
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (1 septembrie , ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – realizator: Radu Dobroţoiu.
Bun găsit! Agresiunea neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei a adus o reacţie fără precedent din partea Alianţei Nord-Atlantice. Invadarea unei ţări vecine la ordinele Kremlinului a demonstrat din nou că Federaţia Rusă nu este dispusă să îşi respecte tratatele. Graniţele Ucrainei recunoscute internaţional erau garantate inclusiv de Moscova, prin acorduri distincte. În 1994, prin memorandumul de la Budapesta, document care se referă la dezarmarea nucleară, Rusia a promis garanţii de securitate pentru independenţa Ucrainei. Un război la graniţele NATO, cu ameninţări directe la adresa ţărilor din Alianţă, a condus la o regândire rapidă a planurilor de rezilienţă pentru democraţiile occidentale. Vorbim despre un efect de bumerang.
Atacul neprovocat al Rusiei are în acest moment un efect invers, de erodare a puterii militare cu care era creditată Moscova până în februarie acest an, de consolidare şi chiar de extindere a NATO. Din altă perspectivă, invazia Rusiei a generat o dezvoltare fără precedent pe plan intern şi internaţional a naţionalismului ucrainean, ţară care de curând a aniversat 31 de ani de la proclamarea independenţei.
Discutăm în această seară şi despre buletinul informativ al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă din România, o sinteză cu previziuni şi informaţii despre provocările actuale la adresa securităţii naţionale şi globale. Printre temele abordate se află războiul din Ucraina, rezilienţa alimentară, provocările economice, crizele recurente.
Am doi invitaţi specializaţi pentru tema pe care o vom dezbate în această emisiune: profesorul universitar Ştefan Popescu, diplomat, cu un doctorat obţinut la Sorbona în istoria relaţiilor internaţionale contemporane, şi, prin telefon, preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, cu rang de secretar de stat, Ovidiu Raeţchi, istoric şi scriitor, fost şef al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: ‘Efectul de bumerang’ al invaziei ruse în Ucraina: creşterea rezilienţei NATO. Bună seara, domnule Ştefan Popescu.
Ştefan Popescu: Bună seara, bun găsit tuturor.
Radu Dobrițoiu: Bun venit în studiul „Paul Grigoriu” la Radio România Actualităţi. Bună seara, domnule Ovidiu Raeţchi.
Ovidiu Raeţchi: Bună seara şi salut iniţiativa dumneavoastră de a vorbi despre rezilienţă într-un moment în care ea este atât de importantă pentru spaţiul euroatlantic.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, acţiunea şi reacţiunea, unul dintre principiile mecanicii newtoniene, a fost redescoperit de Federaţia Rusă după ce a invadat Ucraina. Prin acest război, Kremlinul a reuşit să consolideze Alianţa, să provoace extinderea NATO şi elaborarea unui nou concept strategic. Vă rog să explicaţi pentru ascultători ce înseamnă rezilienţă şi cât de importante sunt planurile de rezilienţă.
Ştefan Popescu: Rezilienţa este fundamentală pentru orice societate şi pentru orice alianţă. Înseamnă în primul rând capacitatea de a rezista. Ea nu trebuie, ea nu are numai o componentă militară, şi trebuie să înţelegem acest lucru, are o componentă economică, are o componentă politică, are o componentă socială, pentru că – şi cu atât mai mult, în momentul de faţă, când războiul a devenit total, războiul nu mai este, vedeţi, nu mai are o dimensiune strict militară, are o dimensiune economică, are o dimensiune informaţională, deci rezilienţa capătă o valoare, valenţe mult mai complexe decât în trecut. Iată, discutăm de arma energetică, despre capacitatea societăţilor europene de a rezista şi de a-şi asuma un cost, pentru că vedem că războiul cu Federaţia Rusă, dar aici avem în fundal şi China, nu avem numai Federaţia Rusă, avem o alianţă a democraţiilor împotriva autocraţiilor…
Radu Dobrițoiu:… avem Iranul.
Ştefan Popescu: …avem Iranul, desigur, şi vedem o anumită complementaritate a acestor regimuri – China, Federaţia Rusă, Iran şi alte ţări mai puţin importante – Siria, desigur, anumite state din Africa vedem că joacă un rol în această…
Radu Dobrițoiu: … şi interesele acestor ţări pentru anumite zone, în dezvoltare interesele, cum ar fi Africa, aţi adus aminte, adică…
Ştefan Popescu: … există o competiţie pentru Africa, foarte importantă şi pentru ţările din emisfera sudică şi putem include în rezilienţă, inclusiv capacitatea ţărilor occidentale de a-şi prezerva interesele şi de a menţine stabilitatea în anumite puncte cheie.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, aţi publicat un buletin informativ. Dacă analizele anterioare constatau vulnerabilităţi generate de dezinformare, acum, temerile sunt legate de criza economică şi posibilitatea ca unele entităţi să se folosească de nemulţumirile populaţiei. Vă rog să vă referiţi la aceste subiecte prezente în buletinul informativ al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă.
Ovidiu Raeţchi: Aş remarca, înainte de toate, partea bună a analizei din punctul ăsta de vedere, şi noi am fost surprinşi de modul în care este poziţionată România la nivelul Uniunii Europene, din perspectiva marilor teme ale toamnei şi anume energie, unde România stă mai bine decât jucători foarte importanţi din Uniunea Europeană -mă gândesc doar la Germania, mă gândesc la Italia, mă gândesc la vecinii noştri bulgari – având o autonomie semnificativă din acest punct de vedere şi fiind în situaţia de a găsi soluţii pentru un procent relativ mic din necesarul său de energie. Stă bine din perspectiva unei potenţiale crize alimentare pentru că pe zonele unde există probleme, pe zonele cerealelor care vin din Rusia şi Ucraina, mai ales Ucraina, România e un jucător important din acea zonă a acelui cernoziom extrem de productiv care trimite cereale în Orientul Mijlociu.
Deci, România este un producător din punctul ăsta de vedere şi se dovedeşte mai ferită de o potenţială criză a cerealelor decât alte state, cu atât mai mult cu cât România a fost solidară cu Ucraina şi dă oarecum prioritate exportului de cereale pentru grânele ucrainene, astfel încât necesităţile noastre interne să fie acoperite. Şi mai e un lucru, unde nu avem neapărat un merit, ci pur şi simplu nu suntem pe o rută fundamentală, e vorba de migraţie, care e posibil să fie folosită ca armă hibridă împotriva Uniunii Europene, plecând de la această foamete care ar apărea undeva în toamnă, din cauza lipsei de cereale în Orientul Mijlociu – România nu-i o ţintă şi atunci, în mod poate surprinzător, România este unul din statele care în toamnă, în iarnă, unii vorbesc despre furtuna perfectă care ne aşteaptă în acel moment, România este un stat bine poziţionat. Vulnerabilitatea pe care noi o vedem este din motive, în mod evident, care ţin de nivelul de dezvoltare economică al ţării noastre, e în zona economică, adică într-un context inflaţionist major generat de războiul hibrid lansat de Rusia pe energie. E posibil ca anumite forţe, care au, inclusiv în România, elemente de capital şi care au angajaţi şi care au, aşadar, posibilitatea de a avea propriile strategii sociale, să influenţeze undeva în toamnă şi iarnă, anumite mişcări sociale. Nu este sigur că asta se va întâmpla, pentru că, repet, România e bine poziţionată şi nu aşteptăm crize sociale majore, însă e posibil să, dacă va exista o agresiune hibridă la adresa României, va exista în acest plan social şi e datoria noastră, ca centru pentru rezilienţă, să pregătim statul român pentru asta.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, invadarea Ucrainei a început ca o luptă inegală. Proporţiile au fost însă schimbate odată cu derularea războiului. A reuşit Rusia, prin acest război, să îşi erodeze, să îşi reducă statutul de putere mondială militară?
Ştefan Popescu: Fără îndoială că nu trebuie să aşteptăm sfârşitul acestei secvenţe militare, pentru că eu cred că ne aflăm într-un conflict mult mai important cu Federaţia Rusă, iar aceasta este o secvenţă militară, este o competiţie mult mai largă între Rusia şi statele occidentale, între acest bloc geopolitic care începe să se contureze – Rusia, China şi lumea occidentală. Pentru că vedem că ne aflăm într-un conflict care a devenit un conflict, nu mondial, dar mondializat; vedem această armonizare între China şi Federaţia Rusă, China care începe să emită comunicate comune cu Federaţia Rusă faţă de extinderea alianţelor occidentale, citând explicit NATO; vedem, în momentul în care se semnează actul de aderare al Suediei şi al Finlandei la NATO, că participă premierul Japoniei şi premierul Coreei de Sud, deci există; vedem o unificare a crizelor din Asia-Pacific cu ceea ce se întâmplă în estul…
Radu Dobrițoiu: Vedem aeronave germane care merg în Pacific…
Ştefan Popescu: În Indo-Pacific, absolut…
Radu Dobrițoiu: Vedem trupe japoneze care participă la un exerciţiu militar în Georgia, care se desfăşoară în aceste zile.
Ştefan Popescu: Vedem elementele Wagner ale acestei miţii paramilitare, dar susţinute, este, practic, a statului rus care acţionează în Africa şi încercarea statelor occidentale implicate, în special Franţa şi Statele Unite ale Americii, pentru a limita această influenţă nefastă a grupului Wagner. Deci, cred că Federaţia Rusă… putem spune deja că este o eroare strategică extraordinară a Federaţiei Ruse, care riscă să se găsească în postura de partener junior în cadrul unui parteneriat cu China, dar, în acelaşi timp, chiar înfrântă în această secvenţă militară, Federaţia Rusă va păstra o capacitate de – hai să spunem – de dezordine în anumite teatre, cum este teatrul Mării Negre, să nu uităm şi zona arctică, să nu uităm zona baltică, cu supra-militarizarea Kaliningradului şi, bineînţeles, vulnerabilitatea pe care o au statele baltice.
Să nu uităm prezenţa Federaţiei Ruse, pentru că vorbim şi de un membru permanent al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, chemat în anumite situaţii să se pronunţe pe o paletă mai largă de dosare, cum este, de pildă, Dosarul nuclear iranian şi unde vedem că Federaţia Rusă caută să blocheze găsirea unei soluţii cu Iranul pentru păstrarea Acordului nuclear cu Iranul. Vorbim despre Siria, prezenţa rusă în Siria. Am amintit Africa, cu potenţialul acesta de destabilizare a unor state care erau deja fragile şi care joacă un rol fundamental pe această linie a fluxurilor migratorii spre Europa.
Radu Dobrițoiu: Prezenţa Chinei în Africa, în Djibouti, în Guiana Ecuatorială…
Ştefan Popescu: Absolut! Dorinţa de a face o bază militară în Guiana Ecuatorială şi se mai discută şi de faptul că ruta arctică începe să se profileze de posibilitatea ca Republica Populară Chineză să trimită nave spre Baltica, nave militare, trecând prin ruta nordică.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, ştim că nu există istorie contrafactuală, dar ce s-ar fi întâmplat cu actualele planuri de rezilienţă dacă Rusia lui Vladimir Putin ar fi ales calea negocierilor şi nu ar fi invadat Ucraina?
Ovidiu Raeţchi: Probabil că ar fi durat ceva mai mult să vedem planuri de rezilienţă atât de atent testate şi, din punctul ăsta de vedere, aş merge chiar la definiţia de bază a rezilienţei, cea din zona în care lucrează inginerii, dacă vreţi, şi anume nu doar rezistenţă, dar rezistenţă elastică.
Este nu doar „bounce back”, cum spun britanicii, este şi „bounce forward”. Cu alte cuvinte, în rezilienţă există un element de oportunitate şi vă da aici exemplul crizei COVID-19, unde, sigur, Europa, Uniunea Europeană nu s-a dovedit neapărat rezilientă în primele săptămâni, nu s-a dovedit neapărat pregătită, însă şi-a revenit repede. Şi mai mult decât atât, în această criză a existat oportunitatea unor alocări majore de fonduri către zona de cercetare medicală şi e posibil ca pe tehnologia folosită pentru vaccinul COVID să vedem în 2-3 ani nişte rezultate revoluţionare în tratarea cancerului. Este genul, aşadar, în orice criză de oportunitate care te poate duce la un progres şi, din acest punct de vedere, din perspectiva noastră, care ne ocupăm cu rezilienţa la nivel euroatlantic, vedem categoric faptul că a crescut interesul la nivelul NATO pentru rezilienţă, că vom avea un pilon 4 foarte probabil rezilienţa în cadrul NATO, că avem o presiune pe rezolvarea problemelor strategice în zona agresiunilor hibride, unde avem partenerii noştri din centrul de la Helsinki, centrul din Finlanda, care a devenit, iată, centru NATO, devine în aceste zile, avem soluţii pentru energie, dar o problemă care trena de decenii şi care va fi rezolvată de Uniunea Europeană în 2-3 ani, punând Rusia într-o situaţie catastrofală din perspectiva folosirii acestei arme fundamentale pentru ea. Şi avem, de asemenea, soluţii adoptate urgent pentru zona de cyber, unde preşedinţia cehă a Uniunii Europene şi-a asumat rezilienţa pe zona cibernetică ca prioritate, ca să nu mai vorbesc de conceptul de rezilienţă în ansamblu, care nu este doar o modă, este un lucru definit extrem de clar, este definit inclusiv în zona civilă, pe 8 paliere care includ de la domeniul chimic, bacteriologic, radiologic, nuclear, până la migraţie, răspuns la dezastre, până la continuitatea guvernării şi a serviciilor guvernamentale. Şi aceste planuri sunt trecute acum în revistă nu doar la nivelul Uniunii Europene, nu doar la nivelul NATO, ci inclusiv în zona unor parteneri non-UE şi non-NATO care doresc să să fie mai rezilienţi în perspectiva unei eventuale agresiuni.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, titlul emisiunii aminteşte de efectul de bumerang al invaziei Rusiei în Ucraina. Să fi fost oare Kremlinul atât de prost informat în legătură cu impactul acţiunilor sale? Sau este vorba doar de ambiţiile personale ale lui Vladimir Putin?
Ştefan Popescu: Nu cred că putem limita această criză sau reduce această criză numai la un om. Cred că în spate este o maşinărie şi bineînţeles că istoria ne-a arătat că erori strategice pot fi comise de anumite imperii. Rusia a mai comis de-a lungul istoriei foarte multe erori strategice, amintesc războiul împotriva Japoniei din 1905, deci ne-au obişnuit cu foarte multe asemenea asemenea erori. Dar, într-adevăr, decizia Rusiei de a tăia totuşi legăturile cu Occidentul, în condiţiile în care Occidentul o legitima, negocia cu Federaţia Rusă, în momentul în care negociezi chestiuni de securitate, înseamnă că legitimezi, îi recunoşti un rol. Or această decizie va fi foarte…, va avea consecinţe foarte mari asupra societăţii ruse, pentru că o obligă să pivoteze spre Asia, spre China. Or este foarte greu şi rămâne de văzut dacă Rusia va avea resursele necesare să se îndrepte, să-şi ducă fluxurile energetice, fluxurile comerciale, să se taie chiar din punct de vedere cultural. Poate lucrurile astea par foarte puţin importante, dar este pentru prima dată, deşi ruşii au mai avut un curent slavofil tradiţional când au dorit să se considere altceva, o civilizaţie aparte faţă de de restul Europei, dar întotdeauna au privit spre Occident şi spre Europa, însuşi Stalin a dorit să îşi ducă influenţa în inima Europei. Este pentru prima dată când vedem un demers de tăiere efectiv a legăturilor cu lumea occidentală şi cu Europa şi, bineînţeles, vor fi către consecinţe foarte mari, pentru că, repet, trebuie să privim acest conflict şi într-o secvenţă a timpului mai lung al istoriei.
Radu Dobrițoiu: Aţi amintit de influenţa Rusiei şi să ne uităm aproape de noi în Balcani. Vedem tensiuni între Kosovo şi Serbia. Credeţi că Rusia se va implica pentru a destabiliza Balcanii şi implicit Europa, se va implica în această criză de partea uneia dintre părţi, să spunem, a Serbiei.
Ştefan Popescu: Cred că va folosi orice instrument are la dispoziţie în această competiţie globală, deci inclusiv capitalul, influenţa pe care o are, capitalul de simpatie şi de antipatie pe care îl are Occidentul – ne aducem aminte de operaţiunile NATO, pentru că în Serbia, cine a vizitat, în fiecare oraş, în monumente care au legătură cu conflictul din 1999. Deci, cred că va folosi atât instrumentele de influenţă pe care are în Balcani, în Africa, în Siria, tocmai pentru a scoate Occidentul, a-l destabiliza, a-i crea /…/ rezilienţa, de fapt, că asta este…Radu Dobrițoiu: Despre asta discutăm. Da, domnule Ovidiu Raeţchi, buletinul informativ elaborat de centrul pe care îl conduceţi menţionează, citez: ”conjugarea mai multor potenţiale crize, efectul de domino pe care acestea îl au una asupra celeilalte generează potenţiale riscuri în plan social şi politic, pe fondul multiplelor crize pe care anticipăm că România le-ar putea traversa în viitorul apropiat, este posibilă încercarea valorificării nemulţumirilor populaţiei de către actori ostili intereselor naţionale”. Vă rog să dezvoltaţi aceste informaţii pentru ascultători.
Ovidiu Raeţchi: /…/ este vorba de utilizarea războiului hibrid, războiului informaţional. Din fericire, spre deosebire de alte zone cu potenţial critic din diverse motive culturale, civilizaţionale, România este o ţară cu o puternică şi autentică orientare prooccidentală la nivel societal, unde e greu de crezut că narative pe care le vom vedea în, nu ştiu, Kosovo sau Găgăuzia vor funcţiona. Mai degrabă m-aş uita înspre zone în care aceste narative, care sunt etniciste, sunt istoriciste şi sunt revizioniste, ar putea să funcţioneze. Şi aş vedea, până la finalul anului încercări mai solide de destabilizare în zona Kosovo şi în zona Republicii Moldova şi, în mod real, rezilienţa este singurul răspuns pe care îl avem pentru ceea ce face un stat precum Federaţia Rusă astăzi, în raport cu statele NATO şi în raport cu statele non NATO, non UE, dar pe drum, cumva, spre civilizaţia occidentală. Pentru că NATO este o alianţă profund defensivă, care evită să recurgă la război, deşi este o structură militară; NATO nu îşi doreşte un conflict cu Rusia, nu îşi doreşte un conflict cu China, nu îşi doreşte un conflict cu Iranul, chiar dacă e provocată pe cale hibridă. Şi din cauza asta, răspunsul la aceste provocări care vin pe cale hibridă, fie că vorbim repet, de dezinformare, fie că vorbim de cyber, fie că vorbim de arma energetică, nu este de tip militar, sau NATO nu îl va transforma într-un răspuns de tip militar, răspunsul este rezilienţa. Cu alte cuvinte, să-ţi cunoşti tu atât de bine vulnerabilităţile şi să fi atât de bine pregătit şi să fi atât de cinstit în raport cu propriile slăbiciuni, încât atunci când acest atac necinstit, în ultimă instanţă, va veni, să fii pregătit să îl respingi, fără a apela la mijloace similare şi fără a apela la mijloace militare.
Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Popescu, noul concept strategic al NATO, cât de mult a fost influenţat de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, într-un minut dacă se poate?
Ştefan Popescu: Este practic, am spune că a fost revoluţionat de conflictul din Ucraina şi, bineînţeles, de ceea ce se întâmplă în China şi a reprezentat un duş rece în ce priveşte revenirea la războiul de mare intensitate, în care n-ai nevoie numai de superioritate tehnologică, dar ai nevoie şi de masă, de stocuri de muniţii şi, bineînţeles, de o societate pregătită să-şi asume un efort în cadrul acestui conflict pe termen lung.
Radu Dobrițoiu: De bugete, de tehnică de luptă.
Ştefan Popescu: Da, să ieşim din viziunea strict contabilă care a fost o viziune, ştiţi, susţinută de dividendele păcii, după sfârşitul războiului rece.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! ‘Euroatlantica’ la final. Tema ediţiei: Efectul de bumerang al invaziei ruse în Ucraina, creşterea rezilienţei NATO. Invitaţii emisiuni au fost preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă Ovidiu Raeţchi, istoric şi scriitor, fost şef al Comisiei de Apărăre din Camera Deputaţilor şi profesorul universitar Ştefan Popescu, diplomat doctor în Istoria relaţiilor internaţionale contemporane.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul ‘Euroatlantica’ şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.