Ucraina după Summit

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 iulie, ora 21:05) – Emisiunea: „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu.

Realizator: Bun găsit! O nouă reuniune a Iniţiativei Ramstein s-a desfăşurat în această săptămână, după succesul Summitului NATO de la Vilnius, Lituania, unde aliaţii au discutat despre hotărârea lor de a sprijini Ucraina în contraofensiva sa. Nu există nici o scădere a solidarităţii membrilor Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei, a declarat secretarul american al apărării, Lloyd Austin, la încheierea celei de-a 14-a reuniuni a grupului. Statele Unite au anunţat un nou angajament de a oferi ajutor militar în valoare de 1,3 miliarde de dolari pentru Kiev în conflictul cu Rusia. Pachetul de armament include sisteme de apărare antiaeriană, sisteme antidrone, drone, explozibile şi muniţie. Şi o ştire transmisă de Reuters acum 20 de minute: muniţiile cu fragmentare promise de Statele Unite au ajuns astăzi în posesia Ucrainei şi vor fi utilizate în lupte.

În cealaltă tabără, Rusia a refuzat să prelungească acordul cu ONU şi Turcia pentru exportul cerealelor ucrainene pe mare. Altfel spus, Moscova ameninţă că navele sale militare din Marea Neagră vor ataca vasele comerciale care transportă grâne ucrainene, o armă care scoate în evidenţă nivelul redus al puterii de luptă faţă de forţele militare cu care era creditată Rusia înainte de a invada Ucraina. Sau, cum susţine preşedintele Emmanuel Macron, ‘regele este gol’, ca să nu spun ţarul. ‘Vedem foarte clar că Rusia a decis să înfometeze ţări aflate deja în dificultate’, a declarat preşedintele Franţei, adăugând că Putin a decis să transforme hrana în armă. Armata Ucrainei a reuşit în această săptămână o nouă lovitură asupra capacităţilor strategice ale Rusiei. A lovit şi scos din funcţiune Podul Kerci, care leagă peninsula ucraineană Crimeea de Rusia continentală. Este al doilea atac împotriva podului de 19 km, inaugurat în mai 2018, pod care este alcătuit dintr-o structură duală, auto şi feroviară.

Summitul NATO de la Vilius reprezintă un reper important în istoria Alianţei, o dată, prin extinderea cu două ţări puternice în zona de nord, Finlanda şi Suedia, care asigură şi interesele Alianţei din Zona Arctică; a doua oară prin angajamentul de susţinere a Ucrainei; şi, în al treilea rând, noi planuri de contingenţă, cu trei regiuni strategice pentru Alianţă.

Invitaţii acestei ediţii „Euroatlantica” sunt Mihai Fifor, fost ministru al Apărării Naţionale, şi contramiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fostul locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să ascultaţi emisiunea „Euroatlantica”” la Radio România Actualităţi. Tema ediţiei: „Ucraina după Summit”.

Colegele din regia de emisie, Claudia Buzică şi Denisa Colţea, îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule Mihai Fifor!

Mihai Fifor: Bună seara! Vă salut! Mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Bună seara, domnule Mirel Constantin Ciorobea!
Constantin Ciorobea: Bună seara! Vă salut cu deosebit respect!

Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi! Domnule ministru Mihai Fifor, un summit istoric, cel din Lituania, cu decizii importante pentru Ucraina. Marchează acestea punctul cel mai înclinat, prăpastia cea mai adâncă dintre NATO şi Rusia după încheierea Războiului Rece?
Mihai Fifor: Nu cred că era nevoie ca un summit să se transforme într-o bornă de hotar, să zicem, între Rusia şi lumea civilizată, între Rusia şi NATO, lucrurile deja sunt extrem de fracturate, pentru că din momentul în care Federaţia Rusă a decis să stârnească, să pornească acest război ilegal împotriva Ucrainei, un stat suveran, un stat independent, în momentul acela între lumea civilizată şi Federaţia Rusă s-a creat acest hău de care dumneavoastră vorbiţi. Practic, ce s-a întâmplat la Vilnius zilele trecute nu face decât să vină şi să marcheze, dacă vreţi, un punct de cotitură în istoria relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi NATO, pentru că, aşa cum aţi spus, discutăm de o reuniune istorică.

Vă reamintesc că înainte de începerea summitului au fost foarte multe speculaţii, au fost foarte multe discuţii despre dacă NATO va lua o decizie de a accepta aderarea Ucrainei la NATO, adică cu adevărat un punct de cotitură în istoria NATO şi în istoria acestei zone atât de de frământate, şi, pe de altă parte, s-a aşteptat ca această reuniune să vină şi să clarifice poziţia Alianţei Nord-Atlantice pe câteva teme fierbinţi, dintre care dvs. deja aţi menţionat câteva. Poate pentru noi, ca ţară care are frontieră cu Ucraina, cea mai importantă temă este cea referitoare la Marea Neagră, o temă care ne preocupă de foarte mulţi ani.

Una peste alta, eu cred că deciziile care s-au luat în cadrul acestui summit – în speţă, decizia de a continua să fim alături de Ucraina cu toate forţele şi cu toate mijloacele – reprezintă un punct extrem de important. Să nu uităm că Ucraina a avut aşteptări extraordinare ca la Vilnius să se discute despre aderarea Ucrainei. S-a discutat aici despre faptul că Ucraina va veni în cadrul Alianţei în momentul în care conflictul militar se va fi terminat. E un lucru de durată, dar este o chestiune, cred eu, importantă, pentru că Alianţa Nord-Atlantică decide să rămână cu toate forţele solidară cu Ucraina şi să continue să sprijine.

Dublează această decizie a Alianţei Nord-Atlantice reuniunea Grupului celor 7, care vin şi decid ca între ţările lor şi Ucraina să existe relaţii bilaterale de sprijin militar – mă refer la echipament militar -, astfel încât Ucraina să poată să aibă toate mijloacele necesare să continue această bătălie cu un agresor ilegal până la soluţionarea acestui conflict – adică, în speţă, până la retragerea necondiţionată a Federaţiei Ruse dincolo de graniţele Ucrainei. Ştiu că este un lucru care pare în momentul de faţă greu de atins, dar chiar dacă această contraofensivă ucraineană poate este un pic mai lentă, ea se desfăşoară şi există aşteptări foarte mari ca în lunile următoare, până la începerea iernii, să vedem progrese din partea Ucrainei.

Mai sunt şi deciziile pe care le avem, acelea de a pregăti în România piloţii pentru aeronavele F-16, lucru care aduce România la un alt nivel, pentru că aici, pe teritoriul nostru se va întâmpla acest lucru, şi cred că asta arată că România este o ţară respectată, o ţară care cu adevărat are un cuvânt foarte important de spus în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

Radu Dobrițoiu: Domnule contraamiral Ciorobea, venim şi în actualitate, dar şi foarte aproape de expertiza dvs. militară. După ce Rusia a oprit acordul pentru exportul cerealelor din Ucraina prin Marea Neagră, ambasadorul Kievului la Bucureşti solicită un acord special care să protejeze vasele comerciale care exportă grânele din Ucraina pe mare. Dorinţa Ucrainei este ca România şi Bulgaria să asigure protecţia navelor comerciale în apele naţionale teritoriale până la Bosfor. Cere de fapt Ucraina ca Forţele Navale Române şi bulgare să-i apere vasele comerciale de navele ruseşti de luptă?

Constantin Ciorobea: Vedeţi, acum navele care fac transportul ăsta de cereale din Ucraina către stâmtorile turceşti – Bosfor, Dardanele – sunt nave sub diferite pavilioane. Ele nu au pavilionul Ucrainei, deci ele… Federaţia Rusă nu poate să lovească nişte nave care tranzitează zona economică a României, mergând în sud, spre Istanbul, pentru că, practic, s-ar încălca multe dintre normele dreptului maritim internaţional. Practic, vedeţi, cumva, Federaţia Rusă spune invers: „Noi vom considera orice navă care se apropie de Odesa sau de portul Mikolaiv – practic, Odesa şi Mikolaiv mai sunt în partea aceasta şi, bineînţeles, Canalul Bâstroe -, le vom considera ca aducând armament, deci ţara al cărui îl pavilion are nava care vine către porturile acestea va fi considerată ca făcând parte şi ţinând partea Ucrainei, deci parte la război, parte beligerantă.

Deci, aici este o nuanţă. Cumva, Federaţia Rusă nu a ameninţat că va lovi navele care merg către Istanbul, ci invers, nu lasă navele să vină spre Odesa. Şi, de altfel, abordarea este marcată şi de faptul că deja s-au început aceste… deja de două nopţi sunt executate atacuri cu diferite sisteme aeriene, rachete, drone şi alte bombe împotriva instalaţiilor portuare din Odesa şi chiar şi în Nikolaev s-au lovit câteva obiective. Deci, practic, Federaţia Rusă intenţionează să blocheze efectiv accesul navelor către zona porturilor ucrainene şi, pe de altă parte, vedem că loveşte aceste terminale de operare, de partea de depozite, deci tot ce înseamnă sistemul acesta de depozitare şi încărcare a navelor din porturile ucrainene. Deci nu, nu întrevăd dorinţa sau pericolul ca Federaţia Rusă să lovească nişte nave care se află în zona economică exclusivă a României, cu atât mai mult prin apele teritoriale ale României.

Realizator: Prin această decizie, de fapt, Federaţia Rusă înfometează mai multe ţări din Africa, mai precis Africa Subsahariană, ţări care depind, în primul rând, de grâul şi de grânele venite din Ucraina spre acele zone. De altfel, Egiptul are o lege prin care acordă pâine gratuit populaţiei şi mă refer, în primul rând, la populaţia care nu are resurse importante financiare. Iată că decizia Rusiei nu mai are doar impact în Marea Neagră, regional, ci se extinde şi spre Africa.

Domnule ministru Mihai Fifor, la summit-ul de la Vilnius, NATO a adoptat mii de pagini de documente secrete cu planuri de apărare şi au fost stabilite trei zone strategice, inclusiv Marea Neagră, unde România are un rol important. Sunt aceste decizii influenţate de războiul din Ucraina? Reprezintă în oglindă măsuri de contingenţă adaptate la acţiunile Rusiei?
Mihai Fifor: Categoric, fără doar şi poate, existau planurile acestea şi înainte de debutul conflictului din Ucraina. Dar atunci când ai un adevărat război aproape de frontieră, sigur că-ţi adaptezi măsurile de rezilienţă, măsurile de apărare, în funcţie de situaţia care, iată, se dezvoltă în fiecare zi. Este clar că Alianţa Nord-Atlantică dovedeşte că este pregătită să facă faţă în orice moment oricărui atac împotriva oricăruia dintre membrii Alianţei. Până la urmă, să nu uităm că rolul acestei alianţe politico-militare este unul defensiv, iar încă din primele zile ale acestui război, aliaţii au declarat că sunt pregătiţi să apere fiecare centimetru pătrat de teritoriu al NATO, până la urmă, lucru care se subsumează scopului declarat al Alianţei, scopului pentru care această Alianţă a fost constituită.

În ceea ce priveşte Marea Neagră, rămânem în continuare într-o zonă fierbinte a lumii, pentru că Marea Neagră este o zonă din care, iată, Federaţia Rusă înţelege să domine această zonă, o zonă pe care întotdeauna Federaţia Rusă a considerat-o cumva în aria sa de influenţă, în aria sa de acoperire, din toate punctele de vedere. Vedem ce face Federaţia Rusă, şi în acest moment, vizavi de acordul de export al grânelor, Federaţia Rusă acţionează, pot spune, fără niciun fel de rezervă, ca un stat terorist, pentru că în momentul în care ataci resurse civile, în momentul în care, iată, cauzezi astfel de daune, cum sunt cele provocate de războiul acesta economic, astă-iarnă aveam un război pe zona energetică, iar acum vedem, din nou, un atac asupra transportului de grâne, care, practic, duc la înfometarea unor zone din Africa. Atunci, putem discuta fără niciun fel de rezerve despre acţiuni cu adevărat teroriste. Important este că, la finele summit-ului, Marea Neagră a fost în continuare, rămâne în continuare o zonă care se află în atenţia Alianţei Nord-Atlantice, un lucru pe care noi ni l-am dorit întotdeauna, e drept, gândindu-ne la conflictul iminent care, iată, se desfăşoară în momentul de faţă.

Realizator: Domnule contraamiral Ciorobea, la Vilnius s-a decis ca Marea Neagră să fie zonă strategică pentru Alianţă. Sprijină această decizie şi apărarea ţărmurilor Ucrainei la Marea Neagră?
Constantin Ciorobea: Da, va sprijini în perspectiva aderării Ucrainei la Marea Neagră. Momentan, cred că planurile care s-au făcut – şi aici e foarte bine de subliniat faptul că este privită această zonă Mediterana-Marea Neagră, deci, zona de sud, una din cele trei regiuni, zona respectivă Mediterana-Marea Neagră este privită împreună. De ce? Pentru că până acum era privită Marea Mediterană separat, Marea Neagră separat şi acest lucru este benefic, de ce? Pentru că vedeţi, practic, flota Federaţiei Ruse din Marea Neagră este constituită şi dimensionată ca să acţioneze atât în Marea Neagră, cât şi în Marea Mediterană, aşa cum s-a văzut şi la începutul conflictului, acum, cât şi în conflictul din Siria.

Deci, a lăsa pentru ţările care sunt riverane Mării Negre sarcina de a contrabalansa flota Federaţiei Ruse nu este ceva viabil. Şi, în aceste condiţii, faptul că apărarea NATO pe zona de sud este privită integrat Marea Meditarană-Marea Neagră este un lucru benefic pentru România, nu numai pentru România, pentru ţările membre NATO care sunt în Marea Neagră, şi, într-adevăr, planul de apărare pentru Marea Neagră va fi benefic atât pentru România, Bulgaria, Turcia, cât şi pentru ţările care sunt partenere ale NATO şi intenţionează să se apropie de Alianţă, cum sunt Republica Moldova, Georgia şi, bineînţeles, Ucraina.

Radu Dobrițoiu: De aici şi o apropiere între Turcia şi Grecia pe această decizie strategică pentru Marea Neagră, decisă de NATO.

Domnule ministru Mihai Fifor, războiul din Ucraina a adus pe palierul geopolitic şi geostrategic implicarea Chinei alături de Rusia. În acest context, regăsim în documentul final al summitului de la Vilnius numele Chinei menţionat de 15 ori. Putem vorbi acum, cu informaţiile pe care le avem, despre un nou război rece sau, cum spun analiştii, un război rece 2.0 cu o nouă „cortină de fier”, situată la est de graniţele actuale ale NATO şi ale Uniunii Europene, având la răsărit Rusia şi China?

Mihai Fifor: N-aş merge atât de departe. Sigur că întâlnim China în documentele strategice ale NATO, pentru că nu este un secret pentru nimeni faptul că Alianţa şi partenerul nostru strategic, cu precădere, sunt preocupate de modul în care interacţionează sau reacţionează în momentul de faţă China.

Eu cred că atenţia care se îndreaptă către China nu este una întâmplătoare şi probabil că în anii următori vom avea în continuare pe tapet această discuţie referitoare la China, dar eu cred că se caută soluţiile necesare pentru a putea controla, pentru a putea manageria, dacă vreţi, tensionarea aceasta între cele două superputeri, China şi Statele Unite, pentru că interesul este totuşi evitarea unui conflict în zona aceea, un conflict care, cred eu, nu ar aduce absolut nimic bun. Am văzut cu toţii rolul pe care China şi l-a asumat în zona aceasta de conflict dintre Federaţia Rusă şi Ucraina. Este un rol pe care China şi l-a dorit întotdeauna, acela de a dovedi că, din perspectiva unei puteri foarte mari, poate să dea ritmul jocului. Dar, pe de altă parte, am văzut şi reacţia Chinei atunci când lucrurile s-au tensionat foarte mult şi a fost nevoie de un pas în lateral pentru a putea totuşi să nu ajungem la o escaladare a zonei acesteia de conflict.

Radu Dobrițoiu: Cu excepţia ţărilor baltice, Ucraina este prima ţară care a făcut parte din URSS, cu drum direct spre NATO. Bineînţeles, ne referim şi la o ţară importantă ca dimensiune şi ca resurse, Ucraina, din ce în ce mai aproape de NATO, domnule ministru Fifor, dar nu va avea nevoie de Membership Action Plan. Ce presupune asta?

Mihai Fifor: Nu va avea nevoie de planul de acţiune pe care îl cunoaştem cu toţii. Asta a fost una dintre liniile care au fost generate aici. Dar, pe de altă parte, eu cred că mesajul este unul cât se poate de clar şi de, zic eu, lesne de înţeles, anume, acela că sub nicio formă, atâta timp cât avem parte de un conflict între Ucraina şi Federaţia Rusă, nu putem discuta de aderarea efectivă a Ucrainei la Alianţa Nord-Atlantică. Asta ar însemna, şi toată lumea şi toţi analiştii au punctat acest lucru, ar însemna atragerea Alianţei Nord-Atlantice direct în acest conflict, un lucru pe care cu siguranţă nu o să-l vedem. Să nu uităm, rolul Alianţei este unul defensiv şi Alianţa va rămâne cantonată cu fermitate în politica şi în filozofia pentru care a fost creată.

Radu Dobritoiu: Domnule amiral Ciorobea, susţinerea militară pentru Kiev continuă, deşi exista temerea că timpul va eroda această implicare directă pentru apărarea Ucrainei. Sprijinul acordat de NATO pentru Ucraina, inclusiv documentele adoptate la summitul de la Vilnius, situează Alianţa pe picior de război versus Rusia?

Constantin Ciorobea: Nu, nu, nu poate fi vorba că avem Alianţa Nord-Atlantică în război cu Federaţia Rusă. De altfel, vedeţi, Federaţia Rusă a acţionat de la începutul războiului din Ucraina, a acţionat pentru a distruge coerenţa Alianţei şi a crea disensiuni în cadrul Alianţei. Pentru că şi-a dat seama Federaţia Rusă că dacă Ucraina va avea sprijinul Alianţei necondiţionat, Federaţia Rusă va avea mari probleme în Ucraina. Şi acest lucru a fost demonstrat de modul în care au evoluat acţiunile de luptă în Ucraina şi modul în care nici în acest moment, practic, vedeţi, Federaţia Rusă nu poate să menţină frontul pe aliniamentele stabilite.

Avem într-adevăr nişte avansuri ale armatei ucrainene de eliberare a teritoriului, mici într-adevăr, până în acest moment, dar Federaţia Rusă se află în poziţie defensivă. Şi, vedeţi, chiar la sfârşitul summitului, nu numai că s-a menţionat faptul că se va continua sprijinul pentru Ucraina, ci a fost şi materializat acest sprijin prin diferite echipamente şi muniţii, sisteme antiaeriene şi muniţie de artilerie, vehicule blindate, chiar rachete cu bătaie medie, oferite de Franţa şi Statele Unite. Adică, practic, se continuă acest sprijin pentru Ucraina, pentru că, practic, Ucraina a fost atacată de un stat agresor şi aceasta este până la urmă o normă a dreptului internaţional, dreptul fiecărei ţări de a se apăra şi în felul acesta de a nu permite acţiuni agresive sau impunerea legilor la nivel internaţional prin dreptul forţei sau al ameninţării cu forţa. Deci, până la urmă ajungem la principii de drept internaţional aici.

Radu Dobrițoiu: Este foarte important că am lămurit această problemă. Iată, aşadar, Alianţa nu este pe picior de război cu Rusia, pentru că acordă un sprijin important Ucrainei în lupta sa patriotică de eliberare împotriva invadatorilor ruşi.

Trebuie precizat totuşi că eforturile de război ale Ucrainei sunt totuşi susţinute în mare parte în prezent de NATO şi Statele Unite ale Americii, de democraţiile occidentale.

Vă mulţumesc foarte mult, „Euroatlantica” la final, am dezbătut despre Ucraina după Summitul Alianţei din Lituania. Titlul ediţiei: „Ucraina după summit”.
Invitaţii emisiunii au fost Mihai Fifor, fost ministru al Apărării Naţionale, şi contraamiralul de flotilă în rezervă Constantin Ciorobea, fostul locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul „Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

Transcriere: RADOR