RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 martie, ora 21:04) – „Euroatlantica” – realizator: Radu Dobriţoiu – Invitaţi: Victor Boştinaru – fost mebru al Comisiei de Securitate a PE şi col. (r.) Gabriel Toma, fost şef de Stat Major al Comandamentului Multinaţional NATO al Diviziei de SE.
Radu Dobrițoiu: Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu la o nouă ediţie „Euroatlantica”! După trei ani de lupte, au fost stabilite primele repere ce pot conduce la încetarea conflictului din Ucraina. Donald Trump şi Vladimir Putin fac un prim-pas către pace. Liderul de la Kremlin a agreat oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice într-o discuţie telefonică la care nu au participat însă Volodimir Zelenski sau liderii europeni. Vladimir Putin a subliniat o serie de puncte semnificative care necesită o analiză suplimentară, inclusiv cu privire la controlul efectiv asupra oricărei încetării a focului de-a lungul liniei de conflict, precum şi cererea Rusiei de a opri mobilizarea ucrainenilor şi reînarmarea forţelor armate ale Kievului, alături de cererea mai largă de a elimina cauzele profunde ale crizei.
Avem mai degrabă un armistiţiu limitat, care ar putea furniza timpul necesar pentru obţinerea unui acord de pace. Drumul spre încetarea conflictului este însă complicat şi va include probabil cereri dure din partea Rusiei. Putin pare să îşi dorească mai degrabă o capitulare a Ucrainei şi nu un acord de pace cu concesii de ambele părţi. În fruntea listei de cerinţe a lui Vladimir Putin pentru pacea pe termen lung şi a justificării sale pentru invadarea Ucrainei, în primul rând se află Crimeea şi alte patru regiuni Doneţk, Luhansk, Herson şi Zaporijjea, care ar deveni parte a unei ”noi Rusii”, aşa cum a fost înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991.
Alte solicitări greu de acceptat de către Kiev – neutralitatea Ucrainei, reducerea armatei la 80.000 de militari, neintegrarea în NATO şi cedarea centralei nucleare de la Zaporijjea, cea mai mare din Europa.
Mike Waltz, consilierul pentru securitate naţională al SUA, a declarat că Ucraina ar primi garanţii de securitate dacă acceptă să cedeze teritorii, dar nu a specificat care ar fi acestea. Alte posibile concesii includ returnarea a zeci de mii de copii ucraineni care au fost răpiţi şi relocaţi cu forţa în Rusia, precum şi a prizonierilor de război de ambele părţi. Dar dincolo de asta, cum ar arăta o Ucraina fără luptă? Dezvoltăm subiectul la Eurotlantica, împreună cu invitaţia ediţiei Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European şi colonelul în rezervă Gabriel Toma, fost şef de Stat Major al Comandamentului Multinaţional NATO al diviziei de Sud-Est.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta Euroatlantica! Tema ediţiei – „Ucraina, punct şi de la capăt?”.
Bună seara, domnule profesor Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara! Îmi face plăcere să fim împreună!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Gabriel Toma!
Gabriel Toma: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Domnilor vă mulţumesc pentru că sunteţi din nou la emisiunea „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi!
Primul pas spre pace este de obicei un armistiţiu, pentru a crea condiţiile de negociere. Parcursul trebuie însă urmărit, pentru că un acord nefavorabil Ucrainei ar putea afecta atât apărarea Europei, dar mai ales securitatea României şi Republicii Moldova. Domnule Victor Boştinaru, este Vladimir Putin interesat cu adevărat de o pace durabilă în Ucraina?
Victor Boştinaru: Cred cu sinceritate că n-ar trebui în niciun fel ca noi să credem în /…/ Moscovei. Asta e cea mai mare şi cea mai perenă lecţie din istoria relaţiilor Europei şi a statelor europene cu Rusia. Rusia nu doreşte pace, de fapt, ci a folosit ocazia acestor discuţii cu Statele Unite ale Americii pentru a reintra în direct şi în negocieri directe cu singura superputere astăzi în lume. Deci, Putin doreşte să-şi recapete statutul de lider mondial şi Rusia să revină în rândul marilor puteri şi pe această bază încearcă să câştige timp pentru a-şi consolida poziţiile Rusia, pentru ca la momentul unei unei soluţii de pace să fie o soluţie mai degrabă în termenii Moscovei, cu teritorii câştigate şi cu avantaje strategice consistente pentru posibile viitoare operaţiuni de acest tip, cum ne arată toată istoria relaţiilor Rusiei cu teritoriile sau statele care au fost sub controlul Rusiei, sub controlul cizmei ruseşti de la Petru cel Mare încoace.
Radu Dobrițoiu: Este posibil, domnule Boştinaru, ca pacea să dureze doar o perioadă, să spunem, pe timpul mandatului lui Donald Trump, în care Rusia să-şi consolideze şi să-şi întărească, modernizeze puterea militară?
Victor Boştinaru: În mod clar noi ar trebui să pornim de la acest scenariu tocmai pentru ca el să nu se întâmple, pentru că ar fi o imensă naivitate, la fel de gravă cum a fost naivitatea îmbrăţişării cadoului otrăvit al Gazprom-ului pentru Europa Occidentală, mai ales Germania, şi impactul acestuia asupra relaţiilor strategice dintre Europa şi Rusia. Noi am /…/, avantaje Rusiei ca să se întâmple tragedia din Ucraina. Deci, da, este posibil ca Rusia să câştige din acest respiro, să îşi panseze rănile, de altfel, foarte multe şi foarte grave din războiul împotriva Ucrainei şi /într-o/ perspectivă viitoare, să relanseze o operaţiune într-o direcţie care ar putea să fie, de data aceasta, în spaţiul NATO. Cred că nimeni în momentul de faţă, începând cu Statele Unite ale Americii şi mai ales statele europene, nu avem dreptul să credem că Rusia şi-a schimbat concepţia şi apucăturile şi că ar deveni din nou un personaj frecventabil în relaţiile internaţionale. De aceea, mă tem foarte tare că ei vor folosi ocazia de a negocia cu Donald Trump care, în opinia multor experţi, a acceptat nişte concesii greu de imaginat, doar pentru ca să forţeze o pace care i-ar fi adus sau i-ar putea aduce liderului de la Washington statutul de făcător de pace. Dacă nu va fi însă un armistiţiu, urmat de o negociere de pace echilibrată, justă şi verificabilă, cu garanţii de securitate pentru Ucraina, care să prevină o nouă tragedie şi să prevină noi operaţiuni ofensive ale Rusiei în viitor, ne vom întoarce la momentul de acum trei ani al războiului din Ucraina, în ciuda noianului de tragedii care s-au derulat sub ochiul umanităţii în aceşti trei ani.
Radu Dobrițoiu: O negociere rapidă, decisă de preşedintele Statelor Unite. Domnule colonel Gabriel Toma, este posibil un acord de pace fără implicarea reprezentanţilor Europei? Şi mă gândesc aici, în primul rând la Germania, Marea Britanie şi Franţa.
Gabriel Toma: Ecuaţia e complicată şi soluţia nu e uşor de găsit. Statele Unite ale Americii au precizat Bruxellesului că prioritatea este de a pune capăt ostilităţilor în acest război declanşat de Rusia şi de a discuta ulterior aspecte precum eventuale măsuri de securitate pentru Ucraina. Aşadar, acest lucru ar putea oferi o oarecare reasigurare a aliaţilor îngrijoraţi că Statele Unite vor căuta un acord fără a implica liderii europeni, ceea ce ar putea slăbi atât securitatea Ucrainei, cât şi pe cea a Europei. Până în prezent, preşedintele Trump a ţinut în mare măsură Europa departe de negocierile, de conversaţiile pe care le-a avut cu Ucraina şi Rusia. Totodată, America şi-a asigurat în mod repetat aliaţii că sancţiunile împotriva Rusiei vor rămâne în vigoare până la încheierea unui acord. Aceştia au declarat, de asemenea, că sunt pregătiţi să intensifice presiuni asupra Kremlinului, în special în sectorul energetic, dacă Rusia nu cooperează. Ei bine, Putin a respins propunerea Statelor Unite de încetare completă a focului timp de 30 de zile, după cum aţi precizat, cu care Ucraina a fost de acord. În schimb, el a susţinut un angajament din partea ambelor părţi de a se abţine de la atacarea instalaţiilor energetice aproximativ 30 de zile. Macron a invitat pe liderii europeni să discute dacă şi cum ar putea arsenalul nuclear al Franţei să fie folosit pentru a descuraja orice viitoare agresiune din partea Rusiei.
Ori, liderii europeni s-ar putea să nu fie de acord cu limitele pe care Parisul le va impune, cel mai probabil, asupra folosirii forţei acesteia de descurajare. Extinderea umbrelei nucleare a Franţei pentru protecţia, protejarea acestor ţări europene a apărut deja, pentru că Trump a avansat ideea că va aborda rolul de garant al securităţii în Europa, pe care SUA l-a avut încă de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. În concluzie, Trump are de rezolvat o problemă deosebită. A promis că rezolvă conflictul din Ucraina în 24 de ore, pe timpul campaniei. Acum vede cât de complicat este. Trebuie făcute concesii Rusiei, cu sau fără europeni. Să negociezi cu Putin, cu Rusia interesele din Ucraina nu e deloc uşor, chiar dacă eşti preşedintele Statelor Unite. Soluţia va veni după lungi şi complicate negocieri, care vor fi acceptate, până la urmă, cu greu de către toate părţile. Se pare că mulţi vor avea de pierdut şi puţini vor câştiga. Sun Tzu spunea, după cum ştiţi, în ”Arta războiului”, că trebuie să creezi, să faci un pod de aur pentru a retrage acel nebun care are putere. Ori o soluţie va fi posibilă, realistă şi durabilă, numai şi numai printr-o cooperare fără precedent între toţi actorii implicaţi. Deci şi statele acestea europene, unde, bineînţeles… Deci nu poate lipsi Europa cu ţările care contează. Şi care sunt ţările care contează? Sunt cele amintite de dvs în întrebare, cele care au investit cât de cât în securitate şi în capabilităţile de apărare de-a lungul timpului, nu cele care şi-au neglijat armatele şi care acum, cărora acum nu le place deloc că nu stau la masa principală. Pentru că de când e lumea şi cât va fi ea, deciziile le vor lua cei puternici, cei care au armate şi în continuare nu vor face decât să se supună hotărârilor celor puternici şi chiar să-i aplaude. Şi mai vreau să precizez ceva – pentru că Europa, deocamdată şi cu atât mai mult pentru România – că ne place sau nu, ne place de Trump, cea mai sigură soluţie pentru asigurarea securităţii este întărirea alianţei, a NATO şi mai ales a Parteneriatului strategic pe care îl avem cu Statele Unite ale Americii. Decidenţii noştri politici trebuie să înţeleagă bine acest lucru.
Radu Dobrițoiu: Foarte multe solicitări din partea lui Vladimir Putin, care este posibil să fie acceptate de Donald Trump pentru a opri conflictul din Ucraina. Rusia nu se dezminte. În istorie, Rusia a ştiut să obţină ce îşi doreşte. Diplomaţii ruşi speculează absolut tot, inclusiv declaraţiile făcute în avans de Donald Trump. Domnule Victor Boştinaru, să ne temem de acest parcurs al drumului spre pace, care poate ajunge la o capitulare cu implicaţii asupra securităţii europene?
Victor Boştinaru: În mod categoric da, pentru un motiv extrem de simplu: momentul în care s-ar realiza o pace profund dezechilibrată, cu concesii teritoriale şi cu o fragilizare a în termeni de securitate a Ucrainei, până la rolul de figurant, aproape incapabilă să-şi asigure garanţia propriei securităţi interne – vezi ideea armatei de circa 80.000 de soldaţi la o ţară de dimensiunea şi cu populaţia Ucrainei – ar fi un context extrem de periculos pentru regiune şi o invitaţie la adresa Rusiei ca să continue ofensiva. Dar ar trebui să ne gândim la efectul devastator pe care o asemenea pace dezechilibrată, o cedare devastatoare din partea Ucrainei, ca urmare a presiunii exercitate de cele două puteri, Rusia şi Statele Unite ale Americii, ar avea un efect teribil, paralizant pentru statele europene şi o decredibilizare a Alianţei NATO până la punctul la care oamenii şi statele ar începe să se întrebe serios dacă NATO mai este angajată în respectarea Articolului 5 sau rămâne doar o declaraţie de principiu.
Din această perspectivă, cred că tocmai ţinând cont de rolul pe care Statele Unite le-au avut în apărarea păcii şi a stabilităţii pe continentul nostru, trebuie să milităm cu fiecare zi pentru ca această relaţie transatlantică să se păstreze şi rolul Alianţei NATO să se reafirme de o manieră convingătoare. Dar, în acelaşi timp, ţinând cont de oscilaţiile şi de mesajele care vin din partea actualei administraţiei de la Washington, Europa trebuie – în interiorul Alianţei NATO – să-şi asume responsabilităţi mult mai mari şi capabilităţi de descurajare. Pentru că nu poate fi exclusă situaţia în care o nouă solicitare, o nouă criză să ameninţe Europa. Europa nu poate în niciun moment să accepte ideea că dreptul internaţional este înlocuit de dreptul forţei brutale. Europa este formată din state mici şi mijlocii. Toate pot fi subiect al unor negocieri la masa marilor puteri. Şi am văzut declaraţia halucinantă de ieri a lui Medvedev, că „Ucraina n-a fost la masă, la discuţiile celor /doi/, dar a fost în meniu, respectiv o halcă de pui de Kiev”. Este descrierea cea mai fricoşătare cu putinţă. Europa trebuie să înţeleagă că doar păstrând capacitatea de descurajare – noi, aici, pe continentul european – în interiorul NATO, dar inclusiv pregătindu-ne şi pentru situaţii în care aliatul transatlantic ar putea să spună că nu e interesat de o nouă criză şi de o eventuală expunere a Europei unei situaţii de risc, să poată să-şi afirme opţiunea. De aceea, eu înţeleg şi apreciez decizia luată de Comisia Europeană de a lansa proiectul ReArm Europe 2030, pentru că Europa s-a complăcut în această visare. /…/ Totul se rezolvă. Nu şi-a investit în propriile capabilităţi militare, nu şi-a investit în proprie industrie de apărare, deşi tehnologiile europene pot acoperi bună parte din necesarul de dotare al unor armate moderne.
Şi astăzi trebuie să facem contra cronometru, tocmai pentru că timpul nu mai e deloc aliatul nostru. Discuţii care vin dinspre Washington vizavi de rolul Statelor Unite în alianţă, posibil la reducerea efectivelor de pe continentul european, posibil retragere a Statelor Unite din deţinerea poziţiei de comandant al forţelor NATO ar semna noi elemente care să pună în discuţie viitorul alianţei. Este bine tocmai ca să ne pregătim de război pentru a garanta pacea, în sensul în care Europa să-şi construiască şi propriile sale resurse de apărare şi descurajare, nefiind nicio clipă tentată să lucreze o fragilizare a NATO. Dar dacă această fragilizare, această criză de încredere în alianţă s-ar produce, Europa /nu/ rămâne pur şi simplu descoperită.
Radu Dobrițoiu: Sunt informaţii, cele mai multe pe surse sau venite de la Kremlin, care susţin două elemente legate de acordul de pace: o posibilă graniţă pe fluviul Nipru şi o posibilă recunoaştere de către SUA a anexării Crimeii de către Rusia. Domnule colonel Gabriel Toma, ce impact ar avea pentru zona Mării Negre extinderea influenţei forţei navale ruseşti?
Gabriel Toma: Regiunea Mării Negre a devenit o miză mai mare ca oricând, nu doar în sens clasic, militar, al securităţii, cât mai ales din perspectivă largă, geopolitică. Aceasta are implicaţii pe multiple planuri: securitate, energie, siguranţa lanţurilor de aprovizionare, infrastructură. În aceste domenii, consacrarea acestei regiuni în strategiile naţionale aliate sau ale Uniunii Europene /…/ se justifică şi se reflectă în modul cel mai concret, iar securitate maritimă; aceasta se concretizează pe libertatea de circulaţie şi de navigaţie, pe libertatea comerţului, care aceste chestiuni trebuie apărate şi atât… Cu atât mai mult în această perioadă de război, dar şi pentru viitor. Pentru România, atingerea independenţei energetice a devenit din ideal o prioritate strategică, iar cu aproximativ 200 de miliarde de metri cubi de gaze din zona României… a Mării Negre, România încearcă să atingă pe deplin independenţa energetică. Ori independenţa energetică nu este un concept pentru Rusia, a cărei economie se bazează pe exportul de gaze şi de petrol. Din acest punct de vedere, România poate fi o ţintă strategică pentru Moscova. În sudul Mării Negre, Turcia a evaluat zăcăminte enorme, de 540 de miliarde de metri cubi. Strategia Kremlinului este de a submina independenţa energetică europeană prin ameninţări în Marea Neagră. Şi aceasta nu este posibilă decât prin extinderea influenţei flotei navale ruseşti în Marea Neagră în această zonă. Ei bine, ştim că Rusia apreciază, vrea ca Marea Neagră să devină marea Rusiei, să controleze acest lucru. Acum doi ani, în 2023, Congresul SUA a aprobat prin lege un pachet cuprinzător pentru regiunea Mării Negre cu direcţii de acţiune strategice: economie, apărare, comerţ, bineînţeles, în coordonare cu NATO şi cu Uniunea Europeană. Normal, după acest episod trebuie să vedem mai multă securitate şi mai multe investiţii pentru România. Marea Neagră, controlul Mării Negre este un obiectiv strategic pentru Rusia, reprezintă un nod vital pentru securitatea Rusiei, având legături directe cu Mediterana şi cu Bosforul, cu Marea Egee şi cu întreaga reţea de rute comerciale.
Radu Dobrițoiu: Bun, foarte scurt, domnule colonel. Europa îşi revine treptat dintr-o perioadă în care nu a acordat atenţia şi finanţarea necesare pentru apărare. Poate reprezenta un acord de pace nefavorabil Ucrainei, un nou imbold pentru consolidarea armatelor europene?
Gabriel Toma: Nu cred acest lucru. Cu cât armatele Uniunii Europene, ţărilor membre sunt mai puternice, cu atât Flancul estic, cu atât Europa, cu atât Ucraina vor fi mai sigure pentru viitor.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediţiei a fost „Ucraina – punct şi de la capăt?”. Invitaţii emisiunii au fost Victor Boştinaru, fost membru al Comisiei de Securitate şi Apărare a Parlamentului European şi colonelul în rezervă Gabriel Toma, fost şef de stat major al Comandamentului Multinaţional NATO al Diviziei de Sud-Est. Sunt Radu Dobriţoiu, Radu Dobrițoiuul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
