Și aduc informații clare și lămuritoare despre ”Battaglie dei Ponti” din luna mai 2004.
Ce treabă, care este legătura dintre ce suține RECORDER, luptele pentru Podurile din Nasiriyah din 6-7 aprilie 2004 cu ce avea să se petreacă, în altă luptă cu Armata Mahdi, tot pentru podurile Nasiriyah din 15 mai? Ce generali italieni erau la comanda brigăzii în aprilie și care era comanda în 15 mai? Care a fost de fapt generalul italian care a trimis pe 14-15 mai trupe în oraș și a ordonat B26 să controleze podul Delta?
Istoricii și militarii italieni nu au denumit luptele pentru podurile din oraș ”Bătălia de la Nasiriyah” așa cum susține Recorder. Italienii au numit acele lupte: ”Battaglie dei Ponti”.
Din dorința explicită de a ataca imaginea unui comandant militar român care și-a îndeplinit exemplar misiunile din Afganistan și Irak, cu un atac la comandă politică, publicația RECORDER” a făcut o pseudo-anchetă.
1. Jurnalismul de război nu se face din fața calculatorului, dintr-un birou, la peste 20 de ani de la evenimente, fără a avea părerea singurului jurnalist român care a fost atunci în Irak, atașat trupelor românești din Irak și fără a vorbi cu militarii care au participat la respectiva misiune!
2. Era simplu să îmi citiți cartea ”Podul Scorpionilor” și ați fi avut mai multe informații decât cele pe care le-ați căutat pentru a modifica realitatea istorică a evenimentelor.
3. Italienii au avut pe toată perioada misiunii ”Antica Babilonia” o aroganță despre care doar noi, cei de acolo, știm. O aroganță față de toți dar, mai ales, despre importanța pe care militarii români au avut-o în reușita misiunilor din Provincia Dhi Qar!
4. Trebuia intervievat comandantul Brigăzii Pozzuolo del Friuli, generalul brigadă Corrado Dalzini, cel care a trimis trupe în 14-15 mai în Nasiriyah pentru salvarea guvernatoarei Barbara Contini nu cei doi generali care își încheiau în mai misiunea (se roteau trupele italiene).
5. Singura ”voce” cu adevărat importantă – dacă doreați cu adevărat să aflați adevărul despre evenimentele de atunci, din 14-17 mai 2004 este șefa Autorității Provizorii a Coaliției, ambasadoarea Barbara Contini, subordonată lui Paul Bremer conducătorul CPA pe Irak de atunci. Puteți asculta declarațiile dne Contini aici:
Barbara Contini mărturisește că nu a avut un dialog constructiv în timpul crizei cu generalul Chiarini, dânsa fiind de fapt cea care ar fi fost absolut îndreptăţită, în calitatea oficială de guvernator al populaţiei irakiene, să vorbească despre situaţia economică, socială şi de securitate din acea perioadă din Nasiriyah.
Barbara Contini, pe care am cunoscut-o în Irak, unde era guvernator al districtului Dhi Qar, mi-a acordat un nou interviu pe data de 8 septembrie 2020, cu foarte multe informaţii importante despre luptele din Nasiriyah, din perioada 14-17 mai 2004. Ca note generale ale informaţiilor pe care le-am obţinut prin acest interviu, am reţinut mai multe date valoroase. În primul rând şi foarte important, doamna Contini a vorbit după atâţia ani liber, fără constrângeri, subliniind că, la acea dată, nu a putut să ofere informaţii reale şi complete despre desfăşurarea evenimentelor pentru a nu afecta imaginea Guvernului Italiei care, în opinia sa, a făcut mai multe greşeli în acea perioadă. Pe acestă linie, fosta guvernatoare a districtului Dhi Qar mi-a spus că toate articolele scrise până în prezent, inclusiv cărţi publicate în Italia, au evitat descrierea corectă a evenimentelor din mai 2004, din Nasiriyah. Motivul: nu s-a dorit ca Guvernul Italiei să fie pus într-o lumină proastă.
Barbara Contini este primul oficial din acele vremuri, din acea perioadă dificilă pentru Brigada Ariete, care recunoaşte importanţa misiunii executate de Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” în noaptea de 14 spre 15 mai 2004, atunci când Scorpionii roşii au reuşit să distragă atenţia insurgenţilor, astfel încăt, în paralel cu operaţiunea românilor, trupele italiene să reuşească intervenţia militară pe străzile din Nasiriyah care a avut ca finalitate extragerea ultimilor civili, inclusiv a guvernatoarei Barbara Contini, din sediul CPA din oraş.
Tot de la Barbara Contini am aflat oficial că, în acea noapte, a fost şi o a treia operaţiune simultană (cu cea a românilor şi italienilor). Statele Unite au oferit sprijin aerian şi o aeronava AC-130 a bombardat, punctual, poziţiile deţinute de insurgenții care atacau clădirea guvernoratului. Avem, aşadar, operaţiunea românilor, care s-au deplasat pentru a menţine controlul asupra „Podului Scorpionilor”, blocând accesul insurgenţilor spre oraş, atrăgând totodată luptători din „Armata Mahdi” spre poziţia controlată de români, de „Scorpionii roşii”. Urmează atacul aerian american, cu lovituri precise asupra poziţiilor insurgenţilor care asediau sediul CPA. În paralel cu cele două operaţii italienii au reuşit să extragă din clădire, în etape, civilii, parte din contractorii privaţi filipinezi şi, în cele din urmă, pe guvernator şi adjunctul său. Toate cele trei misiuni au fost foarte bine coordonate.
Foarte important, Barbara Contini mi-a declarat că niciodată nu a fost intervievată pentru reconstituirea istorică a acelor întâmplări din mai 2004 nici măcar de italienii care au scris articole sau cărţi despre evenimentele din acea perioadă, din Nasiriyah.
Interviul acordat de Barbara Contini scoate în evidenţă nemulţumirea fostului guvernator al districtului Dhi Qar pentru faptul că insurgenţii au ocupat principalele puncte strategice din oraş, în doar câteva ore, fără a întâmpina rezistenţă. Ceea ce s-a întâmplat pentru că, după atacul din 2003, din noiembrie, asupra Bazei Maestrale, Coaliţia şi, mai exact, Divizia de la Basra şi brigada italiană, au decis să se retragă din poziţiile deţinute în Nasiriyah, să nu mai controleze podurile şi poziţiile principale din oraş cu trupe. Declaraţiile doamnei Contini relevă şi o anumită neînţelegere între ea, ca guvernator CPA şi generalul Chiarini, dovedită de faptul că a apelat la viitorul şef al Operaţiunii Antica Babilonia, comandantul Brigăzii Pozzuolo del Friuli, generalul brigadă Corrado Dalzini.
Spre deosebire de evenimentele ”analizate” de Recorder din 6 aprilie 2004, cele din 14-17 mai au fost diferite, absolut diferite! Cum spune dna Contini, cea salvată de sub asediul Armatei Mahdi și prin contribuția B26, în noaptea de 14 spre 15 mai au fost lupte de care nici măcar Berlusconi nu dorea să se știe iar comandanții militari italieni nu au dorit să se știe despre acele lupte.
Zona de operații a B26 nu era în interiorul Nasiriyah ci la est, în zona orașului Suq Al-Shuyukh. Tocmai de aceea în 14-15 mai B26 a blocat un pod pentru a bloca venirea milițiilor șiite dinspre est, dinspre Suq Al-Shuyukh, spre Nasiriyah. Dar dacă nu ai fost de acolo îți poți da cu părerea dintr-un birou despre ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani.
Minciuna Recorder despre CIUCĂ
Recorder face o mare confuzie! Și este clar intenționată! Vedeți minutul 3:30 din clipul video!
Ce treabă, ce legătură au luptele italienilor din 6-8 aprilie 2004 cu ce s-a întâmplat în 14-16 mai 2004?
În mod absolut greșit, Recorder se referă la luptele din 6 APRILIE 2004! În acele lupte nu a participat Batalionul 26 Infanterie! Scorpionii roșii au fost implicați în luptele din 14-15 mai 2004. Deja se rotiseră comandanții brigăzii italiene, erau comandanți diferiți. E o diferență de o lună, misiunea trupelor italiene dura 4 luni. Dacă doriți o părere corectă contactați șeful Autorității Provizorii a Coaliției: ambasadorul Barbara Contini. Nicolae Ciucă și B26 – nu au participat la prima ”bătălie a podurilor” din 6 aprilie 2004. Au fost 3 BĂTĂLII (diferite) pentru podurile din Nasiriyah: 6 aprilie, 15 mai și 6 iunie. În a treia a fost implicat batalionul comandat de Dorin Blaiu – ”Șoimii Carpaților”. În primele lupte, 6 aprilie, doar militarii din Batalionul 256 Poliție Militară, în 14-15 mai 2004 B26 și polițiștii militari, în iunie ”Șoimii Carpaților”.
În mod absolut greșit Recorder a anchetat DOAR luptele din 6 aprilie unde B26 nu a participat. Dar în luptele din 14-15 mai românii au fost decisivi și au primit recunoașterea comandantului Diviziei Multinaționale de la Basra, generalul britanic, SIR Andrew Stewart!
Generalul Andrew Stewart mi-a acordat un interviu la finalul misiunii B26 în Irak. Interviul îl puteți asculta AICI. Generalul britanic aminteşte foarte clar de implicarea militarilor români în luptele din Provincia Dhi Qar din luna mai 2004. Atunci când Scorpionii roşii au protejat şi apărat „Podul Scorpionilor”, obiectiv tactic primit în responsabilitate din partea comandamentului brigăzii italiene, implicit de la eşalonul superior: Divizia Multinaţională de Sud-Est de la Basra comandată de generalul-maior Andrew Stewart.
În interviu generalul Stewart amintește de revoltele lui Muqtada al-Sadr din aprilie şi mai 2004, atunci când Batalionul 26 „Neagoe Basarab” a participat la bătălia pentru podurile din Nasiriyah:
„Chiar înainte ca dumneavoastră să vă întoarceţi în România, aş dori să vă mulţumesc foarte mult pentru tot… Scorpionii roşii… A fost o perioadă dificilă. Traversând revoltele miliţiilor lui Muqtada al-Sadr din aprilie şi mai. Şi ştiu că voi aţi fost în mijlocul acestor lupte aici, în provincia Dhi Qar. Cred că este important că am văzut o schimbare de la ceea ce a reprezentat o perioadă cu adevărat dificilă când am întâmpinat foarte multă opoziţie din partea miliţiilor înapoi într-o perioadă de pace… Sau de pace relativă. Şi am reuşit fără a întoarce împotriva noastră populaţia. Majoritatea vastă a populaţiei de aici, din Irak, sprijină în continuare forţele Coaliţiei. Şi asta se datorează modului în care v-aţi desfăşurat misiunile, nu aţi reacţionat peste limite, dar atunci când a fost nevoie să reacționați, când a fost nevoie să răspundeți, aţi acţionat ca atare.
Aşadar… Populaţia a remarcat că aţi utilizat la minim forţa necesară. Şi asta este foarte important în acest gen de operaţii.
Mergem mai departe acum, după tranziţie. Sper ca Irakul îşi va prelua responsabilităţile într-o măsură mai mare şi observăm că face acest lucru. Şi sunt încrezător că această dezvoltare ne va duce pe toţi către un viitor mai bun pentru această ţară.
Trebuie să fiţi toţi foarte mândri pentru ceea ce aţi făcut. Şi aţi fost o parte importantă uriaşă în această modificare din ultimele câteva luni.
Vă doresc toate cele bune la întoarcerea în România. A fost o onoare să vă am în subordine. Sunt foarte recunoscător pentru tot ceea ce aţi făcut.
Noroc bun la final de misiune şi vă mulţumesc!”
Pe cine să credem: RECORDER MINTE
Pe cine să credem? Pe cei care au fost în Irak cu brigăzile italiene sau pe cei care după 20 de ani fac ”anchete jurnalistice” cu confuzii între evenimentele din 6 aprilie și cele din 15 mai. Eu am fost acolo! Mai jos aveți copii după legitimațiile mele de jurnalist acreditat în Irak, atașat (embeded) cu trupele italiene, americane și britanice.
Concluzie care susține minciuna RECORDER
Unde sunt informațiile despre luptele din 14-15 mai în care a fost implicat Batalionul 26 Infanterie – Scorpionii Roșii? NICIUNDE!
Toată ”cercetarea” Recorder” nu are informații obiective, de la militarii români, de la Autoritatea Provizorie a Coaliției din Irak, cea care deținea controlul în provincia Dhi Qar. Sunt doar și numai părerile unor generali italieni despre evenimentele din 6-8 aprilie 2004. ABSOLUT NIMIC despre luptele din 14-15 mai 2004. Două operații militare absolut diferite!
Recorder nu conturează perioada istorică, actorii implicați în conflict. Așa-zisa investigație făcută din birou despre TO Irak din 2004 este irelevantă fără declarațiile dnei Barbara Contini, generalului Dalzini, generalului Stewart, militari români din B26 participanți la misiunea de atunci.
