În Germania a început Conferinţa de Securitate de la München, considerat cel mai important forum anual în domeniul unde timp de trei zile, lideri politici, şefi ai diplomaţiilor şi experţi discută de crize, dar şi despre riscurile de securitate ale momentului. De la războiul Rusiei împotriva Ucrainei şi tensiunile din Orientul Mijlociu până la competiţia marilor puteri, securitatea economică şi noile ameninţări hibride. Ediţia din acest an are şi o miză suplimentară, relaţia transatlantică.
Europa vine la München cu sentimentul că alianţa cu Washingtonul trebuie reparată şi reînsufleţită după luni de fricţiuni şi semnale contradictorii. În deschiderea reuniunii, cancelarul Germaniei Friedrich Merz a transmis un mesaj direct – chiar şi Statele Unite nu mai pot merge singure în era rivalităţii între marile puteri şi tocmai de aceea e nevoie de o reconstrucţie a încrederii între aliaţi. Merz a insistat însă şi pe cealaltă jumătate a ecuaţiei – Europa trebuie să devină un pilon mai puternic al propriei apărări în interiorul NATO. Într-un detaliu care a tras atenţia presei internaţionale, el a confirmat existenţa unor discuţii confidenţiale cu Franţa, privind ideea unui element european de descurajare nucleară, un semnal al anxietăţilor europene, într-o perioadă în care ordinea internaţională pare mai fragilă ca oricând.
Delegaţia americană este mai numeroasă decât anul trecut, iar Washingtonul pare să fie ales o prezenţă mai calmă la nivel un fel de mesaj. Înainte să plece spre Germania, secretarul de stat Marco Rubio a adoptat un ton împăciuitor faţă de aliaţii europeni. A vorbit despre importanţa relaţiei cu Europa şi a sugerat că urmează un discurs în care va încerca să contureze o direcţie pentru noua eră geopolitică. Una dintre întâlnirile aşteptate la München este cea dintre Rubio şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelensky pe fondul intensificării atacurilor ruseşti asupra infrastructurii energetice din Ucraina şi al discuţiilor despre cum ar putea arăta următoarea etapă de sprijin militar şi economic.
Tot aici agenda transatlantică include şi presiunea, reluată tot mai des, ca statele europene să cheltuiască mai mult pentru apărare şi să-şi crească capacităţile industriale şi logistice. Pe lângă dosarul ucrainean, conferinţa deschide şi teme care urcă rapid pe lista urgenţelor – securitatea economică, lanţurile de aprovizionare, rezilienţa democratică, dar şi tehnologiile care pot schimba balanţa de putere de la drone şi spaţiu la inteligenţa artificială şi războiul cibernetic. Toate într-un moment în care europenii vor să audă clar ce fel de parteneriat îşi doreşte Washingtonul. Unul de tip ”America First” sau unul de tip ”Împreună suntem mai puternici”.
Interesant este că Münchenul devine şi o scenă pentru dosare mai puţin vizibile, dar strategice. De exemplu, discuţiile de Arctica şi Groenlanda, unde Rubio urmează să întâlnească inclusiv cu liderii Danemarcei şi Groenlandei, un semn că miza Nordului îngheţat creşte odată cu competiţia globală.
În următoarele 48 de ore, tonul şi concluziile de la Münhen vor conta enorm, pentru că, dincolo de discursuri, întrebarea centrală rămâne aceeaşi – cine garantează securitatea Europei? În ce condiţii? Şi cu ce preţ politic? Iar răspunsul se scrie în aceste zile, în salonele conferinţei, dar şi în deciziile concrete care vor urma la Washington şi în capitalele europene.
