Securitatea energetică a Europei şi războiul din Ucraina

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (19 decembrie, ora 21:05) – Emisiunea „Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu.

Bun găsit! Europa se află în prezent în faţa celei mai mari provocări energetice. Războiul din Ucraina a remodelat toate strategiile comunitare pentru următoarea perioadă. Rezilienţa energetică a Europei a devenit, în ultimii ani, prioritate în toate proiectele europene, iar războiul din Ucraina a determinat noi abordări şi, mai ales, impune adaptări la actualul context geopolitic. Dependentă de gazele din Rusia, dar şi de petrolul asigurat de Moscova, Europa îşi adaptează securitatea energetică. Războiul Rusiei, cu atacarea neprovocată a Ucrainei, are un impact asupra securităţii energetice a Europei. Acest conflict ne-a arătat că suntem dependenţi de rivalii noştri geopolitici. Într-o lume în care toţi luptă pentru acapararea resurselor, Europa trebuie să devină un actor principal. O veste bună, potrivit unui raport Eurostat, din Uniunea Europeană, din punctul de vedere al importurilor din Rusia, România este a patra cea mai independentă ţară, după Suedia, Estonia şi Islanda. În 2021, importurile europene din Rusia reprezentau 62%.

În prezent, aceste procente s-au diminuat semnificativ, susţinută această scădere şi de planurile comunitare pentru energia verde. Dependenţa Uniunii Europene de importurile de energie, în special de petrol şi, mai recent, de gaz, reprezintă baza preocupărilor din sfera politicii energetice. Războiul din Ucraina ne-a furnizat deja foarte multe informaţii, iar din experienţele extrase din acest conflict poate învăţa nu doar Europa, ci şi România, pentru că ţara noastră este situată în proximitat a Rusiei. În întreaga Europă, de la regiunile nordice până la Balcani, se depun eforturi pe diversificarea aprovizionării şi reducerea dependenţei de gazul rusesc. Cu toate acestea, Europa a rămas puternic dependentă de importurile de energie şi doar a înlocuit Rusia cu alte ţări, se artă într-o analiză a Asociaţiei Energia Inteligentă.

Dezbatem la „Eurotlantica” despre un palier principal al războiului din Europa – securitatea energetică a continentului în contextul război din Ucraina.

Invitaţi ediţiei: jurnalistul Radu Tudor, analist militar, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de Nicu Popescu, producătorul misiunii, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta „Euroatlantica”. Tema ediţiei: „Securitatea energetică a Europei şi războiul din Ucraina”.

Bună seara, domnule Radu Tudor!
Radu Tudor: Bună seara, Radio România Actualităţi!
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Ştefan Ciochinaru!
Ştefan Ciochinaru: Bună seara! Bine v-am găsit!

Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea „Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi! Ca urmare a atacurilor constante, oraşele ucrainene se confruntă cu pene de curent zilnice de 8-20 de ore . Sistemul energetic al Ucrainei a pierdut jumătate din capacitatea sa, ca urmare a bombardamentelor Rusiei, relatează Politico, citând oficiali şi experţi cu care au discutat despre pregătirea Kievului pentru iarnă. Domnule Radu Tudor, pentru poporul ucrainean, putem vorbi, în condiţiile descrise, de cea mai grea iarnă de război de până acum?

Radu Tudor: Putem să vorbim de acest lucru şi putem să vorbim de un genocid care este exercitat de către Rusia asupra unui popor care are aceeaşi religie, aceeaşi credinţă. Toată lumea se întreabă cum este posibil să ucizi cu rachete de croazieră mii şi mii de civili creştini ortodocşi ca şi tine, în numele cărei ideologii, în numele cărei credinţe se practică acest genocid, creştini ortodocşi asupra creştini ortodox.? Şi dacă n-ar fi vorba de religie, e vorba de oameni nevinovaţi. E cea mai complicată iarnă, fără doar şi poate şi cu toate acestea, uitaţi-vă la ucraineni! Nu fac o dramă din această chestiune, în sensul că nu ies să se plângă, sunt rezistenţi, sunt gata să treacă peste aceste momente dificile într-o iarnă fără căldură, într-o iarnă fără curent electric, pentru că le-au fost bombardate centralele la începutul iernii de către invadatorii ruşi. Cred că aspectele astea vor fi nişte file importante la dosarul de crime de război pentru Vladimir Putin şi pentru acoliţii săi, pentru că ceea ce se întâmplă sub ochii noştri este un genocid în desfăşurare şi suferinţa aceasta nu trebuie să mai dureze mult. De aceea am pledat, din prima secundă a războiului, pentru pace care poate fi obţinută prin încetarea războiului declanşat de Rusia pe teritoriul Ucrainei.

Radu Dobrițoiu: Rusia a distrus sistematic infrastructura energetică din Ucraina pentru a menţine populaţia fără lumină, apă şi încălzire. Traversăm iarna, domnule Ştefan Ciochinaru? Cum poate Europa sprijini Ucraina să evite o criză umanitară majoră?

Ştefan Ciochinaru: Europa, şi în primul rând vecinii, trebuie să ajute. Este foarte limpede că Europa e departe, vecinii sunt aproape. În general se cunoaşte foarte puţin despre ajutorul dat de România, ţării vecine şi e nedrept, acest lucru. Ucraina e în suferinţă după invazia samavolnică a armatelor Rusiei, iar România o ajută, de când a început această invazie rusă, România, dar şi alte state europene, precum Polonia sau Slovacia, au acordat ajutoare de avarie, masive -acesta e cuvântul corect, masive, sistemului energetic naţional al Ucrainei, care s-a aflat de mai multe ori, trebuie spus, în criză de aprovizionare. De aceea, România îşi propune ca, înainte de toate, să ofere Ucrainei nu doar peştele, ci mai ales undiţa de care are nevoie acum, motiv pentru care autorităţile române se concentrează pe identificarea echipamentelor şi materialelor cu care să sprijinim refacerea sistemului energetic din Ucraina, atât de afectat de atacurile Rusiei. Probabil că se ştie, dar am să amintesc că în prezent, în baza acordului bilateral pentru ajutor în situaţii de urgenţă care există între cele două ţări, România ajută sistemul energetic din Ucraina prin furnizarea de energie electrică pentru ceea ce se numeşte echilibrarea reţelei, vând în vedere numeroasele avarii cauzate de atacurile ruse. România a acordat Ucrainei ajutor energetic de avarie – cum să vă spun, numai în august şi septembrie, pentru care am găsit eu date, constând în livrări de electricitate de aproape 4000 de megawaţi/ oră şi trebuie spus că întreaga furnizare de energie s-a realizat în condiţii, atenţie, în condiţii comerciale, partea ucraineană plătind integral peste 9,5 milioane de lei, astfel că preţul mediu a fost undeva la peste 2500 de megawaţi/ oră. În cadrul eforturilor de solidaritate europeană, prioritatea României este de a sprijini pe mai departe Ucraina şi de a majora capacităţile de interconexiune cu această ţară, astfel încât capacitatea de export către Ucraina, care acum e undeva la 1,7 gigawaţi, să crească la cel puţin doi gigawaţi. O altă direcţie importantă a sprijinului României pentru Ucraina constă în identificarea echipamentelor şi materialelor cu care am putea sprijini repararea sistemelor de termoficare şi energie existente în Ucraina, dar afectate de distrugeri. Contractul de transport de gaz între Rusia şi Ucraina va expira şi nu va mai fi reînnoit. În acest context, România- şi aş zice chiar şi Republica Moldova trebuie să găsească soluţii pentru a furniza gaz Ucrainei, eventual prin gazoductul transbalcanic care aduce gaz de la terminale din Qatar şi din Europa de Vest. Cum să vă spun? Reuşita acestui proiect ar fi vitală pentru supravieţuirea Ucrainei.

Radu Dobrițoiu: Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei şi criza energetică ne-au arătat că suntem dependenţi de rivalii noştri geopolitici. Domnule Radu Tudor, deşi Europa şi-a redus aproape complet dependenţa de gazul rusesc, încă suntem vulnerabili în ceea ce priveşte energia şi materiile prime esenţiale. Va reuşi Europa să îşi asigure securitatea energetică afectată de războiul din Ucraina?

Radu Tudor: Da, fără doar şi poate, şi mă bucur că aţi pus această întrebare, pentru că şi iarna trecută am avut parte de nişte ameninţări din partea Moscovei, chiar cei de la Gazprom au realizat un videoclip cum o să îngheţe Europa, cum vor muri europenii îngheţaţi fără gazul rusesc, şi iată că am trecut cu bine şi, mai mult decât atât, ne-au rămas 30-40% din rezervele de gaz în depozitele europene. Şi vreau să dau cazul României. În momentul de faţă avem 100% depozitele de gaze pline şi putem să trecem iarna fără niciun fel de probleme. Vom apela punctual la nişte importuri, dar asta nu înseamnă dependenţă, asta înseamnă o interconectare. Dacă Europa va învăţa şi în acest moment să se rupă de dependenţa toxică de Rusia, ăsta va fi pentru noi cel mai bun exerciţiu de rezistenţă şi, nu în ultimul rând, un exemplu şi pentru alte domenii, pentru că ne-am învăţat prost să fim dependenţi de piaţa chineză, pentru că mâna de lucru este mai ieftină şi profiturile sunt mai mari. Ne-am învăţat să depindem de India, de Rusia ş.a.m.d. Lucrul acesta, din punctul meu de vedere, reprezintă o mare vulnerabilitate pentru noi şi trebuie să învăţăm să ne valorificăm propriile resurse şi, cel puţin în domeniul strategic, să nu ne mai lăsăm pe mâna altora, care ne sunt şi din punct de vedere ideologic, adversari.

Radu Dobrițoiu: Preţurile energiei sunt volatile şi au avut un impact semnificativ nu numai asupra industriilor europene, ci şi asupra populaţiei din Europa. Resimţim şi noi asta în România, atât preţurile la gaze naturale, cât şi cele ale energiei electrice fluctuează săptămânal. De asemenea, preţul combustibililor în Uniunea Europeană a crescut ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, care a generat, de asemenea, preocupări legate de securitatea aprovizionării cu energie. Decizia Rusiei de a suspenda livrările de gaze către mai multe state membre ale Uniunii a afectat şi mai mult situaţia. Domnule Ştefan Ciochinaru, avem acum şi o dezvoltare a crizei energetice în Republica Moldova. Cum poate contracara Europa această evoluţie?

Ştefan Ciochinaru: Trebuie să reuşească să facă acest lucru.

Vedeţi, Europa este o entitate geopolitică puternic industrializată şi cu un nivel de viaţă şi de consum foarte ridicate, aşa că, în consecinţă, ea a rămas până acum puternic dependentă de importurile de energie şi, de la începutul invaziei în Ucraina şi până acum, a reuşit doar să înlocuiască într-o oarecare măsură, mă rog, destul de mare, furnizorul Rusia, cu alte ţări. Dacă ne uităm pe datele Eurostat, vedem că măsurile luate în ultima perioadă n-au modificat semnificativ nivelul de securitate energetică al Europei, înlocuindu-se dependenţa de Rusia cu dependenţa de alte ţări. E adevărat, din fericire, această dependenţă de alte ţări furnizoare de energie nu este o dependenţă geopolitică, cum aţi spus şi dumneavoastră. Efectele se văd în primul rând în preţul ridicat al energiei şi la gaze şi la electricitate; şi poate că e bine să amintim că, la nivel european, România este totuşi ţara cu cele mai mici importuri de gaze. Dar e adevărat, putem constata că dependenţa de importurile de energie din Rusia a scăzut de trei ori, chiar dacă n-a fost eliminată total, deşi au scăzut puternic cantităţile de gaze importate prin conducte din Rusia de patru ori au scăzut. În schimb, au crescut de trei ori importurile de gaze lichefiate din Rusia aduse pe vapoare.

Singura îmbunătăţire o putem observa unde? Pe piaţa produselor petroliere, unde dependenţa Europei de importuri a scăzut cu aproape 8% şi probabil că ne ducem undeva spre 10% în iarna asta. Este de altfel, şi sectorul unde se înregistrează cea mai mare reducere a dependenţei faţă de un produs energetic din Rusia. Practic, dependenţa faţă de Rusia a scăzut de şase ori. Comisia Europeană, de altfel, să ştiţi că a publicat raportul privind starea Uniunii energetice în 2024 şi unde se descrie modul în care Uniunea Europeană a gestionat aceste provocări practic fără precedent în politica energetică. Potrivit acestui raport, în ultimii ani, Uniunea Europeană a reuşit să facă faţă cui? riscurilor critice la adresa securităţii aprovizionării cu energie, să recâştige controlul asupra pieţei şi asupra preţurilor energiei. E adevărat, aici a fost un cost, preţurile au crescut şi, da, s-a accelerat tranziţia către neutralitatea climatică.

Reporter: Domnule Radu Tudor, din perspectiva rezilienţei în materie de energie electrică, în primul rând, într-o situaţie de război, mega-proiectele se pot transforma în mega-vulnerabilităţi şi chiar în armă care poate fi folosită împotriva ţării şi a populaţiei civile. În noua paradigmă în care am intrat, în care războiul este din nou posibil în Europa, trebuie gândite soluţii de rezistenţă. Pot fi utile în acest context reactoarele modulare mici, utilizate de către armata americană timp de 60 de ani pentru propulsia navelor, submarinelor şi a portavioanelor?

Radu Tudor: Este, din punctul meu de vedere o idee salvatoare. Şi faptul că România, e una din puţinele state membre NATO, puţinele state din Europa care implementează această tehnologie, este un exemplu foarte, foarte bun. România, în sfârşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, a demarat un proiect de energie nucleară, deşi eram stat comunist, deşi eram stat al Tratatului de la Varşovia. Am declanşat un proiect de energie nucleară cu Canada, stat membru NATO, cu implicarea unor ingineri italieni, stat membru NATO şi am dezvoltat centrala de la Cernavodă. Ceea ce ar veni în continuarea firească şi logică a deciziei de atunci şi a proiectului nuclear românesc ar fi tehnologia SMR, care, din punctul meu de vedere, se poate dovedi salvatoare pentru rezilienţa statului român, pentru ajutorarea statelor precum Republica Moldova, care trec prin momente extrem de dificile şi care au nevoie de ajutorul României. Deci, da, dacă s-ar putea accelera acest proiect, asta ar aduce totală independenţă energetică României şi, mai mult decât atât, ne-ar face un exportator net de energie în Europa, ceea ce, evident, asta înseamnă perspective foarte bune pentru economia românească, pentru bugetul României.

Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, prin declaraţia de la Versailles, convenită în martie 2022, liderii din cele 27 state comunitare au convenit să elimine treptat şi în cel mai scurt timp posibil dependenţa Uniunii de combustibilii fosili din Rusia. Grupul energetic austriac OMV a pus punct în această perioadă unui contract de livrare de gaze încheiat cu Gazprom, contract ce urma să expire în 2040. Va reuşi Europa să îndeplinească acest proiect?

Ştefan Ciochinaru: Deşi eforturile trebuie să fie foarte mari, cred că va reuşi să facă acest lucru, dacă nu apare, ca să zic aşa, o lebădă neagră în domeniul energiei. Cursul acesta pe care l-am constatat a fi foarte bun în 2024, probabil că lucrurile vor merge mai departe, adică energia eoliană a depăşit deja gazul, pentru a deveni a doua cea mai mare sursă de energie electrică în Uniunea Europeană, după cea nucleară, evident. Pe de altă parte, consumul de energie primară a continuat tendinţa de scădere, adică în 2024 a mai scăzut cu 4%. Probabil că se vor accelera foarte mult investiţiile în reţelele integrate de infrastructură ale Europei, esenţiale, pentru, ca să zic aşa, electrificarea economiei europene. Trebuie să reuşească Europa!

Radu Dobrițoiu: Domnule Radu Tudor, pentru a rămâne competitive industriile europene, inclusiv cele de apărare, au nevoie de o strategie pe termen lung pentru aprovizionarea cu resurse, inclusiv cu materii prime critice?

Radu Tudor: Cred că strategia a fost deja făcută. Acest război de invazie al Rusiei şi comportamentul acesta agresiv în bazinul Mării Negre, la frontierele noastre, în alte zone, în zona Mării Baltice, în zona Mării Nordului, peste tot la frontierele NATO, Rusia se comportă agresiv. Avem deja aceste planuri, ele trebuie doar implementate. Avem, din păcate, o lentoare în implementarea planurilor pentru relansarea industriei de apărare. Sunt ţări care încă gândesc foarte confortabil şi comod, aş spune la termen 100% de pace şi nu realizează cât de mare este pericolul şi cât de mare este nevoia ca Ucraina să fie în continuare sprijinită şi noi să ne întărim toate industriile de apărare din toate statele membre NATO, în aşa fel încât depozitele şi unităţile militare să aibă absolut tot ce au nevoie pentru a apăra fiecare centimetru al acestui teritoriu aliat. Suntem un miliard de oameni, avem peste 50% din Produsul Intern Brut mondial şi nu ne permitem să facem niciun fel de greşeală. Drept pentru care armatele noastre trebuie să fie bine dotate, bine înarmate, pentru a descuraja gesturile agresive pe care le plănuieşte Putin.

Radu Dobrițoiu: De doi ani, Ucraina ne oferă multiple lecţii de rezilienţă la nivel militar, societal, dar şi în ceea ce priveşte infrastructura energetică. Din perspectiva contingenţei pe frontul energetic, domnule Ştefan Ciochinaru, depinde apărarea unei ţări de securitatea obiectivelor de infrastructură critică?

Ştefan Ciochinaru: Foarte importantă problema. Vedeţi dvs, o infrastructură este critică atunci când prezicem că nefuncţionarea sau distrugerea sa ar provoca pierderi umane semnificative, daune materiale importante şi chiar efecte asupra încrederii cetăţenilor şi investitorilor în autorităţi sau în bunul mers al societăţii. Infrastructurile critice au reprezentat întotdeauna domeniul cel mai sensibil, aş zice chiar cel mai vulnerabil, al oricărui sistem şi al oricărui proces. Această vulnerabilitate decurge din rolul lor deosebit în structura, stabilitatea şi funcţionarea oricărui sistem şi oricărui proces. Vulnerabilitatea este, în acest caz, direct proporţională cu rolul pe care îl joacă infrastructurile respective. De unde rezultă că, oricât de bine protejate, infrastructurile critice vor avea întotdeauna, dar întotdeauna un grad de vulnerabilitate foarte ridicat. Pentru că, de regulă, ele sunt şi primele vizate atunci când se urmăreşte destabilizarea sau chiar distrugerea unui sistem sau a unui proces. Valabil bineînţeles şi pentru state. Aceşti actori care protejează şi trebuie să protejeze aceste infrastructuri critice sunt în general autorităţile publice de resort sau coordonatorii naţionali pe asamblul infrastructurii respective, dar, atenţie, şi entităţile care operează sau administrează astfel de infrastructuri critice, şi această distincţie este importantă, de aceea am şi menţionat-o, pentru că, vedeţi, aproape 80% din infrastructurile critice ale ţărilor europene sau ale Statelor Unite, că e valabil în toată lumea dezvoltată, sunt operate de actori privaţi, nu de actori statali. Dacă ne uităm în alte ţări, unde deja au fost listate sectoarele acestea esenţiale critice, vedem că sunt incluse aici nu doar sectoarele din rândul cărora fac parte, în general, infrastructurile critice naţionale, dar şi altele considerate vitale. Aşadar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, securitatea obiectivelor de infrastructură critică este parte intrinsecă din apărarea ţării, a oricărei ţări de pe faţa Pământului. Pentru că, dacă parcurgi chiar şi sumar lista activităţilor, constaţi că, de fapt, este vorba despre tot ce înseamnă structura unui stat. În România, de pildă, avem OUG 98 din 2010, care stabileşte acolo, într-o anexă, aceste sectoare. Şi vă amintesc pe scurt, fără să intru în detalii, sectorul energetic, cu tot ce înseamnă energie electrică, nuclearelectrică, petrol, gaze naturale, resurse minerale, apoi tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, apă, păduri, mediu, alimentaţie, agricultură, sănătate, securitate naţională, administraţie locală şi naţională, transporturi şi infrastructuri aferente, industrie, spaţiu cosmic şi cercetare. Atenţie foarte mare acum: financiar-bancar, taxe, impozite, asigurări, bănci, bursă de valori, trezorerie, sisteme de plăţi şi, nu în ultimul rând, cultură şi patrimoniul cultural naţional. Tocmai de aceea, vedeţi, România poate să ajute Ucraina. Putem să ajutăm şi NATO şi proiectul european, înainte de toate, prin a fi ea însăşi România stabilă şi rezilientă, România să fie cu adevărat un veritabil stâlp al democraţiei şi al libertăţii aici, la frontierele de est ale civilizaţiei euroatlantice.

Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. Euroatlantica la final. Titlul ediţiei: Securitatea energetică a Europei şi războiul din Ucraina. Invitaţii emisiunii au fost jurnalistul Radu Tudor, analist militar, şi profesorul universitar Ştefan Ciochinaru, jurnalist şi analist de politică externă. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Eurotlantica, şi împreună cu producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.

TRANSCRIERE RADOR

We will be happy to hear your thoughts

Leave a reply

*