Emisiunea Euroatlantica, RRA, 6 iunie 2024 – realizator. Radu Dobrițoiu.
Radu Dobrițoiu: Bun găsit! Se împlinesc astăzi 80 de ani de când, în 1944, aliaţii, având în frunte Statele Unite, au debarcat în Normandia Operaţiunea Overlord, Bătălia pentru Normandia, D-Day sau în limba română Ziua Z, această importantă acţiune militară a schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial şi a condus la învingerea Germaniei Naziste. A fost cea mai mare invazie aeriană, terestră şi maritimă din istorie. După 80 de ani, odată aliate, aceleaşi ţări sunt acum în tabere opuse cu Rusia, dar cu Germania alături. Aproximativ 25 de lideri au participat la ceremonii. De peste ocean, au venit preşedintele Statelor Unite, Joe Biden, şi premierul Canadei, Justin Trudeau.
În acest an, Vladimir Putin şi reprezentanţii Rusiei nu au fost invitaţi. Putin a participat la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Z în 2004, iar 10 ani mai târziu, la cea de-a 70-a aniversare. A fost şi momentul când, la 6 iunie 2014 a fost creat formatul Normandia, care i-a inclus pe liderii Franţei, Germaniei, Rusiei şi Ucrainei. Acele negocieri urmau să contribuie la efortul diplomatic mai amplu de detensionare a conflictului din Donbas. Angajată în negocieri în acest format, Moscova a continuat agresiunea. Prezenţa în trecut a Rusiei la evenimentele de Ziua Z a fost explicată prin importanţa efortului Uniunii Sovietice de a lupta împotriva naziştilor. Astăzi, se pare că Rusia a înlocuit naţiunea agresoare din cel de-Al Doilea Război Mondial şi s-a distanţat de valorile susţinute atunci: libertatea naţiunilor, combaterea nazismului şi respectarea dreptului internaţional.
Facem astăzi un arc peste timp la „Euroatlantica”, la 80 de ani de la debarcarea din Normandia şi 10 ani de la formatul Normandia, într-un moment în care Europa este din nou ameninţată. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi generalul de flotilă aeriană în rezervă Adrian Duţă, expert pe probleme de apărare şi securitate internaţională, fost vicepreşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Eurotlantica”. Tema ediţiei: „Război în Ucraina – spre o nouă ”Normandia”?”
Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara. Bine v-am găsit.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Adrian Duţă.
Adrian Duţă: Bună seara, domnule Dobriţoiu, dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră. Mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Eurotlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi.
Joe Biden i-a îndemnat astăzi pe aliaţii occidentali şi NATO să recapete spiritul Zilei Z şi să lucreze împreună într-un moment în care a spus că democraţia este mai ameninţată decât oricând de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Izolaţionismul nu a fost răspunsul acum 80 de ani şi nu este răspunsul astăzi, a spus Joe Biden în discursul său. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, 80 de ani de la un moment istoric foarte important pentru Europa. Acum 10 ani, cu acelaşi prilej, cel al aniversării debarcării aliate în Normandia, s-a creat formatul Normandia. Atunci, Rusia promitea, era dispusă, cu acelaşi preşedinte, Vladimir Putin, să găsească o soluţie pentru Donbas şi pentru neînţelegerile susţinute de Moscova în relaţia cu Ucraina. Una a promis Putin şi alta a urmat. A fost formatul Normandia o capcană diplomatică a Rusiei acum 10 ani?
Ştefan Ciochinaru: Într-un fel, da, a fost o capcană diplomatică, şi spun asta pentru că, de fapt, Rusia n-a intenţionat nici o clipă să se oprească doar la ocuparea Crimeei – ştiţi foarte bine ce a urmat mai târziu. Aş vrea să atragă atenţia asupra faptului că agresiunea militară a Rusiei, care s-a soldat cu anexarea ilegală a Crimeii în 2014 a început la 22 februarie, 20 – 22 februarie 2014, asta ca să înţeleagă toată lumea că nimic nu este întâmplător, pentru că, iată, 10 ani, 8 ani mai târziu, tot 22 februarie a fost data la care întreaga Ucraină a fost invadată de către armata Rusiei, care s-a îndreptat fie cu iluzia că în 3 zile îşi va termina într-un mod triumfal expediţia. Din fericire a eşuat. Să revenim însă la formatul Normandia. Formatul Normandia încerca atunci, în 2014, în iunie, să caute o soluţie paşnică, o soluţie negociată, diplomatică, dacă vreţi, la anexarea Crimeii şi la agresiunea militară rusă. Numai că acest grup Normandia era format din cine: din Ucraina, Rusia, ţările implicate şi, ca puteri continentale mediatoare, Franţa şi Germania. Or, este foarte bine cunoscut rolul duplicitar pe care l-au jucat Germania şi Franţa de-a lungul anilor, până la invazia de acum 2 ani şi jumătate a Rusiei, când au trebuit să renunţe la această duplicitate, pe care au pus-o în practică numele conciliatorismului şi acest conciliatorism vest-european, din păcate, are tradiţii mai vechi. Ştim foarte bine, tot conciliatorismul a fost cel care a dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Se dovedeşte, iată, că toate concesiile nu fac altceva decât să ducă la un nou război. Este ceea ce s-a întâmplat şi cu acest format Normandia, din el s-a născut şi acel acord de la Minsk, de fapt acorduri, că au fost mai multe, acorduri de la Minsk care şi ele au eşuat, pentru că Rusia lui Vladimir Putin, dincolo de ambiţiile imperiale, îşi dorea de fapt să refacă Imperiul Rus. Putin a declarat în repetate rânduri pe cea mai mare catastrofă geopolitică a fost dispariţia URSS, dar el nu înţelegea asta ca pe Federaţia Sovietică. El vedea în URSS imperiul rus, ca dovadă că a încercat şi încearcă să-l refacă cu orice preţ. Este o tragedie faptul că acest vis născut, vis geopolitic, născut în mintea lui Vladimir Putin, iată, a readus războiul pe pământul Europei într-o un moment în care nimeni nu credea că aşa ceva ar mai fi posibil. Iar, acum, ca rezultat evident, domnia sa nu a mai ajuns în Normandia, acolo unde, aşa cum spuneaţi dumneavoastră, ultima oară când a fost invitat se simţea în largul lângă preşedintele american, lângă cancelarul german Angela Merkel, şi părea că are lumea la degetul mic. Ei bine, lumea, lumea liberă, şi în această zi de aniversare a Debarcării aliaţilor în Normandia, demonstrează că este unită şi că este gata să facă tot ce este nevoie pentru a păstra lumea liberă.
Radu Dobrițoiu: Ceremoniile de astăzi au constituit şi un prilej pentru transmiterea de mesaje. Preşedintele american Joe Biden a făcut astăzi un apel pentru apărarea libertăţii şi democraţiei, la aniversare a 80 de ani de la Debarcarea în Normania, îndemnând puterile occidentale să susţină Ucraina şi să nu se predea tiraniei ruse.
La o ceremonie comună cu preşedintele francez Emmanuel Macron şi veteranii americani la cimitirul american din Normandia, Biden a spus că este pur şi simplu de neconceput să se predea agresiunii ruse şi a promis că nu va înceta sprijinul pentru Ucraina. Domnule general Adrian Duţă, pentru prima dată în acest an, Rusia nu a fost invitată la ceremoniile din Franţa dedicate aniversării momentului istoric 6 iunie 1944. Prezentul se desprinde de trecut. Rusia nu se mai află de partea corectă a istoriei, istoria nu mai defineşte statele care au fost odată aliate. Rusia este izolată printr-o decizie diplomatică şi de imagine unică în 80 de ani. Un mesaj clar al foştilor aliaţi din Al Doilea Război Mondial: ,,Noi nu putem sta la aceeaşi masă, nu putem participa la aceeaşi ceremonie cu reprezentanţii Rusiei”. De la formatul Normandia la Rusia agresoare, în acest moment, domnule general Duţă, alături de mesajele transmise din Franţa, astăzi, cum credeţi că îşi va regândi Rusia relaţia cu foştii aliaţi din cel de-Al Doilea Război Mondial?
Adrian Duţă: Într-adevăr, Rusia nu a fost invitată de data aceasta la ceremoniile semnificative organizate cu ocazia aniversării a 80 de ani de la debarcarea din Normandia şi este bine să vedem acest lucru. După părerea mea, este o situaţie de normalitate. Nu este firesc ca lumea occidentală să fie în contact sau să arate cumva bunăvoinţă faţă de Rusia, care este un stat agresor. Să ne amintim că Rusia a declanşat un război de agresiune nejustificat împotriva Ucrainei şi de atunci obiectivele atacate de Rusia sunt cu preponderenţă civile, biserici, şcoli, spitale, populaţia civilă. Este greu de văzut la ştiri ceea ce vedem zi de zi, oameni care mor fără să aibă vreo vină, din cauza pretenţiilor dictatorului rus Vladimir Putin. Vreau să evidenţiez aici că debarcarea din Normandia a fost cea mai mare operaţie amfibie din istorie şi în prima zi a operaţiei, care a fost pregătită încă din 1943, în secret au debarcat acolo aproximativ 160.000 de militari, dar operaţia în sine a durat până în august şi au fost implicaţi în jur de 3 milioane de militari. Pierderile au fost impresionante. În prima zi au fost estimate pierderi la 10.000 de militari, dintre care peste 4.400 au fost confirmate. Până în luna august SUA a pierdut 29.000 de militari, Marea Britanie 11.000, Canada 5.000, Germania 30.000. Nu mai vorbesc de răniţi şi dispăruţi. Însă este bine să vedem astăzi mesajul preşedintelui Biden şi, în general, mesajul lumii occidentale privind unitatea împotriva acţiunii Federaţiei Ruse, acţiunilor lui Putin. De multe ori am zis că Federaţia Rusă reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa NATO, la adresa Alianţei. Însă, dacă ne gândim bine, nu poporul rus este cel care reprezintă ameninţarea. Ameninţarea este însuşi Vladimir Putin. Încerc să fac acum un exerciţiu de imaginaţie şi să mă gândesc ce ar fi însemnat istoria dacă Hitler ar fi dispărut cu trei sau patru ani mai devreme. Poate că nu mai era nevoie să comemorăm Holocaustul sau atâtea pierderi de vieţi omeneşti. Aşa că nu este rău să ne gândim la ce am putea face ca să ajutăm Ucraina în mod decisiv pentru a câştiga războiul şi ca să facem ceva cu adevărat decisiv şi să eliminăm adevărata ameninţare la adresa lumii occidentale, la adresa ordinii mondiale bazate pe reguli. Mă bucur să văd astăzi unitate în rândul Occidentului, în rândul statelor care ar putea să sprijine Ucraina în acest război de agresiune împotriva lor, însă nu suntem încă acolo unde putem ajuta Ucraina în mod decisiv să câştige acest război. Ajutoarele financiare, ajutoarele cu armament şi tehnică de luptă vin cu greutate; acum urmărim disputa privind pregătirea piloţilor pentru F-16. Nu este un mesaj foarte bun pentru lumea occidentală şi pentru noi toţi să vedem că Ucraina poate şi vrea să câştige acest război, dar sprijinul pe care îl primeşte este încă limitat. Lumea occidentală trebuie să ajungă în punctul în care poate să asigure un sprijin decisiv pentru Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, foşti aliaţi se regăsesc acum în tabere diferite. Ne putem gândi în secolul XXI la o nouă Normandie, la o nouă debarcare, de data aceasta a forţelor ruseşti pe plajele de la Marea Neagră ale Ucrainei, o Ucraină susţinută astăzi de foştii aliaţi ai URSS?
Ştefan Ciochinaru: Nu putem să ne gândim, poate doar aşa, ca exerciţiu de imaginaţie, pentru că întrebarea – şi profit că este şi domnul general Duţă prezent în emisiune – întrebarea imediat următoarea ar fi: cu ce să debarce, că nu mai au flote în Marea Neagră? Marea Neagră….
Radu Dobrițoiu: Cu navele Mistral.
Ştefan Ciochinaru: Marea Neagră este în momentul de faţă eliberată de flota militar rusă, nu mai este un ”lac rusesc”, cum era cu nişte ani în urmă şi atunci e greu de imaginat o debarcare rusească la Marea Neagră. Dar în sens metaforic asistăm la această ”debarcare”, acolo, în Donbas, acolo unde ruşii încearcă să cucerească cât mai mult teren, cât mai multe teritorii din Ucraina. Şi vedeţi că nu e întâmplător că în prefaţarea acestei zile, a acestei aniversări de astăzi a întâlnirii grupului G7 şi a Conferinţei de pace în Ucraina, care va avea loc în Elveţia, Vladimir Puţin şi propaganda de la Kremlin tot agită diverse propuneri de pace în care Putin concepe că, sigur, el poate să oprească războiul dacă i se recunosc, dacă i se recunosc teritoriile cucerite în Ucraina, ceea ce ar fi maxima recompensare a agresorului, şi este absolut inacceptabil. Tocmai de aceea a fost imposibil ca Vladimir Putin să fie prezent astăzi la ceremoniile care au avut loc în Normandia, pentru că, imaginaţi-vă, am văzut cu toţii acele filmări în care eroi de război la vârsta senectuţii aveau lacrimi în ochi pe plajele Normandiei de astăzi, imaginaţi-vă că lângă acei eroi de război s-ar fi aflat astăzi un criminal de război, un om care are emis pe numele său un mandat de arestare internaţional. Deci aşa ceva este inimaginabil, este de neconceput şi, repet, lecţiile istoriei ne arată că nu mai trebuie făcute concesii faţă agresori, faţă de brutalitatea militară şi politică de tip imperial şi neoimperial, care sunt propagate zi după zi după zi de la Kremlin, dacă nu ar fi să luăm în considerare decât aproape zilnicele ameninţări cu aneantizare nucleară. Este absolut iresponsabil ca în acest secol, cum spuneaţi dumneavoastră, o ţară responsabilă să fluture ameninţarea distrugerii planetei! Aşa ceva este de neconceput. Nu, nu e posibil aşa ceva. Sigur că noi vorbim de ceremoniile care au marcat 80 de ani de la Debarcarea aliaţilor în Normandia în 1944, dar sunt convins că gândurile tuturor celor care au putut vedea imagini de la ceremoniile de astăzi şi gândurile tuturor celor care au participat la aceste ceremonii s-au îndreptat de fapt către ceea ce se întâmplă în Ucraina, acolo unde astăzi avem de-a face cu o reiterare a aceleiaşi paradigme din Al Doilea Război Mondial: o putere discreţională, brutală, care încalcă orice lege internaţională, orice principii de drept internaţional, care încalcă principii elementare ale convieţuirii naţiunilor şi umanităţii, şi le încalcă pur şi simplu pentru că ea consideră că interesele ei sunt mai importante decât interesele altora, o formă de primitivism politic care, iată, duce la tragedii.
Radu Dobrițoiu: Domnule general Adrian Duţă, dezvoltăm tema spre războiul din Ucraina cu o privire spre apărarea europeană, în contextul în care Rusia nu dă semne că se va opri din avansul spre flancul de est al NATO – şi citez acum declaraţiile şefului Apărării din Germania, generalul Carsten Breuer. Până în 2009, pregătirile de un potenţial război cu Rusia trebuie să fie gata. Până atunci, Moscova va fi gata să pornească un atac. Polonia se pregăteşte, de asemenea, pentru a-şi apăra teritoriile de Rusia. Ţările baltice procedează similar. Care sunt planurile de rezilienţă propuse pentru România, în contextul Articolului 3 dinTratatul Nord-Atlantic, pentru a apăra în primul rând ţărmurile Mării Negre?
Adrian Duţă: În primul rând, România este stat membru NATO şi este acoperit de umbrela de securitate pe care NATO o asigură membrilor săi. Ştim că urmează summitul de la Washington din iulie a.c, unde unde vor fi anunţate noi măsuri adoptate de NATO pentru întărirea securităţii pe flancul estic. Au fost aprobate acele planuri regionale de apărare, sunt clasificate, dar sunt un indicator foarte bun cu privire la ce urmează să facă NATO pentru asigurarea securităţii. În plan european, toate statele europene sunt preocupate de întărirea sectorului de apărare, de completarea stocului de armamente şi de crearea de capabilităţi pentru a face faţă unui eventual conflict. Cred că până acum statele occidentale au încercat să existe inevitabilul, adică să evite un război cu Rusia; au încercat să facă în aşa fel sau să asigure un sprijin Ucrainei, fără a supăra foarte mult Rusia, dar probabil că acest lucru nu va putea fi dus la bun sfârşi fără a se ajunge într-un punct de maxim, un punct în care Rusia va trebui confruntată. Şi revin aici la Debarcarea din Normandia – o operaţie simbolică asemănătoare debarcării din Normandia ar trebui avută în vedere de lumea occidentală, de lumea democratică, pentru a stopa intenţiile expansioniste ale Rusiei. Are dreptate liderul german când spune că Europa trebuie să fie pregătită. Asta nu înseamnă că va fi neapărat un război, nu sunt indicatori deocamdată privind declanşarea unui război în următorii ani, dar asta nu ne scuteşte de datoria noastră de a ne pregăti pentru a face faţă unui eventual război cu Rusia.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, 80 de ani de la Debarcarea în Normandia, ne aduce aminte acest eveniment, întăreşte ideea că Europa, în orice moment de cumpănă, de apărare militară, are nevoie de sprijinul militar al Statelor Unite. Primul Război Mondial, cel de-Al Doilea Război Mondial, iată, acum, apărarea Europei prin susţinerea Ucrainei în faţa Rusiei. În continuarea acestei idei, putem compara astăzi nazismul cu neobolşevismul?
Ştefan Ciochinaru: Păi putem compara nazismul şi cu neobolşevismul, dar mai ales cu neoimperialismul rusesc. Pe de altă parte, puţină lume înţelege că Statele Unite ale Americii, deşi nu au nici un centimetru de pământ în Europa, sunt şi rămân o putere europeană de prim rang. Faţă de ruşi, orice ezitare, orice concesie va fi văzută ca o slăbiciune. Aşadar, trebuie să dovedim unitate şi fermitate faţă de agresorul rus.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final. Titlul ediției: ”Război în Ucraina – spre o nouă ”Normandia”?
Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă și generalul de flotilă aeriană în rezervă Adrian Duţă, expert pe probleme de apărare și securitate internațională, fost vicepreşedinte al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
