Ucraina şi Orientul Mijlociu: presiune uriaşă pe Europa

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (2 noiembrie, ora 21:05) – Realizator: Radu Dobriţoiu

Bun găsit! Apelul Uniunii Europene pentru o pauză umanitară în războiul Israel-Hamas pentru a acorda ajutor populaţiei din Gaza a scos la suprafaţă diviziuni profunde care sunt urmărite cu atenţie dincolo de graniţele Europei. După zile de discuţii cu privire la modul de a cere un armistiţiu, liderii UE au convenit la summitul de săptămâna trecută asupra unui apel pentru coridoare umanitare şi pauze pentru nevoi umanitare şi pentru ca ostaticii răpiţi din Israel să fie eliberaţi necondiţionat.

În declaraţia comună, liderii UE au evitat orice menţiune despre încetarea focului, în ciuda solicitărilor unor state membre pentru o formulare mai clară în acest sens. Având în vedere că Europa este divizată în privinţa conflictului din Orientul Mijlociu, aşteptările din exterior se micşorează şi ar putea eroda puterea blocului de a susţine sprijinul pentru Ucraina, se tem unii diplomaţi şi oficiali.

O divizare între europeni şi lumea arabă a fost semnalată şi la summitul de pace Israel-Gaza de la Cairo, unde europenii au fost acuzaţi de standarde duble=: condamnând încălcările dreptului internaţional şi umanitar de către Rusia, fără să facă acelaşi lucru cu răspunsul militar al Israelului după atacul Hamas. Criza din Orientul Mijlociu reprezintă o altă fisură în structura de securitate regională, care pune presiune Uniunea Europeană şi credibilitatea sa geopolitică. A devenit clar că UE are o influenţă limitată în gestionarea unei crize geopolitice la periferia sa, inclusiv din cauza epuizării acesteia din cauza agresiunii ruse împotriva Ucrainei.

Discutăm la Euroatlantica despre cele două războaie din acest moment, în Ucraina şi în Israel, două conflicte are afectează Europa. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi generalul maior în rezervă Dan Grecu. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi cu Radio România Actualităţi pentru a asculta Euroatlantica. Tema ediţiei „Ucraina şi Orientul Mijlociu: presiune uriaşă pe Europa”.
*
Radu Dobrițoiu: Avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule profesor Ştefan Ciochinaru.
Ştefan Ciochinaru: Bună seara, am onoarea.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule general Dan Grecu.
Dan Grecu: Bună seara.

Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea Euroatlantica. Bun venit la Radio România Actualităţi. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, vremuri grele pentru Europa. Ambele războaie sunt la graniţele sale. Cred că undeva se interpretează greşit informaţiile. Avem Ucraina agresată şi în celălalt război avem Israelul agresat, atacat, dar condamnat pentru că reacţionează militar. Putem compara cele două războaie din perspectiva reacţiei Europei?

Ştefan Ciochinaru: Comparaţia poate fi făcută, dar numai până la un punct. Şi asta pentru că obiectivele politice ale agresorilor diferă. În cazul Ucrainei, obiectivul agresorului este distrugerea ordinii europene şi alungarea Americii din Europa. Pentru că, în fond, domnule Dobriţoiu, asta înseamnă refuzul centrului de la Moscova de a accepta integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană şi NATO. Aşa cum a declarat de altfel, Putin, vrea revenirea la situaţia din 1994, vrea să păstreze în sfera sa de influenţă ţările din Europa, aşa cum s-a întâmplat pe timpul URSS. De aceea a şi permis Turciei şi Azerbaidjanului să recupereze Nagorno-Karabah de la Armenia, care încerca şi ea, prin guvernul Paşinian, să se desprindă de influenţa rusească şi să caute un viitor european. În schimb, în cazul agresiunii împotriva Israelului, obiectivul celor care stau în spatele agresorului Hamas este îndreptat ca la biliard împotriva Statelor Unite ale Americii. De aici şi reţeaua vastă de complicităţi care leagă o seamă de state arabe cu stânga antiamericană din Europa, cu Rusia, cu Iranul şi vasalii acestuia şi, nu în cele din urmă, deşi mult mai subtil, cu China. Ei urmăresc pur şi simplu să răscoale întreaga lume musulmană împotriva Statelor Unite, împotriva Occidentului, pentru că, în concepţia strategică a celor care vor cu orice preţ revizuirea ordinii mondiale, America este ţinta principală. Dacă dai jos America, cu restul te descurci foarte uşor. Europa e un pitic strategic. Japonia, Coreea de Sud şi Australia rămân izolate în imensitatea Asiei. Tot măreţul Occident se va prăbuşi atunci ca un caastel de nisip. Iar reacţia Europei, că mă întrebaţi de ea, ca de obicei denotă multă, multă miopie strategică. De un an de zile vedem inconsecvenţa atitudinii şi măsurilor în cazul războiului din Ucraina, un război care, să nu uităm, se poartă pe teritoriul Europei, în numele valorilor acestea, şi al cărui dezvodământ va defini însuşi viitorul proiectului european. Cât priveşte reacţia faţă de atacarea Israelului şi de provocarea pusă la cale în catacombele arabe, lucrurile să ştiţi că stau şi mai rău. Stânga politică europeană şi-a dat mâna cu extrema dreaptă şi cu imigraţia musulmană, condamnându-l pe cel agresat, Statul Israel. Şi iată că îşi are şi Europa catacombele sale, unde încă fierb în retorte mai mult sau mai puţin tainice politicile vechi şi noi ale antisemitismului, antiamericanismului şi antidemocraţiei. Radu Dobrițoiu: Analiştii sunt de părere că Rusia, dar şi China aşteaptă ca Statele Unite să piardă prin implicarea în Orientul Mijlociu. O informaţie recentă: Coreea de Nord a transmis Rusiei, în trei luni, mai multă muniţie şi obuze decât a livrat Europa către Ucraina de la începutul războiului. Domnule general Dan Grecu, să discutăm despre problematica abordată în această seară din perspectiva militară. Avem o dată o intersectare în Orientul Mijlociu între Statele Unite, Rusia şi China, a doua oară avem invadarea Ucrainei de către Rusia. Din nou, primele trei puteri mondiale sunt prezente. Revenim la tema noastră: cum poate contribui militar, dispune Europa de capacităţi pentru a determina viitorul celor două conflicte Israel şi Ucraina?

Dan Grecu: Din păcate, cam tot ce a zis dl. profesor Ciochinaru şi-l salut cu respect pe această cale…
Ştefan Ciochinaru: Am onoarea, domnule general.

Dan Grecu: Este foarte, foarte real şi foarte, foarte de actualitate. Europa se dovedeşte incapabilă să realizeze pericolul care bate la uşă şi este un pericol care vizează direct Europa, deşi noi… noi, europenii, cei care răspund, parlamentarii, liderii politici nu realizează în acest moment. Posibila regionalizare, deja ea este făcută, a conflictului dintre Israel şi Hamas, mai exact dintre Hamas şi Israel, ca să pornim de la acţiune, reacţiune, s-a regionalizat deja la nivel non-statal prin implicarea acestor organizaţii de aceeaşi sorginte şi de aceeaşi origine ca şi Hamasul şi sprijinul acordat de unele state mai pe faţă, cum este cazul Iranului, sau mai voalat, cum sunt alte situaţii. Bineînţeles că acest lucru convine foarte mult Federaţiei Ruse, care vede că s-a mutat centrul de greutate al atenţiei opiniei publice mondiale dinspre Ucraina spre ceea ce se întâmplă în Gaza. Şi ca să răspund la întrebarea dvs., Europa este absolut incapabilă să suporte singură acest conflict din Ucraina, pentru că şi până acum principalul sprijin a venit de partea Statelor Unite şi amintiţi-vă doar cele 2 milioane de proiectile de 155 mm de care vorbeam la începutul anului, a căror fabricare încă n-a început; tot ce a fost acordat, se pare, până la acest moment Ucrainei din partea statelor europene a fost dat din resursele, din stocurile armatelor ţărilor respective. Aşa că va fi foarte greu pentru Ucraina să continue să-şi apere teritoriile, în condiţiile în care, sub presiunea internaţională şi a două conflicte regionale, Statele Unite… plus ca rezistenţa republicană din Camera Reprezentanţilor în special, va putea afecta acest ajutor.

Radu Dobrițoiu: Vă refereaţi, domnule general Dan Grecu, pentru a le explica ascultătorilor, la promisiunea Europei pentru Ucraina în materie de muniţii de artilerie în cantitate de două milioane de bucăţi până în decembrie.

Dan Grecu: Corect, cele două milioane, un milion anul ăsta şi un milion anul următor, dar abia au ajuns la 300.000, din care imensa majoritate din stocuri.

Radu Dobrițoiu: Da, corect. Domnule profesor Ştefan Chiochinaru, cum îşi poate totuşi impune Europa forţa de care dispune sub presiunea conflictelor din Ucraina şi Orientul Mijlociu?

Ştefan Chiochinaru: Care forţă, domnule Dobriţoiu? Aţi auzit ce a spus dl. general Grecu. Ca să-şi poată impune forţa, Europa trebuie mai întâi să şi-o regăsească. Cât de mult regretăm în aceste momente că Marea Britanie nu mai este Uniunea Europeană? Ne lipsesc pragmatismul şi luciditatea bătrânului Albion. Da, în fine, chiar şi fără englezi, europenii ar trebui să lase deoparte gâlcevile interne, competiţiile absurde şi să caute totuşi un răspuns la atacurile împotriva sa. Dar cu cine? Macron, Scholz, seniora Meloni, spaniolul Sánchez? Sunt cele mai proeminente figuri ale Europei politice de astăzi. Că de dna. Von der Leyen sau de dl. Borrell nu mai amintim, dânşii călăresc cai de hârtie.

Cine să fie, aşadar, noul El Cid, noul Churchill, noul de Gaulle sau noul Robert Schuman? Cine să ridice steagul Europei? Cine să inspire la rezistenţă împotriva totalitarismului, a iliberalismului şi revizionismului care ameninţă chiar temeliile Europei. Vorba altui mare englez: „Aceasta-i întrebarea”. Să recunoaştem, aşa cum spunea şi dl. general, leadershipul european rămâne în picioare, deocamdată, doar datorită ”vitaminelor” americane, NATO şi politica, totuşi, pusă în operă de concert european, sunt cele care catalizează şi coordonează cât de cât contribuţia europeană la această confruntare globală pentru viitorul omenirii. În rest, doar întrebări: va câştiga democraţia sau autoritarismul de tip asiatic? Drepturile omului şi cetăţeanului sau revelaţiile nocturne ale ayatolahilor? Economia de piaţă liberă sau controlul partidului unic? Şi nu în cele din urmă, cetăţeanul sau statul moloh? E, răspunsul acestor interogaţii va fi hotărât, fără îndoială, şi de atitudinea Europei, sau de puterea, forţa Europei, cum spuneaţi dvs. Vom vedea. Poate că cineva va ridica totuşi şi steagul Europei.

Radu Dobrițoiu: Domnule general Dan Grecu, Uniunea Europeană, dar şi NATO, ce jocuri politico-diplomatico-militare fac ţările din Orientul Mijlociu în relaţiile cu Uniunea Europeană? Vorbim în acest context de conflict, cum aţi amintit, deja regional.

Dan Grecu: Păi, în primul şi în primul rând, să spunem că Uniunea Europeană a rămas puţintel cam fără mijloace. De ce? Uniunea Europeană a fost în timpul… şi nu este rău că a fost… adepta, a fost Venus pe scena securităţii, adică adepta politicii soft, adepta rezolvării conciliante a conflictelor, a diferendelor În momentul în care conflictul ia astfel de amploare, în momentul în care diferendele se transformă în război, în acţiune teroristă, indiferent din ce parte vine, atunci nu mai merge să lucrezi cu soft power-ul, să răspunzi cu soft power. Ca atare, Europa trebuie să se uite serios în propriile curţi, să vadă că această politică de corectitudine politică, de neimplicare în lucruri care s-ar putea să nu convină din perspectiva politică nu duce spre o direcţie bună. Vedem mişcările de tip… protestele violente care există în Europa Occidentală şi nu numai.

Vedem în acelaşi timp ascensiunea partidelor de dreapta, de extremă dreaptă, unele chiar partide de /rea/ istorie, cum sunt cele care simpatizează cu nazismul sau au astfel de politici. Or, acest lucru nu poate să fie combătut decât printr-o atitudine consecventă şi unitară. Or, unitarismul sau poziţia unitară nu prea există în acest moment. S-a ajuns la un consens între liderii europeni la ultima întâlnire a şefilor de stat şi prim-miniştrilor din Uniunea Europeană, iar câteva zile mai târziu, la Adunarea Generală a ONU, parte dintre aceştia au votat împotriva sau s-au abţinut de la propria declaraţie pe care o semnaseră cu câteva zile înainte. Ei, acest lucru nu poate să servească unităţii europene. Nu mai vorbesc de discuţiile Turcia, Ungaria vizavi de Suedia şi NATO, de retragerea sprijinului pentru Ucraina anunţată de premierul Fico. Adică, avem foarte, foarte multe lucruri care nu fac Uniunea Europeană un tot unitar.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, privind spre interiorul Europei, cu ani în urmă, liderul libian Muammar al-Gaddafi susţinea că Europa nu trebuie atacată de musulmani. Gaddafi declara că islamul va cuceri Europa fără să tragă vreun cartuş, vreun foc de armă din interior. Suntem în 2023, cu Ucraina atacată de Rusia, inclusiv cu forţe cecene musulmane, cu Europa, care se confruntă cu demonstraţii de masă ale cetăţenilor islamici… Între Fukuyama şi Huntington cine a avut dreptate din perspectiva civilizaţiei europene?

Ştefan Ciochinaru: A, ce întrebare grea! Fukuyama a exprimat o speranţă, şi anume că odată cu sfârşitul comunismului se termină şi o întreagă istorie bazată pe conflict, pe confruntare şi război. El vedea un viitor al conlucrării în pace a întregii umanităţi, vedea şi spera într-o nouă istorie mai bună. Huntington, în schimb, a fost un realist cu picioarele bine ancorate pe pământ.

El a afirmat că în secolul XXI conflictele nu vor mai fi ideologice, vor fi civilizaţionale, vor fi între civilizaţii. Ei bine, noi astăzi vedem în desfăşurare o confruntare la scara întregii planete, un conflict de putere care se bazează, atenţie, şi pe ideologie, şi pe o provocată confruntare între civilizaţii, pentru că, de fapt, ambele sunt instrumentate, instrumentalizate în cursa spre obţinerea dominaţiei mondiale. Din acest punct de vedere, Gaddafi pare să fi fost un realist, deşi nu pot să nu amintesc că a sfârşit în ştreang. Astăzi ştim cu toţii că politica multiculturală care viza integrarea musulmanilor în civilizaţia europeană a eşuat.

Dar vedeţi, Gaddafi a ştiut asta încă de la început. Musulmanii au ştiut asta. Noi, europenii, n-am vrut să vedem. În aceste zile, în schimb, vedem, ca urmare a incendiului stârnit în Orientul Mijlociu, cum sunt asasinaţi profesori în Franţa, cum sunt ameninţate cu bombe gările şi aeroporturile din întreaga Europă, cum sunt desenate stele ale lui David pe casele evreilor din Berlin, cum sunt profanate cimitire mozaice, cum în ţări cu vechi ştate democratice au loc mitinguri de condamnare a victimei şi de solidaritate cu agresorul. Vedem cum presa democrată din Europa a uitat parcă de crimele ruşilor în Crimeea, de crimele Hamasului în Israel, dar este foarte îngrijorată în schimb de aşa-zisele acţiuni de pedepsire întreprinse de armata israeliană. Pe bună dreptate, ne putem întreba în ce lume trăim şi mulţi îşi dau, desigur, seama că trăim într-o lume asaltată de un război hibrid, care nu are nimic sfânt. Cu atât mai mult, ar trebui, poate, domnule Dobriţoiu, să ne trezim la realitate. Apropo şi de ce spunea dl. general: să ne trezim la realitate şi despărţim realitatea în două ape, ca Moise odinioară, să ne aşezăm cu hotărâre de partea binelui, a civilizaţiei şi progresului acestei omeniri din care facem parte.

Radu Dobrițoiu: Nu sunt fan al lui Gaddafi, dar să aducem aminte că el a făcut aceste declaraţii când încă nu se dezvoltase afluxul de migranţi spre Europa din Orientul Mijlociu şi dinspre Afganistan. Domnule general Dan Grecu, Ucraina solicită, în continuare, sprijinul Occidentului, o presiune foarte mare asupra Europei, cu ţări care au constatat, odată cu războiul din Ucraina, că nu prea au efective, tehnică militară sau mai ales muniţii. Este Europa depăşită din perspectivă militară de războiul din Ucraina sau poate face faţă, Doamne fereşte!, unui eventual război cu răsăritenii?

Dan Grecu: Europa nu este în cea mai pună poziţie, dar nici nu putem spune că este depăşită. Europa are resursele, numai că resursele nu sunt folosite totdeauna acolo unde trebuie. Uitaţi-vă câte eforturi s-au dus ca să ne explice să nu mai mâncăm carne, de exemplu. Un parlament întreg n-avea altceva de discutat, în situaţia în care securitatea europeană este la risc, decât cum să mâncăm noi altceva în afară de carne, că încălzim globul? Deci, oameni care, iată-mă Doamne, dar habar n-au despre ce e vorba. Dar daţi-mi voie să mă întorc, numai un singur… foarte scurt la ce a spus dl. profesor Ciochinaru. Eu sunt adeptul lui Huntington şi vreau să spun un singur lucru, sfatul pe care l-a dat Huntington americanilor, şi le-a spus aşa: să nu încercaţi să vă exportaţi cultura în exterior; încercaţi să v-o păstraţi acasă. Cred că acest lucru puteau să-l înveţe şi europenii. Domnul profesor a tras şi concluzia vizavi de integrare.

Radu Dobrițoiu: Da, este foarte importantă concluzia dvs. Domnule profesor Ştefan Ciochinaru, putem vorbi despre o erodare a imaginii Europei în raport cu lumea islamică, chiar în această lună noiembrie şi în octombrie, după 7 octombrie?

Ştefan Ciochinaru: Eu n-aş vorbi de o erodare a imaginii Europei, pentru că Europa rămâne un magnet pentru lumea islamică. Dacă ar putea, s-ar muta toţi în Europa, că Europa e frumoasă, e bogată, e civilizată, e curată, toată lumea ar vrea să trăiască aici. Ei, însă, instrumentalizează, folosesc foarte bine aceste momente pentru a culpabiliza Europa, pentru a o face să se simtă vinovată, pentru a o face responsabilă de toate nenorocirile pe care le declanşează chiar ei. Şi de ce asta? Pentru că este ştiut că Europa, Uniunea Europeană are un hinterland, un un teritoriu înconjurător, şi anume vecinătatea mediteraneană şi vecinătatea estică de care este responsabilă, care îi revine în responsabilitate şi pentru progres, pentru dezvoltare, dar şi pentru mediul de securitate. Şi dl. general Grecu arăta foarte bine, Europa mijloace are, nu are coordonare. Rămâne valabilă acea poveste cu cine răspunde la telefon atunci când sun şi vreau să vorbesc cu Europa. Nu există un centru de comandă, nu există o voce puternică. De aceea spuneam că regret că Marea Britanie nu mai este în Europa; Londra era o voce puternică. Londra avea mijloacele, inclusiv militare, pe care le putea oricând aduce în discuţie.

Radu Dobrițoiu: Să aducem aminte şi de un Cipru în Uniunea Europeană, dar şi în Orientul Mijlociu. Iată, această intersectare care măreşte, bineînţeles, presiunea asupra Uniunii Europene şi a ţărilor din Europa. Iată, cele două războaie pun presiune pe Uniunea Europeană şi pe Europa, cu tot cu Marea Britanie.

Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantica la final. Titlul ediţiei: ”Ucraina şi Orientul Mijlociu: presiune uriaşă pe Europa”. Invitaţii emisiunii au fost profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă, şi generalul maior în rezervă Dan Grecu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Transcriere RADOR

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*