RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (4 septembrie, ora 21:05)
Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie a emisiunii ”Euroatlantica”…
În doar câteva ore, în Alaska, Vladimir Putin l-a convins pe Donald Trump că un armistiţiu cu Ucraina nu este calea de urmat, a reuşit să evite sancţiunile americane şi să spulbere în mod spectaculos anii de încercări occidentale de a-l izola pe preşedintele rus. Reuters menţionează că în afară Rusiei, Putin a fost aclamat pe scară largă drept învingătorul summitului din Alaska, în timp ce acasă presa de stat rusă l-a prezentat pe preşedintele SUA drept un om de stat prudent, chiar dacă criticii din Occident l-au acuzat că nu este la înălţimea aştepărilor. Timpul trecut de la întâlnirea din Alaska pare să împrăştie ceaţa din faţa Casei Albe şi adevăratele intenţii ale lui Putin devin mai clare. La Beijing, preşedintele Vladimir Putin s-a întâlnit ieri cu preşedinţii Chinei, , Xi Jinping, şi Coreei de Nord, Kim Jong-un, liderul rus demonstrând din nou că întâlnirea din Alaska a fost mai degrabă un joc de imagine sau ‘maskirovka’, aşa cum obişnuia să procedeze KGB-ul.
În acest context, preşedintele francez Emmanuel Macron şi premierul britanic Keir Starmerau coprezidat astăzi, la Palatul Élysée, în prezenţa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, o reuniune a ţărilor care sprijină militar Ucraina. Agenţia France Press aminteşte că liderii europene au fost convocaţi de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, chiar după summitul Consiliului European de săptămâna trecută, pentru a face un plan concret de acţiune prin care să fie apărate interesele Kievului. În cadrul întâlnirii s-a discutat inclusiv despre trimiterea unei forţe de menţinere a păcii în Ucraina, după închierea unui acord de pace. Nouă lideri europeni au fost, astăzi, prezenţi fizic la Paris, între aceştia cancelarul german Friedrich Merz şi premierul polonez Donald Tusk, alături de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi secretarul general al NATO, Mark Rutte. Ceilalţi membri ai Coaliţiei au participat prin videoconferinţă, cum este şi cazul preşedintelui României, Nicuşor Dan. Aproximativ 30 de lideri occidentali au purtat discuţii pe tema garanţiilor de securitate pentru Kiev în cazul unui acord de pace cu Rusia, în speranţa că vor face suficient pentru a convinge Statele Unite să le sprijine eforturile. Discutăm în această seară la ‘Euroatlantica’ despre ultimele evoluţii legate de războiul din Ucraina şi negocierile pentru instalarea păcii în ţara vecină. Invitaţii acestei ediţii sunt George Scutaru, director executiv ‘New Strategy Center’, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, şi contraamiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta ‘Euroatlantica’. Tema ediţiei: Ucraina, între întâlnirea din Alaska şi reuniunea de la Paris.
Bună seara celor doi invitaţi, bună seara domnule George Scutaru.
George Scutaru: Bună seara, vă salut, bună seara domnule amiral, bună seara ascultătorilor dvs.
Radu Dobrițoiu: Buna seara, domnule amiral.
Constantin Ciorobea: Bună seara, domnule Scutaru, cu respect, bună seara, bună seara ascultătorilor dvs.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult domnilor pentru că aţi acceptat să participaţi la ‘Euroatlantica’, la Radio România Actualităţi.
Reuniune importantă astăzi a liderilor europeni, la Paris, pentru viitorul Ucrainei. După Alaska, preşedintele Zelenski s-a întâlnit la Berlin cu cancelarul german Friedrich Merz, care a găzduit o întâlnire virtuală a liderilor europeni, la care s-a alăturat şi Trump înaintea discuţiilor critice privind Ucraina. Ulterior, s-a întâlnit la Londra cu prim-ministru britanic Keir Starmer. Zelenski, care nu a fost invitat la întâlnirea din Alaska, a avertizat împotriva luării oricăror decizii în lipsa Ucrainei. Domnule George Scutaru, este reuniunea de astăzi de la Paris un rezultat al întâlnirii din Alaska dintre Putin şi Trump?
George Scutaru: Europenii încearcă să gestioneze ceea ce s-a întâmplat după discuţiile din Alaska şi mai ales să continue efortul comun pentru a evita o înţelegere care să aibă loc peste capul Ucrainei, practic un nou München. Asta a fost cel mai mare risc pentru reuniunea din Alaska, ca Trump şi Putin să decidă modul în care se va finaliza acest război fără a implica Europa, fără a implica Ucraina, iar deciziile lor să afecteze securitatea europeană şi implicit securitatea Ucrainei. De aceea a existat acest desant, facem referire la întâlnirea din Alaska, dar în acelaşi timp să ne amintim de acea întâlnire de la Washington, unde în premieră liderii europeni importanţi, şefa Comisiei Europene, secretarul general NATO au venit să-l susţină pe Zelenski şi au participat în comun. Putin a obţinut recunoaştere internaţională, Putin a reuşit să mute, cum aţi precizat dumneavoastră în intro-ul emisiunii, să-l facă pe preşedintele Trump să accepte ideea unui acord de pace care este dificil de negociat şi foarte cronofag, va mai dura mult. Un acord de încetare a focului temporar ar fi fost cu totul altceva, fiindcă oprea presiunea rusească pe front, iar Putin doreşte să obţină un avantaj în luptele care au loc, încercând să pună presiune din ce în ce mai mult pe ucraineni. N-a făcut nici măcar concesia pe care iniţial şi-a asumat-o într-una din convorbirile telefonice, în 18 martie, să ne aducem aminte că a existat o încheiere temporară pentru 30 de zile, o suspendare pentru 30 de zile a atacurilor ruseşti asupra infrastructurii energetice ucrainene. Bineînţeles, ruşii nu o au respectat în totalitate, dar a fost, să spunem, un mini-semnal de bunăvoinţă. De data aceasta, după Alaska, n-am înregistrat niciun fel de concesie din partea rusă.
Rămâne să vedem în ce măsură această coaliţie de voinţă se va concretiza printr-o deplasare de trupe în Ucraina, fiindcă vorbim de un acord de pace. Acord de pace înseamnă ca Rusia şi Ucraina să-şi asume nişte obligaţii şi să existe nişte garanţi ai acestui acord de pace. Problema unui acord de pace este în ce măsură vom avea, se poate avea încredere în Rusia. A existat memorandumul de la Budapesta, Rusia l-a semnat, a garantat integritatea Ucrainei, alături de Marea Britanie şi SUA, şi după 20 de ani, în 2014, a devenit agresor şi a luat Crimeea. Cât putem avea încredere în semnătura unui lider rus, cât putem avea încredere în Rusia că îşi va respecta asemenea obligaţii? Şi atunci este nevoie de o forţă puternică militară ucraineană să fie menţinută, Ucraina nu are toate fondurile necesare şi atunci va fi nevoie de sprijin financiar pentru a menţine 400.000-500.000 de militari ucraineni ca forţă de descurajare, o industrie ucraineană puternică de apărare, şi bineînţeles, discutăm de această deplasare de trupe. Aici apar două aspecte.
Ruşii resping cu hotărâre orice idee a deplasării unor trupe occidentale în Ucraina. Lavrov, ministrul de externe, a făcut referire la implicarea membrilor Consiliului de Securitate, aici apare ideea unei participări chineze, şi au evocat şi ruşii posibilitatea extinderii într-un cadru în care să participe eventual turcii, germanii, alte ţări. Dar aş vrea să revin şi profit de faptul că este prezent şi domnul contraamiral Ciorobea şi să discutăm puţin despre ceea ce ar însemna implicarea României. Dacă vă uitaţi pe hartă, această Coaliţie de Voinţă nu poate exista, rămâne doar un deziderat pe hârtie dacă Polonia şi România nu se implică. Adică vorbim de un efort logistic extraordinar, asta va însemna… şi mai ales dacă vorbim de monitorizarea unui acord de pace în Marea Neagră, nu se poate realiza fără România. Şi nu se poate realiza nici ce înseamnă monitorizarea sudului Ucrainei, un eventual no-fly zone, o zonă de interdicţie aeriană. Vom avea deplasări de trupe în România, o creştere a numărului acesta, va fi un efort logistic de deplasare de combustibil, muniţie, tehnică militară, vom vedea avioane, elicoptere, rămâne de văzut în ce măsură turcii vor deschide strâmtorile şi dacă vor veni şi nave ale aliaţilor noştri în porturile României. Dar ceea ce înseamnă ca şi obligaţie pentru noi, este accelerarea obligaţiilor şi procesului de modernizare a bazelor aeriene, în primul rând Mihail Kogălniceanu şi Câmpia Turzii, trebuie să creştem capacitatea de detectare. Am avut un incident în 28 august când o dronă navală rusească a lovit o navă ucraineană pe canalul Chilia, la 24 km de vărsarea Dunării, şi a fost un incident asumat de ruşi. Un atac cu o dronă navală poate să fie foarte bine pretextul unei operaţiuni sub steag fals, fiindcă ruşii pot nega lucrul acesta, îi pot blama pe ucraineni, iar noi avem de dezvoltat proiectul Neptun Deep, avem de apărat platformele noastre şi, bineînţeles, avem de apărat toată infrastructura portuară, şi atunci se pune problema unor investiţii accelerate, mai ales în domeniul naval, fiindcă trebuie să… şi închei aici, trebuie să fim conştienţi, dacă astăzi se închide… va avea loc o suspendare temporară a focului sau chiar şi un acord de pace, Rusia va continua să fie agresivă în ceea ce înseamnă /…/ hibride. În primul rând, pentru a împiedica în Marea Neagră libertatea de navigaţie, proiectele de conectare, proiectele energetice, iar România va fi în prima linie, fiindcă Rusia va continua atacurile cibernetice, va continua operaţiunile de influenţă politică, va încerca să creeze tensiuni sociale în România şi, bineînţeles, aşa cum am menţionat, să pună în pericol proiectele energetice, să nu uităm că în 2027 România va fi cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, mulţumită proiectului Neptun Deep, când vom extrage gaze din Marea Neagră. De aceea este nevoie să accelerăm acele proiecte care cresc capacitatea noastră de descurajare, mai ales în domeniul naval.
Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Constantin Ciorobea, fără un sprijin direct al Statelor Unite, poate Europa, sub coordonarea Franţei şi Marii Britanii, să descurajeze Rusia să continue invadarea Ucrainei şi, iată, să-şi continue şi acţiunile în Marea Neagră?
Constantin Ciorobea: Efortul diplomatic depus de ţările europene care au participat cu preşedintele Zelenski în Alaska, subliniază cumva faptul că această „Coaliţie de Vinţă” care va sprijini Ucraina după acordul de pace nu poate fi realizată fără o prezenţă a Statelor Unite. Acum avem poziţia foarte clară a preşedintelui Trump, care a declarat că nu va sprijini prezenţa trupelor Statelor Unite pe teritoriul Ucrainei, dar nu a exclus sprijin aerian, sprijin de informaţii, deci o prezenţă, cum spunea domnul Scutaru, în bazele aeriene ale României şi Poloniei a unor echipaje şi a unor avioane în măsură să înceapă, începând cu partea de supravediere a situaţiei din teren, dar şi partea de intervenţie la un moment dat, dacă situaţia impune, poate asigura această garanţie de securitate. Şi aş prelua un pic ideea domnului Scutaru cu implicarea României şi, mai ales, pe aspectele privind Marea Neagră, pentru că personal nu văd o prezenţă a navelor aliate în Marea Neagră mulţi ani după ce se va semna acest acord de pace. Tocmai în ideea de a nu tensiona lucrurile în Marea Neagră, de a nu arăta cumva o dorinţă a acestor forţe garante a acordului de pace, că au o atitudine agresivă împotriva Federaţiei Rusiei. Şi în aceste condiţii, fără prezenţa navelor aliate în Marea Neagră, sarcinile Marinei Române şi ale Marinei Bulgare, în condiţiile în care vedem că nucleul acestor garanţii de securitate este reprezentat de ţările europene, deci Uniunea Europeană, România şi Bulgaria vor avea un rol important, bineînţeles şi Turcia va trebui cumva să participe la aceste angajamente, avem chiar poziţia preşedintelui Putin care acceptă o prezenţă a Turciei în aceste garanţii de securitate, deci situaţia în Marea Neagră se va… din punct de vedere maritim, va fi dezbătută, descurcată şi rezolvată de România, Bulgaria şi Turcia şi de aici nevoia de a asigura forţelor navale în timpul cel mai scurt capabilităţile necesare, măcar să facă această prezenţă şi supravegherea situaţiei maritime, pentru că da, vom avea drone, vom avea avioane de cercetare care vor descoperi ce se întâmplă în largul mării. Dar pentru a avea acea descurajare necesară este nevoie ca nava să fie acolo unde s-ar putea să existe acel pericol prezumptiv, adică navele să meargă în zona aproximă, să analizeze situaţia, să vadă ce se întâmplă, pentru că libertatea traficului maritim nu se poate face cu aviaţia în aer sau cu aviaţia de cercetare, ci pe mare, analizând situaţia şi asigurând această libertate de navigaţie, plus partea de intervenţie directă împotriva minelor, pentru că nu poate fi exclusă în viitor ruperea unor mine, cu timpul, din barajele care au fost instalate de ucraineni în zona Odesa. Deci, da, rolul Forţelor Navale va fi din ce în ce mai mare şi, în contextul acesta regional şi al situaţiei din Marea Neagră, având în vedere convenţiile internaţionale, România va juca un rol foarte important.
Radu Dobrițoiu: O pace aşteptată, dar îndepărtată. Pe măsură ce ne apropiem de un acord de pace se destramă aşteptările precum o Fata Morgana. Domnule George Scutaru, după Alaska s-a vorbit din nou de pace între Ucraina şi Rusia. Sunteţi licenţiat în istorie, ne amintim că, de obicei, înaintea unui acord de pace solid au existat încetări ale luptelor pentru a face loc negocierilor, eventual mai întâi un acord de armistiţiu. Altfel, păcile impuse de situaţia de pe front s-au transformat, aceste păci, mai degrabă în capitulări. Îşi doreşte Rusia un acord de pace fără un armistiţiu iniţial sau urmăreşte, de fapt, să obţină, în timp, capitularea Ucrainei?
George Scutaru: Obiectivul principal al Rusiei rămâne distrugerea Ucrainei şi Putin încearcă să obţină satisfacţie pe front, /…/ militare, prin mijloace militare, de aceea este această tergiversare, practic. Însă apar probleme. Să ne aducem aminte colapsul Imperiului Ţarist, în 1917, a avut loc după ofensiva Brusilov, care a fost o ofensivă sângeroasă, fără a schimba orice plan militar, iar problemele economice au dus la implozia statului rus. Rusia intră într-o stagnare economică. Zilele trecute, preşedintele celei mai mari bănci din Rusia vorbea de o stagnare tehnică, au un deficit mare, dar trebuie să fim conştienţi că Putin o mai poate duce un an, doi, cu actuala economie de război, fără a începe o situaţie care să pună regimul în pericol. Dacă Statele Unite vor impune sancţiuni – şi aici este problema, sunt indienii în acest moment supuşi sancţiunilor americane, dar, din contră, discountul rusesc pentru petrolul indian exportat creşte, iar India măreşte numărul de barili importaţi din Rusia – depinde dacă Uniunea Europeană va reuşi să impună, şi aici va fi greu de obţinut un consens din partea Slovaciei şi Ungariei. El încearcă să speculeze diversele probleme care există în relaţia transatlantică şi în interiorul Uniunii Europene, astfel incât să împiedice sancţiuni. Să ştiţi că ceea ce ar trebui noi să conştientizăm este realitatea exprimată de harta din biroul lui Gherasimov, care a fost fotografiată, mă rog, a apărut în cadrul unei conferinţe de presă. Pe peretele din biroul şefului Statului Major al Federaţiei Ruse apărea o hartă a situaţiei pe front, dar regiunile Mikolaev şi Odesa nu aparţineau Ucrainei, ci erau practic parte a zonelor ocupate…
Radu Dobrițoiu: Până la graniţa cu România era acea hartă.
George Scutaru: Trebuie să fim conştienţi că obiectivul Rusiei este să taie – dacă vrei să distrugi Ucraina, trebuie să-i tai accesul la mare, iar obiectivul Rusiei rămâne ocuparea litoralului. Dacă frontul ucrainean ar colapsa, România ar fi cea mai afectată din punctul de vedere al securităţii, nu Polonia, nu Slovacia, nu statele baltice, fiindcă noi ne-am trezi cu o graniţă terestră cu Federaţia Rusă. Să ştiţi că cel mai probabil Rusia va ocupa şi Republica Moldova, fiindcă Moldova nu are niciun fel de garanţii de securitate, nu are armată proprie şi nu are adâncime strategică. Din acest motiv, politicienii români ar trebui să explice românilor de ce este nevoie de acest suport pentru Ucraina, fiindcă, dacă – repet – dacă lucrurile se deteriorează pe frontul din Ucraina şi presiunea rusească va face ca în final frontul să fie spart, ne putem trezi într-o perioadă de timp cu 850 km graniţă directă cu Federaţia Rusă. Şi cel mai sensibil moment pentru securitatea Europei sunt următorii doi, trei ani, adică în aceşti doi, trei ani Europa nu va atinge capacitatea de apărare necesară, de descurajare împotriva Federaţiei Rusă şi vedem, să spunem, modul blurat în care partenerul american înţelege să se raporteze la Federaţia Rusă, la situaţia din Europa. Există o anumită obsesie în cercule conservatoare americane privind necesitatea decuplării Rusiei de China. Şi există un reproş pentru administraţiile anterioare, pornind de la Obama, Biden, care ar fi forţat Rusia să se apropie de China. Dacă America va continua să marşeze pe această idee, o decuplare a Rusiei de China înseamnă în primul rând nişte concesii majore făcute Federaţiei Ruse. Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în China, şi vedem unitatea, şi nu doar la nivel de imagine, între chinezi şi ruşi, dependenţa Rusiei din ce în ce mai mare faţă de China, lucrurile acestea par puţin probabil că America va reuşi să rupă Rusia de această relaţie specială construită cu chinezii. Deci suntem într-o vâlvătaie de negocieri care ar putea nu să stopeze acest război, ci s-ar putea să ajungem în situaţia în care războiul să se prelungească, fiindcă, în mod sincer, Putin nu îşi doreşte în acest moment oprirea conflictelor, conflictului din Ucraina, şi încearcă până la urmă, prin persoasiune, speculând ego-ul, vanitatea preşedintelui Trump, să obţină anumite concesii, să sugereze anumite beneficii tranzacţioniste economice care ar putea interesa America, astfel încât să forţeze în final o victorie militară. Rămâne de văzut coerenţa în Uniunea Europeană şi, până la urmă, în acest moment nu putem vorbi de fisuri la nivelul lagărului european, şi în ce măsură Statele Unite vor înţelege nevoia de a coopera cu Uniunea Europeană pentru a stopa agresivitatea şi militarismul rus. Altfel, ceea ce se întâmplă în Europa va fi un foarte bun exemplu pentru comportamentul Chinei faţă de Taiwan şi lucrurile s-ar putea să te deterioreze în ceea ce priveşte interesele americane în alte zone de pe globe.
Radu Dobrițoiu: Într-un minut, domnule contramiral Constantin Ciorobea, la Paris s-a discutat şi despre o eventuală forţă militară multinaţională de susţinere a păcii în Ucraina. În mod normal, această forţă ar trebui amplasată într-o zonă tampon între cele două tabere. Ar putea funcţiona această forţă? Ar accepta Rusia aşa ceva?
Constantin Ciorobea: Nu, nu, nu poate fi vorba. De altfel, a şi sugerat partea rusă, a sugerat cam cum ar vedea aceste forţe de menţinere a păcii, adică să facă parte din membrii Consiliului de Securitate, la care ar mai accepta o prezenţă a Turciei, Germaniei şi a altor ţări, dar ceva de genul acesta. Adică, oricum, aceste forţe de menţinere a păcii care sunt pe graniţă vor fi, dacă se va ajunge să avem aceste forţe la linia de contact, ele vor fi dislocate cu acceptul Federaţiei Ruse şi dacă ne uităm un pic la istorie, avem forţe de menţinere a păcii pe Nistru, în Transnistria, faţă de Republica Moldova, forţe care au fost… e prima păcăleală pe care au luat-o Uniunea Europeană şi NATO la vremea respectivă, acceptarea acestor forţe de menţinere a păcii ale Rusiei, care să menţină pacea între forţele aflate în conflict la vremea aceea. Deci cam aşa vede Federaţia Rusă, personal, eu aşa cred că vede aceste forţe de menţinere a păcii, adică ele, dacă acceptă Federaţia Rusă să fie dislocate, ele vor fi cumva sub influenţă, sub control sau incapabile să se opună armatei Federaţiei Ruse. Şi de aici dorinţa coaliţiei de voinţă de a avea o structură de forţe credibilă care să poată asigura nivelul de descurajare necesar menţinerii Ucrainei ca stat independent.
Radu Dobrițoiu: Vom mai discuta cu siguranţă despre acest subiect. În ultimele zile s-a vehiculat şi informaţia privind garanţii similare cu articolul 5 din tratatul NATO, informaţie ce circulă de ceva vreme, dar posibil că nu va putea să obţină Ucraina o astfel de garanţie. Vă mulţumesc foarte mult, „Euroatlantica” la final, titlul ediţiei – „Ucraina, între întâlnirea din Alaska şi reuniunea de la Paris”. Invitaţii emisiunii au fost George Scutaru, director executiv New Strategy Center, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, şi contraamiralul de flotilă în rezervă, Constantin Ciorobea, fost locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica” şi, alături de producatorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere: RADOR RADIO ROMÂNIA
