată care răspunde tuturor ameninţelor moderne, în special atacurilor cu drone, dar şi rachete de croazieră sau aeronave hostile. După cum ştim, aproape la toate fronterile statelor membre ale Uniunii şi cele care sunt la graniţa Uniunii Europene cu Belarus sunt mereu testate de diverse avioane militare aparţinând Federaţiei Ruse. Ce presupune acest sistem de apărare aeriană? Radare moderne şi senzori avansaţi, detecţie timpurie a ameninţărilor aeriene, a dronelor, a rachetelor, a avioanelor şi, un aspect foarte important, integrare în sistemele NATO de avertizare-timpurie. Avertizarea-timpurie este foarte importantă pe toată această axă a frontierei. Rachete sol-aer de diferite raze de acţiune, scurtă, lungă, pentru interceptarea ţintelor înainte de a ajunge la obiective şi, în fond, apărarea sub acest aspect antiaerian în asta constă, ţinta să nu fie atinsă, trebuie lovită înainte de a lovi obiectivul. Sisteme antidrone, sisteme de bruiaj electronic, arme cu energie dirijată, microunde, laser, interceptori cinetici, aceştia sunt foarte importanţi de lovire a dronelor. Apărarea infrastructurii critice, baze militare, centrale, de comunicaţii, graniţe. Aş aminti un punct foarte important, comanda şicontrolul, care trebuie să fie integrate, sunt foarte importante, gestiunea aceasta trebuie să fie la un nivel calitativ ridicat; interconectarea unităţilor din România cu cele ale NATO pentru o reacţie coordonată şi rapidă. Aici sunt mulţi factori: limba, birocraţia, asigurarea, înzestrarea şi mai ales gradul de instruire a personalului care deservesc asemenea instalaţii.
Radu Dobrițoiu: Liderii ţărilor din Uniunea Europeană au cerut Comisiei să exploreze până la următorul summit, din decembrie, modalităţile de finanţare a Ucrainei în următorii doi ani, lăsând deschisă posibilitatea stabilirii unui împrumut bazat pe activele ruseşti, îngheţate. Formularea ţine cont de reţinerile mai multor state membre, dar mai ales ale Belgiei, unde se află mare parte a acestor fonduri. Vă rog, domnule Victor Boştinaru să explicaţi pentru ascultătorii Radio România Actualităţi, ce presupune acest sprijin financiar pentru Ucraina şi de ce se opune Belgia.
Victor Boştinaru: Sprijinul acesta financiar pentru Ucraina este prevăzut să dureze mai degrabă mai mulţi ani, dacă războiul nu se termină repede, Ucraina, pentru a rămâne în capacitatea de apărare şi a preveni un dezastru care s-ar transforma apoi în dezastrul Europei întregi, pentru că un dezastru al Ucrainei va deschide în larg porţile Europei pentru imperialismul de la Moscova, se pune problema cum poate Europa să susţină acest efort de război al Ucrainei. O soluţie care este de multă vreme explorată este aceea a folosirii activelor ruseşti din băncile occidentale. Aceste active sunt deocamdată încheţate. Garantarea unui împrumut de război ar fi o soluţie suficientă în ce priveşte dimensiunea, se vorbeşte deja de o sumă de aproape 200 de miliarde de euro total, dar există o constrângere. Pe de o parte, regulile care guvernează protejarea acestor active de către statele care sunt depozitarele lor, şi acest lucru nu vizează doar Rusia, vizează şi orice alte active care sunt existente pe teritoriul altor ţări, în băncile aflate pe teritoriul altor ţări, soluţie legală care se reziste unei Curţi Internaţionale şi în ce măsura acest precedent nu s-ar transforma într-un precedent periculos pentru interesele altor state, inclusiv cele din Europa occidentală, care au active pe teritoriul altor ţări şi care ar putea fi confruntate la rândul lor cu o situaţie de acest tip. Belgia e cea mai vocală în ce priveşte reţinerea, nu pentru că Belgia ar sprijini interesele ruseşti. Belgia nu vrea să răspundă de una singură prin suportarea consecinţelor unei posibile decizii în instanţă care ar anula decizia garantării cu aseturile, bunurile ruseşti aflate în băncile din Bruxelles. Cred că Europa trebuie să lucreze pentru a da garanţiile necesare Belgiei, ca acest lucru să fie luat în luna decembrie.
*
Radu Dobrițoiu: Ne concentrăm în mod firesc în mod prioritar pe flancul estic, declara António Costa. Domnule general Stan Petrescu, ce ţări vor beneficia cu prioritate de sprijinul Consiliului European?
Stan Petrescu: Ţările de pe flancul estic al Uniunii Europene şi ale NATO, vedeţi că sunt în tandem, Uniunii Europene şi NATO, beneficiază cu prioritate de sprijinul Consiliului European şi al aliaţilor occidentali. Să nu uităm că din cele 27 de ţări europene, majoritatea dintre ele sunt şi membre NATO. Acestea sunt considerate state de frontieră strategică în faţa unei potenţiale extinderi a stabilităţii din regiune. Şi atunci hai să facem inventariul ţărilor vizate pe acest intermarium. Polonia are un rol cheie în sprijin logistic pentru Ucraina, este membru NATO şi este foarte activ, este extrem de bine înzestrată şi are o armată solidă şi foarte bine instruită. Un alt stat de frontieră ar fi România, importantă pentru securitatea Mării Negre mai ales. Marea Neagră a devenit o cheie strategică în viziunea de luptă a Federaţiei Ruse pentru a avea controlul, şi România are un rol important la asigurarea securităţii la Marea Neagră. Să adăugăm ţările baltice, Lituania, Letonia, Estonia, direct expuse, fiind vecine cu Rusia şi Belarus. Iar aici este un călcâi al lui Ahile, şi mă refer la culoarul Suwałki, care porneşte din Belarus către Kaliningrad, unde este un cap de pod foarte important al Federaţiei Ruse – au o bază de navală puternică, sunt şi lovituri nucleare, iar portul este foarte bun în comparaţie cu alte porturi de la Marea Nordului pentru că nu îngheaţă niciodată, pe acest flanc nordic al NATO şi al Uniunii Europene. Se suprapun aceste flancuri şi este foarte important. Iar al doilea flanc este cel din Transnistria. Să ne amintim de depozitul acela de 20.000 de tone de la Cobasna, la frontierea cu Ucraina, care are deschisă către Europa o fereastră largă. Prin urmare, concentrarea efortului pentru a menţine controlul pe această frontieră este foarte important, iar ţările de graniţă de aici au misiuni extrem de importante. Să mai adăugăm la aceste ţări Bulgaria, membră NATO şi a Uniunii Europene, care contribuie la securitatea regională în zona Balcanilor. Vor fi anumite forme de sprijin ale acestor state, fonduri pentru apărare, modernizare militară şi infrastructură strategică, asistenţă în domeniul cibernetic şi de inteligenţă, cooperare mai ales în materie logistică, energie, protecţia frontierelor. Consiliul European prioritează coeziunea alianţei şi întărirea capacităţilor defensive al acestor state în faţa ameninţărilor ruse.
Radu Dobrițoiu: Apărarea Europei nu înseamnă doar a cheltui mai mult, înseamnă a cheltui mai inteligent, a colabora şi a lua decizii pentru cetăţenii noştri. Acesta este modul în care construim suveranitatea Europei, iar foaia de parcurs privind pregătirea pentru apărare prezentată de Comisia Europeană şi de înalta reprezentantă este un element constructiv, decisiv în acest scop, susţine António Costa, preşedintele Consiliului European. Domnule Victor Boştinaru, ce ar trebui să înţeleg românii după această declaraţie?
Victor Boştinaru: În primul rând ce înţeleg şi cu polonezii, pentru un motiv simplu: avem o istorie cu multe, multe asemănări, avem o istorie presărată de numeroase tragedii care au venit din experienţa noastră istorică şi confruntarea noastră cu imperialismul rusesc şi dacă polonezii, dincolo de ce spun alţi aliaţi, alţi prieteni, dacă polonezii spun că există o ameninţare reală la adresa Europei, dacă polonezii spun că trebuie să se pregătească pentru a putea face în primul rând ei faţă unei ameninţări ruseşti şi pentru acest lucru construiesc o formidabilă industrie de apărare şi construiesc o formidabilă forţă militară, dacă polonezii spun Europei, vezi interviul de câteva zile dat de Donald Tusk, premierul polonez, presei britanice, dacă ei spun că există o ameninţare la adresa tuturor, inclusiv a Angliei, înseamnă că nu e vorba nici de propagandă, nu e vorba nici de o atitudine războinică, nu este vorba nici de rusofobie, cum spunea Peskov, şi nici de antirusism, este pur şi simplu constatarea că Europa trebuie să fie în situaţia de a se putea apăra, pentru că de data aceasta nu mai vorbim doar de un scenariu teoretic, vorbim de o ameninţare reală. Şi m-aş bucura dacă liderii de la Bucureşti ar utiliza măcar o parte din argumentaţia şi mai ales din acţiunile pe care le întreprinde Polonia în domeniul apărării, lăsând de pe o parte stereotipiile, discursurile fără conţinut sau vorbele goale pe care le tot mestecă unii şi alţii, că o să fie bine. O să fie bine în măsura în care în primul rând noi avem o capacitate de apărare suficientă ca, împreună cu alianţa, să putem face faţă unei provocări.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Euroatlantica „la final, titlul ediţiei: „Consiliul European şi ajutorul pentru Ucraina”. Invitaţii emisiunii au fost analistul de politică externă Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European, şi generalul de brigadă în rezervă profesor universitar Stan Petrescu. Eu sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
