
Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 7 aprilie, realizator Radu Dobriţoiu.
Emisiunea ,,Euroatlantica” Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Informaţiile despre atrocităţile din Ucraina au declanşat o reacţie la nivel global, de condamnare a crimelor comise în ţara vecină de trupele ruse invadatoare.
Doar la Bucea, la periferia Kievului, se estimează că peste 400 de localnici au fost executaţi de forţele ruse. Imagini filmate arată civili morţi pe străzi sau în subsolurile unor clădiri, unii dintre ei cu mâinile legate la spate. Trupele ucrainene au găsit cadavre împuşcate în cap şi cu semne de tortură, după ce soldaţii ruşi s-au retras de la periferia Kiev-ului.
NATO vorbeşte despre acte oribile şi absolut inacceptabile. Germania cere să se facă lumină asupra crimelor comise de armata rusă, împotriva civililor, în timp ce Franţa spune că autorităţile ruse vor trebui să răspundă pentru aceste crime.
Imaginile din satelit arată că ruşii ar fi pregătit o groapă comună în Bucea, încă din data de 10 martie.
Masacrul de la Bucea este doar o parte din crimele trupelor ruseşti invadatoare. La Borodyanka ar fi fost ucişi mai mulţi civili. Alte zeci de victime ale forţelor de ocupaţie au fost găsite la Irpin şi Vorzel, în timp ce oraşul Mariupol a fost transformat în ruine, amintind de Dresda bombardată, în cel de-Al Doilea Război Mondial.
ONU susţine că 2.500 de civili au fost omorâţi şi alţi peste 2.000 răniţi în peste 40 de zile de război în Ucraina. Printre victime se numără zeci de copii. O statistică prezentată de Pentagon susţine că peste 1.450 de rachete ruseşti au locit Ucraina.
Pe de altă parte, comunitatea internaţională dovedeşte empatie pentru tragedia poporului ucrainean. Polonia, România şi Republica Moldova sunt ţările care au primit până acum cel mai mare număr de refugiaţi din ţara vecină. Cu siguranţă însă, că pe viitor criză umanitară se va accentua şi va fi nevoie de o asistenţă extinsă pentru Ucraina.
Vorbim despre drama războiului din ţara vecină. Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Victor Boştinaru, fost europarlamentar şi trimisul special Radio România Actualităţi în Ucraina, Mario Balint. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea ”Euroatlantica”. Tema ediţiei ”Războiul din Ucraina între atrocităţi şi criză umanitară.”
Colegii din regia de emisie îmi confirmă că avem stabilită legăturile telefonice cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Victor Boştinaru!
Victor Boştinaru: Bună seara!
Radu Dobriţoiu: Bună seara, Mario Balint!
Mario Balint: Bună seara, Radu! Bună seara, doamnelor şi domnilor!
Vladimir Putin a adus din nou războiul în Europa
Radu Dobriţoiu: Domnule Victor Boştinaru, Vladimir Putin a adus din nou războiul în Europa. Vedem în fiecare zi, de la începutul invaziei ruseşti în Ucraina, imagini care ne arată drama războiului chiar la graniţele NATO şi ale Uniunii Europene, un conflict neprovocat, declanşat de Federaţia Rusă. Cât de mult a depăşit Vladimir Putin limitele impuse de convenţiile internaţionale?
Victor Boştinaru: Aş spune că Vladimir Putin a depăşit orice fel de limite, toate limitele scrise, menţionate în texte juridice, convenţiile la Geneva, tot ceea ce înseamnă Dreptul umanitar internaţional şi tocmai din această cauză s-au decis iniţiative privind aducerea în faţa Curţii Penale Internaţionale pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război. Aş spune că, privind retrospectiv, la tragediile din Ucraina, la intensitatea şi anvergura distrugerilor, Vladimir Putin a făcut acte de brutalitate, de violenţă necunoscute în Al Doilea Război Mondial.
Şi asta, nu uitaţi, venind în condiţiile în care el a spus că va trimite în Ucraina ca să lovească cu arme de mare precizie, că aceasta este o intervenţie a forţelor, o operaţiune specială şi în realitate este vorba de un comportament de-a dreptul barbar, chiar dacă barbar poate părea uşor cam slab în raport cu realitatea. Şi ne întrebăm la aşa-zisele alegaţii ale lui Putin şi ciracilor lui privind denazificarea Ucrainei; cine sunt naziştii şi cine sunt victimele lor în Ucraina? Pentru că toate actele de barbarie ale lui Putin, dar şi gesturile premergătoare de tipul „coloana a cincea”, în speţă activarea comunităţilor ruseşti ca un pretext pentru intervenţie, pretenţia de a realiza o unificare teritorială cu provincii în care minoritatea rusă era relevantă de tipul Anschluß-ului creat de Germania, dorinţa ratificării acestei ocupări împotriva oricăror norme internaţionale prin acte similare Acordurilor de la München şi nu în ultimul rând distrugerea propriu-zisă a întregii infrastructuri pe acolo pe unde forţele terestre ruseşti s-au aflat de-o manieră pe care probabil şi Hitler şi-ar fi dorit-o, dar limitările tehnologice de atunci probabil l-au împiedicat să o obţină. De aceea, fără îndoială, dacă trebuie denazificat ceva astăzi este comportamentul forţelor militare ruse, care s-au comportat cu o barbarie care depăşeşte sau poate fi cel mult egală cu aceea a ISIS-ului, dar ISIS nu e o organizaţie statală, nu avea o structură militară în sensul clasic al cuvântului şi deci nu se supunea unor norme de drept internaţional, şi asta venind de la un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU şi de la o ţară care în Al Doilea Război Mondial a cunoscut grozaviile distrugerilor pe teritoriul său, comise de trupele hitleriste.
Radu Dobriţoiu: Continuu construcţia dumneavoastră, domnule Boştinaru, adăugând construirea unei ideologii, aşa cum mai avea şi Germania nazistă, a „Rusiei Mari” şi genocidul, pentru a face această comparaţie…
Victor Boştinaru: Categoric! În fond şi la urma urmei, domnul /…/ se dovedeşte a fi una Rosenberg al vremurilor noastre, chiar dacă nu avem un „Mein Kampf” în limba rusă, acum avem interviuri succesive ale lui Putin şi a altor acoliţi ai lui care justifică războiul acesta brutal, barbar împotriva Ucrainei şi, în egală măsură, o nuanţă de tipul unei naţiuni chemate să facă anumite lucruri. Am citit ieri interviul domnului Karaganov, dacă am pronunţat corect, care vorbea de un război existenţial în momentul acesta al Rusiei în Ucraina care trebuie dus până la capăt şi Ucraina trebuie dezmembrată, împărţită în mai multe state şi că nimic nu poate opri Rusia în această acţiune criminală.
Radu Dobriţoiu: Mario Balint, te rog, pentru început să îmi spui unde te afli în acest moment în Ucraina şi apoi să îmi faci, te rog, o sinteză cu cele mai importante informaţii de acolo.
Mario Balint: În acest moment ne aflăm la Ismail, în raionul Ismail, regiunea Odesa; ne pregătim pentru mâine dimineaţă, când ne vom urca în maşină şi vom parcurge întregul traseu spre est, mai precis ţinta noastră este Odesa, un oraş greu încercat, un oraş aflat în stare de asediu de 43 de zile.
Este un asediu psihologic în primul rând, pentru că locuitorii şi forţele armate ale Ucrainei, unităţile de apărare teritorială, toată lumea este cu nervii întinşi în aceste 43 de zile. Ştim cu toţii că armata rusă a lovit Odesa, loveşte Odesa din când în când, mai precis din prima zi de război, din 24 februarie, şi apoi cu o oarecare ritmicitate mai cade câte o rachetă în apropiere de Odesa. Ţinem minte, zilele trecute, a fost lovită o rafinărie, dar şi depozitele de carburant ale armatei ucrainene şi ale rezervelor portuare de carburant, în urmă cu aproximativ două săptămâni artileria de pe vasele de luptă care îşi fac apariţia din când în când la orizontul Odesei, trag obuze în casele, în clădirile, care se află pe malul mării, pe faleza malului mării. Aşadar, este o presiune psihologică fantastică asupra principalului port ucrainean la Marea Neagră, acolo unde sau pe unde se exportă în principal grânele şi uleiul, două produse absolut esenţiale pentru supravieţuirea economiei Ucrainei. În momentul de faţă totul este blocat.
Radu Dobriţoiu: Mario avem practic o blocadă acolo, o blocadă în adevăratul sens al cuvântului şi cum ai de scris aceste bombardamente ale navelor din larg, navelor de luptă ruseşti, nu ţintesc obiective militare.
Mario Balint: Nu, nu ţintesc obiective militare, aşa este. Şi putem vorbi într-adevăr pe o blocadă pentru că sunt informaţii care spun că sunt zeci de nave comerciale în largul Mării Negre care sunt blocate să pătrundă în portul Odesa de către flota rusă. Dar, vorbeai de Irpin şi de periferiile Kievului în preambulul discuţiei noastre. Şi vreau să spun că astăzi ne-am întâlnit cu un refugiat din Irpin care şi-a abandonat practic locuinţa şi toate bunurile şi a fugit la Ismail, soţia şi copiii, cei trei copii ai săi se află la Bucureşti, deci eu au reuşit să treacă frontiera, avea dreptul şi soţul să treacă frontiera în România pentru că era tată a trei copii minori şi în aceste condiţii statul ucrainean nu l-ar fi înrolat, însă el a rămas pentru a se alătura la nevoie forţelor, voluntarilor care apără localităţile.
Radu Dobriţoiu: De apărare…
Mario Balint: Sigur, unităţilor de apărare teritorială. El ne-a arătat o imagine, pe care a primit-o zilele trecute prin poşta electronică, de la locul unde se afla la un moment dat blocul în care locuia, spun se afla la un moment dat, pentru că în imaginea respectivă nu mai era decât un schelet, o imagine terifiantă absolut şi acel bărbat, puternic, în floarea vârstei, nu îşi putea stăpâni lacrimele. Este foarte greu să vorbeşti cu oamenii care au pierdut toată agoniseala de o viaţă. Nu ştii pur şi simplu ce să le spui, te blochezi în momentul acela şi nu poţi decât să fii părtaş la drama personală.
Radu Dobriţoiu: Da, e dramatic.
Mario Balint: Sigur că da.
Utilizarea armelor interzise în Ucraina
Radu Dobriţoiu: Domnule Victor Boştinaru, s-a vorbit foarte mult despre armamentul folosit de Federaţia Rusă în Ucraina. Cum comentaţi informaţiile potrivit cărora au fost utilizate arme interzise de convenţiile internaţionale?
Victor Boştinaru: Aceste informaţii au fost confirmate din multiple surse şi ele fac şi obiectul unor investigaţii referitoare la utilizarea armelor interzise de convenţiile internaţionale, unele dintre ele la care Rusia este parte, altele la care Rusia nu este parte, dar asta nu înseamnă că ar avea voie să le folosescă.
Asta vine să confirme o dată în plus, dacă mai era cazul, ce viziune sălbatică şi străină oricărei urme de umanitate domină sau predomină la Moscova între diriguitorii politici şi modul în care armata a ajuns să execute toate aceste acte criminale odioase, care într-un final vor trebui să fie nu doar investigate, ci şi sancţionate de comunitatea internaţională, pentru că altfel crime de război, chiar acuzaţii de genocid, crime împotriva umanităţii, utilizarea unor arme interzise de convenţiile internaţionale sunt în discuţie şi bomba termobarică, se au în discuţie şi arme cu fragmentare, toate astea…
Radu Dobriţoiu: Cu acid azotic.
Victor Boştinaru: Acid azotic, dar toate acestea, dacă nu vor fi sancţionate drastic de comunitatea internaţională ar reprezenta pentru viitor o invitaţie la adresa unor state sau entităţi substatale de a le folosi, în contextul în care precedentul odată creat în Ucraina nu ar fi sancţionat. De asta spun şi o spun cu o revoltă, sunt de formaţie istoric, dar ceea ce văd astăzi în Ucraina depăşeşte aproape tot ceea ce ştiam sau citisem despre Al Doilea Război Mondial şi vin dintr-o familie în care nu întâmplător oamenii şi-au iubit ţara dintotdeauna şi s-au dăruit ei. Unchiul cel mare a dispărut la Odesa şi tata a fost rănit în Tatra, dar nici măcar în amintirile de pe urma celor doi combatanţi nu s-a povestit vreodată de această poftă sălbatică de a ucide fără limită şi a distruge tot ceea ce este ridicat deasupra solului, pe care chiar şi germanii au controlat-o la un moment dat şi totuşi suntem în anul 2022 şi e de neconceput ca un stat care pretinde că vorbeşte de noua ordine mondială să practice barbaria.
Radu Dobriţoiu: Da, din păcate, se pare că la fel ca Germania nazistă, Rusia are nevoie de „Lebensraum„, cum spunea Hitler atunci.
Victor Boştinaru: Absolut. A început cu Gleiwitz, a început cu Gleiwitz, era /fake-ul/ şi /…/ şi cu steaguri false, false flag în Ucraina, în 2014, similitudini cu Gleiwitz-ul din 1939.
Radu Dobriţoiu: Şi pe 24 februarie a fost similiar. Avem un material extrem de intersant, dle Boştinaru. Întors de la Cernăuţi, trimisul special al RRA, Ilie Pintea, a adus din ţara vecină povestea tristă a războiului. Să ascultăm un reportaj realizat în Ucraina de Ilie Pintea:
Reporter: Printre militarii care şi-au pierdut viaţa de la începutul războiului din Ucraina se numără şi Marin, care abia împlinise 22 de ani. Stela Melnikova îşi aminteşte ultimul mesaj primit de la el: „Nu-ţi fă griji, mamă, totul o să fie bine!”.
Stela Melnikova: M-a sunat fratele meu. Marin nu este mai mult între noi şi a fost o durere foarte mare, care cred că doar mamele ca mine pot să înţeleagă ce înseamnă asta. Cred că mai rău decât să fie război în ţară nu există pe pământ decât războiul, mai dureros şi mai, nu găsesc cuvinte să spun, mai ales când îţi moare un copil pe front cred că nu există, nu există nici cuvinte.
Reporter: Stela nu e singura mamă care îşi plânge copilul în aceste zile. Datele oferite de Ministerul Apărării de la Kiev vorbesc despre cel puţin 1.400 de soldaţi ucraineni, care au fost ucişi în luptele din nordul şi din centrul Ucrainei, în timp ce armata rusă ar fi pierdut, potrivit aceleiaşi surse, peste 15 mii de militari. Dincolo de cifrele acestea, care sunt relative, fac parte din propaganda oficială şi evident că nu concordă cu cele anunţate de cealaltă parte din conflict, rămâne certitudinea pierderii unui mare număr de vieţi omeneşti în rândul celor două armate, dublată de cel puţin 2.500 de morţi în rândul populaţiei civile, potrivit ONU. În plus, criza umanitară generată de peste cei 10 milioane de ucraineni, care au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele, a necesitat măsuri imediate.
Într-un interviu în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi, Victoria Andrievskca, purtător de cuvânt al organizaţiei, a vorbit despre acţiunile concrete întreprinse până în prezent, dar şi despre rolul României în ajutorarea refugiaţilor.
Victoria Andrievskca: Există un program de asistenţă complex pe care l-am început în regiunea de Vest a Ucrainei, ca să ajutăm oamenii în care sunt strămutaţi, pentru că au pierdut aproape totul. Au ajuns aici cu foarte puţine bunuri şi au nevoie să le acoperim nevoile de bază cum ar fi: hrană, igiena şi chiar plata chiriei. Acest program va completa Programul Naţional de Asistenţă Socială al Guvernului şi în jur de 360.000 de persoane strămutate pot beneficia de asistenţă în următoarele trei luni. Până acum, 16 mii de persoane au primit hrană şi produse de bază, 22 de oameni au avut nevoie de ajutor cu documentele, 73 de centre de primire a refugiaţilor sau a ajutoarelor umanitare au fost echipate cu infrastructura de bază, iar 11.000 de oameni ale căror case au fost distruse sau avariate, au primit adăpost şi asistenţă. România, ca şi alte ţări europene, a dat dovadă de o solidaritate incredibilă cu oamenii din Ucraina care au fost afectaţi de acest război. România este a doua ţară în ceea ce priveşte găzduirea de refugiaţi dintre ţările europene, iar generozitatea şi bunătatea oamenilor şi a instituţiilor guvernamentale, care ajută ucrainenii aflaţi acum într-o situaţie atât de grea, e cu adevărat remarcabilă.
Reporter: La mai bine de o lună de la începerea războiului, situaţia de securitate continuă să rămână una extrem de dinamică, iar cazurile recente de violenţe împotriva civililor, cum sunt cele de la Bucea, par să adâncească şi mai mult prăpastia dintre Ucraina şi Rusia şi să îngreuneze negocierile de pace.
*
Radu Dobriţoiu: Mario Balint, te rog într-un minut, cum poţi descrie drama, atrocităţile războiului?
Mario Balint: Oh, Doamne! Este foarte greu şi un minut nu ajunge pentru pentru acest lucru. Drama este prezentă la fiecare colţ de stradă, chiar şi aici în Ismail, un oraş cu 80.000 de locuitori de pe malul Dunării care găzduieşte în momentul de faţă 15.000 de refugiaţi. Sunt 15.000 de refugiaţi luaţi în evidenţă de către primăria şi oficialităţile raionale aici la la Ismail. De toţi cei 15.000 se ocupă primăria. Aşa cum spunea şi Ilie în material, se plăteşte o parte din chirie, se oferă hrană şi îmbrăcăminte, dar şi produse de igienă personală şi toate aceste lucruri nu ar putea fi realizate fără sprijinul României, fără sprijinul fraţilor, cum spunea primarul de la Ismail astăzi, fraţilor de la Tulcea care au fost întotdeauna alături de locuitorii din Ismail şi alături de suferinţă acestora. Vorbim de 15.000 de strămutaţi şi în zilele următoare se mai aseaptă încă 15.000, probabil, e o cifră relativă sunt oameni care fug din calea războiului din estul Ucrainei.
Radu Dobriţoiu: Domnule Victor Boştinaru, să vorbim şi despre dramă trăită de familiile militarilor ruşi ucişi în Ucraina, despre mulţi dintre aceştia, cei de acasă, familiile şi prietenii nu au primit veşti. Mulţi dintre ei au fost incineraţi sau au ajuns în gropi comune sau poată la ordinul comandanţilor lor de pe front. Este vorba de sute sau chiar mii de soldaţi ruşi ucişi pentru că au executat ordinul lui Vladimir Putin, de invadare a Ucrainei. Ce impact credeţi că vor avea în timp aceste drame – tot într-un minut, vă rog să ne spuneţi?
Victor Boştinaru: Întoarcerea fiului în sicriu, cu steag sau fără steag, e probabil cea mai mare dramă pe care o poate trăi o familie care şi-a avut aproapele trimis pe front. Această dramă a şocat şi a marcat profund societatea americană, după războiul din Vietnam, a şocat profund Rusia, Uniunea sovietică, după pierderea de fapt a războiului şi a ocupaţiei din Afganistan. Nu are cum această dramă să nu producă un seism la scară majoră în Rusia, pentru că barbaria asta şi-a cerut un preţ de vieţi omeneşti şi acest preţ se va întoarce împotriva călăilor de la Kremlin.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc pentru participare!
”Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: „Războiul din Ucraina între atrocităţi şi criză umanitară”. Invitaţii emisiunii au fost Victor Boştinaru, fost europarlamentar şi trimisul special Radio România Actualităţi în Ucraina, Mario Balint. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
Foto copertă: ukrinform.com