EMISIUNEA EUROATLANTICA, RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (29 septembrie, ora 21:05) – Realizator Radu Dobriţoiu.
Bun găsit! Acţiunile ruseşti în războiul cu Ucraina indică probleme grave de comandă şi control şi probleme importante de logistică, de la începutul invaziei, pe 24 februarie. Aceste dificultăţi nu au fost rezolvate şi au contribuit la eşecul operaţiunilor ruseşti de a ocupa capitala ucraineană, Kiev, în martie şi la incapacitatea Rusiei de a face progrese mari în regiunea Donbas, în aprilie. Vladimir Putin a cerut mobilizarea rezerviştilor, programând referendumuri simulate în zonele capturate din Donbas, ameninţând, totodată, cu arsenalul nuclear al Rusiei. Comunitatea internaţională a anunţat însă că nu va recunoaşte referendumurile ruseşti din Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojjie. Votul este condamnat de Occident, care îl consideră nelegitim şi premergător unei anexări ilegale. Atât organizarea, cât şi desfăşurarea acestor referendumuri nu au nicio legătură cu regulile unui scrutin democratic, folosindu-se inclusiv urne mobile, care au fost transportate din uşă în uşă. Mâine urmează ca Putin să semneze decretul de anexare a teritoriilor ocupate. Decizia lui Vladimir Putin de a lua cu arcanul 300.000 de rezervişti a fost luată după contraofensiva Kievului, care a respins forţele ruse din Harkov şi a eliberat peste 3000 de kilometri pătraţi de teritoriu ucrainean.
Discutăm la „Euroatlantica” despre acţiunile recente comandate de la Kremlin, cu un impact important asupra securităţii şi stabilităţii regionale. Invitaţii acestei ediţii sunt generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: Donbasul ocupat: între lupte grele şi referendumuri nerecunoscute.
Bună seara, domnule general Virgil Bălăceanu!
Virgil Bălăceanu: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Mulţumesc pentru participarea la această emisiune! Domnule general Virgil Bălăceanu, fac un apel la istorie, la o glumă celebră din perioada Războiului Rece: Cu cine se învecinează URSS? Răspunsul era atunci, cu umor negru: „Cu cine vrea ea”. Dorindu-se continuator al lui Stalin, Vladimir Putin, după ce a ocupat militar şi organizat un fals referendum, va anexa ilegal o parte importantă din Donbas. Cum credeţi că se va dezvolta şi va dura această anexare?
Virgil Bălăceanu: În primul rând, nu ne surprinde anexarea, ne aşteptam la aşa ceva. Referendumurile au fost planificate încă din perioada verii şi imediat după prima decadă a lunii septembrie. Numai situaţia operativă de pe teren a determinat o amânare şi nu putea să fie o amânare de lungă durată. Deci, nu suntem luaţi prin surprindere că Federaţia Rusă are ca scop anexarea, are ca scop extinderea teritorială pe seama statelor vecine, prin invazie militară. Sigur că lucrurile trec într-o altă notă, o notă care ţine de includerea acestor patru regiuni, dar apropo, nu e vorba numai de Donbas, mai degrabă ar trebui să vorbim de o zonă, Novorossia, mai puţin zona istorică dincolo de Nipru, iar, pe de altă parte, să fim foarte atenţi, că Doneţk nu va fi încorporat ilegitim în Federaţia Rusă în totalitate, ci jumătate din Doneţk. Ca atare, bătălia pentru sud-estul Ucrainei se va duce atât pe axa de sud, dar mai ales pe axa de est, de ambele părţi. Lucruile acestea erau întrevăzute de la bun început, pentru că în definitiv, Federaţia Rusă realizează un plan de dezinformare, pregătirea unei lovituri pe o direcţie principală, care la momentul respectiv nu a fost direcţia loviturii principale. Noi nu analizăm prea des faptul că invazia din 24 februarie a fost precedată de intrarea trupelor ruseşti în Republicile Doneţk şi Lugansk, republici care ocupau cam o treime din actualele oblasturi, lucru care în mod cert a determinat ca ucrainenii să-şi grupeze majoritatea forţelor în zona Donbasului, aşteptându-se ca Donbasul să reprezinte direcţia loviturii principale. Aşa cum aţi menţionat însă, direcţia loviturii principale se dă pe direcţia operativă nord. În definitiv, s-a dorit cucerirea Kievului într-un timp cât mai scurt. În definitiv, s-a dorit ca prin cucerirea Kievului, Ucraina să cedeze şi finalmente, Ucraina să fie al treilea stat într-o viitoare uniune statală Federaţia Rusă-Belarus, Ucraina. În continuare, bătălia pentru Ucraina sau mai bine spus, în războiul din Ucraina, determinantă va rămâne bătălia pentru Donbas, bătălia pentru punga Donbasului. Referendumul şi validarea lor mâine schimbă într-o dimensiune destul de importantă, deci, spun, destul de importantă, paradigma modului în care se va acţiona, pentru că se pune problema: contraofensiva ucraineană va afecta graniţa, care nu există, linia de demarcaţie, mai degrabă, linie de demarcaţie care nu este clară, este foarte fluctuantă între poziţiile de luptă ale ucrainenilor şi poziţiile de luptă ale ruşilor, în Herson, Zaporojie, jumătate din Doneţk şi Lugansk. Lucrurile acestea au un alt aspect, pentru că ruşii nu se vor menţine pe această linie de demarcaţie. Ruşii vor continua acţiunile ofensive, atacând în continuare teritorii care aparţin Ucrainei. Vezi jumătatea rămasă neocupată a oblastului Doneţk. Asta ne va spune că acţiune vor fi în oglindă de ambele părţi beligerante, apărători şi invadatori. Fiecare va acţiona atât în apărare, cât şi în ofensivă, respectiv contraofensivă, dacă vorbim de acţiuni pe timpul luptei de apărare.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor…
Virgil Bălăceanu: Vă rog…
Radu Dobrițoiu: Să-l întrebăm şi pe domnul profesor Ştefan Ciochinaru… Se va opri Vladimir Putin? Se va mulţumi doar cu teritoriile anexate, respectiv Crimeea, Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie?
Ştefan Ciochinaru: Răspunsul, cred eu, comportă o înţelegere mai exactă a ceea ce se întâmplă acum, după mai bine de jumătate de an de răboi în Ucraina şi în Rusia. În esenţă, Rusia a pierdut politic şi va pierde şi militar, iar Moscovei îi este foarte clar că nu mai poate câştiga în Ucraina. Rusia a dus un răboi nedrept de agresiune şi de cucerire şi l-a pierdut în faţa unei lumi întregi, care s-a întors împotriva sa, astfel încât Putin recurge acum la arsenalul prinţului Potemkin şi afirmă că de fapt câştigă. Cum asta? Pur şi simplu a organizat nişte referendumuri false în urma cărora teritoriile amintite de dumneavoastră vor fi mâine anexate la Rusia. În consecinţă, de mâine ar înceta războiul nedrept împotriva Ucrainei şi s-ar trece la un război drept al Rusiei împotriva Ucrainei care ar deveni, vezi Doamne, agresoare. Asta este în mintea lui Putin şi a acoliţilor săi de la Moscova, care îşi închipuie că pot întoarce pe dos dreptul internaţional ca pe rubaşca unui colhoznic ce şi-a pierdut busola. Pe de altă parte, întrebarea dumneavoastră are foarte mult sens, pentru că există în rândul specialiştilor şi un alt scenariu care afirmă că Ucraina n-ar fi decât o diversiune ce camuflează obiectivul real al Rusiei şi al Chinei, şi anume, asaltul final al acestor puteri revizioniste împotriva Europei şi a Americii. Personal, nu cred în acest scenariu, mai ales după ce la Samarkand, China, India şi Turcia au făcut un mare pas în lateral faţă de Rusia şi au cerut explicit lui Putin să înceteze războiul şi să se retragă din Ucraina. Deci, că să răspund la întrebarea dumneavoastră, poate că de voie, de nevoie, Putin s-ar mulţumi cu teritoriile cucerite până acum, numai că ucrainenii sunt foarte hotărâţi să le câştige înapoi şi sunt toate şansele ca Putin să rămână fără ele.
Radu Dobrițoiu: Într-un moment de cumpănă al invadării Ucrainei, Vladimir Putin a ordonat mobilizarea rezerviştilor, o mobilizare, declara el, parţială. Cum este privită de la Pentagon această decizie a liderului de la Kremlin, aflăm de la colegul meu de la redacţia militară de radio „Ora armatei”, colonelul Cristian Dumitraşcu.
Cristian Dumitraşcu: Pentagonul susţine că mobilizarea rezerviştilor de către Vladimir Putin ar putea agrava eşecul Federaţiei Ruse în Ucraina. Secretarul de presă, generalul de brigadă Pat Ryder, a declarat că ruşii au eşuat în îndeplinirea ţintelor strategice şi şi-au redus sfera obiectivelor operaţionale. El a amintit că preşedintele Federaţiei Ruse a chemat sub arme 300.000 de rezervişti ruşi pentru războiul său nedrept şi neprovocat din Ucraina, ameninţând, totodată, cu armamentul nuclear al Kremlinului.
Decizia lui Putin a fost luată după contraofensiva Kievului, care a respins forţele ruse din Harkov şi a eliberat peste 3.000 de kilometri pătraţi de teritoriu ucrainean. În luna august, secretarul american de stat pentru politică de apărare, /…/, a declarat că Rusia a pierdut între 50.000 şi 70.000 de soldaţi în Ucraina. Mobilizarea lui Putin vizează, în primul rând, rezerviştii sau membri ai Armatei Roşii care au ieşit la pensie, a amintit generalul Pat Ryder, precizând că aceste capacităţi nu se compară cu rezerva de militari a Statelor Unite, care este instruită şi gata de desfăşurare în luptă în ore, zile sau săptămâni în funcţie de solicitări. Potrivit modelului rusesc, aceştia sunt oameni care şi-au încheiat angajamentul de serviciu militar şi sunt chemaţi să revină. Citez: „Este evaluarea noastră că Rusia ar avea nevoie de timp să antreneze, să pregătească şi să echipeze aceste forţe” – a mai spus Ryder. Mobilizarea are ca obiectiv rezolvarea problemelor de personal pentru Armata Roşie, a menţionat generalul Ryder, adăugând că „ceea ce nu este clar este dacă ar putea sau nu rezolva în mod semnificativ dificultăţile de comandă şi control, logistică, susţinere şi, mai important, problemele de moral pe care le-au întâmpinat forţele ruse în Ucraina”. Dacă Rusia nu poate comanda, susţine şi echipa cei aproximativ 100.000 de soldaţi pe care îi are în Ucraina, adăugarea a încă 300.000 de militari nu va îmbunătăţi situaţia. Putin a făcut anunţul privind mobilizarea programând referendumuri simulate în zonele capturate din Donbas sau ameninţări cu atacarea unor noi teritorii, ceea ce nu schimbă acţiunile operaţionale de pe teren care susţin că ucrainenii vor continua să lupte pentru ţara lor. Armata rusă se confruntă cu unele provocări semnificative pe teren, iar comunitatea internaţională va sta în spatele Ucrainei, în timp ce aceasta luptă pentru a-şi apăra ţara de o invazie, a concluzionat generalul Pat Ryder.
Radu Dobrițoiu: Aşadar, mobilizarea are ca obiectiv rezolvarea problemelor de personal cu care se confruntă Armata Roşie. Domnule general Virgil Bălăceanu, în ce măsură această oaste de rezervişti mai în vârstă, mai mult sau mai puţini pregătiţi, cu sau fără experienţă, va rezolva problemele cu care Rusia se confruntă în războiul cu ucrainenii, care luptă pentru a-şi apăra şi elibera ţara.
Virgil Bălăceanu: Războiul este în Europa. Război este de tip clasic, chiar dacă avem şi elemente de tehnologie modernă. Război este al armelor, fie că vorbim de drone sau, cum s-a vorbit în prima etapă a bătăliei pentru punga Donbasului, de războiul artileriei. Iată că intervin şi rezerviştii. Sunt lecţii învăţate, de care trebuie să ţină seama şi România. Rezerviştii sunt şi de o parte şi de alta. Capacitatea Ucrainei, ca şi putere de luptă, este determinată şi de numărul luptătorilor.
Capacitatea Ucrainei ca şi putere de luptă este determinată şi de numărul luptătorilor. Generalul Zaluşnîi, şeful Statului Major al Armatei ucrainene, ne vorbea de 700.000 de luptători. La începutul invaziei, armata ucraineană însemna 200.000 de oameni, ceva peste 200.000. Cine sunt cei 500.000 de luptători care sunt în războiul sau care realizează război de apărare a Ucrainei? Sunt rezervişti. Fie că vorbim de rezerviştii după mobilizarea generală a armatei ucrainene, fie că vorbim de forţele teritoriale. Iată că şi Rusia apelează la elementul rezervă al forţelor armate ruse prin rezervişti. Nu avem toate datele concrete. Procesul de mobilizare este secret, de regulă. Să nu plecăm de la ideea că ce vedem într-o imagine este concludent şi să subestimăm.
Dacă ucrainenii ar subestima forţa pe care o pregătesc ruşii, nu ar fi un lucru eficient. Ucrainenii nu vor face un asemenea lucru, pentru că nu au făcut-o nici până acum. Ei vor trebui să fie pregătiţi de o dublare a grupurilor de luptă care acţionează la ora actuală în Ucraina. Nu este vorba de o suplimentare de personal, este vorba de o suplimentare de capacităţi de luptă. Ucrainenii ştiu foarte bine şi ar trebui să ştim şi noi că unităţile care vor fi introduse în luptă, unităţi înfiinţate la mobilizare, nu au aceeaşi capacitate de luptă cum o au unităţile active şi care au deja experienţa unei jumătăţi de an de război. Ucrainenii trebuie să determine foarte bine direcţiile şi zonele unde vor fi introduse în luptă asemenea unităţi şi acelea trebuie să fie direcţiile de lovire cu artileria, artileria reactivă şi rachetele şi, eventual, dacă reuşesc să-şi creeze grupări de forţe, direcţiile de contraofensivă.
Realizator: Aţi amintit artileria reactivă. Să spunem că ieri Statele Unite au decis să mai trimită 18 sisteme HIMARS în Ucraina, alături de alte 16 care deja au ajuns în această ţară. Reprezintă un alt semnal important, domnule general, aceste sisteme de artilerie
Virgil Bălăceanu: Ele au putere de foc foarte bună, prin precizie. Muniţia pe care au furnizat-o americanii nu permite decât lovirea ţintelor la 70 de kilometri, dar este şi aceasta o muniţie inteligentă, fără doar şi poate…
Realizator: Precizie 98 % aproape…
Virgil Bălăceanu: Să spunem, determinaţiile le ştim doar din teren. Ştiu mai bine ucrainenii şi mai mult decât ucrainenii, ruşii ce precizie au aceste sisteme. Însă dacă vorbim de câteva zeci de HIMARS, nu vorbim de un arsenal, pentru că dacă am vorbi de un arsenal, am spune: Ucraina este dotată şi oricând poate să realizeze o contraofensivă de proporţii, respectiv o contralovitură să elibereze un teritoriu foarte greu de eliberat.
Realizator: Bun, aceste ajutoare, echipamente, tehnică militară vor ajunge în timp şi trebuie să fie şi pregătiţi în a le utiliza şi pentru mentenanţă, militarii ucraineni. Va dura ceva timp, dar cu siguranţă armata Ucrainei va deveni semnificativ mai puternică, primind acest sprijin în armament, în muniţii din partea Statelor Unite şi NATO. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, luna trecută, secretarul american de stat pentru politica de apărare – Colin Kahl, a declarat că Rusia a pierdut între 50.000 şi 70.000 de soldaţi în Ucraina. Câte mii de vieţi de ruşi va mai sacrifica Vladimir Putin, în încercarea disperată de a câştiga teritorii în Ucraina?
Ştefan Ciochinaru: Vedeţi, domnule Dobriţoiu? Când te ascunzi în palate de lux şi în buncăre ultra-secrete, ai tendinţa să sacrifici fără ezitare tot ce nu ţine de persoana ta. E o trăsătură comună a tuturor dictatorilor şi criminalilor, de-a lungul istoriei. În cazul de faţă este şi mai complicat, pentru că, în urma anexării teritoriilor ucrainene, locuitorii acestora vor fi primii înrolaţi cu arcanul pentru a lupta pe front. Cetăţenii ucraineni vor fi aruncaţi să lupte împotriva armatei ucrainene, iar în spatele lor, gata să-i execute în caz de non-combat, se vor afla cecenii lui Kadîrov, la fel ca cekiştii de pe vremuri. Vorba bunicului meu, care a luptat contra lor până pe malurile Donului ferească Dumnezeu de perversitatea şi cruzimea ruşilor. Cât va mai trăi Putin, nu va da înapoi niciun pas. A intrat singur într-o capcană din care nu mai poate ieşi. Şi acum e încolţit, disperat şi e gata să ia cu el în mormânt omenirea toată, afirmând că o omenire fără Rusia, nu are de ce să mai existe.
Doar că nimeni nu a vorbit de Rusia şi de poporul rus, ci doar de conducerea bezmetică de la Moscova, care, iată, a anunţat mobilizarea pentru 300.000 de rezervişti, cum spunea şi domnul general, şi a reuşit să gonească din ţară cam tot atâţia bărbaţi ruşi, numai buni de muncă, în economiile altor ţări. Asta-i Rusia lui Putin! Vorba unui politician celebru: o benzinărie condusă de nişte gangsteri. Iar dacă continuăm să ne raportăm la Putin ca la un om normal, sănătos şi logic în raţionamentele şi reacţiile sale, ar fi o mare greşeală. Nu este. A sfârşit prin a deveni, la fel ca toţi dictatorii dinaintea sa: egocentrist, megaloman, autist. Nu aude decât ceea ce-i convine şi decide numai ceea ce corespunde strategiei sale imaginare, la capătul căreia s-ar găsi doar statuia sa de-al doilea Petru cel Mare şi strălucirea unei Rusii mai măreţe decât defuncta URSS. Asistăm, de fapt, la o tragedie uriaşă, a cărei notă de plată este suportată nu doar de ucraineni şi de ruşi, ci de întreaga omenire şi în primul rând de Europa.
Realizator: Domnule general Virgil Bălăceanu, cum se prezintă în acest moment situaţia frontului din zona regiunilor anexate ilegal de Federaţia Rusă?
Virgil Bălăceanu: Situaţia de pe teren rămâne într-o anumită proporţie favorabilă ucrainenilor. Ucrainenii au intrat, pentru că ruşii s-au retras din Izium, un punct foarte important; axa Izium-Doneţk, era axa principală, încercată cu luni în urmă, în vederea încercuirii grupării de forţe ucrainene din punga Donbasului şi cuceririi în totalitate a regiunii Doneţk. La ora actuală ei încearcă şi progresează bine pentru cucerirea oraşului Lîman. Lîmanul este important pentru că deschide două direcţii importante. Cea mai importantă este direcţia, probabil şi după cucerirea oraşului Rubîjne, pentru a recuceri Severodoneţkul şi Lisiceanskul. O a doua direcţie o reprezintă vestul regiunii Luhansk. Dar, punctul cel mai important l-ar reprezenta recucerirea Severedoneţkului şi a lui Lisiceankului, pentru că în felul acesta presiunea ulterioară a ruşilor pentru dezvoltarea ofensivei în punga Donbasului, odată cu introducerea în operaţia de invazie a noilor unităţi înfiinţate la mobilizare ar scădea considerabil. Ca atare ei îşi menţin un avantaj.
Nu avem mai multe date despre acţiunea de contraofensivă pe malul drept al râului Nipru. Să sperăm că vor reuşi să îi scoată pe ruşii de pe malul drept al râului Nipru până la întărirea apărării în Herson, mai ales în capul de pont extins de pe malul drept al Niprului, pentru că prezenţa ruşilor pe malul drept al Niprului constituie o ameninţare şi pentru deschiderea unei noi direcţii operative sud-vest. Posibilitate, însă, pe care ruşii, la această dată, nu o au.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: “Donbasul ocupat: între lupte grele și referendumuri nerecunoscute”.
Invitaţii emisiunii au fost generalul locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România și profesorul universitar Ștefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR.
