
S-a scris foarte mult despre sistemele ruseşti S400. Şi, de ceva vreme, se insistă pe dezvoltarea viitorului sistem S500 care are ca intenţie impunerea Rusiei în rândul forţelor spaţiale (spaţiul extraterestru sau cosmosul apropiat). Am abordat subiectul forţelor spaţiale în secolul XXI într-o emisiune Euroatlantica cu generalul-lt (r) Alexandru Grumaz.
Iată că sistemele de apărare anti-aeriană S400 s-au dovedit ineficiente în faţa tehnologiei stealth a aeronavelor F35. Era de aşteptat ca aceste sisteme „mult lăudate” ale ruşilor să îşi dovedească limita în operaţii militare reale. Orice tehnologie militară îşi dovedeşte eficienţa nu doar în poligoane ci mai ales în operaţii reale de luptă. Despre S300 nu voi scrie prea mult în acest articol pentru că sunt – cel puţin teoretic – inferioare sistemelor S400. Interconectate cele două sisteme asigură însă o zonă mult mai extinsă de control. Dar este bine de reţinut că astfel de sisteme sunt deţinute în prezent de Grecia şi Cehia, armate NATO. Deseori m-am întrebat: dacă doua armate NATO deţin această tehnologie de ce nu ar fi găsit SUA informaţii despre aceste sisteme de apărare anti-aeriană direct de la aliaţi?
F35 deţinute de Israel au survolat zone apărate de S400
La începutul acestui an Rusia, aliat al regimului de la Damasc, a furnizat sisteme S400 de apărare antiaeriană în sprijinul dictatorului Bashar Al Assad. Odată pentru a le testa în luptă şi, a doua oară, pentru a mai stoarce ceva resurse pentru a susţine industria de apărare a Federaţiei Ruse. Să nu uităm că cel puţin două „baterii” S400 erau deja în Siria pentru a apăra „capetele de pod” ale Federaţiei Ruse din Latakia şi Tartous. Aceste sisteme au fost „conectate” pentru a acoperi şi păzi, supraveghea, o regiune mai mare fiind conectate cu sistemele vândute Damascului. Alături de sistemele de război electronic deţinute de Rusia în Siria toate aceste sisteme şi-au dorit impunerea în „spaţiul electronic” al Siriei, proxim cu Turcia. Interconectarea sistemelor S400 şi S300 acoperă – cel puţin teoretic – o suprafaţă mare din teritoriul Siriei, asigurând controlul spaţiului aerian din regiune.
În prezent, S-300, operate de ruşi, sunt instalate în jurul bazei navale ruse din Tartus, iar sisteme mult mai moderne S-400 au fost desfăşurate la baza Hmeimim (vest). Rusia a decis reaşezarea sistemelor S400 după ce apărarea anti-aeriană siriană a doborât un avion rusesc de recunoaştere Il-20. Tot atunci Rusia a decis să pună în practică acordul semnat cu Damascul pentru livrarea de sisteme S300. Sistemul va consolida în mod semnificativ capacităţile de luptă ale sistemului antiaerian sirian, declara acum un an Serghei Şoigu, indicând că punctele de comandă ale antiaerienei siriene vor fi echipate cu un sistem modern care va face posibilă recunoaşterea avioanelor ruse.
Avioane militare israeliene F-35 nu numai că au intrat în spațiul aerian sirian, dar au zburat câteva sute de kilometri peste zona acoperită de sistemele de apărare aeriană S-400 și S-300, potrivit unei publicaţii specializate in ştiri despre aviație, articol citatat în România de newsmag.ro.
Sistemele rusești S-300 și S-400 nu au fost in stare să detecteze avioane de vânătoare ale Forțelor Aeriene din Israel (IAF) F-35 Lightning II care zboară peste Damasc.
Publicatia israeliana NZIV, care citează o serie de surse militare, a publicat ruta de zbor a piloților israelieni care au lovit estul Siriei. Avioanele IAF au zburat câteva sute de kilometri peste zona acoperită de sistemele de apărare aeriană S-400 (ale armatei ruse) și S-300 (ale armatei siriene).
Potrivit NZIV, o altă misiune efectuată de aeronavele IAF pune în discuție eficiența sistemelor de apărare a aerului și a rachetelor rusești, deoarece alte două avioane de război israeliene au putut să intre în spațiul aerian sirian fără nicio piedică.
Posibil ca Israelul să fi „deblocat” S400
După ce Israelul a cumpărat F-35 s-a discutat pe surse că vor reuşi să „spargă” codurile informatice de apărare ale S400. Se pare că evreii ori au reuşit să aplice cu exactitate manualul de utilizare pentru aeronavele F-35 ori au reuşit să „spargă” codurile de securitate ruseşti pentru S400. Potrivit unui articol publicat de Iulian Chifu în Adevărul, Teheranul a acuzat chiar livrarea codurilor secrete ale bateriilor S300 şi S400.
QED: S400 incompatibil cu F35
Pentru prima dată practica, recte operaţiunea militară, a demonstrat că sistemul S400 nu poate fi deţinut în paralel cu tehnologia stealth a aeronavelor F35. De ce? Foarte simplu: odată ce deţii ambele sisteme poţi face experimente cu scopul de a cerceta „compatibilitatea” sistemului de apărare anti-aeriană cu avioanele invizibile americane. Asta nu a înţeles Turcia şi acum a rămas „cu ciunga în păr” după ce s-a dovedit practic că F35 este peste tehnologia S400 cumpărată de Ankara.
Din dorinţa de a-şi dovedi „eficienţa” achiziţiei de S400, presa oficială de la Ankara susţine că sistemele Patriot ar fi ineficiente.
După ce a decis să cumpere S400 şi chiar să participe alături de Rusia la dezvoltarea S500, Turcia a fost scoasă din programul de achiziţie F35: intenţiona să cumpere 100 de aeronave F-35 Lightning II ceea ce ar fi impus Ankara ca forţă militară aeriană aproape imbatabilă în Orientul Mijlociu cât şi la Marea Neagră.
Legenda SU-57
Încă o legendă ar trebui demontată pentru a demonstra ineficienţa sistemelor aeriene ruseşti în faţa tehnologiei americane. Spre deosebire de tehnologia stealth americană, mult lăudatul avion SU-57 al Rusiei nu şi-a dovedit încă eficienţa în faţa sistemelor Patriot (spre exemplu), aşa cum a reuşit deja F35 în faţa S400. Nu vorbim încă de F22 Raptor, avion considerat mai puternic, mai eficient decât F35, aeronavă care este mult mai versatilă şi poate fi utilizată în mai multe operaţii decât F35.
Până acum Suhoi-57 nu a fost testat în luptă, aşa cum s-a întâmplat recent cu F-35 Lightning II. Există însă informaţii din surse credibile că tehnologia stealth a acestei aeronave este deja cunoscută atât de China cât şi de SUA. SU-57 este departe de F-35 Lightning II cât şi de F-22 Raptor în materie de „avion invizibil”. Este de fapt un Suhoi îmbunătăţit cu anumite caracteristici de stealth, caracteristici pe care Rusia nici măcar nu încearcă să le testeze.
SU-57 nu este o aeronavă pe care Rusia să o fi „testat” până acum în spaţiile aeriane NATO sau ale SUA, acolo unde ar exista sisteme Patriot sau spaţiile aeriene ar fi „supravegheate” electronic de SUA.
Sistemul Patriot
Sistemul Patriot achiziţionat şi de România şi-a dovedit eficienţa în operaţii militare, în luptă. România a cumpărat cele mai moderne sisteme Patriot.
Patriot şi-a dovedit eficienţa în cele două conflicte din Golf, Patriot este utilizat cu eficienţă de Israel împotriva atacurilor cu rachete. De subliniat însă că sistemele deţinute de Israel sunt – în parte – modele mai vechi decât cele achiziţionate de România.
Până astăzi nicio aeronavă rusească stealth nu a reuşit să intre fără a fi doborâtă/detectată într-un spaţiu aerian apărat de Patriot. Spre deosebire de F-35 care a survolat spaţiile aeriane „păzite” de cele mai noi sisteme ruseşti de apărare anti-aeriană – S400.
Rachetele Patriot achiziţionate de România sunt PAC-2 GEM-T: cea mai nouă tehnologie.
România a achiziţionat 7 „baterii” de rachete Patriot: 3 pentru Forţele terestre, 4 pentru Forţele Aeriene. Achiziția este derulată prin programul Foreign Military Sales, derulat de Departamentul Apărării al SUA (program Guvern la Guvern, achiziţie directă).
Alături de România, alte 15 state se bazează pe sisteme Patriot pentru a-și proteja cetățenii și forțele armate, incluzând aici SUA și șase țări europene: Germania, Grecia, Olanda, Spania, Polonia și Suedia.
România poate cumpăra F-35 în loc de F-16
Atât Statele Unite cât şi ministrul apărării naţionale Gabriel Leş confirmă că Armata României poate cumpăra aeronave F-35. După ce a achiziţionat aeronave F-16, România a devenit eligibilă pentru a putea cumpăra avioane de luptă de generaţia a 5-a F-35. Polonia a început deja procesul de achiziţie pentru aeronave de luptă F-35.
Surse şi foto utilizate în acest articol: pagina oficială Locheed Martin, heaviationgeekclub.com, nziv.net, avia.pro, iaf.org.il.