Interviu cu Tudor Curtifan, redactor-şef „Defense România”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (27 ianuarie, ora 22:30) – „Agenda globală” – Realizator: Radu Dobriţoiu.

Preşedintele Donald Trump susţine că o conducere puternică a Statelor Unite ar trebui să înceapă cu Ucraina, se precizează într-o analiză realizată de „Atlantic Council”. Pe măsură ce cea mai mare invazie europeană de după al Doilea Război Mondial se apropie de 3 ani, această dăruire comună pentru libertate a adus Statele Unite şi Ucraina mai aproape ca niciodată. Există, de asemenea, o serie de motive foarte practice pentru care sprijinul continuu pentru Ucraina este benefic pentru Statele Unite, dar şi pentru preşedintele Trump. Citez tot din analiza „Atlantic Council”: „În timp ce Statele Unite nu sunt în război cu Rusia, ruşii cred cu fermitate că sunt în război cu Statele Unite. Preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să-l depăşească pe Trump şi vede invazia Ucrainei ca pe o oportunitate de a umili Statele Unite pe scena globală”.

Pe front, Ucraina pierde teritorii. O nouă localitate a fost ocupată în regiunea Doneţk, Velika Novosilka. Acolo, forţele ucrainene au evitat încercuirea. Dezvoltăm aceste subiecte cu Tudor Curtifan, redactor-şef „Defense România”, un interviu înregistrat în această seară:

Bună seara, domnule Tudor Curtifan!

Tudor Curtifan: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Mulţumesc pentru invitaţie!

Radu Dobrițoiu: Bun venit la RRA!

Pierderile uriaşe pe care Rusia le-a suferit în cei aproape 3 ani de război în Ucraina, mai ales în materie de blindate şi tancuri, nu pot fi acoperite de ritmul al industriei ruseşti de apărare, se precizează într-un interviu publicat de „Defense România”. Domnule Curtifan, ruşii au turat la maxim motoarele industriei militare. Cât va mai susţine Moscova pierderile înregistrate pe frontul din Ucraina?

Tudor Curtifan: E dificil de făcut o estimare, dar aşa cum aţi citat şi şi dumneavoastră materialul nostru, estimările pe actualul ritm, pe actuala intensitate a conflictului, estimările arată că în cazul în care sprijinul american şi sprijinul european vor rămâne la acelaşi nivel şi luptele vor continua pe parcursul acestui an, cum au continuat pe parcursul anului 2024, aşadar estimările arată că undeva la finalul anului, deci din 2026, Federaţia Rusă va avea o problemă foarte mare în ceea ce priveşte blindatele. Sunt mii de blindate, şi aici mă refer la tancuri, la maşini de lupte ale infanteriei, la blindate de transport pe care Federaţia Rusă le-a pierdut. Aceeaşi estimare a fost făcută şi de diferite think-tankuri anul trecut. La fel, şi noi am citat acele rapoarte de diferiţi experţi care arată că undeva în 2026 Federaţia Rusă va intra în dificultate. Oricum, ruşii, astăzi, au scos tot ce se putea din depozite, inclusiv tehnica sovietică, tancuri, maşini de luptă şi aşa mai departe. Se produce în continuare, cum aţi menţionat şi dumneavoastră, industria rus e cu motoarele turate la maximum, a trecut pe industrie de război, doar că pierderile sunt atât de mari, lucrurile sunt atât de intense încât nu pot fi acoperite de noile echipamente. Şi asta, Federaţia Rusă, cu siguranţă cunoaşte acest scenariu. E un moment dificil, dar asta, cu condiţia, repet, ca luptele să se desfăşoare în aceeaşi intensitate şi pe parcursul acestui an. Dar aţi văzut că se discută tot mai mult deja de diferite acorduri, unii numes pace, alţii armistiţiu. Vom vedea ce se va întâmpla în următoarea perioadă. Dar pierderile sunt mari şi de partea ucraineană. Dar acest scenariu pe care l-aţi menţionat se referă doar la modalitatea în care sau doar în ipoteza în care Statele Unite şi Europa menţin sprijinul pentru Ucraina. Ideal ar fi să-l accelereze şi atunci lucrurile ar sta mult mai bine pentru Ucraina. Oricum, 2024 a fost un an dificil şi cred că sunt perspective 1 la 1 în 2025, mult mai bun, cu toate că, în est, Federaţia Rusă continuă, cu pierderi mari, e adevărat, continuă să avanseze.

Radu Dobrițoiu: Vladimir Putin pregătit să discute cu Donald Trump. Să fi ajuns Rusia într-un moment critic?

Tudor Curtifan: Cel puţin la nivelul conducerii, la nivelul Kremlinului, Federaţia Rusă şi-a dorit tot timpul dialogul cu partea americană. Pentru Rusia, astăzi, dialogul cu Statele Unite o plasează, sau cel puţin la nivel de propagandă politică, o plasează pe acelaşi palier al acelei perioade a Războiului Rece, a lumii bipolare, cele două super-puteri care-şi împărţeau lume în sfere de influenţă. Şi cred că din această perspectivă Vladimir Putin şi-a dorit tot timpul un dialog cu Statele Unite. Să fii la masa Statelor Unite sau să fii la aceeaşi masă cu Statele Unite e şi un exerciţiu de propagandă. Cred că nu prea are Federaţia Rusă de ales în acest motiv. Trecând peste exerciţiile de propagandă, Federaţia Rusă nu va avea de ales şi va fi nevoită să se aşeze la masă. Donald Trump a câştigat alegerile în Statele Unite în 5 noiembrie printr-un mesaj de pace. El a promis pacea în Ucraina în 24 de ore, celebra declaraţie metaforică. Ştiam cu toţii că cine priveşte o hartă a conflictului, realizează imediat că nu poate fi impusă pacea în 24 de ore sau, mă rog, armistiţiu – eu nu consider că vom avea un proces de pace -, dar Federaţia Rusă va fi obligată să se aşeze la masă. De ce? Pentru că, în caz contrar, eu sunt convins că Donald Trump va pune presiune foarte mare pe Rusia, inclusiv din perspectiva unei posibile livrări mai mare de armament către Ucraina, inclusiv prin presiuni puse pe statele din Orient, pe Arabia Saudită mai ales, cu privire la preţul petrolului, ceea ce pentru Rusia ar fi cumplit. Plus diferite sancţiuni.

Am văzut că Uniunea vorbeşte des despre administrarea lui Donald Trump cu privire la introducerea de sancţiuni pentru Federaţia Rusă, deşi lucrurile sunt privite din perspectiva faptului că astăzi nivelul sau nivelul exporturilor ruse în Statele Unite sunt la un minim istoric în ultimii în ultimii 30 de ani, iar aceste sancţiuni, practic, taxele impuse nu ar putea sau cu siguranţă nu ar influenţa foarte mult financiar Federaţia Rusă. Doar că americanii au un mecanism extrem de complex şi de bine pus la punct de sancţiuni. Când ei doresc să sancţioneze pe cineva, o fac. Avem cazul Iranului, spre exemplu, pentru că acest mecanism se răsfrânge nu doar asupra Federaţiei Ruse, ar avansa şi asupra celor care fac afaceri cu Federaţia Rusă, diferite state, inclusiv China aici, pentru că, apropo de China, eu nu cred că chinezii şi-ar dori să intre sub incidenţa unor sancţiuni americane. Deci cred că şi partea financiară va obliga Federaţia Rusă să se aşeze la masă. Dar ce se va întâmpla, vom vedea. E nevoie de compromisuri de ambele părţi. Orice negociere nu cred că poate să aibă succes dacă nu se fac compromisuri.

Radu Dobrițoiu: Cum ar trebui să acţioneze în continuare Europa, domnule Tudor Curtifan, pentru ca Ucraina să nu fie învinsă şi să nu devină o ţară controlată de Rusia la graniţa de est a NATO şi a Uniunii Europene?

Tudor Curtifan: Aici e una dintre marile probleme, din punctul meu de vedere, pentru că Europa trebuie să joace foarte inteligent această carte pentru a nu fi prinsă în offside. Dosarul ucrainean, cum va fi el soluţionat sau la ce scenariu se va ajunge după negocierile care vor avea loc – apropo de aceste negocieri, eu sper ca Ucraina să fie în continuare la masa acestor negocieri alături de Statele Unite şi să nu renunţăm sub nicio formă la acel concept, nimic despre Ucraina, fără Ucraina, pe care l-a promovat atât de intens Administraţia Biden şi de care nu se mai discută deloc astăzi. Dar revenind la Europa, pe lângă faptul că Europa trebuie să fie şi ea prezentă la masa negocierilor şi să aibă o simfonie a mesajului cu Statele Unite, trebuie să încercăm să găsim o soluţie a unei păci care să fie de durată sau a unei păci corecte, dacă nu corecte hai să o numim acceptabilă şi acceptată inclusiv de Ucraina, pentru că pericolul, din punctul meu de vedere, e ca impunerea unei păci care să nu fie de durată sau o situaţie care să escaladeze rapid va fi ca acest dosar al războiului împotriva Ucrainei va fi gestionat de Europa, şi aici va fi un mare test inclusiv pentru noi. Mă întreb dacă, de exemplu, Europa, dacă Statele Unite, ipotetic, blochează orice ajutor militar asupra Ucrainei ce decizie va lua Europa.

Are Europa astăzi capacitatea, şi avem capacitatea de a susţine în continuare Ucraina fără Statele Unite? Eu mă îndoiesc de acest lucru şi mă îndoiesc că Europa, din păcate, astăzi, când vorbim, are capacitatea de a se apăra. Drama prin care trece Ucraina în ultimii 3 ani şi acest război care a declanşat cea mai gravă criză de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial ne-a arătat că Europa este în continuare dependentă de sprijinul politic şi militar al Statelor Unite. Ăsta este adevărul. Nu cred că trebuie să ne ascundem după deget. Se fac paşi pentru a slăbi această dependenţă, cred că se încearcă, dar Europa are multe probleme, inclusiv în interior. Deci va fi un dosar dificil Ucraina pentru Uniunea Europeană şi pentru Europa, în mare, dar va fi un dosar care va influenţa, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, foarte corect, domnule Dobriţoiu, va influenţa arhitectura de securitate a bătrânului continent, pentru că războiul e într-adevăr la graniţele noastre.

Radu Dobrițoiu: Obiectivul imediat al lui Putin este de a anula independenţa Ucrainei, dar scopul său final este să răstoarne întreaga ordine internaţională bazată pe reguli, ordine condusă de Statele Unite ale Americii. Dacă nu va fi oprit în Ucraina, Putin va căuta să subjuge alte ţări ale fostului Imperiu Rus, de la Moldova şi Belarus, din Europa de Est, până la Kazahstan şi naţiunile din Asia Centrală. Domnule Tudor Curtifan, este Ucraina în acest moment cea mai mare provocare pentru puterea mondială, reprezentată de Statele Unite?

Tudor Curtifan: Din perspectiva noastră, analizăm situaţia din Europa de Est, şi avem războiul la câţiva kilometri practic de graniţă, adică câteva sute de metri, de pe partea noastră a Dunării vedem cum drone lovesc teritoriul ucrainean, nu mai spun că drone ruse cad aproape săptămânal pe teritoiul românesc, da, ar trebui să fie. Din perspective leadership-ului american cred că e doar o piesă dintr-un puzzle mult mai complex, care include şi Orientul Mijlociu şi mai ales această strategie pe care SUA o vor defini în ceea ce priveşte contracararea Chinei, pentru că cred eu că obiectivul principal al noii Administraţii Trump – şi apropo şi de numirile pe care le-a făcut Donald Trump, e interesant de analizat, inclusiv în ceea ce-l priveşte pe Marco Rubio ca secretar de stat, au ca obiectiv contracararea influenţei Chinei peste tot în lume şi mai ales pe continentul american, mă refer în America Latină şi America Centrală. E foarte importantă Ucraina pentru că e o piesă din puzzle, mai ales într-o lume globală, deci interconectată, Federaţia Rusă având deja un parteneriat economic şi militar cu China e o piesă importantă a puzzle-ului, dar nu ştiu dacă e chiar cea mai importantă. În ceea ce-l priveşte pe cetăţeanul american de rând, mi-e greu să cred că Ucraina are o importanţă anume, mai ales că ştiţi cum sunt americanii – mă refer aici la societatea americană în ansamblu. De regulă, ei privesc doar în ograda lor. Cred că mai degrabă majoritate americanilor cred că Georgia e un stat în SUA şi nu o ţară în Europa de Est, în Caucaz.

Radu Dobrițoiu: Dacă Occidentul permite ca actuala invadare a Ucrainei să reuşească, principalii beneficiari vor fi Rusia şi alte regimuri autoritare, inclusiv China, Iran, Coreea de Nord, împreună cu o varietate de actori precum Hamas şi Hezbolah. Această axă a autocraţilor se conturează deja pe fundalul războiului Rusiei în Ucraina. Domnule Tudor Curtifan, se află Occidentul, inclusiv Statele Unite, într-un moment de cumpănă?

Tudor Curtifan: Categoric răspunsul e da, pentru că, din punctul meu de vedere, dacă punem între paranteze dreptul internaţional, bazat pe actuala arhitectură de securitate, bazat pe pacea americană, pe această pace şi actualul sistem de securitate postbelic, după cel de-al Doilea Război Mondial, impus inclusiv de Statele Unite, care are la bază suveranitatea fiecărei naţiuni, democraţia şi libertatea, e o înfrângere, ar fi o înfrângere, un compromis în Ucraina şi punerea în paranteză a acestui sistem e o înfrângere nu doar a Statelor Unite, ci o înfrângere a noastră, a tuturor, a lumii libere. Şi, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, sunt multe alte dictaturi care se uită la ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina. Şi ar putea fi o înfrângere, şi mi-e teamă să nu ne îndreptăm spre acel scenariu, pentru că dacă în ultimii ani, pentru că războiul nu a început în 2022, odată cu invadarea la scară largă, ci a început în 2014, dar dacă în ultimii ani s-a vorbit, inclusiv în ultimile luni, s-a vorbit mereu de revenirea Ucrainei la graniţele ei din 1991, nu văd, din păcate, niciun scenariu care e analizat cu o posibilă soluţionare sau un posibil armistiţiun al războiului din Ucraina cu această revenire la graniţele din 1991. Şi ar fi o pierdere mare şi din punct de vedere al prestigiului lumii libere, a Occidentului şi a Statelor Unite, şi nu mai spun, din punct de vedere al securităţii şi din ceea ce priveşte şi alte state revizioniste, dictaturi revizioniste din întreaga lume care ar putea acţiona. Deci, cred că din această perspectivă e important şi pentru Administraţia Trump să reuşească să ajungă la un consens şi la o pace durabilă şi acceptată, pentru că nu cred că va fi o pace, dar va fi un armistiţiu. E greu să vorbim de pace, mai ales după ceea ce s-a întâmplat, după gropile comune pe care le-am văzut în Ucraina, după teroarea, după morţii, după bombardarea civililor, după raderea de pe faţa pământului a oraşe întregi e greu de vorbit de pace. Cred că sunt răni care se vor cicatriza în generaţii, dar un armistiţiu sau o finalizare a fazei fierbinţi a războiului cred că e posibilă într-o oarecare măsură.

Radu Dobrițoiu: domnule Tudor Curtifan, alianţa dintre China şi Rusia a trecut testul celor 3 ani de război în Ucraina. Se vor consolida relaţiile dintre Moscova şi Beijing?
Tudor Curtifan: Cred că în această relaţie partea dominantă, partea alfa e China. Astăzi, când vorbim, cred că Federaţia Rusă are nevoie mult mai mare de China decât are China de Federaţia Rusă. Şi într-adevăr, China a ajutat financiar, a ajutat inclusiv din punct de vedere militar Federaţia Rusă şi continuă să o facă. Nu cred că China îşi doreşte o Rusie înfrântă în Ucraina, dar pe de altă parte, nu cred că îşi doreşte nici o Rusie care să iasă victorioasă din Ucraina, ci o Rusie prinsă în continuare în această stare de dependenţă de China. Şi aici cred că va lucra foarte mult Donald Trump şi nu administraţia, aici va fi una dintre marile provocări, cum să decupleze această conexiune între China şi între Federaţia Rusă, pentru că de la Nixon încoace, de la acel gambit geopolitic care a plasat sau a intrat într-un parteneriat cu China fiind o lovitură teribilă dată atunci URSS-ului, contribuind decisiv la ceea ce va urma să se întâmple în Războiul Rece, de la acel moment geopolitic al lui Nixon, fiecare administraţie de la Casa Albă a avut ca obiectiv blocarea unui parteneriat între Federaţia Rusă şi China. Şi nu a fost foarte dificil. Există multe probleme între cele două părţi, inclusiv de natură teritorială, revendicări ş.am.d. Cred că e o relaţie de data aceasta şi personal între Vladimir Putin şi Xi Jinping, dar, ştiţi cum e expresia românească, frate, frate, dar brânza e pe bani, China şi urmăreşte interesul şi are o răbdare strategică mult, mult mai mare şi are toate atuurile.

Radu Dobrițoiu: Domnule Tudor Curtifan, vă mulţumesc foarte mult pentru aceste informaţii.

 

 

Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*