
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (23 ianuarie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica”
Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Avem un nou preşedinte al Statelor Unite, probabil cel mai puternic om al planetei, pentru că liderul de la Casa Albă este şi comandantul Forţelor Armate ale Statelor Unite. Datorită capacităţilor de care dispun în acest moment, Statele Unite pot duce două războaie separate, pe două fronturi diferite. Vestea bună: România are un acord foarte solid de securitate cu Statele Unite, ceea ce ne include nu doar în NATO, ci şi în sfera militară protejată de Washington – doi piloni principali de securitate, Statele Unite şi NATO.
Preşedintele Donald Trump doreşte, probabil, ca mandatul său, cel de-al doilea şi ultimul posibil să rămână în istorie, să se înscrie pe lista preşedinţilor americani care au avut o contribuţie esenţială la politică externă regională a SUA. Din ce se conturează din declaraţiile preşedintelui Donald Trump este clar că vrea să impună rolul SUA pentru interesul regional al celor două Americi, mai mult decât tot ce a statuat şi stabilit doctrina Monroe din 1823. Lumea a intrat din această săptămână într-o nouă eră de dezvoltare geoglobală şi geostrategică.
Suntem interesaţi să urmărim, să avem predicţii pentru cele două maluri ale Atlanticului. Românii s-au declarat susţinători ai Alianţei Nord-Atlantice, cea mai puternică alianţă militară de pe planetă, cel mai important aliat din NATO şi totodată ţara care depozitează Tratatul Atlanticului de Nord, Statele Unite ale Americii. Românii s-au declarat a fi atlantişti, nord-atlantişti prin toate sondajele de opinie din ultima perioadă. Al doilea mandat al lui Donald Trump – ce implicaţii de securitate euroatlantică va avea această evoluţie? Încercăm să aflăm în această seară, la ‘Euroatlantica’.
Invitaţii ediţiei sunt Victor Boştinaru, istoric, fost membru al comisiei de securitate şi apărare a Parlamentului European şi, cu un interviu înregistrat, colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al trustului de presă al Armatei.
Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta ‘Euroatlantica’. Tema ediţiei: viziuni de securitate pe malurile Atlanticului. Bună seara, domnule Victor Boştinaru.
Victor Boştinaru: Bună seara!
Radu Dobrițoiu: Mulţumesc pentru că sunteţi din nou la emisiunea ‘Eurotlantica’, la Radio România Actualităţi!
Domnule Boştinaru, dezbatem despre securitate pe malurile Atlanticului. Avem un nou lider la Casa Albă. Declaraţiile lui Donald Trump au atras atenţia lumii întregi atât în perioada de campanie electorală, cât şi în calitatea de preşedinte ales, cât şi cum ar putea fi afectată apărarea euroatlantică de noul lider de la Washington?
Victor Boştinaru: Într-adevăr, lucrurile sunt într-o dinamică extraordinară, nu doar ca urmare a alegerii noului preşedinte, al 47-lea şaptelea preşedinte al Statelor Unite, domnul Donald Trump, dar şi ca urmare a evoluţiilor din ultimii patru – cinci ani de zile, care au imprimat un nivel de impredictibilitate şi o creştere a riscurilor la nivel global, nemaicunoscută probabil de la al doilea Război Mondial încoace. Ce va însemna epoca Donald Trump şi care sunt implicaţiile ei pentru securitatea bătrânului continent şi cum vor evolua relaţiile transatlantice, înainte de toate? Cred că trebuie să judecăm mai puţin mânaţi de…, sau urmărind ceea ce s-a spus în campania electorală, cât mai ales ce va face după preluarea mandatului preşedintele Donald Trump.
Şi elemente care deja se conturează. Pe de o parte, este vorba de o solicitare de creştere a bugetului Alianţei NATO, pentru ca NATO să poată să-şi asume mai bine misiunile pe care le are – acum şi în viitor, asta însemnând o posibilă… Donald Trump a enunţat 5%. Am văzut din discuţiile din interiorul alianţei că această cifră e prea mare şi e puţin probabil să se atingă 5%, dar oricum va fi o creştere a contribuţiilor. Al 2-lea element şi acest lucru s-a văzut destul de bine în ultimele 2 săptămâni de zile va fi un efort mai accelerat al ţărilor europene membre ale NATO, care vor trebui să-şi asume nu doar responsabilităţi mai mari în apărarea continentului, dar şi să îşi afirme capacitatea, nu doar disponibilitatea… la disponibilitate e mai uşor, dar în materie de capacitate, vorbeam de o creştere a capacităţii Uniunii Europene de a produce suficiente echipamente militare compatibile NATO pentru a asigura o mare autonomie a Uniunii Europene, eu nefiind ca român nicidecum dintre aceia care vorbim despre autonomia strategică a Uniunii Europene, se gândeşte la decuplarea Europei de Statele Unite ale Americii. Ar fi o sinucidere pentru continentul nostru. Nu în ultimul rând, trebuie să ne aşteptăm la posibile reduceri ale prezenţei militare americane pe bătrânul continent. Astăzi se vorbea de o retragere a circa 20.000 de soldaţi americani de pe continent; acum sunt undeva la 100.000 cel mai… cel mai ridicat nivel după 2005. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne aşteptăm la o anume calibrare a relaţiei dintre Uniunea Europeană şi statele NATO, membre ale Uniunii Europene. Şi Statele Unite ale Americii, vizavi de evoluţia relaţiilor dintre Statele Unite ale Americii şi China. Acest triunghi Statele Unite-China-Europa va domina probabil dezbaterea de securitate şi va marca incontestabil evoluţiile în această direcţie. Nu în ultimul rând probabil că ne vom… Ar trebui să ne aşteptăm la o încercare a Statelor Unite ale Americii de a detensiona cele două mari conflicte care astăzi preocupă întreaga planetă. Mă refer la războiul din Ucraina, chiar dacă aici opiniile unora dintre statele membre ale Uniunii Europene sunt uşor sau chiar substanţial diferite de ale Statelor Unite ale Americii; şi nu în ultimul rând, mă gândesc la impactul pe care preşedintele Trump îl va putea avea asupra evoluţiilor din Orientul Apropiat, ambele conflicte din Ucraina şi din Orientul Apropiat reverberând asupra relaţiilor transatlantice.
Radu Dobrițoiu: Să ascultăm şi opinia colonelului Ion Petrescu pe această temă, o analiză pentru malurile opuse ale Atlanticului. Domnule colonel Ion Petrescu, Donald Trump a fost învestit în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, probabil cel mai puternic om de pe planetă în acest moment. Declaraţiile liderului de la Casa Albă au atras atenţia întregii lumi, atât în perioada de campanie electorală, cât şi în ultima perioadă, în calitatea de preşedinte ales. Care sunt viziunile de securitate, cât şi cum ar putea fi afectată apărarea eurotlantică de noul lider de la Washington?
Ion Petrescu: Aveţi dreptate. Practic, am asistat cu toţi, prin intermediul micului ecran, la un show geo-politic de zile mari. De altfel, Donald Trump se ştie că s-a lansat în televiziune şi îi plăceau la talk show-urile sale momentele de suspans, imprevizibile, în care chiar îşi dădea afară pe unii dintre invitaţi antreprenori tineri. Şi îi plăcea să fie şi să rămână în centrul atenţiei opiniei publice americane şi când e posibil, şi opiniei publice internaţionale.
A reuşit asta şi la învestirea sa ca al 47-lea preşedinte al Statelor Unite al Americii, momentul de vârf fiind seară, atunci când a semnat o serie de ordine prin care, pe de o parte, anula decizii ale fostului preşedinte Biden şi, pe de altă parte, impunea noi exigenţe conform politicii sale clamate public, inclusiv instituirea stării de urgenţă la graniţa cu Mexicul, reiterând în acest context că armata americană, în primul rând, trebuie să asigure integritatea teritorială şi paza hotarelor Statelor Unite Americii. Deci, se încheie epoca în care Statele Unite ale Americii erau foarte atente la ceea ce se întâmplă la hotarele unor terţi. În relaţia transatlantică, însă, se va menţine o modalitate de dialog între Washington DC şi Bruxelles, un lucru pe care l-a remarcat şi cea care la ora actuală conduce Uniunea Europeană şi care a spus clar că Uniunea Europeană îşi va apărea interesele, dar va colabora cu preşedintele Donald Tump. În plus, şeful opoziţiei germane a declarat că Germania trebuie să preia conducerea Europei în cadrul amplului proces de metamorfoză a lunii pe care Statele Unite Americii le au în vedere sub conducerea lui Donald Trump. Deci, semnalele din Europa, atât din Berlin, cât şi de la Bruxelles, sunt de dialog cu Trump, de înţelegere a faptului că are repere politice interne clare, specificate şi în discursul pe care l-a rostit la Capitoliu, în faţa unei asistenţe selecte, şi că America nu va interfera, nu se va opune acestor obiective, dar vrea să fie participantă la transpunerea lor în viaţă. Şi, dacă e să anticipăm un pic, am văzut că s-a acordat o atenţie pe timpul semnării acelor ordine executive lămuririi jurnaliştilor prezenţi cu privire la necesarul şi apropiatul dialog dintre Trump şi Putin, pentru a se găsi soluţii reciproc acceptabile în privinţa încetării conflictului militar ucraineano-rus de pe teritoriul Ucrainei. Aici rezervele sunt masive şi prima porneşte de la faptul că, iată, s-a adeverit că nu se poate rezolva acest conflict în 24 de ore. Dar în 24 de ore, pe de o parte, Trump a dat un mesaj constructiv şi i s-a răspuns de către Putin, un Putin mai atent la limbajul său, pentru că a făcut un elogiu al preşedintelui Putin. A trecut în revistă câteva din vicisitudinile cu care acesta s-a confruntat pentru a izbândi a doua oară în cursa electorală prezidenţială din SUA, ceea ce, afirmă o serie de observatori competenţi de peste ocean, certifică că şi Putin este în dificultate şi caută, poate chiar cu sprijinul lui Trump, o ieşire din această uzură a Federaţiei Ruse, a armatei ruse, mă refer la războiul ucraineano-rus, declanşat de invazia ilegală a trupelor ruse pe teritoriul Ucrainei.
Radu Dobrițoiu: Domnule Victor Boştinaru, să mergem în estul Atlanticului. Trebuie Europa să-şi reconsolideze apărarea în noile condiţii de securitate, ţinând cont şi de declaraţiile preşedintelui Donald Trump?
Victor Boştinaru: În mod sigur, da, şi acest lucru ar fi trebuit oricum considerat ca atare şi dacă nu era ales preşedintele Donald Trump, pentru că războiul din Ucraina a reliefat nivelul extrem de scăzut de pregătire la momentul debutului conflictului din Ucraina al Uniunii Europene, al statelor membre ale Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, a relevat o incredibil de slabă capacitate industrială pentru a susţine efortul de război, mai ales cu un război pe termen lung, un război de uzură, cum s-a dovedit până la urmă a fi războiul din Ucraina. Aceste lucruri – împreună cu lecţiile despre schimbarea echipamentelor militare cu noi generaţii şi noi abordări, de la rolul dronelor, la reconsiderarea rolului blindatelor, reconsiderarea rolului artileriei grele, importanţa dronelor acvatice şi subacvatice, toate, şi rolul inteligenţei artificiale în ducerea războiului, importanţa comunicaţiilor prin satelit, protejarea sateliţilor pentru a asigura securitatea comunicaţiilor în timp de război – toate aceste elemente au arătat că Europa era extrem de puţin pregătită şi acest lucru va trebui să fie depăşit, pentru că riscurile de securitate rămân în această parte a lumii, iar garanţii din partea Rusiei este greu să le accepţi şi dacă ele ar fi date, dar cu atât mai puţin cu Rusia actuală a lui Putin e foarte puţin probabil ca acest lucru să fie luat în serios de orice alt partener de pe planeta aceasta. Nu în ultimul rând, Europa va trebui să se pregătească mai mult şi mai bine şi să-şi pună împreună asseturile. Am văzut, în sfârşit, se discută de unificarea celor două mari concepte privind avionul de generaţie a VI-a, semn că războiul din Ucraina i-a înţelepţit cumva pe liderii europeni. Spuneam că un lucru important pe care trebuie să îl urmărim noi, ca Uniune Europeană, este să facem din condiţia de membru al Uniunii Europene şi din facilităţile pe care le oferă bugetul Uniunii Europene un instrument de sprijinire a eforturilor de apărare şi securitate ale continentului nostru, pentru că, până la urmă, Donald Tusk, prim-ministrul Poloniei, avea dreptate când spunea la Parlamentul European: Dacă Europa vrea să supravieţuiască, ea trebuie să se înarmeze. Sună foarte strident, ţinând cont de motivele pentru care s-a creat Uniunea Europeană, nevoia de pace, dispariţia conflictelor pe bătrânul continent, iar, pe de altă parte, de tradiţia care aproape dusese la neantizarea reflexelor de securitate-apărare mai ales la statele occidentale membre ale Uniunii Europene. Şi, nu în ultimul rând, citeam într-o publicaţie germană, zilele trecute, asistăm la două fenomene care sunt simultan extrem de periculoase şi care vizează inclusiv continentul nostru. Pe de o parte, o demantelare a sistemului internaţional de securitate, începând cu Naţiunile Unite, uitaţi-vă la rolul aproape figurant al Organizaţiei Naţiunilor Unite, irelevanţa Consiliului de Securitate, care este paralizat de fricţiunile dintre membrii Consiliului şi o afirmare a unui curent pe care presa occidentală, de la cea americană la cea engleză sau cea germană, vorbeşte de apariţia unui nou tip de imperialism, care are trei actori importanţi: Statele Unite, China şi Rusia sau Rusia şi China, oricum, toţi trei, care par a fi din ce în ce mai puţin tentaţi să asculte de ceea ce înseamnă legea şi dreptul internaţional.
Radu Dobrițoiu: Constatăm şi o schimbare de paradigmă ce poate fi interpretată ca o extindere a doctrinei Monroe. Donald Trump are o viziune unică despre extinderea zonelor de interes pentru securitatea Statelor Unite. Să-l ascultăm din nou pe colonelul Ion Petrescu! Cele două Americi în noua eră Trump, domnule colonel Ion Petrescu, doctrina Monroe statuată în urmă cu două secole, care impunea interesul Washingtonului pentru cele două Americi, Canalul Panama, dorit de Donald Trump, Groenlanda, cea mai mare insulă de pe planetă, mult mai apropiată de America de Nord decât de Europa, Canada, ce va urma?
Ion Petrescu: Mulţumesc frumos pentru această interogaţie. Într-adevăr, nu avem răspunsurile oficiale ale noii administraţii americane, dar, prin comentariul pe care l-a făcut în discursul său Donald Trump şi a spus că noi am dat Canalul înapoi statului panamez, nu Chinei, este clară determinarea lui de a prelua din nou controlul asupra Canalului şi, după părerea mea, nu printr-un război. Vom asista, chiar dacă afirmaţia mea va genera un zâmbet, la o nouă operaţiune militară specială, de data asta efectuată de trupe de forţe pentru operaţiuni speciale ale armatei americane, care în decurs de o zi de luptă vor anihila structura de pază a Canalului Panama şi vor asigura cu santinele americane de data aceasta trecerea navelor sub diferite pavilioane ale ţărilor care sunt interesate să îşi trimită navele în zonă.
China, într-adevăr, a reuşit, dincolo de Canalul Panama, pe ţărmul vestic, să îşi creeze două facilităţi navale care încurajează prezenţa acolo a navelor comerciale chineze şi a altor nave, dovedindu-se astfel interesul Republicii Populare Chineze ca să fie prezentă nu numai cum a fost până acum în Africa sau în America Latină, ci să ocupe, să joace un rol şi la sud de Statele Unite ale Americii, respectiv în America Centrală. Declaraţia prin care Trump, începând de luni, consideră Golful Mexic Golful Americii este nu doar o schimbare de denumire, ci o arătare publică a determinării cu care Washington-ul, prin noul preşedinte, doreşte să spună clar că aceea este zona de interes economic al Statelor Unite ale Americii. De altfel, toate aceste decizii pe care le are în vedere Trump, dincolo de Panama, Canada şi Groenlanda, au la bază interese economice americane. Probabil că diferenţa va fi că, în relaţia cu Mexicul şi în relaţia cu Canada, nu se va trece la măsuri militare, cum se va proceda cel mai probabil în cazul Canalului Panama, ci la presiuni economice. De la 1 februarie, preşedintele Trump deja va aplica noi tarife în relaţiile comerciale cu Canada şi cu Mexicul. În privinţa Groenlandei, acolo va fi diferit. Acolo s-a acceptat la nivelul autorităţilor Danemarcei un dialog cu administraţia americană pentru a găsi un compromis. Probabil că danezii vor propune ca să acorde anumite facilităţi pe teritoriul Groenlandei Statele Unite ale Americii, care au acolo acum un aeroport militar şi au trupe dislocate, pentru că paza Groenlandei este asigurată de facto de trupe americane – acolo se află o bază aeriană – însă este, la nivelul informaţiilor de până acum, este prematur să ne dăm seama cât de mult îşi va dori din Groenlanda, sub aspectul prezenţei militare, Trump. Sigur, premierul Danemarcei a afirmat că numai locuitorii Groenlandei vor hotărî viitorul lor, însă aici vorbim de cel mult 50.000 de locuitori ai Groenlandei, care vor fi pragmatici şi probabil că vor pune întrebarea: ce ne oferă în plus Trump faţă de Danemarca, care era statul care superviza existenţa economică a Groenlantei. Sunt întrebări la care vom afla răspunsul în perioada următoare, dar, cel mai probabil, Groenlanda într-adevăr se va transforma şi va deveni, din punct de vedere strategic, un far de veghe al Statelor Unite ale Americii privind trecerea navelor Federaţiei Ruse prin zonă şi a altor state aliate Federaţiei Ruse, astfel încât, la nord de Europa şi mai ales la sud de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, să fie excluse surprizele strategice navale.
Radu Dobrițoiu: Domnule Victor Boştinaru, pare că Donald Trump vrea să apropie, bineînţeles, metaforic, cele două maluri ale Atlanticului, cu extinderea intereselor Statelor Unite în Groenlanda, cu o apropiere de Europa. Această apropiere va fi în avantajul Europei?
Victor Boştinaru: Aş fi foarte rezervat pentru două motive. Atât în cazul Canadei, cât şi în cazul Danemarcei, vorbim de aliaţi ai Statelor Unite ale Americii, ţări membre NATO, care au avut tradiţional relaţii extrem de substanţiale cu Statele Unite ale Americii. Or, chiar şi simplul discurs despre Canada şi al 51-lea stat al Federaţiei Statelor Unite ale Americii sau preluarea Groenlandei au stârnit la Ottawa şi la Copenhaga reacţii bine controlate, dar cu o nervozitate foarte mare. Or, inclusiv Statele Unite ale Americii sunt în situaţia în care au nevoie de prieteni, au nevoie de aliaţi şi au nevoie de credibilitate. Leadership-ul american, fără prestigiu şi fără credibilitate, este mai greu de impus. De aceea, cred că discursul va fi una şi acţiunea propriu-zisă va fi mult mai prudentă şi mai rezervată, desigur, punând în discuţie inclusiv mecanisme economice de cooperare şi o transformare a Groenlandei într-o platformă de proiectare a forţei Statelor Unite ale Americii la o scară mai mare decât actuală, dar nicidecum nu văd cum ar putea să obţină controlul fizic asupra Groenlandei fără o deteriorare considerabilă a relaţiei inclusiv cu Uniunea Europeană – vedeţi reacţiei Uniunii Europene, care a spus că Groenlanda se bucură de protecţia tratatelor Uniunii Europene.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. „Eurotlantica”, la final. Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA