Marea Neagră fierbe – noul echilibru de forţe la Pontul Euxin

Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 31 martie, realizator Radu Dobriţoiu.

Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Situaţia din bazinul Mării Negre este în acest moment una delicată din punctul de vedere al securităţii şi stabilităţii. Deşi Rusia şi-a multiplicat flota de luptă, principalul actor militar în acest acvatoriu rămâne în continuare Turcia, aliat care deţine controlul Strâmtorii Bosfor. Un sprijin NATO consistent, cu nave de luptă, în bazinul Mării Negre este extrem de limitat în timp şi ca forţă de Convenţia de la Montreux, care impune reguli stricte.

O susţinere NATO ar impune o rotire frecventă cu nave de luptă în Marea Neagră, la 21 de zile, ale mai multor naţiuni din Alianţă. Tabloul maritim s-a înrăutăţit categoric, o dată ce Marina militară rusă a preluat controlul asupra apelor din partea nordică a Mării Negre, după ce a distrus forţele navale ucrainene în primă fază a războiului. Moscova cunoaşte şi speculează Convenţia de la Montreux, consolidându-şi permanent în ultimii ani flota în regiune.

Rusia avea în Marea Neagră la începutul invadării Ucrainei o forţă maritimă compusă din 30 de nave principale de luptă, 6 submarine, 9 nave de asalt, un crucişător, un cuirasat, 3 fregate, 10 corvete. În faţa acestei flote impresionante, doar Turcia poate aduce un important argument naval militar. Echilibrul general, cel aritmetic, este favorabil NATO în Marea Neagră, dar Ankara lui Recep Tayyip Erdogan a avut în ultima perioadă o atitudine precaută şi nu doreşte să intre într-o eventuală dispută cu Rusia lui Vladimir Putin.

Vorbim despre echilibrul de forţe în Marea Neagră în contextul invadării Ucrainei de către Federaţia Rusă. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt generalul în rezervă Decebal Ilina, fost secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare şi al Direcţiei de Contraspionaj Militar şi contraamiralul de flotilă în rezervă profesor universitar doctor inginer Vergil Chiţac, fost comandant al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”.

Tema ediţiei: „Marea Neagră fierbe. Noul echilibru de forţe la Pontul Euxin”.

Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem stabilite legăturile telefonice cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule general Decebal Ilina!
Decebal Ilina: Bună seara!
Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule amiral Vergil Chiţac!
Vergil Chiţac: Bună seara, dle Dobriţoiu! Vă salut, dle general!
Decebal Ilina: Bună seara, dle amiral, dle primar!
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc în egală măsură pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”.

Strâmtoarea Bosfor deţinută de Turcia

Domnule general Decebal Ilina, vă propun să pornim de la Bosfor spre nordul Mării Negre. Pe fondul invadării Ucrainei, Turcia a blocat traversarea Strâmtorii Bosfor de către navele de luptă, inclusiv cele ale Rusiei. Nu este oare tardivă această decizie? Nu era bine ca navele ruseşti de luptă să fi fost împiedicate să traverseze spre Marea Neagră de mai mult timp?

Decebal Ilina: E simplu de înţeles dacă plecăm de la ideea că Turcia e un jucător cheie la Marea Neagră, a cărei poziţie pretinde că securitatea Mării Negre este o chestiune regională pe care ar trebui să o rezolve Turcia şi Rusia şi nu ar trebui… În care situaţie, Turcia ar juca un rol foarte important, dat fiind că, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, conform Acordului de la Montreux, gestionează trecerea navelor militare prin cele două strâmtori. Deci, din acest punct de vedere, Turcia îşi revendică acest rol hegemonic, deşi şi-l dispută cu Rusia, care în mod tradiţional îşi revendică hegemonia politică şi militară în Marea Neagră. Din punctul acesta de vedere, eu cred că Turcia joacă un rol important şi dat fiind că în ultimul timp, relaţiile dintre Erdo?an, preşedintele Turciei şi preşedintele Statelor Unite, Biden, s-au îmbunătăţit, în sensul că Biden a făcut unele concesii în ceea ce priveşte drepturile omului şi libertăţile presei şi aşa mai departe, critici care erau aduse înainte de Administraţia americană lui Erdo?an, încercând să îmbunătăţească relaţiile dintre America, pe de o parte şi Turcia, pe de altă parte şi sprijină ideea lui Erdo?an de a face un nou canal care să şunteze Bosforul şi acest canal se presupune că nu ar trebui să se mai supună regulilor Acordului de la Montreux din 1936, care îi dă dreptul Turciei să autorizeze trecerea navelor militare ale altor ţări decât cele riverane Mării Negre care depăşesc un deplasament de 10.000 de tone, care nu pot sta decât maxim 21 de zile, şi dacă… în total, navele unui stat să nu depăşească 45.000 de tone ca deplasament. Deci, din acest punct de vedere, Turcia joacă un rol important, deşi din punct de vedere al echilibrului strict militar al navelor de care dispune Turcia, comparativ cu cele de care dispune Rusia, avantajul este de partea Rusiei în mod absolut esenţial.

Radu Dobriţoiu: Da, 45.000 de tone în total, dacă sunt mai multe nave, dar nicidecum o navă care să depăşească 30.000.

Convenţia de la Montreux

Domnule amiral Vergil Chiţac, Convenţia de la Montreux impune reguli stricte. Deplasamentul maxim total al navelor de război pe care un stat neriveran îl poate avea în Marea Neagră este de 30.000 de tone. Statele din Alianţă care nu sunt riverane şi nu îşi pot păstra navele de război mai mult de 21 de zile în Marea Neagră trebuie să şi le retragă, bineînţeles. În această situaţie, cum am putea avea un echilibru real în acvatoriul Mării Negre?

Vergil Chiţac: Domnule Dobriţoiu, dvs vorbiţi de Turcia plasând-o cumva de partea bună a istoriei, adică de partea NATO, în momentul de faţă, în context. Eu as fi mai rezervat…
Radu Dobriţoiu: … suntem aliaţi.

Vergil Chiţac: Eu aş mai rezervat. În contextul dat, în contextul ăsta, pentru că haideţi s-o spunem: după 15 iulie 2020, când s-a produs aşa-zisul puci – sau cel puţin preşedintele Erdogan aşa spune -, el a crezut tot timpul că puciul ăsta la adresa lui ar fi fost condus cu complicitatea americanilor, şi ştiţi foarte bine că relaţiile cu Statele Unite şi cu NATO s-au cam înrăutăţit.

Pe de altă parte, aşa cum spunea domnul general Ilina, Erdogan nu vrea să se implice de o parte sau de alta. El depinde foarte mult de ruşi din punct de vedere al gazul, deci importul de gaz este total de acolo, şi pe de altă parte gândiţi-vă că ruşii reconstruiesc o centrală nucleară, care ar trebui să fie gata în 2014 (2024 ?). Deci eu nu aş plasa Turcia în echilibrul de forţe în zona Mării Negre, în momentul de faţă. Aş plasa-o într-o zonă neutră.

Pe de altă parte, noi trebuie să spunem că, dacă ne uităm la zona extinsă a Mării Negre puţin mai larg, putem vedea în momentul de faţă că în Marea Mediterană avem grupări navale. Pe de-o parte, avem grupări navale ale statelor NATO, formate din trei portavioane – vorbim aici de portavionul „Harry Truman”, de „Charles de Gaulle”, francez, un portavion italian, dacă nu mă înşel, „Cavour”, şi în jurul acestor portavioane avem grupări navale, care sunt de fapt grupări navale de descurajare, şi în acelaşi timp avem şi grupări navale ruseşti de blocare, pentru că, trebuie să ştiţi şi trebuie s-o spunem, de fapt anexarea Crimeii în 2014 şi militarizarea ei foarte pronunţată în perioada 2014-2018 a avut ca principal scop al Rusiei proiectarea forţei militare ruseşti în bazinul estic al Mării Mediterane. Pentru că ei acolo aveau un singur port, în Siria, o singură flotă, la /…/ şi la Tartus, şi simţeau nevoia proiectării forţei navale. Ei, în momentul de faţă sunt mult mai bine ancoraţi în partea estică a Mării Mediterane.

Deci, cam asta pot să spun. Acum, legat de militarizarea Crimeii – că trebuie să spunem şi lucrul ăsta -, 2014-2018, dvs vorbeaţi de… Dar cred că aţi vorbit de cele mai importante nave.

Radu Dobriţoiu: Corect! Sunt multe, dar nu puteam să le enumăr pe toate.

Vergil Chiţac: Dar eu vă spun aşa: Că dacă în 2014, înainte de anexare, aveau 26 de nave de luptă, azi au 71, şi dacă aveau un submarin, azi au şapte. Şi să mai vorbim şi de alte nave care au pătruns, care sunt tot ruseşti, care nu sunt bazate la Sevastopol şi care într-adevăr au pătruns, iar Turcia, când a închis Bosforul, nu mai lasă să intre alte nave ruseşti, dar cele care sunt bazate în altă parte şi pot să iasă, pot să iasă de-acolo.

Canalul Istanbul

Radu Dobriţoiu: Domnule amiral, sunteţi un fin cunoscător al Mării Negre. A adus aminte domnul general Ilina de Canalul Istanbul, pe care şi-l propune Erdo?an să îl construiască. Ştim foarte bine planurile Turciei, până în 2023, când expiră Tratatul de la Lausanne, să devină o forţă economică şi aşa mai departe. Acolo sunt şi interese economice, pentru că prin strâmtoarea Bosfor Turcia nu primeşte niciun ban de la nave, comparând, de exemplu, cu Suezul, unde 15% din PIB-ul Egiptului vine din Suez; Panama, unde 10% din PIB-ul statului Panama vine din banii obţinuţi cu ajutorul canalului respectiv. Dar, aşa cum aţi spus, pe acolo vor putea intra şi ieşi nave militare de orişiunde, fără să se supună Convenţiei de la Montreux. Ce va însemna asta?

Vergil Chiţac: Mi-e greu să spun. Eu cred că intenţia lui Erdo?an a fost de natură economică, însă în contextul actual nu văd Marea Neagră ca fiind aleasă rută de transport pentru mărfuri, asta în contextul în care trebuie să spunem, 90% din comerţul mondial de mărfuri se face pe mare, cu ajutorul navelor de transport. Niciodată armatorii, proprietarii de nave sau de mărfuri nu vor alege o cale atât de periculoasă. Deci, cumva, planurile lui Erdo?an, care au fost, din punctul meu de vedere, canalul Istanbul, pur economice, sunt cumva, hai să spunem, puse sub semnul întrebării în momentul de faţă.

Forţe ruseşti la frontierele României

Radu Dobriţoiu: Domnule general Decebal Ilina, avem o nouă perspectivă, aceea de a avea forţe ruseşti la frontierele României, în Marea Neagră, un spaţiu strategic al NATO. Credeţi că viitorul va fi aşezat şi de cursul actualului război din Ucraina?

Decebal Ilina: Cu siguranţă că multe lucruri se vor modifica în urma acestui conflict. Aş vrea să mai adaug la ce spunea domnul amiral, să adaug ceva în plus şi să susţin ceea ce spunea dânsul, cu rolul pe care îl joacă Turcia în Marea Neagră. Deci, din punctul meu de vedere, Turcia e mult mai interesată de prezenţa ei în Marea Egee, pentru că în Marea Egee vede ea că din punctul ei de vedere, Grecia este văzută ca o ameninţare pentru interesele Turciei şi economice, şi militare. Deci, din acest punct de vedere, joacă un rol mult mai important flota turcă în Marea Egee decât în Marea Neagră. Sigur că da, aici Rusia, dincolo de toate, de interesul pe care îl are, că prin Marea Negră are acces la mările calde, la Orientul Mijlociu, la nordul Africii şi aşa mai departe, are două interese majore: în primul rând, că deţine controlul absolut al liniilor de comunicaţii din Marea Neagră şi contracararea statelor NATO din afara Mării Negre. Asta e marea ei problemă, deci, din punct de vedere strategic. Şi, pe de altă parte, este foarte interesată de controlul politic şi militar asupra Caucazului şi participă, aşa cum am văzut, şi cum de-a lungul timpului s-a putut constata, la conflictele locale din regiunea Osetiei şi Abhaziei.

Deci, din acest punct de vedere, cu siguranţă că rolul flotei, pe care ei se pregătesc ca anul viitor să sărbătorească 250 de ani, pentru că se susţine că Prinţul Potemkin, care era consortul, de fapt, al Ecaterinei a II-a, a înfiinţat la 1773 prima flotă, în Marea Azov, după care ei au înfiinţat un port, Herson, pentru care se bat în zilele acestui conflict, iar în 1783, când Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Federaţiei Ruse, s-au pus bazele flotei Marea Neagră. Se vor modifica foarte multe lucruri, pentru că s-au modificat deja o serie întreagă de lucruri. Dacă luăm în calcul că înainte de anexarea Crimeii, Turcia avea circa 1.400 de km de litoral şi iar Rusia avea numai 500 de km, dar dacă luăm în calcul acum că prin Abhazia i-a mai luat Georgiei 210 km şi în plus, tot litoralul Crimeii şi litoralul care probabil ar urma să fie adăugat în urma acestui conflict, sigur că Rusia va juca un rol foarte important în arealul Mării Negre. Din toate punctele de vedere, noi vorbeam, şi domnul amiral avea dreptate, că Turcia nu joacă un rol foarte important, din mai multe puncte de vedere, dar celelalte ţări, Georgia, Bulgaria, Rusia, România sau Ucraina nu pot fi luate în calcul…

România are resurse de gaze pentru cel puţin 30 de ani

Radu Dobriţoiu: Aritmetic, în primul rând. Aveţi dreptate, domnule general… Domnule amiral Vergil Chiţac, avem în acvatoriul Mării Negre o situaţie sensibilă, la interferenţa dintre spaţiul economic al României cu platoul maritim naţional, recunoscut internaţional şi acţiunile de război pe mare ale Rusiei. Totodată, România are resurse în subsolul Mării Negre, zăcăminte de gaze naturale pe care va fi greu să le exploateze într-o situaţie tensionată, cu provocări şi atacuri navale ale Rusiei. Cum se poate obţine echilibrul, securitatea regională în aceste condiţii?

Vergil Chiţac: Acum vedem ce rău au făcut oamenii politici când nu au adoptat Legea offshore şi au făcut orice să plece din ţară Exxon, Exxon Mobil, cea mai mare companie energetică din lume şi care cheltuise circa 1 miliard de dolari în zona Neptun Deep.

Radu Dobriţoiu: Cercetări…

Vergil Chiţac: Da, au şi dat şapte sonde acolo şi prospecţiunile spuneau că descoperiseră numai în zona aceea, deci vorbesc de Neptun Deep, circa 200 de miliarde de metri cubi de gaz. Eu vă spun din discuţii cu specialişti, când ei spun aşa, îmulţiţi cu 15-16 ca să ştiţi realitatea şi ca să avem dimensiunea lucrurilor, imaginaţi-vă că România consumă 11 miliarde de metri cubi pe an. Dacă lucrurile mergeau bine şi ştiam cum să-i ţinem şi să nu avem orgolii, dar nu discut, că nu e emisiune politică acum, eu cred că într-un an-doi noi puteam să avem gaz în…

Radu Dobriţoiu: Pe 30 de ani.

Vergil Chiţac: Da. Noi puteam să avem gaz şi să fim complet independenţi. Şi vă mai spun ceva, nimeni nu îndrăznea, apropo de securitate, nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială sau să ameninţe cumva securitatea României dacă Exxon era în Marea Neagră. Hai să fim oneşti!

Radu Dobriţoiu: Corect!

Vergil Chiţac: Însă asta a fost situaţia. Pe vremea aia eram senator, am avut atâtea luări de cuvânt vis-a-vis de chestiunea asta. Văd că nu ne-am învăţat minte, încă Legea offshore stă prin sertare şi nu o scoatem. Dar, domnule Dobriţoiu, domnule, noi trebuie să exploatăm gazul din Marea Neagră până nu e prea târziu. S-ar putea ca la un moment dat, când vrem noi, să nu mai putem să facem lucrul ăsta, iar lucrul ăsta duce la o independenţă energetică, la o securitate, pentru că securitatea nu e numai militară, o securitate energetică care în momentul de faţă uitaţi-vă cât de preţioasă este.

Insula Şerpilor o mică problemă…

Radu Dobriţoiu: În acelaşi context şi în continuare, domnule general Decebal Ilina, Forţele navale ale Rusiei au ocupat Insula Şerpilor, sunt la o bătaie de rachetă de ţărmurile României. Poate deveni această mică insulă o problemă foarte mare pentru echilibrul militar din Marea Neagră?

Decebal Ilina: Eu nu aş fi atât de categoric, pentru că această insulă, o stâncă, de altfel, de 17 hectare pe care Ucraina a făcut-o insulă, neavând apă dulce, deci neputând fi considerată o insulă care să aibă dreptul la 12 mile marine, nu cred că lucrurile au stat mai bine pentru România atunci când insula a aparţinut Ucrainei şi vor sta mult mai rău acum, când aparţine Rusiei. Eu nu fac parte din categoria acelora care cred că Rusia e musai un inamic al României. Nu a declarat niciodată război, nu şi-a manifestat în niciun fel agresiunea directă faţă de România. Eu cred că România şi politicienii români ar trebui să facă o politică mult mai inteligentă. În general, ţările se apără, în primul rând, cu mintea şi abia după aceea cu braţul. În 1878, Mihai Eminescu, care nu era numai un mare geniu literar, era şi un mare politician, şi un mare strateg, scria în ziarul „Cuvântul” că politica externă a României este dictată de însuşi poziţie ei geografică, care o obligă ca niciodată să nu-şi deranjeze nici măcar prin fine aluzii marii vecini şi o obligă îndeobşte să aibă relaţii bune cu toate ţările planetei. Deci, eu cred ar trebui să pornim de la considerentul că lucrurile se vor reglementa mai târziu sau mai devreme, probabil că nu putem vorbi despre o pace într-un viitor foarte apropiat, dar despre o încetare a focului putem vorbi, despre nişte negocieri. Se va ajunge probabil la un rezultat, la un compromis care să satisfacă ambele părţi, pentru că eu nu cred că e în interesul nimănui o gravă criză a Europei, a Uniunii Europene cu Rusia; nu mi se pare în avantajul nici al Uniunii Europene, bineînţeles că nici al Rusiei. Deci probabil că în timp se vor găsi nişte soluţii, un compromis care să satisfacă exigenţele ambelor părţi implicate în conflict. Iar asta cred că ar trebui să fie ultima grijă a noastră, că nu putem să exploatăm gazul şi petrolul din Marea Neagră. Că aşa cum spunea domnul amiral, n-am fost noi în stare să-l exploatăm atunci când era pace şi când nu era niciun fel de ameninţare, din niciuna dintre direcţii, şi acum ne gândim că ne-ar putea îngreuna exploatarea acestor resurse.

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă. Şi până atunci mai este cale lungă şi din punctul de vedere al ocupării Insulei Şerpilor, pentru că există recunoaşteri internaţionale şi bineînţeles că Rusia nu va fi recunoscută internaţional foarte curând, fără anumite acorduri, ca posesoare a Insulei Şerpilor. Vreţi să adăugaţi ceva?

Vergil Chiţac: Acum, vă spun sincer că nici eu, ca domnul general Ilina, nu sunt aşa îngrijorat de prezenţa navală la Insula Şerpilor. Cred totuşi că ar fi mai inteligent să ne pregătim… După părerea mea, /…/ să ne îngrijoreze o foarte probabilă situaţie ca porturile de la Marea Neagră, de exemplu, să poată fi ţintele rachetelor ruseşti din Crimeea. Dar în zona asta navală n-aş fi foarte îngrijorat.
Cât îl priveşte pe Putin şi ce se întâmplă în viitor, mi-e greu să cred că lucrurile se termină aşa uşor. Pentru că el îşi caută o ieşire din criza asta în care a intrat singur. Şi apoi, să ştiţi că Putin este un negociator atipic. De obicei, când două părţi negociază, îşi fixează nişte limite maximale, de la care scad, pe timpul negocierilor, până când se ajunge la un compromis. Putin este genul care procedează pe dos: el creşte miza în timpul negocierilor. Uitaţi-vă şi cum procedează în momentul de faţă.

Radu Dobriţoiu: Da, a crescut-o foarte mult, şi se pare că e ca la poker: a blufat şi a fost surprins de partenerii de joc cu această blufare. S-a dus mult prea departe şi se pare că n-are cum să iasă decât un pic „şifonat” din această invazie, invadare a Ucrainei.

Bateriile de coastă ale României

Dar, pentru că mai avem foarte puţin timp la dispoziţie, domnule amiral, aş dori să închei cu dvs această emisiune. Unul dintre principalele programe de înzestrare pentru Armata României este cel reprezentat de bateriile de coastă. Mai clar: am adaptat totul la secolul XXI – rachete antinavă. Cât de importante devin aceste arme în contextul actual?

Vergil Chiţac: Foarte importante, ca şi programul corvete, pe care îl tot aşteptăm. Şi am înţeles că am avea un deadline la sfârşitul lunii aprilie… Să vedem dacă semnăm cu francezii de la Naval Group. Tot ceea ce înseamnă contracarare a grupării militare extrem de puternice din Crimeea este absolut necesar. Şi aş vrea să închei şi să vă spun aşa: uitaţi-vă cât de importantă a devenit securitatea militară zilele astea. Ce folos că ai prosperitate, că ai democraţie şi libertate, dacă a doua zi te poţi trezi cu tancurile ruseşti?

Radu Dobriţoiu: Corect! O temă importantă şi pentru România, dar şi pentru Marea Neagră. Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi!

„Euroatlantica” la final, tema ediţiei – „Marea Neagră fierbe – noul echilibru de forţe la Pontul Euxin” .

Invitaţii emisiunii au fost contraamiralul de flotila în rezervă, profesor universitar, dr inginer Vergil Ciţac, fost comandant al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” şi generalul în rezervă Decebal Ilina, fost secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare şi al Direcţiei de Contraspionaj Militar.

Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorulul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Transcriere RADOR

Foto copertă: captură Google MAP

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*