
Ediție Euroatlantica din data de 5 anuarie 2023, realizator Radu Dobrițoiu.
Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit! Am traversat cel mai complicat an din perspectiva securităţii europene după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cu un nou război pe continent.
2022 a adus provocări pentru coeziunea Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene în faţa agresiunii neprovocate a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei.
Prin invadarea Ucrainei pe 24 februarie 2022, Vladimir Putin a adus din nou războiul în Europa. În paralel cu acest conflict din 2022 se conturează o nouă criză de securitate în Balcanii de Vest.
În autoproclamatul stat Kosovo mocneşte un nou conflict. Autorităţile de la Pristina încearcă să le impună minoritarilor sârbi noi documente şi plăcuţe de înmatriculare pentru autovehicule.
Un stat Kosovo care nu este recunoscut în Uniunea Europeană de Cipru, Grecia, România, Slovacia şi Spania, ţări care nu acceptă independenţa pe care această provincie şi-a proclamat-o în 2008. Statul Kosovo nu este recunoscut nici de China şi nici de Federaţia Rusă.
În această seară, la „Euroatlantica”, o retrospectivă a anului 2022, analizând pe scurt principalele provocări la adresa securităţii Europei. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Popescu, diplomat cu un doctorat obţinut la Sorbona în Istoria relaţiilor internaţionale contemporane şi contraamiralul de flotilă în rezervă Tiberiu Frăţilă, specialist în comunicare strategică. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea „Euroatlantica”.
Tema ediţiei: „2022 – un an care a schimbat securitatea Europei”.
Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu.
Ştefan Popescu: Bună seara, bun găsit tuturor!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule contraamiral Tiberiu Frăţilă!
Tiberiu Frăţilă: Bună seara şi La mulţi ani!
Radu Dobrițoiu: Bun venit la „Euroatlantica”, la Radio România Actualităţi!
Domnule profesor Ştefan Popescu, Europa s-a bucurat de cea mai lungă perioadă de pace continentală din ultimele secole. În 2022 a dispărut această pace, prin invadarea neprovocată a Ucrainei de către Vladimir Putin. Cât de grav a fost afectată securitatea Europei?
Ştefan Popescu: Foarte mult, pentru că pe teritoriul Europei are loc acest conflict. Europa este confruntată nu numai cu o provocare de securitate foarte importantă, pentru că în acest moment se joacă frontiera de est a Uniunii Europene. Unde se va afla această frontieră de est a Uniunii Europene, pe linia oblasturilor anexate de Federaţia Rusă? Încă nu ştim, războiul încă nu s-a încheiat.
Dar dincolo de această provocare securitară, care a însemnat şi o conştientizare a Europei, pentru că până acum, ştim foarte bine, am discutat de nenumărate ori în cadrul emisiunii dumneavoastră, foarte puţine state europene alocau cei 2% din PIB necesari apărării. Iată că acum statele europene conştientizează, inclusiv Germania, colosul german, care şi-a dat seama de slăbiciunea militară pe care o avea, încep să îşi dea seama că securitatea nu poate fi tratată din punct de vedere contabil. State care se aflau în neutralitate, Finlanda, Suedia, sau care beneficiau de derogări, cazul Danemarcei, s-au apropiat de, au intrat chiar în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, cazul Finlandei şi Suediei.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană trebuie să facă faţă la o altă problemă, pentru că, vedeţi, acest conflict trebuie comparat prin efectele sale cu marile crize economice, cum a fost criza din 1929. Lupta se dă şi pe terenul rezilienţei economice şi Uniunea Europeană sesizează acum şi anumite minusuri, anumite deficienţe în materie de anticipare strategică, cum este fragilitatea liniilor sale de aprovizionare, fragilităţile din punct de vedere energetic, lipsa unei dotări corespunzătoare cu infrastructuri pentru a putea importa şi de pe alte meridiane geografice gazul natural şi petrolul şi faptul că de foarte multe ori Europa are o problemă de percepţie ca şi pol de putere important. Iată că Europa a avut nevoie de Statele Unite ale Americii, de acţiunea decisivă americană, pentru a se mobiliza şi a se coagula pe tema dosarului ucrainean.
Radu Dobrițoiu: Războiul, domnule profesor, în continuarea acestei idei, războiul din Ucraina a scos la iveală vulnerabilităţile la adresa securităţii Europei în 2022?
Ştefan Popescu: Absolut şi iată că aceste vulnerabilităţi sunt multiforme, nu sunt numai militare, sunt şi economice, energetice, financiare, societale, dacă vreţi, pentru că asistăm şi la un război informaţional.
Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Tiberiu Frăţilă, să ne apropiem de zona de securitate a României, privind, retrospectiv, spre 2022 în contextul războiului din Ucraina, cât de importantă a devenit, în acest moment, regiunea Mării Negre?
Tiberiu Frăţilă: Regiunea Mării Negre şi Balcanii, aş continua ideea domnului profesor Popescu, reprezintă zone de interes maxim pentru stabilitatea întregului continent european. Problemele politice şi alte crize din ţările acestei regiuni se pot transforma oricând în probleme de securitate pentru Europa. Şi aminteaţi dumneavoastră, la începutul emisiunii, de problema Kosovo. Din punct de vedere al Alianţei Nord-Atlantice, pentru prima dată într-un document strategic adoptat la nivel înalt, mă refer la Summitul de la Madrid din iunie 2022, s-a recunoscut importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru apărarea întregii Alianţe pe flancul sud-estic. Sigur, aceasta, împreună cu zona Mării Balltice şi a celor trei ţări de pe flancul de nord-est. Încă din 2014, pe atunci lucram în Statul Major al Apărării, noi am pus problema, Ministerul Apărării şi România, Ministerul de Externe, ca în documentele NATO să fie trecută, în mod clar, problema regiunii Mării Negre şi importanţa acesteia pentru flancul de est al Alianţei. Nu s-a întâmplat acest lucru la Summitul din Ţara Galilor din septembrie 2014 şi iată că, abia după opt ani, după anexarea Crimeei în 2014 de către Rusia şi după declanşarea războiului ilegitim în Ucraina de către Rusia, s-a reuşit într-un document programatic şi s-au luat măsuri şi de întărire a flancului estic, începând cu nordul continentului, cu Estonia, Lituania, Letonia şi continuând până jos, către România şi Bulgaria.
Sigur că regiunea Mării Negre, are, sau mai bine zis, Marea Neagră a devenit, o dată cu intrarea României şi a Bulgariei în NATO, a devenit vecin şi graniţă a NATO şi a Uniunii Europene. Marea Neagră are o importanţă strategică pentru întreg continentul european, fiind situată între Europa şi Asia, cu şase state riverane, dintre care trei sunt mebre NATO, iar două dintre acestea sunt şi ale Uniunii Europene. Este, deci, un vecin direct al Uniunii Europene şi al NATO, este un centru de tranzit energetic şi de mărfuri, din punct de vedere geopolitic şi militar. Reprezintă uşa securităţii la frontiera NATO, fiind cale de influenţă dinspre Rusia şi o potenţială cale de intrare dinspre China. Pentru România, că ne referim la ţara noastră, este vitală menţinerea securităţii Mării Negre.
Securitatea maritimă se concentrează pe libertatea de circulaţie şi de navigaţie şi pe libertatea comerţului, care trebuie apărate şi în situaţii speciale, cum ar fi un război, pe apărarea zonei economice exclusive, unde avem resurse energetice.
Radu Dobrițoiu: Aţi amintit, domnule contraamiral, aţi amintit foarte bine, 2022 marchează şi suplimentarea trupelor americane pe continent.
Tiberiu Frăţilă: Exact! Însuşi preşedintele Biden a anunţat în timpul Summitului de la Madrid suplimentarea cu zeci de mii de militari în Europa şi mă refer la Germania, Polonia, dar şi suplimentarea modulului, să-i spun aşa, american din România, până la nivel brigadă, la 5.000 de militari. Noi avem o consistentă în grupurile de luptă, care au fost iniţial creionate în 2014, după anexarea Crimeii şi conflictul din regiunea Donbas, declanşat de către ruşi. Deci, elementele, să zic aşa, pe hârtie erau creionate şi în 2022 s-a trecut la…
Radu Dobrițoiu: Implementare.
Tiberiu Frăţilă: La implementarea lor pe teren cu acel battlegroup condus de Franţa şi cu acest modul. Îi spun modul, că deocamdată nu s-a concentrat la nivel brigadă America.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, am avut o reuniune NATO la Bucureşti, privind reprospectiv spre 2022, cum au influenţat securitatea Europei în anul încheiat temele dezbătute la această ministerială extrem de importantă?
Ştefan Popescu: Desigur, ceea ce este important este că s-a discutat despre convergenţa strategică dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Acest lucru pare că nu mai este pus în discuţie, pentru că ştim foarte bine că înainte de războiul din Ucraina existau anumite, hai să spunem, neînţelegeri, ambiţii diferite între cele două maluri ale Atlanticului, inclusiv voinţa şi angajamentul politic de a sprijini Ucraina, astfel încât aceasta, în momentul în care ea va decide să înceapă să amorseze un proces politic sau vor exista toate condiţiile pentru un proces politic, Ucraina să se afle în cea mai bună situaţie, să nu se afle într-o situaţie de dezechilibru în faţa Federaţiei Ruse.
În acelaşi timp, noi trebuie să mai remarcăm ceva dincolo de aceste angajamente oficiale şi să privim şi puţin o realitate, pentru că, vedeţi, o criză tot timpul naşte şi alte crize. Există anumite neînţelegeri care nu au fost discutate în sânul cuplului franco-german, chiar astăzi citeam în presa franceză anumite critici în Franţa cu privire la sistemul regional de apărare antirachetă pe care îl dezvoltă Germania cu alţi parteneri din Uniunea Europeană, bazat pe sisteme israeliene. De asemenea, cred că dincolo de succesul acestei reuniuni, care a dat mare vizibilitate Bucureştiului, cred că este foarte bine să ne gândim şi la faptul că orice criză permite pentru anumite state efectuarea de salturi calitative. Un asemenea salt calitativ îl face Polonia în acest moment, care devine şi un actor cu relevanţă strategică foarte mare.
Acum câteva zile [Polonia – notă R.D] a semnat un acord pentru achiziţionarea de sateliţi de spionaj de tip Airbus, ceea ce conferă Poloniei un instrument de putere extraordinar şi o valoare de întrebuinţare atât pentru marii aliaţi ai Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic. Deci, dincolo de această dimensiune diplomatică la care România a punctat cu succes, trebuie să ne gândim şi la dezechilibrele de putere care se fac faţă de aliatul polonez.
România trebuie foarte mult să se gândească la propriile programe de armament, pentru că am rămas în urmă, în ciuda anunţurilor din ultimul timp. Domnul contraamiral sigur că ne va da date suplimentare, dar iată că arma marinei devine fundamentală la Marea Neagră, inclusiv din perspectivă energetică. Gândiţi-vă că avem proiecte foarte importante la Marea Neagră privind valorificarea resurselor de gaz şi investitorii trebuie să vadă… Sigur, prezenţa americană ne ajută foarte mult şi cea aliată, dar în acelaşi timp, România trebuie să se întărească din punct de vedere militar.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Popescu, sunteţi istoric şi tocmai de aceea aş dori să ne amintim de sprijinul pe care Statele Unite ale Americii l-au acordat Europei în Primul Război Mondial, în al Doilea Război Mondial.
Ştefan Popescu: Absolut.
Radu Dobrițoiu: Iată că acum, din nou, în 2022, securitatea Europei a avut, din nou, şi s-a demonstrat asta, nevoie de Statele Unite, de sprijinul Washingtonului. Cum priviţi…
Ştefan Popescu: Şi în timpul războaielor iugoslave, domnule Dobriţoiu, ştim foarte bine, a fost nevoie – deşi a fost un conflict mult mai mic – a fost nevoie de sprijinul american, inclusiv când europenii s-au implicat pe teatre de proximitate, cum a fost Libia.
Radu Dobrițoiu: Libia. Sigur că da. Putem spune că fără Statele Unite, securitatea Europei nu poate fi consolidată?
Ştefan Popescu: Tocmai asta spuneam că Europa are nevoie să facă o revoluţie strategică, pentru că, gândiţi-vă, aţi văzut foarte bine că avem de-a face cu un conflict mondializat – aşa îi spun. Vedeţi că încep să se refacă anumite falii bipolare, un grup filorus, pe de o parte, un grup în jurul Statelor Unite ale Americii, occidental, pe de altă parte. Europa trebuie să fie capabilă să facă faţă, bineînţeles, alături de aliatul american, şi în Ucraina, pe Flancul de est, NATO, în zona mediteraneană, dar europenii trebuie să fie capabili să aibă o valoare adăugată pentru aliatul american şi pe teatrul indo-pacific. /Ori/ foarte puţine naţiuni europene au doctrine în acest sens şi trebuie făcut un efort, pentru că, vedeţi, actualul conflict din Ucraina ne arată că nu mai există conflict localizat. Discutăm despre asistenţa sau sprijinul politic al Chinei pentru Federaţia Rusă, discutăm de jocul ambiguu al Indiei, din punct de vedere energetic. Deci vedeţi că securitatea, orice… Nu mai există conflict localizat, exclusiv localizat. Au toate dimensiune globală şi se leagă. Ceea ce se joacă acum în Ucraina, se joacă inclusiv securitatea şi credibilitatea Occidentului ca aliat în zona indo-pacifică.
Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Tiberiu Frăţilă, am fost împreună în Kosovo. Am fost cantonaţi în Leposavici. Am simţit împreună frustrarea sârbilor. Am vizitat Kosovo Polje, Câmpia Mierlei, zona în care cruciaţii au luptat de două ori cu armatele otomane. Cunoaşteţi regiunea. Sunt şanse pentru a evita o nouă criză în Kosovo?
Tiberiu Frăţilă: Problema Kosovo este complexă. Cred că ea trebuie privită într-un context mai larg. Regiunea Balcanilor, de care aminteam la început, este afectată în unele ţări de aici, din regiune, de probleme precum lipsa unor sisteme democratice pe deplin funcţionale, slăbiciuni economice, dependenţe energetice, dispute teritoriale nerezolvate şi conflicte interetnice.
Toate aceste probleme riscă să fie folosite şi manipulate nu numai de lideri politici din Balcani, din ţări sau din provincii, mă refer aici la Kosovo şi Serbia, dar şi de actori terţi, cu interese în regiune, şi mă refer la Rusia. Când spun Rusia, revin la summit-ul NATO, pentru că am uitat să-mi termin ideea – la summitul NATO din 2022, pentru prima dată, Rusia, Federaţia Rusă a fost trecută ca principală ameninţare pentru Alianţa Nord-Atlantică, adică pentru securitatea spaţiului nord-atlantic, după ce s-a dat statutul de partener de dialog, de cooperare, exista un consiliu NATO-Rusia. Am încheiat paranteza.
Provincia autonomă Kosovo sau Republica autoproclamată Kosovo poate crea probleme, însă ceea ce am văzut eu din ce s-a întâmplat în anul 2022, este vorba de incidente izolate, care au la bază probleme interetnice. Dacă ne amintim, în august tot au fost nişte proteste şi care tindeau, vreme de vreo şapte /zile/, care tindeau să ducă spre violenţă o dată cu schimbarea legislaţiei cu plăcuţele de înmatriculare şi cu certificatele şi cu permisele eliberate de Serbia, care nu erau recunoscute în Kosovo şi trebuia să treacă la schimbarea aceasta sub autoritatea kosovară. Deci a fost un incident legat de, ca să-i spun aşa, o scânteie.
Radu Dobrițoiu: Şi un deadline impus de autorităţile de la Pristina până la 1 noiembrie
Tiberiu Frăţilă: …care ulterior au amânat această…
Radu Dobrițoiu: …au refuzat, sigur, refuzat. Doar câteva zeci de persoane şi-au schimbat documentele la cererea Pristinei. Şi iată, de curând, ministrul apărării din Serbia a spus că armata sârbă este pe picior de război la la graniţa cu Kosovo. Ştim foarte bine, principala zonă aflată la graniţa cu Kosovo este Leposavić, unde am avut şi noi o companie, care a efectuat misiuni de menţinere a păcii. V-am întrerupt, vă rog să continuaţi ideea!
Tiberiu Frăţilă: Deci am amintit de acel incident, să zic de acea scânteie care putea genera proteste mai ample şi conflicte, să zic, care puteau duce la răniţi şi morţi, din august, legate de plăcuţe de înmatriculare. În decembrie trebuia să aibă loc alegeri locale în partea de nord a provinciei Kosovo şi ceea ce a generat aceste proteste, baricade, maşini blocate pe drumuri în nordul…
Radu Dobrițoiu: Focuri de armă, chiar o persoană a fost ucisă.
Tiberiu Frăţilă: Exact, e vorba de un poliţist sârb, un fost poliţist, Dejan Pantic, care ar fi atacat un centru, o comisie electorală, un birou electoral şi de aici au pornit incidentele. V-am dat aceste două exemple pentru că conflictul din Kosovo este mocnit, este un conflict, ca să-i spun aşa, exact cum era în Donbas acum 10 ani. Deci nu se aşteaptă decât pretexte şi provocări, iar aici trebuie să intervină luciditatea şi inteligenţa liderilor sârbi şi liderilor kosovari în a aplana orice tendinţă de conflict.
Chiar dacă există o misiune KFOR, o misiune NATO de menţinere a păcii în Kosovo care nu are decât de vreo 3700 de persoane, ei pot face faţă pe moment, dar orice escaladare a unui astfel de incident poate duce la un conflict, dacă partea sârbă escaladează prin trimiterea forţelor militare la graniţă sau chiar trecea graniţei în provincie. Deci trebuie multă luciditate, mult dialog şi găsirea unor căi diplomatice şi de discuţie politică.
Radu Dobrițoiu: De asemenea, partea sârbă a solicitat, domnule profesor, Ştefan Popescu, la un moment dat, acceptul Alianţei Nord-Atlantice pentru a putea trimite în Kosovo, mai exact tot în nordul provinciei, Leposavic, şi probabil şi la Kosovska Mitrovoca, 1000 de poliţişti şi militari. Domnule profesor, aţi studiat o perioadă în Albania, avem în prezent un conflict mocnit în Kosovo. Cum credeţi că poate fi evitat un nou conflict în această regiune complicată a Balcanilor de Vest?
Ştefan Popescu: Printr-un angajament şi o perspectivă clară europeană. Cred că este singura soluţie. În primul rând, toată zona, în toată zona Balcanilor de Vest este o mare problemă, pentru că ştim foarte bine ce a însemnat rolul stabilizator al NATO pentru Albania, pentru Macedonia de Nord, pentru Muntenegru, pentru că ştim foarte bine că probleme cu minorităţile albaneze, sensibilităţi, existau şi vizavi de aceste două state. De asemenea, perspectiva clară europeană şi un angajament economic european este iarăşi foarte important, pentru că este o zonă foarte fragilă, este o zonă de contact în care foarte multe puteri îşi dispută… Aţi amintit de cazul Rusiei. Vă spun că şi China este o prezenţă care priveşte cu interes la Balcanii de Vest. Turcia face un joc destul de ambigu, inclusiv pe linie religioasă. Deci o perspectivă clară, europeană, este unica soluţie.
Radu Dobrițoiu: Aşadar, nu credeţi că vom avea un nou conflict în Kosovo dacă Uniunea Europeană se va implica activ, domnule profesor?
Ştefan Popescu: Absolut. Nu există costuri. Şi mai spun încă o dată: securitatea europeană nu poate fi gestionată după tabelul unui contabil.
Radu Dobrițoiu: Mai avem o întrebare foarte scurtă pentru domnul contraamiral Tiberiu Frăţilă. 2,5% pentru pentru apărare din produsul intern brut. De ce avem nevoie de aceste achiziţii? Din 2022 avem, iată, un nou buget pentru apărare.
Tiberiu Frăţilă: Da, avem un buget consistent, pentru că Armata României are o tehnică militară şi armament învechi de 40-50 de ani şi ultimele achiziţii făcute în perioada 2016-2022 nu pot face faţă unui eventual conflict modern. Libertatea şi independenţa oricărei naţiuni costă, pentru că înzestrarea cu armament modern şi instruire a trupelor costă. Nu poţi avea sănătate şi educaţie, spitale şi şcoli fără libertate şi apărarea acestora. Şi dacă ne uităm la Ucraina, ce se întâmplă astăzi, nu poţi face operaţii chirurgicale sau asistenţă medicală, sau şcoală din adăposturi subterane, din buncăre sau din staţii de metrou. Degeaba ai 10% din PIB pentru sănătate şi învăţământ dacă ai toată infrastructura distrusă.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc!
Tiberiu Frăţilă: Este important, sunt importante şi sănătatea şi educaţia.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! „Euroatlantica” la final, tema ediţiei: „2022 – un an care a schimbat securitatea Europei”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Popescu, diplomat cu un doctorat obţinut la Sorbona în Istoria relaţiilor internaţionale contemporane şi contraamiralul de flotilă în rezervă Tiberiu Frăţilă, specialist în comunicare strategică. Sunt Radu Dobriţoiu, Radu Dobrițoiuul „Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR