RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (13 martie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu
Bun găsit! Evoluţia de pe scena internaţională din ultimele săptămâni a schimbat fundamental dinamica relaţiilor transatlantice. În centrul dezbaterii se află viitorul Ucrainei. Preşedintele Trump a spus clar că doreşte o încetare rapidă a ostilităţilor în Ucraina, în esenţă, pentru a permite administraţiei sale să se concentreze asupra altor probleme, considerate mai importante pentru SUA, cum ar fi competiţia strategică cu China.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu este doar un conflict între două state. Potrivit preşedintelui Putin, conflictul din Ucraina va reseta noua arhitectură de securitate globală. Pentru Putin, conflictul este un pretext pentru a negocia împărţirea lumii în sfere de influenţă. „Este obsedat de a negocia direct cu americanii şi de a reveni simbolic Moscova şi Washingtonul la paritatea din epoca sovietică”, scrie George Scutaru pe blogul London School of Economics.
Pe 19 martie, comisarul lituanian pentru apărare, Andrius Kubilius, va prezenta Carta Albă privind apărarea europeană. Va fi un moment important din secvenţa securităţii, care zguduie capitalele europene. Această Cartă Albă va furniza mai multe informaţii în ceea ce priveşte capabilităţile militare comune.
Grupul de analiză Eurodéfense a făcut apel la Bruxelles cu nouă recomandări puternice. Documentul pledează pentru alinierea la ţinta NATO a 300.000 de militari în alertă maximă, cu o întărire semnificativă a componentei europene. De amintit faptul că americanii au aproximativ 100.000 de soldaţi în Europa, în cadrul NATO. Donald Trump ar putea fi tentat să reducă acest număr. Eurodéfense solicită crearea reală a unei structuri europene de comandă.
Capacităţile militare actuale de comandă şi control ale UE sunt insuficiente pentru operaţiuni dincolo de cadrul foarte limitat al misiunilor Petersberg, notează textul, care pune sub semnul întrebării politica de lungă durată de nonduplicare cu NATO. Misiunile Petersberg, definite în 1992 şi integrate în politica europeană de apărare, includ operaţiuni umanitare, de menţinere a păcii şi de gestionare a crizelor. Discutăm la „Euroatlantica” despre apărarea continentală în contextul evenimentelor din ultimele săptămâni.
Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi comandorul în rezervă Hari Bucur-Marcu, expert în politici de apărare. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: Europa spre un nou concept de securitate?
Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara. Bine v-am găsit!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule comandor Hari Bucur-Marcu!
Hari Bucur-Marcu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că sunteţi din nou la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi.
Liderii Uniunii Europene s-au reunit în cadrul unui summit extraordinar pentru a discuta despre sprijinul continuu pentru Ucraina şi despre apărarea europeană. Domnule Ştefan Ciochinaru, este posibil ca deciziile luate să se transforme într-o perioadă de timp utilă în acţiuni concrete?
Ştefan Ciochinaru: Mai întâi daţi-mi voie să vă spun că, practic, ce s-a întâmplat la Paris, cu mai puţin de 48 de ore în urmă, este totuşi un eveniment. Nu s-a mai întâmplat niciodată de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Şefii armatelor din peste 30 de ţări ale lumii libere, e adevărat, fără Statele Unite, Japonia şi Coreea de Sud, s-au reunit pentru a elabora, cum au spus ei, un plan de garanţii de securitate credibile pentru Ucraina şi pentru crearea unei forţe internaţionale, care să descurajeze o eventuală agresiune rusă viitoare, odată ce va fi stabilită încetarea focului, dacă va vrea şi Rusia această încetare a focului. Ei bine, ce mi se pare important e că participanţii au convenit ca garanţiile acestea de securitate să nu fie separate de NATO şi de capacităţile acesteia, într-un moment în care, după cum putem vedea cu toţii, are loc o apropriere între Washington şi Moscova.
Deciziile evocate de dumneavoastră, domnule Dobriţoiu, vizează de fapt crearea unei forţe de asigurare. Probabil, după cifrele vehiculate, în jurul a 30 de militari, dar trebuie spus că cifrele sunt încă în discuţie.
Radu Dobrițoiu: 30 de mii…
Ştefan Ciochinaru: Da. Această forţă ar fi detaşată departe de linia frontului, în locuri cheie ale infrastructurii ucrainene, cum ar fi, nu ştiu, dau un exemplu centralele nucleare şi ar urma să fie susţinută de puterea aeriană şi maritimă occidentală. Linia de contact ruso-ucraineană nu va primi astfel de trupe, astfel de forţe de asigurare, ea va fi monitorizată de la distanţă, mai ales tehnologic, cu drone, avioane de observaţie, sateliţi şi alte capacităţi. Ei bine, în acest plan schiţat la Paris, cum spuneam, cu două zile în urmă, se prevede că forţele aeriene ale NATO, inclusiv cele ale Statelor Unite, ar urma să fie localizate în afara Ucrainei, probabil în Polonia sau România, unde există facilităţile necesare. Şi aceste forţe aeriene NATO ar avea rolul de descurajare pentru eventuale încălcări ale acordului şi pentru, atenţie foarte mare, pentru a redeschide spaţiul aerian ucrainean pentru zborurile comerciale. Pentru noi în particular, pentru noi, românii, e important şi că planul prevede o implicare a forţelor navale aliate în curăţarea apelor Mării Negre de mine şi în patrulare pentru a se menţine în siguranţă apele internaţionale.
Bun, se va transforma acest plan într-o acţiune concretă, cum întrebaţi dumneavoastră? O să vă spun că din punct de vedere european, din punct de vedere politic, răspunsul e afirmativ. Europa are resursele şi voinţa de a pune planul în aplicare, dar, atenţie foarte mare, asta nu se poate face fără acordul Rusiei. Or, acest acord poate fi obţinut, să fim realişti, doar de către Statele Unite, singura ţară cu care Moscova, după cum vedem, consimte să stea de vorbă de la egal la egal. Aşadar, nu se poate fără America. Dacă Trump obţine asentimentul amicului său de la Kremlin, atunci da, repet, Europa poate şi va pune în aplicare aceste măsuri, altfel nu, pentru că ea singură nu contează în faţa ruşilor.
Radu Dobrițoiu: Viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, susţine că ar dori discuţii cu Franţa şi Marea Britanie despre împărţirea armelor nucleare, dar nu ca un substitut pentru protecţia nucleară oferită de SUA pentru Europa, relatează Reuters. Avem şi anunţul făcut de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron. Domnule comandor Hari Bucur-Marcu, ce ar presupune extinderea apărării nucleare cu armamentul deţinut de Franţa şi Marea Britanie?
Hari Bucur-Marcu: Există o planificare nucleară, există un comitet de planificare nucleară NATO în care sunt integrate forţele nucleare ale Statelor Unite, prezente în apropiere sau chiar pe continentul european, plus forţele nucleare ale Marii Britanii, plus cele ale Franţei. Deci, din punct de vedere al spaţiului NATO din Europa, lucrurile sunt deja stabilite de multă vreme, de zeci de ani. Ce se întâmplă acum, ce a spus Macron este ceea ce am auzit eu la Paris de la şeful Statului Major General francez în 1996, când Franţa de atunci propunea Germaniei ca să gestioneze împreună puterea nucleară a Franţei, într-o formă de asta comună. Deci vorbim chiar înainte de Tratatul de la Lisabona şi aşa mai departe. Deci, în momentul de faţă, dacă s-ar realiza, deci dacă s-ar realiza o Europă unită de-adevăratelea, o Europă federală, dacă s-ar realiza o putere… rămân statele cu o putere militară redusă pentru nevoi naţionale şi restul să se constituie o putere militară europeană, federală, după modelul american, să zicem, deci, dacă s-ar întâmpla treaba asta, atunci această Europă ar beneficia deja de o componentă nucleară pe care o propune Franţa. Deci aici suntem. Până atunci, până când se va întâmpla asta, probabil că va fi un acord bilateral între Franţa şi Germania, ca Germania să preia o parte din responsabilităţi, mai ales în ceea ce priveşte costurile, care sunt foarte mari, ceea ce ar fi în beneficiul Franţei, până la urmă, să împartă costurile menţinerii în stare bună a unui armament nuclear, a unui arsenal nuclear, împreună cu Germania.
Şi Germania ar fi încântată să aibă o asemenea putere nucleară, fără să o deţină exclusiv ca să creeze vreun fel de animozitate sau chiar de spaimă în rândul celorlalţi actori europeni, care cu 80 de ani în urmă sufereau agresiunea Germaniei hitleriste. Deci, aici suntem. Nu e vorba că armele astea s-ar muta dintr-o parte într-alta. Sigur, sunt unele fixe, altele sunt mobile, după sistemele care s-au consacrat de când, repet, planeta asta, dar una peste alta, vorbim în momentul de faţă de posibilitatea ca o eventuală forţă armată europeană să aibă şi componentă nucleară.
Radu Dobrițoiu: Preşedintele Emmanuel Macron s-a întâlnit marţi, la Paris, cu şefi ai apărării din NATO, dintre cei mai importanţi aliaţi ai Washingtonului. Generalii s-au întâlnit în Franţa fără omologii lor americani, încercând să-şi asume mai multă responsabilitate cu privire la războiul din Ucraina, având în vedere imprevizibilitatea şi apropierea preşedintelui Donald Trump de Moscova. Reuniunea cu uşile închise a 34 de şefi ai apărării, inclusiv membri ai NATO şi UE, precum şi Japonia şi Australia, a fost o întâlnire rară şi posibil fără precedent, fără Statele Unite. Avem mai multe informaţii din Paris, de la Daniela Coman.
Reporter: Daniela Coman – O întâlnire militară, tehnică şi clasificată, planificată de câteva săptămâni, potrivit unei surse din cadrul Statului Major Francez, citate în presă. Majoritatea statelor prezente sunt membre ale Uniunii Europene, la care s-au adăugat Marea Britanie, Canada, Australia şi Turcia, membre ale NATO. Preşedintele Emmanuel Macron a dorit să-i întâlnească pe şefii armatelor europene, pentru că aceştia cunosc cel mai precis situaţia, fiecare în ţara lui, dar şi contextul geostrategic de securitate. Preşedintele a petrecut aproape două ore cu aceştia, în absenţa presei, problematica abordată fiind foarte sensibilă. A fost mai degrabă o reuniune consultativă, fără să fie luată nicio decizie. Această întâlnire de la Paris este foarte importantă, pentru că pune o primă piatră la temelia unei construcţii a garanţiilor de securitate pentru Ucraina, după cum declara acum câteva zile ministrul francez al forţelor armate, Sébastien Lecornu. Aşadar, puţine informaţii au apărut după această consultare militară, iar ele privesc diferitele scenarii studiate în prezent. În primul rând, europenii vor trebui să cadă de acord asupra dimensiunii şi forţei armatei ucrainene după încetarea focului, în condiţiile în care, este de la sine înţeles că această armată, acum bine pregătită, echipată şi călită în trei ani de război, va fi vârful de lance al apărării europene în faţa ameninţării ruse. Cu 800.000 de militari, armata ucraineană este cea mai mare din Europa în acest moment. Aşadar, este şi în interesul Europei ca ea să fie în continuare întărită şi înarmată şi, mai ales, nu trebuie cedat la pretenţiile Rusiei, care ar putea cere dezarmarea Ucrainei în cadrul negocierilor de pace. Chestiunea unui angajament european în Ucraina cu trupe terestre pentru garantarea păcii a fost abordată pentru moment ca un subiect de reflecţie. Potrivit unor estimări mai mult sau mai puţin confirmate de surse militare, ar fi nevoie de o forţă minimă la sol de ordinul a 20-30.000 de oameni. După cum spunea zilele trecute ministrul francez al forţelor armate, înainte de a lua în calcul desfăşurarea de trupe, este necesar să fie definită identitatea acestei misiuni. Va avea ea un rol de observare, de garantare sau de a preveni reluarea conflictului? Subiectul le-a fost supus atenţiei şefilor de Stat Major, astăzi, la Paris. Până acum, britanicii şi francezii sunt singurii care au spus ‘da’, fără să ezite, participării la o forţă terestră de menţinere a păcii, pentru că dispun de armate capabile să planifice astfel de operaţiuni şi, mai ales, pentru că deţin forţa de descurajare nucleară, fiind dotate cu arme nucleare. Decizia finală privind trimiterea de trupe depinde de stabilirea unor coordonate clare: care este misiunea, care este obiectivul, care este mandatul şi care sunt garanţiile în ceea ce priveşte protecţia americană – este de părere şi ministrul olandez al apărării, care consideră că Statele Unite rămân un aliat de încredere în NATO. Altă poziţie oficială exprimată deja este cea a Poloniei, care ar fi de acord, în principiu, să participe cu soldaţi la o forţă de menţinere a păcii în Ucraina, dar numai dacă aceasta va fi organizată în cadrul NATO. Mai multe ţări au exclus categoric trimiterea de trupe în Ucraina, în timp ce altele nu s-au pronunţat încă. Nu este de neglijat un al doilea scenariu, în cazul în care va fi luată în calcul propunerea ucraineană de încetare imediată a focului în aer şi pe mare, în paralel cu derularea negocierilor de pace cu Rusia. Aceasta ar însemna o aşa-numită „poliţie aeriană”, care să monitorizeze această încetare a focului, adică avioane militare europene care să survoleze Ucraina. Pe mare, Turcia ar fi cel mai bine plasată pentru a interveni în acţiuni de deminare şi patrulare în apele Mării Negre.
Radu Dobrițoiu: Eurodéfense solicită crearea unei forţe europene de 300 de mii de militari. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, se poate constitui această capacitate cu o integrare rapidă şi dezvoltarea forţelor europene din NATO?
Ştefan Ciochinaru: În primul rând daţi-mi voie să fac o completare la excelenta analiză a colegei dumneavoastră şi să spun că mai este o ţară care a anunţat că este dispusă să trimită trupe la sol în Ucraina, şi aici ne referim la Turcia. E o ţară europeană, dar nu e o ţară din Uniunea Europeană. Referitor la întrebarea dumneavoastră, dacă această capacitate de 300 de mii de oameni s-ar putea face cu o integrare rapidă şi dezvoltarea forţelor europene din NATO, aş răspunde că în linii mari, da, ţinând cont de faptul că este vorba de alinierea la ţinta NATO a acestor efective europene, deci nu este ceva care să ne ia prin surprindere, ceva cu totul nou. Există planificarea. Dar trebuie spus totuşi că, pe lângă capacităţile militare existente, ar trebui create foarte repede, cel puţin la fel de repede şi de temeinic, o serie de structuri de coordonare şi comandă, pentru că vorbim totuşi de forţe militare şi e vorba probabil de vreo 25 de ţări europene, de efective britanice, norvegiene, turceşti. E destul de complicat aici, şi aici mai ales ar ajuta NATO.
Vedeţi, peste mai puţin de o săptămână, comisarul pentru apărare, lituanianul Andrius Kubilius, va prezenta acea Carte Albă privind apărarea europeană de care spuneaţi dumneavoastră. Şi pentru această prezentare a Cartei Cărţii Albe privind apărarea europeană, acest grup de reflecţie Eurodéfense, care e prezidat de un general foarte cunoscut, Jean-Marc Vigilant, a făcut comisarului Kubilius recomandările pentru o Europă mai puternică din punct de vedere militar plecând de la realitatea că, dacă îmi daţi voie să citez, „pilonul european al Alianţei se află într-o stare subcritică în ceea ce priveşte pregătirea militară şi industrială”. Şi atunci e firesc ca între recomandări să se găsească crearea unor structuri de comandă, pentru că actualele capacităţi de comandă şi control ale Uniunii Europene au fost concepute pentru crize de intensitate redusă, fără a prevedea confruntări militare majore. Europa părea pentru totdeauna continentul păcii. E nevoie, de asemenea, de o consolidare urgentă, urgentă, a industriei de apărare a Europei, în condiţiile în care, atenţie, 63% din achiziţiile recente de apărare se referă la soluţii americane. Cu alte cuvinte, ca să punem problema în termenii domnului Trump, plătim bani mulţi şi îi îmbogăţim pe americani.
Europa trebuie să cheltuiască mai mult, mai bine şi mai ales împreună, să cheltuiască pentru industria sa de apărare şi de aceea se propune acea emitere de euro-obligaţiuni pentru înarmare. Ce mi se pare însă deosebit de important, şi cu asta închei, este necesitatea depăşirii unor animozităţi istorice uneori, pentru a se strânge rândurile şi cu europenii din afara Uniunii Europene, cum ar fi Marea Britanie, Norvegia şi chiar Turcia, pe care am evocat-o şi mai devreme. Securitatea acestora depinde, în fond, de securitatea Europei, aşa cum aceasta, trebuie spus, depinde de cea a Ucrainei. Pentru că, să fie limpede pentru toată lumea, fără Ucraina, Rusia nu va mai fi o ameninţare pentru Europa, aşa cum a fost în ultimele două secole. Poate că şi din acest motiv se impune crearea unei, cum să spun eu, culturi europene de apărare şi, de ce nu, după modelul scandinav, care a dezvoltat o rezistenţă puternică la nivel societal implicând întreaga populaţie în apărarea teritoriului. Noi, românii, mai cunoaştem povestea asta…
Radu Dobrițoiu: Într-o rezoluţie adoptată ieri, Parlamentul de la Strasbourg solicită Uniunii Europene să acţioneze urgent şi să-şi asigure propria securitate. Acest lucru va însemna, potrivit eurodeputaţilor, furnizarea mai multor arme şi muniţii Ucrainei. Acţiunile pregătitoare trebuie să fie similare celor utilizate în perioada de război şi simplificarea procesului decizional în materie de apărare. Cu detalii, trimisul nostru la Strasbourg, Andrei Şerban.
Reporter: Andrei Şerban – Cartea Albă privind Viitorul Apărării Europene, care va fi prezentată săptămâna viitoare, ar trebui să prezinte propuneri concrete pentru a permite eforturi cu adevărat revoluţionare şi acţiuni similare celor utilizate în perioade de război, susţin eurodeputaţii, care au salutat şi planul de reînarmare a Europei, recent anunţat. În rezoluţia adoptată de Parlamentul European se arată că, pentru a obţine pace şi stabilitatea în Europa, Uniunea trebuie să sprijine Ucraina şi să devină ea însăşi mai rezilientă. În document se mai afirmă că ne confruntăm în prezent cu cea mai profundă ameninţare militară la adresa integrităţii teritoriale a continentului nostru de la sfârşitul Războiului Rece şi invită statele membre, partenerii internaţionali şi aliaţii NATO să ridice toate restricţiile privind utilizarea sistemelor de arme occidentale livrate Ucrainei împotriva ţintelor militare de pe teritoriul Rusiei. Deputaţii mai consideră că Uniunea trebuie să decidă cu privire la o viziune unitară şi clară pe termen lung pentru industria europeană de apărare şi solicită o creştere semnificativă a achiziţiilor comune de echipamente din statele membre ale Uniunii Europene. Ei mai insistă şi asupra faptului că procesul decizional privind apărarea europeană ar trebui să fii mai puţin complex.
Radu Dobrițoiu: Se insistă foarte mult pentru reconstruirea apărării europene, pentru consolidarea flancului de la Baltică la Marea Neagră. Domnule comandor Hari Bucur-Marcu, ce ar presupune acest concept european de securitate?
Hari Bucur-Marcu: Este deocamdată un fel de intenţie, aşa. Nu e nimic mai mult decât o intenţie. Trebuie să înţelegem un lucru foarte serios: marea ameninţare pe care o reprezintă Rusia pentru Europa a fost formulată şi de preşedintele Macron foarte clar. În momentul în care Rusia rămâne repede să i se alocă, i se permite să obţină prin rapt, prin război, teritorii aparţinând unui stat independent şi suveramn cum este Ucraina, în momentul acela toată ordinea europeană se duce de râpă. O să apară tot timpul alte state care vor vrea şi ele să-şi dobândească teritorii pe care le-au moştenit sau pe care le avuseseră bunicii lor şi aşa mai departe, şi tot ceea ce s-a construit ca ordinea europeană în momentul de faţă, tot eşafodajul ăsta de încredere şi de cooperare în domeniul militar se va prăbuşi ca un castel de cărţi. Deci obiectivul, în momentul de faţă, este ca să se termine războiul cu Ucraina, fără să fie neapărat un învingător, dar fără ca Rusia să ajungă să posede în mod… în negocierile de pace să posede teritorii care aparţinuseră Ucrainei. Dacă nu se întâmplă treaba asta, Europa toată este în pericol să nu mai aibă această ordine pe care ne-am obişnuit noi s-o avem. Dar o soluţie la această problemă este o armată europeană. Adică să nu se înarmeze fiecare ţară după cum are chef şi după cât poate, ci să se înarmeze Europa ca atare, Uniunea Europeană ca atare, în aşa fel încât să nu existe o armată cum este cea ucraineană, de exemplu, care la un moment dat poate să se autonomizeze, să prezinte un pericol de pace în restul continentului. Cam aicea suntem, assta e.
Radu Dobrițoiu: 326 de miliarde de euro, cuantumul cheltuielilor statelor membre pentru apărare în 2024. În aceeaşi perioadă, Statele Unite au autorizat 840 de miliarde dolari pentru Departamentul Apărării. Pare-se că ar avea dreptate Donald Trump Europa ar trebui să înţelagă în al doisprezecelea ceas că este necesar să investească masiv în propria apărare. Vă mulţumesc foarte mult.
„Euroatlantica” la final. Titlul ediţiei: ”apărarea europeană trebuie consolidată”. Invitaţii emisiunii au fost, de această dată, domnul profesor Ştefan Ciochinaru şi comandorul în rezervă Hari Bucur-Marcu. Eu sunt Radu Dobrițoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”.
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA
