Emisiunea Euroatlantica, difuzată la Radio România Actualităţi în data de 17 februarie, realizator Radu Dobriţoiu.
Euroatlantica – Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit ! Avem o săptămână importantă pentru deciziile NATO influenţate în cea mai mare parte de criza generată de mobilizări a trupelor Federaţiei Ruse la frontierele Ucrainei. Cel mai important eveniment a fost Reuniunea miniştrilor Apărării din NATO, desfăşurată la Bruxelles, eveniment de la care vom avea informaţii pe parcursul emisiunii de la ministrul Apărării Naţionale, Vasile Dîncu. Mobilizările militare ale Rusiei sunt fără precedent de la sfârşitul Războiului Rece. Membrii Alianţei au dovedit unitate în opoziţia lor faţă de ameninţările ruseşti la adresa suveranităţii Ucrainei şi au cerut Rusiei să detensioneze situaţia prin retragerea trupelor. Cred că mesajul şi semnele pe care le-am auzit de la Moscova oferă unele motive pentru un optimism prudent deoarece acesta a fost un mesaj despre diplomaţie, a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la începutul reuniunii miniştrilor Apărării din Alianţă. NATO lucrează pentru o soluţie diplomatică, dar se pregăteşte pentru orice scenariu. Jens Stoltenberg a salutat prezenţa crescută a SUA în Europa cu mai multe trupe în partea de est a Alianţei. Statele Unite au mutat un batalion Stryker de 1.000 de oameni din Germania în România şi desfăşoară o brigadă de la Divizia 82 Aeropurtată, în Polonia. Îl citez din nou pe Jens Stoltenberg de la ministeriala NATO: ‘Forţele ruseşti au impus o nouă stare de normalitate în Europa’.
Invitaţii acestei ediţii Euroatlantica sunt Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, fost vicepreşedinte al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă.
Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Decizii ale NATO în contextul crizei de la frontierele Ucrainei”.
Colegii din Regia de emisie îmi confirmă că avem legăturile telefonice stabilite cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Ovidiu Raeţchi!
Ovidiu Raeţchi: Bună seara şi daţi-mi voie să vă spun că nu vă invidiez pentru că aţi avut de pregătit emisiunea de azi pentru că realităţile se schimbă de la o oră la alta şi, mă gândesc, o întrebare poate să nu mai aibă sens după câteva minute de la momentul în care e formulată.
Radu Dobriţoiu: Corect, este o situaţie dinamică, imprevizibilă. Să-i spunem bun venit la ‘Euroatlantica’ şi domnului Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, bine v-am găsit!
Radu Dobriţoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, Jens Stoltenberg declara că Rusia a impus o nouă stare de normalitate în Europa. Putem vorbi din acest an de o normalitate a Europei sub presiunea trupelor ruseşti?
Ovidiu Raeţchi: Aşa pare să fie, pare să fie o realitate într-o continuă dinamică. Ne amintim cu toţii că o astfel de acumulare de trupe în jurul Ucrainei a mai existat, a părut să fie conciliată la momentul respectiv, a fost reluată, probabil că scenariul se va prelungi pe termen lung, dar din punctul meu de vedere nu e neapărat o acţiune inteligentă chiar pentru interesele strategice ale lui Vladimir Putin pentru că NATO este o alianţă defensivă şi nu doar pretinde că este, chiar este. Din acest motiv, în lipsa unor mari crize create de Vladimir Putin /…/ ar fi fost mult mai relaxat, ar fi crescut mai greu. FIind defensivă, Alianţa se mobilizează tocmai la ameninţări. Deci în mod normal Occidentul nu e preocupat de extindere militară, ci de economie şi de nivelul de trai. Dacă ne uităm în istorie, între 1939 – 1941, Marea Britanie, SUA nu doreau să fie mari puteri militare, au fost obligate să facă lucrul ăsta şi capacitatea Occidentului, tocmai pentru că are o putere economică sporită, iese să se mobilizeze rapid în faţa unei crize. Deci, aşa cum spuneam, cred că Vladimir Putin greşeşte chiar şi /…/ propriile lui interese, pentru că obligă, ţine constant NATO în presiune, îl obligă să-şi optimizeze strategiile şi să evolueze de la o criză la alta.
Radu Dobriţoiu: Corect, dar în continuarea răspunsului dvs, cât mai poate susţine economia Rusiei această mobilizare masivă de trupe, pentru că aceste mişcri de trupe costă foarte mult şi ştim foarte bine că economia Rusiei nu este la un nivel foarte bun în momentul de faţă.
Ovidiu Raeţchi: Eu am spus şi momentul în care Rusia a început să joace mult mai ofensiv pe plan extern, când a început să se implice în Siria, în Libia, că există riscul unui scenariu de tip Afganistan, în care Rusia, din raţiuni strategice, supraîntine economia şi poate să ajungă oricând la o implozie internă, la proteste interne. Şi mai e o problemă aici – în acest moment, Rusia a devenit cel mai imprevizibil actor – hai să spunem actor revelant din sistemul internaţional, era pe care, în mod tradiţional, îl ocupa Coreea de Nord, dar acolo elementul de imprevizibi face mai degrabă parte ditr-un spectacol relaiv previzibil – însă, astăzi, Rusia îşi asumă roul de actor care nu mai respectă nicio regulă şi niciun principiu de dialog. Toţi am ajuns să aşteptăm să ne păcălească cumva, dar nu ştim încă cum şi când o vor face şi asta face un rău enorm şi diplomaţiei ruse şi prestigiului Rusiei, diplomaţie care este totuşi un majoră, o diplomaţie de tradiţie şi cu un rol fundamental la ONU şi nu-mi pot imagina astăzi cum vor mai putea funcţiona normal diplomaţii ruşi pe viitor, când ei au fost obligaţi să trimită atâtea mesaje lipsite de credibilitate. Iată, o provocare economică şi o provocare diplomatică la care Rusia se supune singură.
Maskirovka Federaţiei Ruse
Radu Dobriţoiu: Continuăm pe această idee, a păcălelii. Domnule Ştefan Ciochinaru, Federaţia Rusă a început să construiască o adevărată „maskirovka” pe tema unei eventuale invazii în Ucraina, subliniind că NATO şi Statele Unite exagerează, că nu sunt argumente în acest sens. Unde este, de fapt, adevărul?
Ştefan Ciochinaru: Aproape că mar bufni râsul. /…/ ar zice ruşii. De fapt, americanii şi europenii sunt cei care au încercuit Ucraina, ei au deplasat în zonă aproape 200.000 de militari, mii de tancuri, avioane de luptă, rachete, piese de artilerie, ei s-au dedat la jocuri de război la frontiera Rusiei cu Ucraina şi în Belarus. Ei, americanii şi europenii, ameninţă pacea continentului, dacă nu se revine la situaţia strategică de dinainte de 1997 sau chiar de pe vremea URSS. Păi nu vă supăraţi, acest tip de discurs al Kremlinului are o logică care nouă ne scapă. Lăsând gluma la o parte acum, fără îndoială că aveţi dreptate atunci când spuneţi că în relitate este vorba de o operaţiune de „maskirovka”, tipică propagandei ruseşti, care vopseşte gardul ca să nu se vadă leopardul. Rusia are o îndelungată tradiţie, de altfel, în folosirea acestei doctrine de mascare, de deghizare, prin care ruşii îşi folosesc capabilităţile militare, diplomatice pentru a păcăli adversarul şi pentru a crea situaţii înşelătoare. Întrebaţi care e adevărul. Ei bine, adevărul este cel pe care îl vede toată lumea, toată lumea care are un gram de bun simţ. Adevărul e că Rusia este o putere revizionistă, care vrea să schimbe, prin dictat şi forţă, ordinea lumii. De ce americanii şi Europa au acţionat informaţional, avertizând aproape zilnic cu privire la planurile Rusiei? Da, asta e o altă discuţie şi încă una serioasă, pentru că e vorba de o strategie foarte bine pusă la punct, care dezvăluie în public, în timp real informaţiile obţinute de serviciile secrete, lipsindu-l pe adversar de elementul surpriză şi punându-l în cea mai incomodă situaţie, cea de agresor faţă de opinia publică internă şi internaţională, obligând, practic, Rusia să nege, să retracteze ordinele de luptă, să facă paşi înapoi. De altfel, Occidentul a făcut publice şi planurile Rusiei de a falsifica o justificare a războiului, sugerând că orice astfel de truc ar fi rapid demascat. La ora la care vorbim noi, domnule Dobriţoiu, linia de demarcaţie din Donbas e roşie de provocările armate ale separatiştilor rusofoni, s-au înregistrat peste 40 de incidente în ultimele 24 de ore, iar misiunea Rusiei de la ONU a răspândit astăzi materiale care acuză un aşa-zis genocid întreprins de armata ucraineană împotriva populaţiei rusofone din regiunea separatistă. În plus, imaginaţi-vă ce frustrare e la Kremlin în aceste zile! După invazia surpriză a Crimeei în 2014, ruşii au trăit cu iluzia că ei sunt stăpânii inelelor, că ei şi numai ei sunt maeştrii jocului informaţional, pentru că acum, iată, în caz real, să fie făcuţi varză, iertaţi-mi expresia mai puţin academică. Mai mult, americanii şi britanicii au fost tot timpul cu cel puţin o mutare înaintea ruşilor, au cunoscut fiecare pas pe care Kremlinul a intenţionat să îl facă şi l-au dezvăluit lumii întregi.
Şi astfel, alt mit, cel al superiorităţii serviciilor secrete ruse, s-a prăbuşit ca un castel de cărţi de joc. Mai vine şi un responsabil britanic, ieri, şi pune sare pe rană spunând că, ştim bine ce se petrece, avem oameni acolo. Să nu te apuce nebunia? Cum li s-a întâmplat lui Putin şi Lavrov ieri, când au râs isteric în faţa camerelor de televiziune, vezi, Doamne, ce glumă bună e asta cu atacarea Ucrainei. Acum, sigur că strategia aceasta e riscantă, e ca în povestea cu Petrică şi lupul, poate să afecteze şi credibilitatea celor care o folosesc. Dar ea, cum să vă spun, a fost impusă de condiţiile de pe teren, pentru că se originează de ce s-a întâmplat în 2014 la ocuparea Crimeei. Şi atunci serviciile occidentale şi NATO au avut semnale şi informaţii despre ce se întâmpla în teren, dar, spre deosebire de ce se întâmplă acum, au ales să nu anunţe public. Pentru mulţi, asta a fost o greşeală şi Rusia a profitat. A fost atunci un moment de turnură pentru modul în care NATO tratează Rusia şi acţiunile ei de reăzboi hibrid. Aşa că acum asistăm la un adevărat festival mediatic al transparenţei informaţiilor.
Discutăm despre decizii ale NATO, în contextul crizei de la frontierele Ucrainei. Avem reuniunea NATO la nivel de miniştri ai apărării, ultima zi a dezbaterilor astăzi la Bruxelles. Colegul meu, colonelul Cristian Dumitraşcu, de la „Ora Armatei”, a obţinut astăzi o declaraţie de la ministrul apărării naţionale, Vasile Dîncu, aflat la Bruxelles.
Vasile Dîncu:
Pe lângă faptul că discutăm o temă de mare urgenţă, cea legată de criza deschisă de Rusia prin masarea de trupe la graniţa Ucrainei, avem şi lucruri de esenţă strategică pe care trebuie să le hotărâm aici. De exemplu, am discutat despre conceptul strategic al NATO, o discuţie, sigur, care va fi finalizată în iunie la Madrid. Am discutat, de asemenea, despre modul cum se vor face în viitor alocările financiare, despre nevoia de resurse pe care o are NATO, despre statutul NATO în viitor, despre cum vor trebui adaptate conceptele strategice, atât Busola strategică, cât şi conceptul NATO la noile ameninţări. Am discutat şi despre o serie de elemente care arată că România este în acest moment un furnizor de securitate şi este privită cu respect aici. România şi-a spus cuvântul în ceea ce priveşte postura NATO, în ceea ce priveşte actuala situaţie de pe flancul estic şi evident că am construit împreună cu alţi colegi, cu prietenul meu ministrul apărării din Polonia, cu alţi miniştri de la flancul estic, un front comun în ceea ce priveşte prioritizarea ameninţărilor din această zonă pe lista riscurilor şi, de asemenea, în ceea ce priveşte prezenţa înaintată a forţelor NATO în această zonă, constituirea de battle group-uri şi alte forme, până la urmă, de participare colectivă la ceea ce înseamnă descurajare şi securitatea ţărilor noastre. Cu cât primim tot mai multe semne, nu numai declarative, dar prezenţa unor trupe, prezenţa unor battle group-uri în România, şi nu numai asta, tot angajamentul practic pe care îl arată în acest moment ţările din NATO îmi dau un sentiment, sigur, de securitate şi evident că aş vrea să şi pot transmite acest lucru pentru toţi concetăţenii noştri. Simt şi un sentiment mai mare aici, la sediul NATO, de securitate şi de familiaritate, pentru că prietenul meu domnul Mircea Geoană este secretar general adjunct, ne sprijină aici, sprijină România. Nu este un lucru puţin să ai la acest înalt nivel un înalt demnitar, un patriot care să sprijine ţara.
Radu Dobriţoiu: Sâmbătă dimineaţă, în emisiunea „Jurnal Militar’, veţi putea asculta integral interviul cu ministrul Vasile Dîncu. Ascultaţi acum Euroatlantica, ivitaţii emisiunii sunt Ovidiu Raeţchi preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru.
Domnule Ovidiu Raeţchi, România a fost menţionată deseori în această săptămână la Bruxelles. Cât de importantă este ţara noastră în contextul acestor dezvoltări din apropierea flancului de est al Alianţei?
Ovidiu Raeţchi: Daţi-mi voie să fac o observaţie pe care nu o fac în calitate de voce guvernamentală, am făcut-o şi în urmă cu câteva luni ca voce care strict analizează, şi anume că România a fost în ultimii ani suprinzător şi constant bine pregătită pentru evoluţii, le-a anticipat şi a luat măsuri să fie la momentul potrivit aliatul de care e nevoie. Am fost pregătiţi cu 2% din PIB pentru Apărare într-un moment în care nu se discuta atât de mult despre acest subiect, preşedintele Trump nu-l impusese pe agenda esenţială NATO; am fost pregătiţi cu viziunea pentru o prezenţă aliată înaintată în ţară, la care ajungem, iată acum, România vorbeşte despre necesitatea ei de ani de zile; am fost pregătiţi cu o viziune proactivă despre rezilienţă şi am oferit expertiza românească pentru acest Centru Euroatlantic pentru Rezilienţă şî iată că, astăzi, NATO vorbeşte despre asta, deci primul lucru pe care aş vrea să-l spun este ăsta, că dacă poate în alte domenii care ţin de politica internă nu reuşim, aici, în domeniul strategic, în ultimii ani cel puţin am fost pregătiţi şi era absolut normal ca postura NATO în România să crească continuu. Noi, cei de-aici, care înţelegem avantajele României, ştiam că asta se va întâmpla pentru că în ultimă instanţă e singurul stat masiv pro occidental şi pro european de la Marea Neagră şi poate chiar din zona Ucrainei, şi mai trebuie să spun ceva oarecum în continuarea celor spuse de Vasile Dîncu, că am avut şansa sau am avut inspiraţia să avem la momentul potrivit un secretar adjunct NATO care înţelege regiunea şî care a făcut lucruri pentru România şi că am avut şansa şi inspiraţia să avem un premier care înţelege imediat orice raţionament militar sau geopolitic, deci anunţurile care vizează România din ultima perioadă sunt fireşti şi sunt meritate de ţara noastră.
Relevanţa Bazei Mihail Kogălniceanu
Radu Dobriţoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, ce relevanţă are în acest context amintit Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu?
Ştefan Ciochinaru: Baza Mihail Kogălniceanu este deja semnificativă în plan strategic şi va deveni probabil cea mai mare bază americană şi NATO de la Marea Neagră. Faptul că azi – chiar sunt surprins că nu dvs, care sunteţi cel mai bine informat şi care aţi dat chiar ştirea astăzi la Radio România – faptul că astăzi la Cartierul General NATO s-a semnat memorandumul de înţelegere prin care se permite României să aibă acces la muniţii strategice pentru aeronavele de luptă, eu îl leg şi de baza Kogălniceanu, şi de baza Câmpia Turzii. Kogălniceanu este, dacă vreţi, garanţia de securitate cea mai importantă pentru România la Marea Neagră, la atât ce mică distanţă de Crimeea.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, vorbea Jens Stoltenberg despre un nou grup de luptă condus de Franţa în România. Ce presupune asta?
Ovidiu Raeţchi: Pesupune în primul rând o recunoaştere a importanţei României, presupune o revenire geopolitică a Franţei în această zonă în care, mă rog, poate că Franţa a fost întotdeauna atentă să menajeze interesele Rusiei şi presupune importanţa strategică pe care o capătă zona, la nivel nu doar eurpoean, ci chiar mondial.
Ovidiu Raeţchi: Faptul că Rusia a devenit, aşa cum spuneam mai devreme, actorul cel mai imprevizibil şi poate cel mai agresiv din sistemul internaţional în momentul de faţă face ca toate privirile să se întoarcă către Marea Neagră şi aşa cum foarte bine observa domnul Ciochinaru, Kogălniceanu preia o serie de responsabilităţi pe care poate că Turcia de-a lungul timpului le-a pierdut din cauza anumitor reglaje politice şi viziuni diferite şi, mă rog, asperităţ în relaţia cu unii actori din NATO cel puţin. Deci, importanţa aderării noastre oneste la principiile occidentale, la principiile NATO, la principiile UE fac din Kogălniceanu şi fac din România un centru de securitate, atât din punct de vedere ideologic şi democratic, cât şi din punct de vedere militar şi mă bucură foarte mult redescoperirea parteneriatului nostru atât de vechi şi atât de fecund cu Franţa.
Radu Dobriţoiu: Este important, Baza de la Mihail Kogălniceanu, putem aminti asta, că peste 20 de ani se vor întâmpla extinderi masive, astfel încât acolo vom avea un mic orăşel militar care va putea găzdui aproximativ 10.000 de militari şi civili, este în plină evoluţie atât baza aeriană, cât şi baza militară de lângă aceasta. Domnule Ştefan Ciochinaru, aţi amintit, România are acces la muniţii decisive pentru Forţele Aeriene, după semnarea unui memorandum la Bruxelles. Despre ce este vorba, ce sunt aceste muniţii decisive?
Ştefan Ciochinaru: Sunt muniţii caracterizate ca bombe inteligente datorită capacităţii lor de a lovi cu precizie o ţintă desemnată, bazându-se pe coordonare externă sau pe propriile sisteme de ghidare. Adică, aici, probabil că militarii pot să prezinte mai bine decât mine, dar e vorba de ghidarea cu laser, de GPS, de frecvenţă radio sau alte metode care pot fi utilizate şi care sunt utilizate pentru a creşte precizia. Este vorba de cel mai modern armament existent în momentul de faţă şi este un succes absolut remarcabil al armatei române, faptul că va începe să fie dotată în cadrul NATO cu aceste muniţii decisive pentru lupta aeriană. Ele chiar aşa sunt, decisive pentru lupta aeriană. Dar având în vedere modernizarea continuă a forţelor noastre aeriene, sprijinul pe care îl primim din partea aliaţilor, acest armament inteligent, aceste muniţii inteligente decisive, pe care le primim, nu vor face altceva decât să întărească capacitatea noastră de securizare a spaţiului aerian al ţării.
Coeziunea NATO
Radu Dobriţoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, Alianţa a arătat din nou unitate în această săptămână. Cât de importantă este această coeziune?
Ovidiu Raeţchi: Cred că e primul lucru care merită subliniat – coeziunea şi coerenţa dovedită de membrii NATO în contextul acestei crize. Nu e un secret pentru nimeni, ba chiar e chiar firesc, că diplomaţiile europene şi americane au avut frecvent abordări strategice diferite, inclusiv în raport cu Rusia, în timp ce Statele Unite şi statele din fostul lagăr sovietic, între care şi România, au o abordare realistă în sens politologic. Germania şi Franţa, din raţiuni geografice, economice, istorice au impus o linie mai împăciuitoare.
Totuşi, de această dată vocile tuturor actorilor din NATO au fost sincronizate şi coerente, lucru care mie mi se pare că a debusolat Moscova, care se aştepta să disloce un grup de voci critice din interiorul alianţei.
Radu Dobriţoiu: Bineînţeles, Moscova a dorit dintotdeauna să atace, să submineze această coeziune. Domnule Ştefan Ciochinaru, credeţi totuşi că Rusia va ataca Ucraina în această lună, cum sunt iarăşi informaţii în acest sens?
Ştefan Ciochinaru: Domnule Dobriţoiu, sincer, nu cred că acest lucru s-ar întâmpla decât dacă Putin şi sfătuitorii lui sunt sinucigaşi. A porni totuşi războiul în condiţiile în care toată planeta e cu ochii pe tine, toată lumea a înţeles despre ce este vorba acolo, mi se pare… Şi e un război pe care oricum n-ai şanse să-l câştigi. Nu ai şanse să câştigi acest război. Ucraina se va apăra, Ucraina nu mai este astăzi în situaţia din 2014. Ucraina este altă ţară, armata Ucrainei este altă armată.
Radu Dobriţoiu: Domnule Ovidiu Raeţchi, este foarte important să transmitem un mesaj pentru populaţie şi vă rog să vă referiţi la garanţiile de securitate de căre se bucură România, să le transmitem ascultătorilor că România nu se află în nici un pericol în acest moment, nici chiar dacă ar exista,ipotetic, o invazie asupra Ucrainei.
Ştefan Ciochinaru: Categoric, prin alegerile strategice inteligente pe care România le-a făcut la timp, ea este în acest moment în situaţia fericită a muşchetarilor care, nu-i aşa, sunt toţi pentru unul şi unul pentru toţi, ceea ce n face să fim pe acelaşi plan cu marile puteri ale lumii, cu Statele Unite, cu Franţa, cu Marea Britanie, cu toţi aliaţii noştri. DecRomânia este sigură pentru că România are aliaţi uternici, pe care a ştiut să şi-i aleagă şi să şi-i cultive.
Radu Dobriţoiu: Şi un atac împotriva României, o agresiune împotriva României de orice fel ar însemna un atac împotriva întregii alianţe, domnule Ovidiu Raeţchi? Să-i liniştim pe români…
Ovidiu Raeţchi: Categoric. România este în momentul de faţă în deplină siguranţă.
Radu Dobriţoiu: „Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: „Decizii ale NATO în contextul crizei de la frontierele Ucrainei”. Invitaţii emisiunii au fost Ovidiu Raeţchi, preşedinte al Centrului Euroatlantic pentru Rezilienţă, fost vicepreşedinte al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor şi profesorul Ştefan Ciochinaru, analist de politică externă. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi, alături de producătorul emisiujnii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
